10,211 matches
-
de discurs implicat, să creeze rupturi prea vizibile. De exemplu, observăm alături de P. Hamon 245 că, prin inserarea de secvențe descriptive în secvențe narative în romanele naturaliste, pauza pe care o introduce fragmentul descriptiv este, în general, legitimată chiar de narațiune. Astfel, personajul din povestire ajunge să se oprească pentru a contempla spectacolul descris cititorului: Ajuns la capătul ogorului, își ridica ochii și privea fără să vadă ceva, răsuflând o clipă. Erau ziduri scurte, o pată cafenie de ardezii vechi [...]246
Lingvistică pentru textul literar by DOMINIQUE MAINGUENEAU () [Corola-publishinghouse/Science/980_a_2488]
-
că ea nu este o simplă succesiune de fraze, ci o unitate globală. Cu siguranță, coerența rezultă din înlănțuirile lineare, dar și din constrângerile care trimit la întreaga secvență: este ceea ce numim dimensiunea configurațională a textelor. De pildă, într-o narațiune propozițiile sunt regrupate în cadrul unor unități mai largi, în măsura în care fiecare dintre aceste macropropoziții joacă un anumit rol în desfășurarea povestirii. Această dimensiune configurațională care concepe povestirea ca pe un întreg explică, pe de o parte, capacitatea subiecților de a o
Lingvistică pentru textul literar by DOMINIQUE MAINGUENEAU () [Corola-publishinghouse/Science/980_a_2488]
-
lui La Fontaine vom distinge: situația inițială; complicarea; acțiunea; rezolvarea; situația finală; morala se descompune ea însăși pe două niveluri: morala povestirii propriu-zise și morala fabulei. În realitate, linearitatea de suprafață a diferitelor macropropoziții din povestire maschează caracterul ierarhizat al narațiunii. Am putea să le repartizăm pe alte niveluri: Evident, aceste macropropoziții constitutive din diferitele tipuri de secvențe sunt articulări care nu se proiectează neapărat pe suprafața textelor. Unele pot lipsi și poate exista și o anumită încurcătură în înlănțuirea lor
Lingvistică pentru textul literar by DOMINIQUE MAINGUENEAU () [Corola-publishinghouse/Science/980_a_2488]
-
de Piennes"), un fel de "punctare" cu funcție recapitulativă, dar și demarcativă. Trecerea la următorul paragraf are loc printr-un schimb dublu: textul lasă în urmă universul doamnei de Piennes pentru cel al pălimarului și descrierea se întoarce la firul narațiunii: deci tipul de secvență se schimbă. Simetria din abordarea celor două paragrafe introductive este accentuată prin faptul că "pălimarul" se află, în ambele cazuri, atât în poziție de temă, cât și de agent. Universul se schimbă la Léon Bloy: Doamne
Lingvistică pentru textul literar by DOMINIQUE MAINGUENEAU () [Corola-publishinghouse/Science/980_a_2488]
-
pe deplin asumat de un narator care nu ezită să-l introducă pe cititor în povestire, chiar în actul lecturii; își comentează propria enunțare și eventualele reacții ale publicului, după cum o arată ceea ce precede acest pe scurt. Dacă la Zola narațiunea încearcă să se adăpostească în spatele poveștii, în cazul de față o domină. 7.6. Progresia tematică Alături de acești factori care trimit la organizarea globală a textului, coerența textuală, am mai spus-o, se bazează și pe constrângeri locale, de la o
Lingvistică pentru textul literar by DOMINIQUE MAINGUENEAU () [Corola-publishinghouse/Science/980_a_2488]
-
cititorii empirici mai ales în secolul XXI au nevoie de o notă explicativă sau se pot baza pe dinamica povestirii pentru a ghici ce înseamnă acest nume de preot. În acest caz, ei pleacă de la ipoteza că naratorul respectă regulile narațiunii clasice. Anafora sau catafora pot relua un termen în trei dimensiuni distincte: având același referent ca ea: Julien nu a sosit. El a întârziat din pricina tatălui său; având același semnificat: Cartea preferată a lui Julien este viața lui Napoleon. A
Lingvistică pentru textul literar by DOMINIQUE MAINGUENEAU () [Corola-publishinghouse/Science/980_a_2488]
-
