8,611 matches
-
anii 1920, a doua din anii 1970), datorat mai cu seamă ieromonahului Gregory Dix, cu o rânduială a slujbelor după o structură teologică din primul mileniu, cu veșminte preoțești și ceremonii fastuoase, cu un limbaj modern, cu o preocupare față de mântuirea colectivă. Ritul din 1662 se bazează pe Common Prayer Book (Cartea de rugăciuni obștești), care corespunde liturghierului și ceaslovului din ritul bizantin sau armean, și care corespunde liturghierului și breviarului din ritul latin. Ritul contemporan se bazează pe cartea numită
Biserica Anglicană () [Corola-website/Science/299494_a_300823]
-
religioasă pe baza celor afirmate de Isus în timpul Cinei celei de Taină din Ierusalim (, , ). Euharistia, act celebrat de preoți la altar, repetă Cina cea de Taină din preziua condamnării și crucificării lui Isus, reamintind sacrificiul suprem al lui Isus spre mântuirea lumii. Catolicii și Ortodocșii susțin că, în timpul oficierii sacramentului Euharistiei, pâinea și vinul se prefac în Însuși Trupul și Sângele lui Isus, chiar dacă forma exterioară a vinului și a pâinii nu se schimbă. Unii Reformați cred că sângele și trupul
Frângerea pâinii () [Corola-website/Science/299509_a_300838]
-
de multe ori, se aduc prefabricate, lucru cu care liturgiștii nu sunt de acord. Vezi și articolele principale: ofertoriu și proscomidie. Anafora e o rugăciune lungă, rostită de președintele adunării, în cadrul căreia îi mulțumește lui Dumnezeu pentru creațiune și pentru mântuire, pomenind, de asemenea, moartea și învierea lui Iisus. De obicei, anaforele conțin un Sanctus, cuvintele instituirii («Luați, mâncați... Luați, beți...»), o epicleză, dar la această regulă sunt și excepții. Vezi și articolul principal: anaforă (liturgică). Aceasta poate fi mai mult
Frângerea pâinii () [Corola-website/Science/299509_a_300838]
-
unde cuprinde istoria Franței, Scoției și Italiei, operă ce arată o epocă tulbure, nesigură, plină de lipsuri, cataclisme, o lume mânată de teama de Dumnezeu și bucuroasă de binefacerile sale, în care sensul vieții e dat de lupta fiecăruia pentru mântuire, dar, totodată, trăind cu teama apropiatei Apocalipse și a Judecății de Apoi. Otto de Freising (1114-1158), care a fost episcop și istoric german, nepot al împăratului german Heinrich al-IV-lea, devenit episcop de Freising în 1136 și care, în 1147, a
Istoriografie () [Corola-website/Science/299380_a_300709]
-
de toți cei de față, a căror credință și evlavie îți sînt cunoscute, pentru care îți oferim, sau care îți oferă această jertfă de laudă, atît pentru ei înșiși, cît și pentru toți ai lor, pentru răscumpărarea sufletelor, spre nădejdea mîntuirii și ocrotirii lor, și înalță rugăciunile lor către tine, Dumnezeul cel veșnic, viu și adevărat. În unire cu întreaga Biserică amintim și cinstim înainte de toate pe slăvita pururea Fecioară Maria, Născătoarea Domnului și Dumnezeului nostru Isus Cristos, + precum și pe Sfîntul
Canonul Roman () [Corola-website/Science/303479_a_304808]
-
pătimire precum și de învierea din morți și de glorioasa înălțare la ceruri a Fiului tău, Domnul nostru Isus Cristos, oferim maiestății tale preaslăvite, din darurile tale, o jertfă curată, o jertfă nepătată, Pîinea sfîntă a vieții fără de sfîrșit și Potirul mîntuirii veșnice. Binevoiește a privi asupra lor cu față senină și blîndă și a le primi precum ai primit darurile dreptului tău slujitor Abel și jertfa patriarhului nostru Abraham și ceea ce ți-a oferit marele tău preot Melchisedec, jertfă sfîntă, prinos
Canonul Roman () [Corola-website/Science/303479_a_304808]
-
