8,656 matches
-
fortăreței nu au fost avertizați în niciun fel câd forțel Axei au declanșat atacul împotriva URSS pe 22 iunie 1941 și a devenit locul în care s-a desfășurat prima luptă majoră dintre Armata Roșie și îWehrmacht. Imediat după declanșarea invaziei, orașul Brest și fortăreața au fost suferit bombardamente grele de artilerie. Bombardamentul inițial al artileriei germane a fost o surpriză toatală pentru apărătorii fortăreței, care au suferit pierderi grele în oameni și materiale. Imediat după ce au început invazia, trupele germane
Apărarea Fortăreței Brest () [Corola-website/Science/329994_a_331323]
-
după declanșarea invaziei, orașul Brest și fortăreața au fost suferit bombardamente grele de artilerie. Bombardamentul inițial al artileriei germane a fost o surpriză toatală pentru apărătorii fortăreței, care au suferit pierderi grele în oameni și materiale. Imediat după ce au început invazia, trupele germane întâmpinat o opoziție puternică din partea sovieticilor la graniță, în orașul Brest și în fața fortăreței. Primul atac al infanteriei germane împotriva fotăreței a avut loc la doar o jumătate de oră după începerea bombardamentului de artilerie. Soldații sovietici nu
Apărarea Fortăreței Brest () [Corola-website/Science/329994_a_331323]
-
a declanșat Operațiunea Barbarossa. Apărătorii fortăreței nu au fost avertizați în niciun fel cu privire la atacul forțel Axei împotriva URSS și Brestul a devenit locul în care s-a desfășurat prima luptă majoră dintre Armata Roșie și Wehrmacht. Imediat după declanșarea invaziei, orașul Brest și fortăreața au fost suferit bombardamente grele de artilerie. Bombardamentul inițial al artileriei germane a fost o surpriză toatală pentru apărătorii fortăreței, care au suferit pierderi grele în oameni și materiale. În condițiile în care o parte a
Efim Fomin () [Corola-website/Science/330008_a_331337]
-
обороны - ВВКО) și Forțele de Rachete Strategice (Ракетные войска стратегического назначения РВСН). Forțele terestre sunt cele mai numeroase. Acestea sunt destinate să efectueze ofensiva pentru a învinge inamicul, pentru a prelua și păstra teritoriile sale, regiuni și granițe, să respingă invazii ale inamicului. Forțele terestre ruse, la rândul său, includ diferite tipuri de trupe: Comandant al Forțelor Terestre este general-colonelul Vladimir Cirkin, șeful Statului Major, general-locotenentul Serghei Skokov. Comandantul Suprem al Forțelor Armate este președintele în funcție al Rusiei, Vladimir Putin
Forțele armate ale Federației Ruse () [Corola-website/Science/330028_a_331357]
-
rutenilor; sub comanda lui Kutesk aceștia fac un nou raid în Ungaria, bătălia finală având loc la Kisvarda/Oradea Mică în nord-estul Ungariei. În 1087, românii, pecenegii și cumanii (conduși de Tzelgu) alături de exilatul Solomon au participat la o mare invazie împotriva Imperiului Romano-Bizantin (invazia a fost descrisă de Ana Comnena). Solomon și Tzelgu au fost uciși în ultima bătălie din această invazie. În 1091 împăratul Alexios I Comnenul aliat cu românii balcanici și cumanii, i-a înfrânt decisiv pe pecenegi
Bătălia de la Chiraleș () [Corola-website/Science/330497_a_331826]
-
Kutesk aceștia fac un nou raid în Ungaria, bătălia finală având loc la Kisvarda/Oradea Mică în nord-estul Ungariei. În 1087, românii, pecenegii și cumanii (conduși de Tzelgu) alături de exilatul Solomon au participat la o mare invazie împotriva Imperiului Romano-Bizantin (invazia a fost descrisă de Ana Comnena). Solomon și Tzelgu au fost uciși în ultima bătălie din această invazie. În 1091 împăratul Alexios I Comnenul aliat cu românii balcanici și cumanii, i-a înfrânt decisiv pe pecenegi în Bătălia de la Levounion