interlocutivă pare artificială: prin desemnare, sunt desemnate împreună, se acceptă o enunțare. Ne-am putut da seama de acest lucru atunci când am evocat "dubla temporalitate narativă" care permite reperarea anumitor deictice în raport cu scena de lectură. Departe de a dispărea, actul narațiunii contribuie la impunerea coreferințelor. Astfel se face că anafora "sărmanul neofit" are la bază o evaluare asumată de un cititor care ar fi parcurs deja etapele anterioare ale textului și care ar fi acceptat să intre în universul configurat de către
Lingvistică pentru textul literar by DOMINIQUE MAINGUENEAU () [Corola-publishinghouse/Science/980_a_2488]
-
acest lucru. O asemenea folosire a demonstrativului conduce la crearea unei empatii a cititorului față de centrul deictic, empatie mult mai puternică decât cea cu un simplu articol hotărât, încetinind accesul cititorului la referent, și, mai mult, organizarea universului fictiv 278. Narațiunea clasică nu agreează asemenea folosiri transgresive prin care se consideră că cititorul cunoaște atât centrul deictic, cât și referentul vizat. O modalitate de a păstra efectul de empatie asociat demonstrativului atunci când cititorului i se pun la dispoziție mijloace mai mult
Lingvistică pentru textul literar by DOMINIQUE MAINGUENEAU () [Corola-publishinghouse/Science/980_a_2488]
-
cheamă adesea pe preoți în casa ei și că acești preoți se găsesc chiar lângă fiica lui Hamilcar în palatul lui, conchidem, în mod natural, că Salammbô și fiica lui Hamilcar sunt una și aceeași persoană; b) pe baza convențiilor narațiunii clasice: acest tip de narator nu are "dreptul" să introducă substantive proprii fără a le asocia imediat cu o caracterizare, fie ea și minimală. În aceste condiții, cititorul leagă imediat substantivul propriu de personajul feminin încă anonim. Acest tip de
Lingvistică pentru textul literar by DOMINIQUE MAINGUENEAU () [Corola-publishinghouse/Science/980_a_2488]
-
Avea o pălărie mare de paie, cu panglici roz care-i palpitau în vânt la spate. Bandourile negre îi conturau coada sprâncenelor lungi, coborau foarte jos și păreau a-i strânge drăgăstos ovalul chipului [...]281. Evident, acest text încalcă obiceiurile narațiunii canonice, de vreme ce necunoscuta este numită "ea" fără ca pronumele să fie anafora unui determinant anterior. O asemenea folosire nu este transgresivă decât aparent, căci în universul romanesc "ea" este adevăratul nume al femeii iubite. Pronumele fără antecedent nu apare aici ca
Lingvistică pentru textul literar by DOMINIQUE MAINGUENEAU () [Corola-publishinghouse/Science/980_a_2488]
-
Lingvistica textuală. De la genurile de discurs la texte, Iași, Institutul european. (Cartea prezintă factorii care conduc la coerența textuală articulați pe genurile de discurs.) ARABYAN M., 1994 Le paragraphe narratif, L'Harmattan, Paris. (Un amplu studiu despre rolul paragrafului în narațiunea literară.) CHAROLLES M., 1978 "Introduction aux problèmes de la cohérence des textes", Langue française, nr. 38, pp. 7-41. (O evocare a principalelor fenomene privind coerența.) 1988 "Les études sur la cohérence, la cohésion et la connexité textuelles depuis la fin des
Lingvistică pentru textul literar by DOMINIQUE MAINGUENEAU () [Corola-publishinghouse/Science/980_a_2488]
-
cunoștințele transmise exclud punctul de vedere al personajului. Vom remarca, și într-un caz, și în celălalt, rolul crucial jucat de imperfect în delimitarea fragmentelor ilustrative pentru punctul de vedere folosit. ▪ 2.1 Acest pasaj este un exemplu ilustrativ de narațiune clasică. Narațiunea este făcută pe modul "povestirii" la perfectul simplu și la imperfect, întreruptă în mod constant de fragmente de dialog înlănțuite teatral care țin de "discurs" (vom compara acest mod de narațiune cu cel din Marguerite Duras în 2
Lingvistică pentru textul literar by DOMINIQUE MAINGUENEAU () [Corola-publishinghouse/Science/980_a_2488]
-