de doctrine și practici și totodată puțină cooperare. Primul punct consta într-o aversiune față de implicarea autorităților seculare în probleme de religie. Al doilea punct consta în opoziția față de botezul pruncilor, pe care radicalii îl considerau ca nefiind nici necesar mântuirii, nici validat de Scripturi. Dincolo de aceste puncte comune, diferențele dintre grupările taberei radicale erau ireconciliabile. Spiritualiștii insistau asupra iluminării interioare a Duhului Sfânt, care revela adevăruri noi. Aceste revelații le numeau „Cuvântul interior”. Ei respingeau întru totul botezul și Euharistia
Reforma radicală () [Corola-website/Science/303655_a_304984]
-
a ales ca să aibă milă. (Aceasta în opoziție cu opinia potrivit căreia moartea lui Cristos doar face posibilă răscumpărarea.) Așadar, ispășirea ar fi "limitată" la păcatele celor aleși. Harul mântuitor al lui Dumnezeu nu poate fi respins. Cei care dobândesc mântuirea, o fac datorită irezistibilității îndurării lui Dumnezeu. Oamenii cedează harului nu pentru că Dumnezeu le-a găsit conștiințele mai sensibile sau credința mai tenace decât a celorlalți, ci dorința și puterea de a face voia lui Dumnezeu sunt dovezi ale credincioșiei
Cele cinci puncte ale calvinismului () [Corola-website/Science/303674_a_305003]
-
potrivit declarațiilor doctrinale ale acestor biserici, a singulariza această doctrină nu constituie o viziune echilibrată. Potrivit unor calviniști, doctrina alegerii necondiționate și corolarul său, doctrina predestinării, nu pot fi prezentate corect decât ca o asigurare celor care caută iertare și mântuire în Cristos că credința lor nu e în zadar, Dumnezeu fiind în stare să-și aducă la îndeplinire intențiile sale de a îi mântui. Cu toate acestea, non-calviniștii obiectează la aceste doctrine pe temeiul că îi descurajează pe cei din
Cele cinci puncte ale calvinismului () [Corola-website/Science/303674_a_305003]
-
zadar, Dumnezeu fiind în stare să-și aducă la îndeplinire intențiile sale de a îi mântui. Cu toate acestea, non-calviniștii obiectează la aceste doctrine pe temeiul că îi descurajează pe cei din lume de la a-și căuta în mod activ mântuirea.
Cele cinci puncte ale calvinismului () [Corola-website/Science/303674_a_305003]
-
materiale ale reformei lui Luther, adică au acceptat, pe de o parte, teza potrivit căreia unicul fundament al oricărei credințe creștine o reprezintă exclusiv interpretarea Sfintei Scripturi, independent de orice dogmă și autoritate, și, pe de altă parte, susțin teza mântuirii numai prin credință, adică ideea că izvorul mântuirii provine direct de la Dumnezeu, în afara oricărui merit, fără mijlocirea preotului și fără vreo condiționare materială. Unele teze ale protestantismului, în special cea referitoare la împărtășanie și predestinație au stârnit controverse în rândul
Protestantism () [Corola-website/Science/303712_a_305041]
-
pe de o parte, teza potrivit căreia unicul fundament al oricărei credințe creștine o reprezintă exclusiv interpretarea Sfintei Scripturi, independent de orice dogmă și autoritate, și, pe de altă parte, susțin teza mântuirii numai prin credință, adică ideea că izvorul mântuirii provine direct de la Dumnezeu, în afara oricărui merit, fără mijlocirea preotului și fără vreo condiționare materială. Unele teze ale protestantismului, în special cea referitoare la împărtășanie și predestinație au stârnit controverse în rândul adepților confesiunii înnoite, care au dus în cele
Protestantism () [Corola-website/Science/303712_a_305041]
-
18 aprilie 1848, de Duminica Tomei, la Carloviț de către episcopul sârb Iosif Raiacici.Atunci a spus:""Se cere de la mine ca, prin ocârmuirea mea, să se pună în lucrare reînvierea diecezei noastre transilvane, și reînvierea aceasta să corespundă trebuinței Bisericii, mântuirii poporului și spiritului timpului"" La 3/15 mai 1848 prezidează, împreună cu episcopul greco-catolic Ioan Lemeni, Adunarea de la Blaj. În fruntea unei delegații, duce petiția de la Blaj la Viena, împăratului Franz Joseph. În 16/28 decembrie 1848 a organizat o adunare
