10,090 matches
-
teamă să nu piardă pachetele sau vorbitorul, le-am amintit pilda semănătorului, punându-le în față semințele căzute pe piatră. Un grup de elevi bucureșteni, care nu erau FDC-iști, ci fii de boiernași, cărora moș Dumitrache le zicea în glumă „nobilii”, până atunci avuseseră o atitudine lăudabilă. Mentorul lor, un copil foarte energic, Iarka, a trimis doi copii să le spun ce ar fi bine să facă. Sunt deținut. Singura mea lucrare este strădania de a nu fi piatră de
Imn pentru crucea purtată – abecedar duhovnicesc pentru un frate de cruce by Virgil Maxim () [Corola-publishinghouse/Memoirs/863_a_1818]
-
mărturiseam credința în Hristos împotriva stăpânilor atei. Pentru toți exista doar bucuria întâlnirii în Hristos. Sosise Mărțișorul. Într-o dimineață suntem anunțați să strângem bagajele, care de fapt erau pe noi. „Ce-i pe mine și în ladă”, ironiza o glumă românească pe cei puturoși. Trebuia să aflăm unde plecăm, să-i provocăm pe milițieni să scape un cuvânt sau să deducem din hrana rece pe care ne-o dădeau pentru călătorie. Dacă era călătoria lungă de două trei zile, hrana
Imn pentru crucea purtată – abecedar duhovnicesc pentru un frate de cruce by Virgil Maxim () [Corola-publishinghouse/Memoirs/863_a_1818]
-
Alexandria, justificându-se printr-o celebră dilemă: dacă totul este cuprins în Coran, ce nevoie mai este de atâta mulțime de cărți? Dacă toată știința este cuprinsă în lucrarea tov. Stalin, ce rost mai au scrierile altora? Circula și o glumă: „Tov. Ivan Ivanovici din colhozul Pantalonii lui Lenin, a citit cartea tovarășului Stalin. Deci s-a cultivat!”. Această lume trebuia înhămată la o muncă de distrugere fizică și morală; satul, târgul și orașul românesc să rămână fără repere morale, fără
Imn pentru crucea purtată – abecedar duhovnicesc pentru un frate de cruce by Virgil Maxim () [Corola-publishinghouse/Memoirs/863_a_1818]
-
da încredere în viitor, în puterile tale și în Dumnezeu. Toți din cameră îl înconjurau cu afecțiune. O figură aparte era domnul Rozin Constantin; își scria numele italienizat: Rossin, aluzie la Rossini și nu la Rosen; i se spunea în glumă „cavalerul negru” și părea că-l onorează. Fusese secretarul particular al lui Auschnit, evreul patron al Combinatului metalurgic Reșița, Titan, Nădlac, Călan. Apoi, după plecarea lui Auschnit în străinătate, succesorul lui la conducerea marii întreprinderi. Era tipul evreului clasic: înalt
Imn pentru crucea purtată – abecedar duhovnicesc pentru un frate de cruce by Virgil Maxim () [Corola-publishinghouse/Memoirs/863_a_1818]
-
scos regulat la plimbare pe toți, iar domnul Rozin era încântat de felul în care procedasem: Domnule, ești demn de o antologie medicală. Și dânsul, și Fetecău s-au mai împiciorogat, cum se zice în termeni medicali populari. Răspunzând în glumă bătrânului Rozin, i-am zis: Dacă pentru un milițian naiv sunt un psihiatru fără reproș, dumneavoastră, oameni cu scaun la cap, vă rog să nu mă puneți în situația a vă da un diagnostic, că, de, știu eu ce prostie
Imn pentru crucea purtată – abecedar duhovnicesc pentru un frate de cruce by Virgil Maxim () [Corola-publishinghouse/Memoirs/863_a_1818]
-
he, îți mai trebuie! Ne-am distrat de pățania asta, chiar pierdusem atenția și milițianul, auzind râsul nostru, a deschis vizeta și s-a răstit: Ce râdeți, bă? De ce râdeți? Râdem și noi dom’ șef, că a făcut unul o glumă și știți, la glumă se mai și râde. Și am luat toți o poziție reverențioasă. Da, bă, da’ nu știți că nu-i voie să râzi în pușcărie? Da’ ce să facem dom’ șef, a zis altul, să plângem e