exclud punctul de vedere al personajului. Vom remarca, și într-un caz, și în celălalt, rolul crucial jucat de imperfect în delimitarea fragmentelor ilustrative pentru punctul de vedere folosit. ▪ 2.1 Acest pasaj este un exemplu ilustrativ de narațiune clasică. Narațiunea este făcută pe modul "povestirii" la perfectul simplu și la imperfect, întreruptă în mod constant de fragmente de dialog înlănțuite teatral care țin de "discurs" (vom compara acest mod de narațiune cu cel din Marguerite Duras în 2.2). Primul
Lingvistică pentru textul literar by DOMINIQUE MAINGUENEAU () [Corola-publishinghouse/Science/980_a_2488]
-
Acest pasaj este un exemplu ilustrativ de narațiune clasică. Narațiunea este făcută pe modul "povestirii" la perfectul simplu și la imperfect, întreruptă în mod constant de fragmente de dialog înlănțuite teatral care țin de "discurs" (vom compara acest mod de narațiune cu cel din Marguerite Duras în 2.2). Primul paragraf aparține "povestirii". Al doilea începe cu o replică de "discurs", urmată de o întoarcere la "povestire" (și deodată [...] se închiseră); prezența unui viitor simplu cu o puternică încărcătură modală (nu
Lingvistică pentru textul literar by DOMINIQUE MAINGUENEAU () [Corola-publishinghouse/Science/980_a_2488]
-
o replică neterminată, în discurs direct, cu un pasaj non-ambreiat. Cât despre discursul direct care deschide paragrafele 2, 3 și 4, el nu este introdus printr-un verb, ci doar semnalat printr-o liniuță de dialog. Analizată în detaliu, această narațiune de factură clasică revelează astfel eterogenitatea, legată de faptul că eu îl desemnează atât pe personajul care acționează într-o povestire la perfectul simplu și pe enunțătorul din prezenta narațiune care reacționează față de comportamentul său din trecut. ▪ 2.3 Acest
Lingvistică pentru textul literar by DOMINIQUE MAINGUENEAU () [Corola-publishinghouse/Science/980_a_2488]
-
semnalat printr-o liniuță de dialog. Analizată în detaliu, această narațiune de factură clasică revelează astfel eterogenitatea, legată de faptul că eu îl desemnează atât pe personajul care acționează într-o povestire la perfectul simplu și pe enunțătorul din prezenta narațiune care reacționează față de comportamentul său din trecut. ▪ 2.3 Acest text eterogen afișează un prezent al narațiunii într-o povestire non-ambreiată (Piciul... liniștit, pe de o parte, și Piciul se culcă, ...foile albe pe de altă parte) care încadrează o
Lingvistică pentru textul literar by DOMINIQUE MAINGUENEAU () [Corola-publishinghouse/Science/980_a_2488]
-
legată de faptul că eu îl desemnează atât pe personajul care acționează într-o povestire la perfectul simplu și pe enunțătorul din prezenta narațiune care reacționează față de comportamentul său din trecut. ▪ 2.3 Acest text eterogen afișează un prezent al narațiunii într-o povestire non-ambreiată (Piciul... liniștit, pe de o parte, și Piciul se culcă, ...foile albe pe de altă parte) care încadrează o secvență de dialog ce ține de "discurs", organizată pe baza unei serii de verbe la prezentul deictic
Lingvistică pentru textul literar by DOMINIQUE MAINGUENEAU () [Corola-publishinghouse/Science/980_a_2488]
-
albe pe de altă parte) care încadrează o secvență de dialog ce ține de "discurs", organizată pe baza unei serii de verbe la prezentul deictic (Toate acestea-s ...Nu-mi mai vorbi). "Povestirea" la perfectul simplu, care constituie baza acestei narațiuni, înlocuiește în cele din urmă prezentul narațiunii (mă trezi...). Primul paragraf aparține "povestirii". Însă folosirea prezentului narațiunii nu ne permite să diferențiem enunțurile descriptive de cele care fac ca narațiunea să progreseze: astfel Piciul șade sau E foarte tulburat, care
Lingvistică pentru textul literar by DOMINIQUE MAINGUENEAU () [Corola-publishinghouse/Science/980_a_2488]
-
o secvență de dialog ce ține de "discurs", organizată pe baza unei serii de verbe la prezentul deictic (Toate acestea-s ...Nu-mi mai vorbi). "Povestirea" la perfectul simplu, care constituie baza acestei narațiuni, înlocuiește în cele din urmă prezentul narațiunii (mă trezi...). Primul paragraf aparține "povestirii". Însă folosirea prezentului narațiunii nu ne permite să diferențiem enunțurile descriptive de cele care fac ca narațiunea să progreseze: astfel Piciul șade sau E foarte tulburat, care ar fi la imperfect într-un text