Andrei Șaguna () [Corola-website/Science/303759_a_305088]
-
odată cu trecutul negru, Sculați, popor de osîndiți! Azi nu sînteți nimic în lume, Luptați că totul voi să fiți! Hai la lupta cea mare, Rob cu rob să ne unim, Internațională Prin noi s-o făurim! Sculați, nu-i nici o mîntuire În regi, ciocoi sau dumnezei! Unire, muncitori, unire, Și lumea va scăpa de ei! Prea mult ne-au despuiat tîlharii Ce-n lume, lux, desfrîu se scald: Să ne unim toți proletarii, Să batem fierul cît e cald! Hai la
Internaționala () [Corola-website/Science/303823_a_305152]
-
unui Dumnezeu, ceea ce lui Iustin i s-a părut o nebunie. A mers apoi la un Peripatetic, adică un urmaș al lui Aristotel, care i-ar fi solicitat onorariu. L-a părăsit pentru un pitagorician, care însă îi amâna căutarea mântuirii cu teorii matematice ale armoniei, cu astronomie și geometrie, motiv pentru care, simțind că mântuirea este înaintea acestora și nu condiționată de ele, a mers mai departe, întâlnind un platonician. Acesta a fost în sfârșit pe potriva căutărilor sale: încuviințarea că
Iustin Martirul și Filozoful () [Corola-website/Science/303842_a_305171]
-
un Peripatetic, adică un urmaș al lui Aristotel, care i-ar fi solicitat onorariu. L-a părăsit pentru un pitagorician, care însă îi amâna căutarea mântuirii cu teorii matematice ale armoniei, cu astronomie și geometrie, motiv pentru care, simțind că mântuirea este înaintea acestora și nu condiționată de ele, a mers mai departe, întâlnind un platonician. Acesta a fost în sfârșit pe potriva căutărilor sale: încuviințarea că există lucrurile incorporale, aspirația spre contemplarea Ideilor, l-au făcut pe Iustin să creadă în
Iustin Martirul și Filozoful () [Corola-website/Science/303842_a_305171]
-
de orice gen drept primitive datorită caracterului lor aparent pragmatic. Religia orficilor preia în mare parte temele cosmogonice ale mitologiei grecești, dar consideră, spre deosebire de aceasta, trupul drept o "temniță" a sufletului. Orfismul se bazează pe credința în metempsihoză și în mântuire. Remarcabil e semnul de egalitate pus între zeul suprem, Zeus, și fiul lui, Dionysos. După așa-numita "Teogonie rapsodică" a orficilor, Cronos (Timpul) a creat din Haos și Eter Oul Cosmic. Din acesta a ieșit puterea vitală, întruchipată de hermafroditul
Orfism (religie) () [Corola-website/Science/304069_a_305398]
-
Roma, ci misiunea de călăuzire a întregului Popor al lui Dumnezeu. Sărbătoarea are o semnificație profund spirituală, fiind un semn privilegiat al iubirii lui Dumnezeu, Păstorul cel bun și veșnic, ce-și adună întreaga Biserică și o călăuzește pe calea mântuirii. O mărturie a Sfântului Ieronim face referire explicită la "catedra" lui Petru, ca loc sigur al adevărului și păcii: Am hotărât să întreb catedra lui Petru, unde se află acea credință pe care buzele unui Apostol au preamărit-o; vin
Simon Petru () [Corola-website/Science/304185_a_305514]
-
din anii 1930 și 1940 au colaborat cu clerici ai bisericii, inclusiv James W. Fifield Jr., ca aceștia să dezvolte și să promoveze o nouă abordare a scripturii care ar minimaliza evanghelia socială și s-ar concentra pe teme precum mântuirea individuală, care era mai potrivită pentru întreprinderile libere. În corupția sistemică și marea corupție, există metode multiple de corupție care sunt utilizate concomitent, având obiective similare. Mituirea implică utilizarea improprie a cadourilor și favoruri în schimbul câștigului personal. Acest lucru este