Bătălia de la Chiraleș () [Corola-website/Science/330497_a_331826]
-
Ungariei. În 1087, românii, pecenegii și cumanii (conduși de Tzelgu) alături de exilatul Solomon au participat la o mare invazie împotriva Imperiului Romano-Bizantin (invazia a fost descrisă de Ana Comnena). Solomon și Tzelgu au fost uciși în ultima bătălie din această invazie. În 1091 împăratul Alexios I Comnenul aliat cu românii balcanici și cumanii, i-a înfrânt decisiv pe pecenegi în Bătălia de la Levounion determinând declinul acestora. Există dispute legate de identificarea asiaticilor: Pecenegi, cumani, sau uzi, precum și despre certitudinea participării a
Bătălia de la Chiraleș () [Corola-website/Science/330497_a_331826]
-
susținută de un număr mic de surse. Cronicarul Simon de Keza amintește bătălia, ca pe un conflict între maghiari și pecenegi, dar o plasează în timpul domniei lui Ladislau I și nesigur undeva după 1077.. Cronica pictată de la Viena vorbește despre invazia cumanilor, iar câteva alte documente maghiare au consemnat această invazie cu obișnuita confuzie pecenegi/cumani si eventual uzi. Despre participarea românilor la această expediție există o relatare într-o cronică rusească relativ târzie.. V. Spinei a studiat această cronică a
Bătălia de la Chiraleș () [Corola-website/Science/330497_a_331826]
-
Keza amintește bătălia, ca pe un conflict între maghiari și pecenegi, dar o plasează în timpul domniei lui Ladislau I și nesigur undeva după 1077.. Cronica pictată de la Viena vorbește despre invazia cumanilor, iar câteva alte documente maghiare au consemnat această invazie cu obișnuita confuzie pecenegi/cumani si eventual uzi. Despre participarea românilor la această expediție există o relatare într-o cronică rusească relativ târzie.. V. Spinei a studiat această cronică a Cnezatului Moscovei și a găsit câteva inadvertențe: A.I. Gonța a
Bătălia de la Chiraleș () [Corola-website/Science/330497_a_331826]
-
989 - 30 noiembrie 1016) a fost regele Angliei din 23 aprilie până pe 18 octombrie 1016 și al Wessexului din 23 aprilie până pe 30 noiembrie 1016. Potrivit Cronicilor anglo-saxone, porecla i-a fost acordată datorita vitejiei sale de a rezista în fața invaziei daneze condusă de Knut cel Mare. A luptat în cinci bătălii împotriva danezilor, încheiând cu înfrângerea împotriva lui Knut la data de 18 octombrie, în Bătălia de la Assandun, după care au fost de acord să împartă regatul, Edmund luând regatul
Edmund al II-lea al Angliei () [Corola-website/Science/331033_a_332362]
-
a măritat cu ea în ciuda tatălui său, probabil pentru a-și consolida baza de putere în regiunea de est din Midlands. El a primit o depunere a oamenilor din cele Cinci Districte. În același timp, Knut a lansat o nouă invazie în Anglia. La sfârșitul anului 1015, Edmund a ridicat o armată, probabil fiind ajutat de legăturile soției sale și a mamei lui, însă Mercienii sub Eadric Steona au adunat sașii din vest și i s-au alăturat lui Knut. La
Edmund al II-lea al Angliei () [Corola-website/Science/331033_a_332362]
-
regelui danez. În anul 1002, se căsătorește pentru a doua oară cu Emma, fiica lui Richard al II-lea al Normandiei. În anul 1006, a avut loc o mare remaniere în cadrul consiliului regelui. În același an a avut o mare invazie vikingă, stopată de o plată imensă de 36000 de lire sterline. În anul 1009 s-a confruntat cu o altă armată vikingă. Danezii, conduși de Thorkell Tall, au devastat Anglia timp de trei ani. În anul 1013, toți locuitorii de la
Casa de Wessex () [Corola-website/Science/331034_a_332363]
-
