8,529 matches
-
supun mecanicii clasice dar în același timp au o distribuție a vitezelor și pozițiilor haotice, constrânse numai de energia și volumul care le stau la dispoziție. Aceste constrângeri se dovedesc a fi suficiente pentru a determina distribuția „maxwelliană” a vitezelor moleculelor unui gaz în stare de echilibru. Un pas conceptual a fost făcut de Boltzmann: el identifică entropia termodinamică (până la o constantă) cu logaritmul numărului Ω de microstări accesibile moleculelor gazului atunci când parametrii exteriori sunt fixați (adică pentru o "macrostare" determinată
Formula lui Planck () [Corola-website/Science/315089_a_316418]
-
dovedesc a fi suficiente pentru a determina distribuția „maxwelliană” a vitezelor moleculelor unui gaz în stare de echilibru. Un pas conceptual a fost făcut de Boltzmann: el identifică entropia termodinamică (până la o constantă) cu logaritmul numărului Ω de microstări accesibile moleculelor gazului atunci când parametrii exteriori sunt fixați (adică pentru o "macrostare" determinată). Forma celebră a acestei identificări este dată de formula: unde k este o constantă universală (constanta lui Boltzmann), relație care are o validitate care depășește cadrul teoriei cinetice. Un
Formula lui Planck () [Corola-website/Science/315089_a_316418]
-
și avea forma cerută de legile de deplasare (2.3): cu "C" și "A" constante. Funcția exponențială provine din distribuția maxwelliană a vitezelor și din ipoteza lui Michelson că perioada de oscilație a dipolului electric molecular este legată de viteza moleculei. Deși argumentația fizică pentru această formulă este aparent neconvingătoare, ea a jucat un rol esențial în descoperirea cuantelor. O definiție naturală a densității spațiale pe unitatea de frecvență a entropiei s(u,ν) a „radiației corpului negru” se obține din
Formula lui Planck () [Corola-website/Science/315089_a_316418]
-
observație permite studiul radiației corpului negru independent de un model exact atomic (care la vremea aceea nu exista). A doua observație este că - în contradicție cu ipoteza lui Michelson - este puțin probabil ca perioada de oscilație să depindă de viteza "moleculei oscilatoare": după teoria cinetică a gazelor, temperatura este legată de energia cinetică medie a moleculelor; ne putem imagina că, la aceeași temperatură, moleculele a două materiale pot avea valori ale vitezei medii extrem de diferite, dacă masele lor sunt corespunzător diferite
Formula lui Planck () [Corola-website/Science/315089_a_316418]
-
aceea nu exista). A doua observație este că - în contradicție cu ipoteza lui Michelson - este puțin probabil ca perioada de oscilație să depindă de viteza "moleculei oscilatoare": după teoria cinetică a gazelor, temperatura este legată de energia cinetică medie a moleculelor; ne putem imagina că, la aceeași temperatură, moleculele a două materiale pot avea valori ale vitezei medii extrem de diferite, dacă masele lor sunt corespunzător diferite; distribuția radiației la echilibru nu ar putea depinde numai de temperatură (după Kirchhoff), dacă perioadele
Formula lui Planck () [Corola-website/Science/315089_a_316418]
-
în contradicție cu ipoteza lui Michelson - este puțin probabil ca perioada de oscilație să depindă de viteza "moleculei oscilatoare": după teoria cinetică a gazelor, temperatura este legată de energia cinetică medie a moleculelor; ne putem imagina că, la aceeași temperatură, moleculele a două materiale pot avea valori ale vitezei medii extrem de diferite, dacă masele lor sunt corespunzător diferite; distribuția radiației la echilibru nu ar putea depinde numai de temperatură (după Kirchhoff), dacă perioadele de oscilație ar depinde de viteză. De aceea
Formula lui Planck () [Corola-website/Science/315089_a_316418]
-