Imn pentru crucea purtată – abecedar duhovnicesc pentru un frate de cruce by Virgil Maxim () [Corola-publishinghouse/Memoirs/863_a_1818]
-
Ne-am distrat de pățania asta, chiar pierdusem atenția și milițianul, auzind râsul nostru, a deschis vizeta și s-a răstit: Ce râdeți, bă? De ce râdeți? Râdem și noi dom’ șef, că a făcut unul o glumă și știți, la glumă se mai și râde. Și am luat toți o poziție reverențioasă. Da, bă, da’ nu știți că nu-i voie să râzi în pușcărie? Da’ ce să facem dom’ șef, a zis altul, să plângem e voie? Da, este, a
Imn pentru crucea purtată – abecedar duhovnicesc pentru un frate de cruce by Virgil Maxim () [Corola-publishinghouse/Memoirs/863_a_1818]
-
ieși afară? Deținutul tăcea, suportând cu stoicism creștin loviturile și injuriile. A apărut și medicul, i-a făcut controlul și și-a dat avizul pentru începerea supliciului. Deținutul a fost introdus în cămașa de forță iar doctorul și milițienii făceau glume proaste cu privire la viața lui. La un moment dat un milițian s-a aplecat asupra lui. A leșinat!, a zis. Imediat l-au eliberat din strânsoare și doctorul a aruncat pe el o găleată de apă. A venit și ofițerul politic
Imn pentru crucea purtată – abecedar duhovnicesc pentru un frate de cruce by Virgil Maxim () [Corola-publishinghouse/Memoirs/863_a_1818]
-
nu aveau încredere nici în Partidul Țărănesc, nici în Mihalache, care purta simbolic costumul său național chiar și la recepțiile regale. Mihalache era cinstit și un democrat convins. Aceasta nu l-a oprit pe Regele Ferdinand să facă tot timpul glume de prost gust pe seama "cămășii" țărănești a lui Mihalache sau să fie îngrijorat de partidul lui. Dincolo de politica tradițională își făcea ceva apariția, atît în România cît și în restul Europei. Din groaznicul măcel al Primului Război Mondial, trezită din idealismul secolului
Nicolae Iorga - O biografie by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1017_a_2525]
-
Iorga nu a mai vorbit cu A. C. Cuza cîteva luni bune. Dar lui Cuza părea să nu-i pese de nimic. I-a declarat lui Șeicaru că "nu înțelege hipersensibilitatea lui Iorga, care manifestă "simptome de menopauză masculină" din cauza unei glume nevinovate". În memoriile lui, Iorga nu a dat niciodată amănunte despre acest incident, menționînd doar un "imens scandal provocat de Cuza în Adunarea Națională", adăugînd: "Cuza mă ataca zilnic"142. Autorul cărții de față nu poate decît să adauge că
Nicolae Iorga - O biografie by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1017_a_2525]
-
Germania armele cu care vor fi asasinați Iorga și Madgearu 29. În septembrie 1940, Legiunea a ajuns în sfîrșit la putere, tocmai în momentul în care era cel mai puțin pregătită. Cu cei mai buni lideri ai ei, vorba unor glume ireverențioase, aflați sub pămînt ca niște cartofi, noul ei comandant, Horia Sima, oferea o autoritate de mîna a treia. Dictatura Regală făcuse o treabă bună. Puțini dintre legionarii din "vechea gardă" erau în viață. Sute de mii de oportuniști s-
Nicolae Iorga - O biografie by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1017_a_2525]
-
rog nu te mânia, știi doar ce-am simțit eu întotdeauna pentru tine, știi ce simțim amândoi pentru tine... — Și vreți să intru și eu în familie? — Exact! Te rog, nu fi sec și sarcastic și nu lua lucrurile în glumă, te rog încearcă să înțelegi. Vezi, dragă Charles, eu cred în miracole, miracolele iubirii. Iubirea e un miracol, iubirea adevărată. Se află deasupra granițelor și limitelor pe care le încălcăm mereu. De ce să încerci să definești, de ce să te frămânți
