11,568 matches
-
Apoi ploaia s-a oprit. Când am ajuns în colonie se însera de-a binelea. Mașinile și căruțele așteptau în incinta coloniei. Milițienii au explicat delegatului ce se întâmplase pe câmp. S-a întocmit un raport care arăta că din cauza furtunii și ploii dezlănțuite recolta de fân a fost compromisă. Ni s-a cerut confirmarea. Am dat-o specificând că această calamitate a avut loc Duminica. Fără comentarii. Sandu Ștefănescu și un gardian prostănac Duminica următoare am avut altă aventură. Un
Imn pentru crucea purtată – abecedar duhovnicesc pentru un frate de cruce by Virgil Maxim () [Corola-publishinghouse/Memoirs/863_a_1818]
-
praguri, pe prispe, pe uși, pe icoane, pe toate ce slobode-ți ies înainte ridică-te, Gheorghe, ridică-te, Ioane! Ridică-te Gheorghe, pe lanțuri, pe funii! Ridică-te, Ioane, pe sfinte ciolane! Și sus, pe lumina din urmă a furtunii, ridică-te, Gheorghe, ridică-te, Ioane! Întunericul nu suportă lumina. Ura e dusă până la crima biologică și slugile satanei, comuniștii, dirijați de puterile oculte, o declară pe față tuturor celor ce se fac purtători ai luminii Adevărului, ca și întregii
Imn pentru crucea purtată – abecedar duhovnicesc pentru un frate de cruce by Virgil Maxim () [Corola-publishinghouse/Memoirs/863_a_1818]
-
definitiv primirea pachetelor. Aceasta, o dată cu introducerea în serviciul de pază a noi cadre, milițieni recrutați din leneșii satelor și proștii mahalalelor, educați de partid în conceptia materialistă, că sunt victimele burgheziei și moșierimii. Vizita lui Nicolski Toamna lui 1949 prevestea furtună; Nicolski et comp. voiau să cunoască pe viu rezultatul reeducării la Târgșor și își anunțaseră vizita. S-au luat măsuri rapide și severe. Cei socotiți capi ai fiecărui grup au fost izolați și li s-a aplicat un regim sever: alimentație
Imn pentru crucea purtată – abecedar duhovnicesc pentru un frate de cruce by Virgil Maxim () [Corola-publishinghouse/Memoirs/863_a_1818]
-
Ta singurătate. Pe fruntea țării zâmbetul Ți-l pune și Neamul care-acum osânda-și duce învață-l Tu amara rugăciune din clipele suirilor pe Cruce. Cu mâna Ta, ca borangicul lunii, din răni oprește sângele fierbinte, închide-n piepturi geamătul furtunii, sărută-i țării lacrimile sfinte! Și sus, pe Crucea crâncenă, pe care stă Neamul nostru-nsângerat, Tu scrie, Iisuse, un aprins inel de soare, ca semn al Învierii ce-o să vie. Și spune morților din lut să nu blesteme, ci
Imn pentru crucea purtată – abecedar duhovnicesc pentru un frate de cruce by Virgil Maxim () [Corola-publishinghouse/Memoirs/863_a_1818]
-
și de ținte și-ndârjiți, cu ghearele, cu țepii, ne-mbulzim pe lespedea fierbinte, mergem înainte, suntem jnepii. Strâmbi, chirciți, târâș pe brânci, pe coastă, trebuie să biruim genunea; Nu ne temem câte râpi ne-adastă, n-auzim cum mormăie furtuna, știm atât, că mergem sus pe creastă. Suntem jnepii și urcăm întruna. Râd de-mpleticita noastră turmă brazi trufași cu vârful lung de fiere; râsul lor, năvala nu ne curmă și mușcăm din piatră cu putere și-i lăsăm pe povârniș
Imn pentru crucea purtată – abecedar duhovnicesc pentru un frate de cruce by Virgil Maxim () [Corola-publishinghouse/Memoirs/863_a_1818]
-
dar nu aveau ce face - trebuiau să-și ia lumea-n cap pentru a supraviețui. Cu o vorbă bună, cu un gând la Dumnezeu, care ne poartă tuturor de grijă, încercam să aduc o mângâiere în sufletele lor răvășite de furtuna comunismului. Practica am făcut-o într-o echipă de zidari, condusă de Bădulescu. În echipă erau oameni în vârstă, buni meseriași, din Icoana (Bolintinu), constructori din tată-n fiu, care m-au primit cu căldură și m-au învățat tainele