nepotul lui Donald, Duncan, fiul lui Malcolm și a primei sale soții, Ingibiorg Finnsdottir, a invadat regatul în fruntea unei armate de anglo-normanzi și northumbrieni, ajutat de fratele său vitreg Edmund și de socrul său, Gospatric, Conte de Northumbria. Această invazie de succes urma să-l urce pe Duncan pe tron, însă o revoltă i-a învins și i-a obligat să se retragă. Duncan a fost ucis pe 12 noiembrie 1094 de Mael Petair. Analele Ulster spun că Duncan a
Donald al III-lea al Scoției () [Corola-website/Science/331093_a_332422]
-
relua proiectele de pe Insulele de Vest, fiind întrerupte cu 30 de ani în urmă de la moartea tatălui său. El a depus o cerere formală în fața reglui norvegian Haakon, însă acesta a respins cererea iar anul următor a răspuns printr-o invazie formidabilă. Navigând în jurul coastei de vest a Scoției, el a oprit pe Insula Arran unde au început negocierile. Alexandru a prelungit discuțiile până când furtunile de toamnă trebuiau să înceapă. Haakon, obosit de atâta întârziere, a atacat, întâlnindu-se cu o
Alexandru al III-lea al Scoției () [Corola-website/Science/331097_a_332426]
-
credința lor. Crede că majoritatea musulmanilor din Occident trăiesc în liniște și se integrează cu succes în societate. Principalele probleme pentru comunitatea provin de la cei care sunt ignoranți de societatea occidentală. Din punct de vedere politic, Ramadan s-a opus invaziei Irakului în 2003. El crede că măsurile luate în Irak împotriva armata Statelor Unite au fost justificate ca acte de rezistență la opresiune. A condamnat atentatul sinucigaș și violența drept tactici. Ramadan susține că terorismul nu este justificat, chiar dacă uneori este
Tariq Ramadan () [Corola-website/Science/331110_a_332439]
-
Confesorul, în 1059, pentru a aranja o căsătorie cu ruda lui Eduard, Margatera, care ajunsese în Anglia după ce petrecuse câțiva ani în Ungaria. Dacă această aranjare a căsătoriei era făcută în 1059, acest lucru ducea la un eșec, fiind explicată invazia scoțienilor la Northumbria în 1061, când Lindisfarne a fost jefuit. Malcolm s-a căsătorit cu văduva lui Thorfinn Sigurdsson, Ingibiorg, o fiică a lui Finn Arnesson. Cei doi au avut un fiu, pe Duncan al II-lea, care avea să
Casa de Dunkeld () [Corola-website/Science/331098_a_332427]
-
afirmație este o propagandă pentru a submina pretențiile urmașilor din partea celei de-a doua soție a lui Malcolm. Deși Malcolm i-a acordat sanctuar lui Tostig Godwinson atunci când a fost alungat din Northumbrians, Malcolm nu a fost direct implicat în invazia împotriva Angliei de către Harald și Tostig în 1066, care s-a încheiat cu înfrângerea și moartea lor în bătălia de la Stamford Bridge. În 1068, el a acordat azil unui grup de exilați englezi care fugeau de William de Normandia, printre
Casa de Dunkeld () [Corola-website/Science/331098_a_332427]
-
nepotul lui Donald, Duncan, fiul lui Malcolm și a primei sale soții, Ingibiorg Finnsdottir, a invadat regatul în fruntea unei armate de anglo-normanzi și northumbrieni, ajutat de fratele său vitreg Edmund și de socrul său, Gospatric, Conte de Northumbria. Această invazie de succes urma să-l urce pe Duncan pe tron, însă o revoltă i-a învins și i-a obligat să se retragă. Duncan a fost ucis pe 12 noiembrie 1094 de Mael Petair. Analele Ulster spun că Duncan a
Casa de Dunkeld () [Corola-website/Science/331098_a_332427]
-
acordat nepotului său o porțiune pentru a guverna. În 1094, Duncan a condus o armată considerabilă, formată din cavaleri mercenari și infanterie. Mulți dintre acești soldați proveneau din Northumbria. La începutul verii aceluiași an, Duncan a condus armata într-o invazie în Scoția. Donald al III-lea și-a mobilizat proprii vasali și trupele rămase. Prima fază a războiului a avut loc în luna iunie, Duncan ieșind victorios. Donald al III-lea a fost forțat să se retragă spre nordul Scoției