în teoria cinetică a gazelor. În analogul formulei (2.2) pentru gazele perfecte, constanta k are o valoare precisă: este raportul R/N, unde R este constanta gazelor perfecte (din legea pV=RT) și N este numărul lui Avogadro de molecule într-o moleculă-gram. Prețul succesului formulei lui Planck este mare: numărul de stări accesibile unui sistem de N oscilatori cu frecvența ν și energia U nu este infinit, așa cum ar fi pentru oscilatori care ascultă de mecanica clasică (unde energia
Formula lui Planck () [Corola-website/Science/315089_a_316418]
-
milioane de americani, cercetătorii au ajuns la concluzia că incidența autismului este strâns legată de expunerea la poluanți, de exemplu pesticide. Fetușii de sex masculin sunt mai sensibili la substanțele toxice din mediu, cum ar fi plumbul, diversele medicamente sau molecule sintetice, iar expunerea părinților la aceste toxine ar putea să explice o mare parte a mutațiilor genetice, inclusiv cele responsabile de dezvoltarea ulterioară a simptomelor autismului. Conform studiului „Loss of mTOR-Dependent Macroautophagy Causes Autistic-like Synaptic Pruning Deficits”, hiperactivitatea proteinei mTOR
Autism () [Corola-website/Science/315169_a_316498]
-
mare către receptorii androgeni. Transformarea testosteronului în DHT, ca urmare, amplifica multe dintre efectele acestuia. În timp ce mecanismul prin care DHT este implicat în pierderea de păr la bărbați nu este complet cunoscut, multi dermatologi și specialiști în domeniu cred că moleculele de DHT se pot dispersa în interiorul celulelor foliculelor de păr pentru a se îmbină cu receptorii de androgeni. Acest complex, atât receptorul cât și moleculă de DHT, intră în nucleul celulei. În nucleul folicului de păr acest complex poate apoi
Finasteride () [Corola-website/Science/315262_a_316591]
-
păr la bărbați nu este complet cunoscut, multi dermatologi și specialiști în domeniu cred că moleculele de DHT se pot dispersa în interiorul celulelor foliculelor de păr pentru a se îmbină cu receptorii de androgeni. Acest complex, atât receptorul cât și moleculă de DHT, intră în nucleul celulei. În nucleul folicului de păr acest complex poate apoi să altereze rate sintezei a proteinelor în bărbați genetic predispuși calviției. În același timp, DHT joacă un rol important și în funcționarea sistemului nervos central
Finasteride () [Corola-website/Science/315262_a_316591]
-
în parte inferioară. Cupolele femelei sunt mai mari decât cele a masculilor, din cauză că ele au un mod de viață mai sedentar. Rezervele de aer sunt în permanență îmbogățite cu oxigen. Păianjenul iese la suprafață și-și ridică opistosoma deasupra apei. Moleculele de aer se rețin prin firișoarele de păr și formează o peliculă de aer în jurul opistosomei. La destinație, în cupolă, aerul este eliberat. Cu toate acestea, reaprovizionarea frecventă este inutilă, deoarece structura pereților permite schimbul de gaze cu apa din
Argyroneta aquatica () [Corola-website/Science/318576_a_319905]
-
Adsorbția reprezintă în fizică fenomenul de reținere a moleculelor unei substanțe fluide (numite "adsorbat") pe suprafața unui corp lichid sau solid ("adsorbant"). Datorită grosimii sale mici, această suprafață (numită "strat superficial") poate fi considerată omogenă și având proprietăți specifice, diferite de cele ale fazelor separate. Adsorbția este în general
Adsorbție () [Corola-website/Science/318656_a_319985]
-
au loc la ruginirea fierului sunt următoarele: Fe -----> Fe˛ + 2é (a) 2H2O + 2é ----> 2H + 2H2O (b) Dacă concentrația ionilor de hidrogen este mare și deci reacțiile (a) și (b) sunt rapide, atomii de hidrogen care se formează se unesc dând molecule de hidrogen; pe suprafața fierului apar broboane de hidrogen gazos (2H ---> H2). În mod normal atomii de hidrogen reacționează însă cu moleculele de oxigen, dizolvate în apă, dând apă: 2H + 1/2O2(soluție) ---> H2O (c) Ionii Fe˛ formați în reacția
Coroziune () [Corola-website/Science/318713_a_320042]
-