Imn pentru crucea purtată – abecedar duhovnicesc pentru un frate de cruce by Virgil Maxim () [Corola-publishinghouse/Memoirs/863_a_1818]
-
neclintiți. La Iași pluteau incertitudinea și teama deoarece buletinele militare și alte știri care reușeau să ajungă acolo erau rare. Fiul cel mai mare al lui Iorga, Petru, lupta în linia întîi. În zilele acestea de teamă, veneau uneori din furtuna de fier și foc unele știri întunecate neconfirmate. Alteori, știri liniștitoare aduceau speranță. În cele din urmă, la sfîrșitul lui august 1917, Bătălia de la Mărăști s-a încheiat. Armata română a rămas pe poziții. Iorga (și alți istorici români) a
Nicolae Iorga - O biografie by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1017_a_2525]
-
a slavilor de răsărit, și istoria Albaniei. Scrierile sale despre istoria ungurilor și bulgarilor au constituit contribuții la Istoria universală a lui Helmolt, volumul 4: Maghiarii, vol. 4, pp. 445-487, Leipzig, 1919. Istoria ungurilor scrisă de Iorga a stîrnit o furtună de proteste furioase 227. Cealaltă contribuție a sa la Istoria universală a lui Helmolt trata istoria bulgarilor: Bulgarii, volumul 4, 363-395, Leipzig, 1919. În cele din urmă, Albanezii: Istoria universală a lui Helmolt, volumul 4, 433-444, Leipzig, 1919. Iorga a
Nicolae Iorga - O biografie by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1017_a_2525]
-
care-l înconjurau, părînd că este unul dintre ei și, totuși, în mod misterios, diferit. Aureolă este un cuvînt inadecvat pentru a defini forța care emana din acest om. Părea cu adevărat că este una cu pădurea, cu munții, cu furtunile care bîntuie piscurile înzăpezite ale Carpaților, cu lacurile și rîurile. Așa părea stînd acolo, în mijlocul mulțimii. Nu era nevoie să vorbească: tăcerea lui era elocventă. Părea să fie mai puternic decît noi, mai puternic decît ordinul prefectului care îi interzisese
Nicolae Iorga - O biografie by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1017_a_2525]
-
cu o singură excepție: ambele părți aveau aceeași înclinație spre brutalitate și o egală lipsă de scrupule. După 1933, a început bătălia dintre regimul politic din România și Legiune. Ea va continua cu furie dezlănțuită tot restul deceniului ca o furtună a elementelor naturii scăpate de sub control, iar Legiunea va pieri în ea în cele din urmă. În ce măsură s-a inspirat Legiunea din naționalismul lui Iorga? Autorul cărții de față a avut o lungă convorbire cu un bătrîn pastor ungur din
Nicolae Iorga - O biografie by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1017_a_2525]
-
să-și mărească palatul, și blocuri după blocuri de pe Calea Victoriei au fost condamnate ca să facă loc extinderii acestuia. Fratele Magdei Lupescu, Constantin (Șloim) a făcut milioane cu acest proiect. Supraviețuitorii Gărzii de Fier au decis că era convenabil să evite furtuna. A fost emisă o lege care instituia pedeapsa cu moartea pentru oricine conducea o organizație politică din afara granițelor țării. Iorga a observat starea aceasta care îl revolta. Într-un editorial, Beligeranți și neutri, el sublinia că România este tehnic neutră
Nicolae Iorga - O biografie by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1017_a_2525]
-
în mod deosebit pe Iorga), Iorga și-a mai domolit ostilitatea înverșunată față de acesta 123. Dar continua să-i dea în judecată pe cei de care se considera insultat sau calomniat. NOTE TRAGEDIA Națiunea noastră s-a constituit la răscrucea furtunilor care vuiesc aici de veacuri și continuă să vuiască, acolo unde bogățiile sînt atît de ispititoare și pe unde trec drumurile hoardelor (...). Sîntem atît de puțini printre atît de mulți! Orice altă națiune ar fi plecat și s-ar fi