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
numai prin faptul că darul liber consimțit al tovărășiei mele precum și bunăvoința de a accepta serviciile ei de șofer (conduce foarte bine) erau menite să o îmblânzească. Dar, de-a lungul călătoriei, am putut să-i demonstrez, pe jumătate în glumă, ca și când nici n-ar fi fost vorba vreodată de un lucru serios, că nu exista nimic între mine și Lizzie. Rosina a primit vestea, așa cum am știut că o va primi, cu răceală și cu un aer de înțeleaptă generozitate
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
plăcere să ascult povestea lui. — Îmi și pare rău că ți-am povestit-o. Acum ai să începi să faci psihologie. Și psihologia-i rahat. — Știu că psihologia e rahat. Trebuie să plec, Peregrine. Nu pleca. Am să-ți spun gluma favorită a lui Freud, dac-am să pot să mi-o mai reamintesc. Un rege își întâlnește într-o zi dublura și-l întreabă: „Mama dumitale a lucrat la Palat?“, iar dublura răspunde: „Nu, dar taică-meu a lucrat“. Ha
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
am să pot să mi-o mai reamintesc. Un rege își întâlnește într-o zi dublura și-l întreabă: „Mama dumitale a lucrat la Palat?“, iar dublura răspunde: „Nu, dar taică-meu a lucrat“. Ha ha ha, asta-i o glumă cu haz! — Trebuie să plec. — Charles, n-ai înțeles gluma. Ascultă, un rege întâlnește un individ care-i semăna leit și regele îl întreabă... Am înțeles gluma. — Charles, pentru numele lui Dumnezeu, nu pleca, uite mai e o sticlă. „Nu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
își întâlnește într-o zi dublura și-l întreabă: „Mama dumitale a lucrat la Palat?“, iar dublura răspunde: „Nu, dar taică-meu a lucrat“. Ha ha ha, asta-i o glumă cu haz! — Trebuie să plec. — Charles, n-ai înțeles gluma. Ascultă, un rege întâlnește un individ care-i semăna leit și regele îl întreabă... Am înțeles gluma. — Charles, pentru numele lui Dumnezeu, nu pleca, uite mai e o sticlă. „Nu, dar taică-meu a lucrat!“ — Zău, trebuie să plec. — E
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
răspunde: „Nu, dar taică-meu a lucrat“. Ha ha ha, asta-i o glumă cu haz! — Trebuie să plec. — Charles, n-ai înțeles gluma. Ascultă, un rege întâlnește un individ care-i semăna leit și regele îl întreabă... Am înțeles gluma. — Charles, pentru numele lui Dumnezeu, nu pleca, uite mai e o sticlă. „Nu, dar taică-meu a lucrat!“ — Zău, trebuie să plec. — E-n regulă, o ștergi taman când conștiința începe să devină mai suportabilă, iar lumina înțelegerii dă să
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
că vărul meu are o latură infantilă. În apartament plutește acel miros unic, ciudat și dulceag pe care eu îl asociez cu tămâia, dar când l-am întrebat o dată pe James, mi-a răspuns: „șoareci“, ceea ce voia să fie o glumă. Clinchete ciudate, intermitente, sunt emise (cred) de ornamentele de sticlă ce atârnă în nișele holului lung și întunecat. Sunetele acestea îmi evocă țăcăniturile ușoare ale perdelei de mărgele de la Capul Shruff; și încerc un sentiment straniu când mă gândesc la
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