Corupție () [Corola-website/Science/304183_a_305512]
-
alb și care poartă în mâinile sale un șirag de perle, simbol al purei spiritualități și un vas cu apă sacra, simbol al purificării. Acest avatar care se aseamănă cu cel al zeiței Saraswati, este cel care acordă eliberarea spirituală, mântuirea. Chandraghanta, al treilea avatar al lui Durga, în ciuda înfățișării sale războinice este invocată pentru obținerea păcii, armoniei și prosperității în viață. Călărind un tigru, are pe creștet o jumatate de luna (Chandra) în forma unui clopot, zece mâini dintre care
Durga () [Corola-website/Science/303955_a_305284]
-
să treacă un pod, pentru a fi judecate de gândirea , cuvintele și faptele lor. În orice caz judecata nu este finală, și când răul este eliminat, toate sufletele vor fi adunate. Poate fi considerată o religie universalistă cel puțin în privința mântuirii. Unii membrii ai zoroastrismului cred în venirea viitoare a unor Mesia, cunoscuți sub numele de Peshotan Respect față de toate formele de viață. Condamnarea asupririi ființei umane, actele de cruzime și sacrificiile de animale. În prezent există o gravă criză interna
Zoroastrism () [Corola-website/Science/304336_a_305665]
-
Brâncoveanu a priveghea asupra așezămintelor din Nordul Carpaților aproape ca și asupra celor din propria sa țară. ‟(Membrilor de toate categoriile ai bisericii reformate din Făgăraș) le doresc din toată inima mea toate binecuvântările sufletești și trupești și bunuri de mântuire. Primind cu cinste scrisoarea Excelenței Voastre, scrisă mie la 26 Noiembrie, din ea am înțeles cererea Excelențelor Voastre către Ilustrul Voievod al Munteniei, Măria Sa, pentru un ajutor la zidirea bisericii din Făgăraș a Excelențelor Voastre. În privința căreia n’am trecut
Constantin Cantacuzino (stolnic) () [Corola-website/Science/304363_a_305692]
-
alegerea lor, l-au aclamat că rege. A fost uns cu ulei sfânt de către Bonifaciu, ceremonia ungerii având o semnificație deosebită, deoarece cel uns era alesul poporului și al divinității, încredințându-i-se misiunea de a-și conduce supușii către mântuire, întărindu-se dimensiunea religioasă a funcției regale. Ultimul rege merovingian, Childeric al III-lea, a fost tuns și închis într-o mănăstire. În 739, Papa Grigore al II-lea a trimis două solii cu daruri la Carol Martel, solicitând încheierea
Imperiul Carolingian () [Corola-website/Science/297921_a_299250]
-
a candida la alegerile locale din București. Înainte de a demisiona, încheie însă ciclul de negocieri și semnează noul acord dintre România și FMI. Printre ultimele hotărâri de guvern ale căror aprobări le obține se numără și stabilirea locației pentru Catedrala Mântuirii Neamului Românesc din București precum și acordarea unor fonduri pentru realizarea unui stadion de fotbal de mare capacitate pentru echipa națională. Acest ultim proiect va da naștere în cele din urmă la stadionul Arena Națională din București. În aprilie 2005, Adriean
Adriean Videanu () [Corola-website/Science/297992_a_299321]
-
Dulcea mea veșnicie"(Poeme creștine). Unele poezii au fost preluate și de alte confesiuni creștine. Răspândindu-se și pe cale orală, unele au ajuns în folclor. Lirica poetului se concentrează asupra unor teme mari, sacre, cosmice, precum Dumnezeu, suferință, viață, moarte, mântuire, veșnicie. Scriitura se prezintă într-o tonalitate gravă, pe măsura temelor. Poemele sunt stăbătute de fior liric ce se vrea venit din tradiția imnografică bizantină. Poeziile sale anunță un destin singuratic, o voce pustnicească. Pentru poet, singura salvare rămâne Iisus
Gabriel Iordan-Dorobanțu () [Corola-website/Science/312796_a_314125]