Lingvistică pentru textul literar by DOMINIQUE MAINGUENEAU () [Corola-publishinghouse/Science/980_a_2488]
-
baza unei serii de verbe la prezentul deictic (Toate acestea-s ...Nu-mi mai vorbi). "Povestirea" la perfectul simplu, care constituie baza acestei narațiuni, înlocuiește în cele din urmă prezentul narațiunii (mă trezi...). Primul paragraf aparține "povestirii". Însă folosirea prezentului narațiunii nu ne permite să diferențiem enunțurile descriptive de cele care fac ca narațiunea să progreseze: astfel Piciul șade sau E foarte tulburat, care ar fi la imperfect într-un text la perfectul simplu, apar la prezent. Formele de perfect compus
Lingvistică pentru textul literar by DOMINIQUE MAINGUENEAU () [Corola-publishinghouse/Science/980_a_2488]
-
mai vorbi). "Povestirea" la perfectul simplu, care constituie baza acestei narațiuni, înlocuiește în cele din urmă prezentul narațiunii (mă trezi...). Primul paragraf aparține "povestirii". Însă folosirea prezentului narațiunii nu ne permite să diferențiem enunțurile descriptive de cele care fac ca narațiunea să progreseze: astfel Piciul șade sau E foarte tulburat, care ar fi la imperfect într-un text la perfectul simplu, apar la prezent. Formele de perfect compus (a vorbit, a descărcat) nu indică în mod deictic procese anterioare momentului enunțării
Lingvistică pentru textul literar by DOMINIQUE MAINGUENEAU () [Corola-publishinghouse/Science/980_a_2488]
-
a unei contemporaneități față de momentul enunțării și se opune, de exemplu, proceselor orientate spre viitor (Am de scris, o să mă întind). În al treilea paragraf, fragmentul median, Ce de-a evenimente... Ce bine se simte Piciul!, nu ține de prezentul narațiunii. Aceste enunțuri exclamative sunt asumate de personaj sub forma "discursului indirect liber", datorită faptului că absența punctuației marchează faptul că este vorba despre discursul direct (cf. cap. al V-lea). Ultimul paragraf continuă pe modul non-ambreiat, însă la perfectul simplu
Lingvistică pentru textul literar by DOMINIQUE MAINGUENEAU () [Corola-publishinghouse/Science/980_a_2488]
-
forma "discursului indirect liber", datorită faptului că absența punctuației marchează faptul că este vorba despre discursul direct (cf. cap. al V-lea). Ultimul paragraf continuă pe modul non-ambreiat, însă la perfectul simplu asociat cu pronumele eu. Această trecere de la prezentul narațiunii la perfectul simplu permite sensibilizarea ieșirii dintr-un episod suicidar pe care "Piciul" îl trăiește ca pe o deposedare de sine (Tot ce i se întâmplă i se pare un vis): întoarcerea la viața normală coincide cu întoarcerea la o
Lingvistică pentru textul literar by DOMINIQUE MAINGUENEAU () [Corola-publishinghouse/Science/980_a_2488]
-
la perfectul simplu permite sensibilizarea ieșirii dintr-un episod suicidar pe care "Piciul" îl trăiește ca pe o deposedare de sine (Tot ce i se întâmplă i se pare un vis): întoarcerea la viața normală coincide cu întoarcerea la o narațiune clasică la perfectul simplu, al cărei erou este eu, și nu dublul său negativ, Piciul. ▪ 3.2 Tema-titlu este dată începând cu prima frază: casa despre care i se vorbise. Această temă-titlu este analizată mai întâi sub forma o fațadă
Lingvistică pentru textul literar by DOMINIQUE MAINGUENEAU () [Corola-publishinghouse/Science/980_a_2488]
-
și știe cum trebuie să se comporte un membru al clerului catolic. ▪ 4.3 Ghilimelele sunt cele care manifestă lipsa de responsabilitate. Modalizarea autonimică implică atât mențiunea, cât și întrebuințarea termenilor separați tipografic. Această folosire reiterată a ghilimelelor este specifică narațiunii céliniene, căreia îi place să exhibe o discordanță de voci, fără însă a se obliga să le precizeze sursa. De aici apar numeroase dificultăți, în momentul interpretării vocilor: acest grad de dificultate variază în funcție de gradul de familiaritate al cititorului cu
Lingvistică pentru textul literar by DOMINIQUE MAINGUENEAU () [Corola-publishinghouse/Science/980_a_2488]