grădină. Titus nu făgăduise încă nimic pentru viitor. Tratase întreaga chestiune cu un cinism afectat și nu-mi îngăduise să întrezăresc nici un licăr al emoțiilor care, fără îndoială, se ascundeau îndărătul acestei măști. Pretindea că privește totul ca pe o glumă, un joc, în orice caz ca pe ceva ce acceptase doar pentru a mă îndatora pe mine, pentru nostimada lucrului respectiv, pentru „a vedea ce-o să se întâmple“. Consimțise să rămână la mine „din moment ce n-avea ceva mai bun de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
a ridicat reverențios. Titus se găsea în fața plitei, unde prăjea ouă. Ajunsese să se simtă ca la el acasă. Fapt care îmi producea plăcere și neplăcere în același timp. — Bună dimineața, conașule, spuse Gilbert. — Bună, tăticule! Nu-mi plăcuse această glumă a lui Titus. — Dacă ții să fii familiar, numele meu e Charles. — Scuzați-mă, domnule Arrowby. Cum se simte mama în această dimineață? — Oh, Titus, Titus... — Ia un ou, îmi oferi Gilbert. — Vreau să-i duc sus un ceai. Îl
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
Nu, dar, într-un anumit fel, l-am preluat eu. Mi-am dorit întotdeauna un fiu. E fiul lor, un fiu adoptat... de... de Hartley și de soțul ei. — Înțeleg. Ar fi trebuit să-mi dau seama că e o glumă stupidă. O clipă m-am gândit că, poate... ce-ai de gând să faci cu femeia aceea? Nu poți să te încarci cu o muiere pe jumătate nebună, la acest stadiu al vieții ei. N-o poți ține în lanț
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
însori cu mine? — Lizzie, încetează... — Știu să gătesc și să conduc mașina și te iubesc și am o fire foarte blândă, nu-s absolut deloc nevrotică și dacă ai nevoie de o infirmieră, voi fi infirmieră. — Asta a fost o glumă... — Când ai scris, țineai la mine. — Visam. Ți-am mai spus, iubesc pe altcineva... Nu cumva ăsta e un vis? — Nu. — A plecat. — Da... dar acum... Lizzie... mi s-a arătat un straniu semn ceresc... și dintr-o dată... drumul s-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
zgândări cicatricea, apoi o apăsă cu degetul ca să-i oprească zvâcnelile. Abia atunci mi-a trecut prin minte că Titus ar putea să se gândească la ambiguitatea relațiilor noastre, care-l frapase și pe Gilbert. Era posibil ca Gilbert, cu glumele lui grosolane, să-i fi vârât cine știe ce năzbâtii în cap. Nu-mi pusesem întrebarea ce-ar putea gândi Titus, în bună măsură pentru că-i făurisem în mintea mea un nimb de inocență, generat de suferințele lui Hartley. — Nu mă înțelege
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
mi-ar fi plăcut, stărui Ben. În armată cunoști oamenii cu adevărat. Te plimbi peste tot. Dar e plăcut să stai și acasă. Foarte plăcut. — Cum îți merge cu casa dumitale? A pătruns ploaia prin acoperiș. — Da, a plouat, nu glumă! — Mai ia un sandviș, mă îndemnă Hartley. Ah, nu l-ai mâncat nici pe primul! Am strâns sandvișul în mână. L-am strivit și o bucățică de castravete a sărit pe covor. Am dat să-mi vâr sandvișul în buzunar
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
lui Gilbert că auzise o voce de femeie în casă, când se dusese să predea scrisoarea. Rosina îmi declarase că are de gând să-l „consoleze“ pe Ben. S-ar fi putut ca aceste cuvinte să fi fost doar o glumă batjocoritoare. Pe de altă parte însă, Rosina era capable de tout. Dacă „se întâmplase“ ceva între Ben și Rosina, acest lucru ar putea justifica nu numai ciudatul lui aer de satisfacție, dar și atitudinea mai liberală față de Hartley, îngăduirea vizitei
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]