mare și deci reacțiile (a) și (b) sunt rapide, atomii de hidrogen care se formează se unesc dând molecule de hidrogen; pe suprafața fierului apar broboane de hidrogen gazos (2H ---> H2). În mod normal atomii de hidrogen reacționează însă cu moleculele de oxigen, dizolvate în apă, dând apă: 2H + 1/2O2(soluție) ---> H2O (c) Ionii Fe˛ formați în reacția (a) reacționează cu apă conținând oxigen (din aer, dizolvat) și dau rugina (identică cu mineralul lepidocrocita;), în care fierul este în starea
Coroziune () [Corola-website/Science/318713_a_320042]
-
efectuate asupra embrionului de găină, în special asupra dezvoltării tubului neural, au arătat cum proliferarea selectivă a celulelor combinată cu o apoptoză selectivă determină arhitectonica țesuturilor la animalele vertebrate în timpul dezvoltării. Astfel, celulele notocordului (coardei dorsale) produc o cantitate de molecule semnalizatoare denumite "Sonic hedgehog homolog" ("Shh"), care controlează formarea și diferențierea tubului neural. În absența acestei molecule "Shh", sub influența captazei-3, procesul evoluează către o stare pro-aptoptoică, care inhibă proliferarea celulară. La embrionul uman, dispariția apendicelui caudal, din care ar
Apoptoză () [Corola-website/Science/316037_a_317366]
-
celulelor combinată cu o apoptoză selectivă determină arhitectonica țesuturilor la animalele vertebrate în timpul dezvoltării. Astfel, celulele notocordului (coardei dorsale) produc o cantitate de molecule semnalizatoare denumite "Sonic hedgehog homolog" ("Shh"), care controlează formarea și diferențierea tubului neural. În absența acestei molecule "Shh", sub influența captazei-3, procesul evoluează către o stare pro-aptoptoică, care inhibă proliferarea celulară. La embrionul uman, dispariția apendicelui caudal, din care ar putea crește o coadă ca la alte mamifere, este datorată fenomenului de apoptoză. Foarte precoce în timpul embriogenezei
Apoptoză () [Corola-website/Science/316037_a_317366]
-
limfocitele B produc fiecare un anticorp particular, recombinând la întâmplare genele lor codificante de imunoglobuline - recombinări VDJ ("variable diversifying joining"). Limfocitele care produc anticorpi inactivi sau autoimuni sunt eliminate prin apoptoză. În cazul unei infecții virale, limfocitele T citotoxice produc molecule toxice pentru celulele infectate; ele sunt distruse prin apoptoză când infecția este combătută. Acest fenomen are loc, de exemplu, la persoanele infectate cu HIV ("human immunodeficiency virus"), însă în acest caz procesul o dată declanșat are efecte nefaste, pentru că limfocitele T4
Apoptoză () [Corola-website/Science/316037_a_317366]
-
declanșat are efecte nefaste, pentru că limfocitele T4 distruse în mare cantitate nu mai pot secreta interleukinele necesare selecției și amplificării clonale. În condiții de "stress", carență de substanțe nutritive, sau în cazul unor daune ale ADN (acid desoxiribonucleic) datorită unor molecule toxice (de ex.: hidrocarburi policiclice) sau expunerii la radiații ionizante (raze gamma sau raze X), precum și în condiții de hipoxie, celulele afectate pot răspunde prin inițierea unui proces de apoptoză. Într-un organism adult, numărul de celule conținute de un
Apoptoză () [Corola-website/Science/316037_a_317366]
-
biochimice observate în cursul apoptozei: Mecanismul de activare a receptorului Fas (cunoscut și ca Apo-1 sau CD95) joacă un rol esențial în declanșarea procesului de moarte celulară. Semnalele emise de "Fas" ("Apoptosis stimulating fragment") recrutează un complex alcătuit dintr-o moleculă adaptatoare FADD (Fas Associated Death Domain) și din procaspaza-8. Formarea acestui complex antrenează clivajul caspazei-8, produsă astfel sub forma sa dimerică activă, precum și cascada de activare secvențială a diverselor caspaze printre care caspaza-3. Aceste proteaze efectuează clivajul mai multor molecule
Apoptoză () [Corola-website/Science/316037_a_317366]
-