Nicolae Iorga - O biografie by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1017_a_2525]
-
că dezavantajele nu aveau nici o importanță. „E unică, domnule“, mi-a spus. Da, așa și este. Poziția casei e menită să inspire, deși, așa cum mă asigură, cu satisfacție, „vecinii“ mei din sat, peste iarnă va fi friguroasă și zgâlțâită de furtuni. Habar n-au cu câtă nerăbdare aștept asemenea furtuni, când valurile sălbatice or să-mi bată pur și simplu la ușă! De când mă aflu aici (adică de câteva săptămâni), vremea a fost dezolant de calmă. Ieri marea a fost atât
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
mi-a spus. Da, așa și este. Poziția casei e menită să inspire, deși, așa cum mă asigură, cu satisfacție, „vecinii“ mei din sat, peste iarnă va fi friguroasă și zgâlțâită de furtuni. Habar n-au cu câtă nerăbdare aștept asemenea furtuni, când valurile sălbatice or să-mi bată pur și simplu la ușă! De când mă aflu aici (adică de câteva săptămâni), vremea a fost dezolant de calmă. Ieri marea a fost atât de lină și de încremenită, încât a permis unei
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
am desprins de toate, acum când pot să zac la soare și să privesc marea calmă, odihnită. Câtă solitudine și liniște după atâta vacarm, după toată zarva aceea stridentă; o tăcere adâncă, nedinamică, total diferită de tăcerile dramatice din teatru: Furtuna scena doi, sau intrarea lui Peter Pan. Atât de diferită și de strania dar familiara încremenire, fascinantă, a unei săli de teatru goale. Actorii sunt locuitori ai cavernelor, trăind într-o beznă vie pe care o iubesc și o urăsc
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
Romeo și Julieta, mi-a dezvăluit iubirea ei pe când lucram la A douăsprezecea noapte, ne-am cunoscut îndeaproape în momentul: Visul unei nopți de vară. După aceea (dar asta a fost mai târziu) am început s-o iubesc paralel cu Furtuna și am părăsit-o (dar asta a fost și mai târziu) în timp ce montam Măsură pentru măsură (în care Aloysius Bull îl juca pe Duce). Îmi amintesc foarte bine de întâmplarea care m-a făcut să-mi dau seama, pentru prima
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
Acest lucru vrea să spună scrisoarea de față. Dar, înainte de toate, există lucruri pe care trebuie să ți le mărturisesc, lucruri pe care trebuie să ți le explic. Întâmplarea care mi te-a readus s-a dezlănțuit ca o cumplită furtună în viața mea. Sunt atâtea de spus, atâtea de povestit! Poate îți spui că eu aparțin acum unei lumi diferite, unei «lumi mari» despre care tu nu știi nimic, și că în această lume am o sumedenie de prieteni și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
în cotețul acela de câini. — O.K., ești angajat. Și astfel a început acea scurtă etapă din viața mea, la care, în chip ciudat, privesc îndărăt cu oarecare tristă nostalgie, poate numai pentru că a însemnat acalmia care a precedat îngrozitoarea furtună. Începusem chiar să-l îndrăgesc pe Gilbert, în rolul lui de rob. În trecut, deși servilismul lui față de mine îmi inhibase orice stimă, totuși devotamentul pe care mi-l purta vădise că avea atitudini constante. Și, chiar în acest stadiu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