Casa de Dunkeld () [Corola-website/Science/331098_a_332427]
-
relua proiectele de pe Insulele de Vest, fiind întrerupte cu 30 de ani în urmă de la moartea tatălui său. El a depus o cerere formală în fața reglui norvegian Haakon, însă acesta a respins cererea iar anul următor a răspuns printr-o invazie formidabilă. Navigând în jurul coastei de vest a Scoției, el a oprit pe Insula Arran unde au început negocierile. Alexandru a prelungit discuțiile până când furtunile de toamnă trebuiau să înceapă. Haakon, obosit de atâta întârziere, a atacat, întâlnindu-se cu o
Casa de Dunkeld () [Corola-website/Science/331098_a_332427]
-
întâmplător sau nu, printre cei expulzați. După expulzare, Nasrallah se întoarce în Liban, unde va preda la o școală coranică înființată de al-Musawi. Aici, viitorul lider Hezbollah își va crea un cerc de acoliți care îl vor sprijini ulterior. După invazia israeliană a Libanului, Nasrallah se va alătura grupării Hezbollah, proaspăt formată la acel moment, ca o derivare a grupării Amal. În anul 1987, când se intaurează o relativă liniște în Liban, Nasrallah hotărăște să-și continue studiile. Așadar pleacă la
Hassan Nasrallah () [Corola-website/Science/331126_a_332455]
-
a navigat în Țara Galilor mai târziu, câștigând controlul de la Anglesey după respingerea forțelor invadatoare normande de pe insulă. După întoarcerea sa în Norvegia, Magnus a condus campanii în Dalsland și Västergötland în Suedia, pretinzând o frontieră veche cu țara. După două invazii eșuate și o serie de ciocniri cu regele danez Eric Evergood, au început negocierile de pace între cei trei monarhi scandinavi, temându-se că acest conflict va degenera. Magnus a încheiat pacea cu suedezii în 1101, fiind de acord să
Magnus al III-lea al Norvegiei () [Corola-website/Science/331151_a_332480]
-
izgonit pe regele Olaf și l-au acceptat pe Eric. Analele Ulster raportează o victorie a străinilor în acel an, împotriva oamenilor din Scoția și din Țara Galilor. Cronicile istorice raportează decesul lui Eric într-un mod complex. Potrivit raportului cu privire la invazia din Scoția de către William I în 1072, Eric a fost scos din țară și ucis de Maccus, fiul lui Onlaf. Cu toate acestea, oamenii de știință de astăzi sunt de părere că Eric a fost asainat în exil. În concluzie
Eric I al Norvegiei () [Corola-website/Science/331145_a_332474]
-
și se numără printre titlurile din colecția Sega All Stars. Acțiunea jocului are loc la data de 26 februarie 2000, la paisprezece luni după incidentul din conacul Curien din "The House of the Dead". Agentul AMS (organizație de oprire a invaziei zombiilor) G dispare în Veneția, Italia. Sunt trimiși după el alți doua echipe de agenți, James Taylor și Gary Stewart, respectiv Amy Crystal și Harry Harris, pentru a investiga zona și pentru a evacua populația. James și Garry îl găsesc
The House of the Dead 2 () [Corola-website/Science/331163_a_332492]
-
avut cel mai mare sprijin. Acolo, el a fost învins în bătălia de la Minne de către forțele regelui Inge I, apoi a fugit la Götalands și, ulterior, în Danemarca, unde a încercat să obțină sprijin pentru cauza lui. O tentativă de invazie a Norvegiei de către regele Erik Emune de Danemarca a eșuat lamentabil. Magnus a revenit apoi la oamenii lui Sigurd Slembe, însă ei continuau să aibă srijin redus în Norvegia. După ceva timp petrecut mai mult ca bandiți decât ca regi
Magnus al IV-lea Norvegiei () [Corola-website/Science/331154_a_332483]