moleculă adaptatoare FADD (Fas Associated Death Domain) și din procaspaza-8. Formarea acestui complex antrenează clivajul caspazei-8, produsă astfel sub forma sa dimerică activă, precum și cascada de activare secvențială a diverselor caspaze printre care caspaza-3. Aceste proteaze efectuează clivajul mai multor molecule proteice, printre care proteinele structurale și proteinele implicate în sistemele de reparație celulară. Există două căi de transducție a semnalelor "Fas", depinzând de tipul celulei. În celulele de tip 1, de ex. timocitele, caspaza-8 activează în mod direct caspaza-3. În
Apoptoză () [Corola-website/Science/316037_a_317366]
-
apoptozei se deschid porii de tranziție a permeabilității mitocondriilor. Acești pori sunt canale oligo-proteice constituite la nivelul membranei externe de către VDAC ("Voltage Dependent Anion Channel"), iar la membrana internă de către ANT ("Adenine Nucleotid Translocator"). În urma deschiderii acestor pori se eliberează moleculele pro-apoptoice, ca citocromul C, caspazele 2, 3 și 9 precum și "factorul de inducere a apoptozei" ("Apoptosis Inducing Factor" - AIF). AIF este una din moleculele pro-apoptoice liberate de mitocondrii, localizat în spațiul dintre membranele mitocondriale. Este vorba de o moleculă care
Apoptoză () [Corola-website/Science/316037_a_317366]
-
Channel"), iar la membrana internă de către ANT ("Adenine Nucleotid Translocator"). În urma deschiderii acestor pori se eliberează moleculele pro-apoptoice, ca citocromul C, caspazele 2, 3 și 9 precum și "factorul de inducere a apoptozei" ("Apoptosis Inducing Factor" - AIF). AIF este una din moleculele pro-apoptoice liberate de mitocondrii, localizat în spațiul dintre membranele mitocondriale. Este vorba de o moleculă care posedă o dublă funcțiune: o enzimă, oxidoreductaza, și factorul pro-apoptoic. Pentru ca această ultimă activitate să devină posibilă, este necesară o redistribuție subcelulară: de la mitocondrie
Apoptoză () [Corola-website/Science/316037_a_317366]
-
eliberează moleculele pro-apoptoice, ca citocromul C, caspazele 2, 3 și 9 precum și "factorul de inducere a apoptozei" ("Apoptosis Inducing Factor" - AIF). AIF este una din moleculele pro-apoptoice liberate de mitocondrii, localizat în spațiul dintre membranele mitocondriale. Este vorba de o moleculă care posedă o dublă funcțiune: o enzimă, oxidoreductaza, și factorul pro-apoptoic. Pentru ca această ultimă activitate să devină posibilă, este necesară o redistribuție subcelulară: de la mitocondrie spre metabolismului energetic aerobic și de un stress axidativ. În consecință, proteinele AIF, citocromul C
Apoptoză () [Corola-website/Science/316037_a_317366]
-
biologice și finalmente este asociată cu evoluția științei biologiei. Principalele tehnici ale biotehnologiei pot fi rezumate astfel (OECD, 2005, op.cit.): ADN/ARN : genomică, farmacogenomică, inginerie genetică, secvențializarea/sinteza/amplificarea ADN/ARN, profilarea expresiei genelor, utilizarea tehnologiei antisens; Proteine și alte molecule: secvențializarea/sinteza/ingineria proteinelor și peptidelor; metode de lansare îmbunătățite pentru medicamente cu molecule mari; proteomica (studiul structurii și funcțiilor tuturor proteinelor unui organism), izolarea și purificarea proteinelor; semnalarea, identificarea receptorilor celulelor; Cultura celulelor și țesuturilor: cultura celulelor/țesuturilor, ingineria
Tehnologii generice () [Corola-website/Science/320163_a_321492]
-
fi rezumate astfel (OECD, 2005, op.cit.): ADN/ARN : genomică, farmacogenomică, inginerie genetică, secvențializarea/sinteza/amplificarea ADN/ARN, profilarea expresiei genelor, utilizarea tehnologiei antisens; Proteine și alte molecule: secvențializarea/sinteza/ingineria proteinelor și peptidelor; metode de lansare îmbunătățite pentru medicamente cu molecule mari; proteomica (studiul structurii și funcțiilor tuturor proteinelor unui organism), izolarea și purificarea proteinelor; semnalarea, identificarea receptorilor celulelor; Cultura celulelor și țesuturilor: cultura celulelor/țesuturilor, ingineria țesuturilor, fuziunea celulelor, stimulente de vaccinuri/imunizare, manipularea embrionară; Tehnici de biotehnologie de proces
Tehnologii generice () [Corola-website/Science/320163_a_321492]