a petrecut seara) a trecut asemenea visului unui om măcinat de febră. Vremea, intuindu-mi starea de spirit, sau poate chiar molipsindu-se de ea, a devenit mai dogoritoare, apăsată de acea căldură compactă, neînfiorată de vreo suflare, care prevestește furtuna. Lumina se întunecase deși soarele pârjolea dintr-un cer fără nor. Mă simțeam slăbit, străbătut de frisoane de parcă aș fi clocit o gripă. Impresia mea că Hartley ar fi bolnavă lua din ce în ce mai mult forma unei certitudini. Ochii îi scânteiau, mâinile
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
o nouă conversație în bucătărie. — Frumoasă mașină. Nouă? — Da, merge bine. Unde pot să întorc? — Chiar în spatele stâncii aceleia. Ce întuneric s-a lăsat! Aproape că ai nevoie de faruri. Da, e o zi ciudată. Pare că se apropie o furtună. Ei, mulțumesc pentru băutură și ai grijă de tine. Îmi întinse paharul de vin, gol. — La revedere, fii atent cum conduci. Automobilul negru Bentley demară, vira și apoi o porni în viteză pe drum. James își flutură mâna spre mine
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
am dormit cu toții în felul următor: eu în dormitorul meu, Hartley în camera interioară, Gilbert pe sofa, Peregrine pe pernele din bibliotecă, James pe două scaune în cămăruța roșie, iar Titus afară, pe pajiște. Era o noapte foarte caldă, dar furtuna nu a izbucnit. A doua zi dimineața, musafirii mei se lăfăiau într-o atmosferă de sărbătoare. Titus a plonjat de pe „munte“ ca de obicei. James, după ce a vizitat turnul și a emis câteva ipoteze istorice, a înotat coborând pe treptele
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
traversat stâncile, în direcția turnului, trecând peste podul lui Minn. Am găsit un loc, jos, la marginea apei, de unde puteam vedea Golful Raven. Dinspre mare sufla un vânt cald, valurile aveau un vag iz amenințător, însă tunetele încetaseră. Poate că furtuna trecuse pe lângă noi. Mă durea mâna, acolo unde mă lovise piatra Rosinei. Începuse să apară o vânătaie. Am constatat că transpirasem din abundență. Vântul cald îmi zvânta cămașa și haina de dril, care mi se lipiseră de spinare. Mi-am
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
fericire a fost seara aceea, ca o mască pusă peste spiritul melancoliei! Voi fi oare în stare să nu mă duc în casa de pe deal, să nu aflu ce se întâmplă acolo, să nu năvălesc în viețile lor ca o furtună, ca o rafală de ploaie care i-ar biciui, ca un tunet? După un timp, m-am înapoiat la Capul Shruff. Părea neobișnuit de iluminat și arăta ca o casă de păpuși. Probabil că Gilbert mai cumpărase câteva lămpi în
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
moțăit. Soarele se ridicase pe cer. M-am trezit din nou, așezat la masă, cu capul bălăbănindu-mi-se și o durere violentă în ceafă. Mi-am adus aminte că avusesem un vis curios, anume că fusesem prins de o furtună de zăpadă și înghețasem de moarte. Îmi veneau în minte frânturi din spusele stranii ale lui James. M-am ridicat în picioare, îngrozitor de amețit, m-am târât până sus, m-am trântit pe pat, și am căzut într-un soi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
hotărât să mă vâr din nou în pat. Aveam certitudinea că am temperatură, dar printre obiectele mele nu figura și un termometru. Am rămas în pat. Dar patul meu îmi dădea senzația unui hamac suspendat pe un vapor scuturat de furtună. Mi se perindau prin minte gânduri încețoșate, colorate, sau mai curând vedenii, și nici un moment n-am putut fi sigur dacă ochii mi-erau închiși sau deschiși. Mă întrebam dacă nu cumva sunt serios bolnav. Acum aveam un telefon, dar
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]