9,387 matches
-
în acea atmosferă obscură a ceea ce el a numit "cuibul său de bufniță" din căminul său. Privind în urmă, la acea perioadă a vieții sale, el a scris: "Nu am trăit, ci doar am visat că trăiam". El a publicat nuvele în publicații periodice și anuale, inclusiv "Tânărul gospodar Brown" ("Young Goodman Brown") și "Vălul negru al preotului" ("The Minister‘s Black Veil"), deși niciuna nu a atras atenția deosebită a autorului. Horatio Bridge s-a oferit să acopere cheltuielile colectării
Nathaniel Hawthorne () [Corola-website/Science/314931_a_316260]
-
publicații periodice și anuale, inclusiv "Tânărul gospodar Brown" ("Young Goodman Brown") și "Vălul negru al preotului" ("The Minister‘s Black Veil"), deși niciuna nu a atras atenția deosebită a autorului. Horatio Bridge s-a oferit să acopere cheltuielile colectării acestor nuvele în primăvara anului 1837 în două volume, "Povestiri spuse de două ori" ("Twice-Told Tales"), care l-au făcut pe Hawthorne faimos în plan local. În perioada petrecută la Bowdoin, Hawthorne a făcut pariu cu prietenul său Jonathan Cilley pe o
Nathaniel Hawthorne () [Corola-website/Science/314931_a_316260]
-
lor, soția Sophia și fiica Una au fost inițial înmormântate în Anglia. Totuși, în iunie 2006, ele au fost re-înmormântate pe parcele de pământ învecinate cu a lui Hawthorne. Hawthorne este cunoscut în zilele noastre mai ales pentru numeroasele sale nuvele (pe care le-a numit "fabule") și pentru cele patru romane de dragoste scrise între 1850 și 1860: "Litera stacojie" (The Scarlet Letter)(1850), "Casa cu șapte frontoane" (The House of the Seven Gables) (1851), "Poveste de dragoste la Blithdale
Nathaniel Hawthorne () [Corola-website/Science/314931_a_316260]
-
Beduinii au fost idealizați și au rămas în memoria colectivă ca păstrătorii ai tradițiilor și valorilor arabe pure. Astfel, astăzi familia a luat locul clanului, însă sentimentul onoarei a rămas la fel de vital. Iată cum își motivează gestul personajul principal din nuvela lui Fu`ad Al-Takrily, „Cuptorul” atunci când este acuzat că și-a ucis cumnata:„Onoarea este scumpă și la noi se obișnuiește să fie spălată prin sânge.[...] Noi suntem arabi adevărați și nu putem să lăsăm rușinea să ne păteze așa
Crimă de onoare () [Corola-website/Science/318352_a_319681]
-
poartă numele, ca și un cartier din Sevastopol. Strada din Leningrad (Sankt Petersburg) pe care a locuit îi poartă acum numele. De asemenea, Muzeul forțelor navale submarine din Leningrad poartă numele „Aleksandr Marinesko”. Marinesko este unul din personajele principale ale nuvelei "Im Krebsgang" („În mersul racului”), scrisă de Günter Grass, care are ca temă scufundarea navei "Wilhelm Gustloff". Figura legendarului comandant apare în două filme ("Să uitați de întoarcere", 1985 și "Primul după Dumnezeu", 2005). Apare și în romanul " Drumul sângelui
Aleksandr Marinesko () [Corola-website/Science/318397_a_319726]
-
Buruieni de dragoste". Scriitoarea își încearcă forțele și în genul dramatic și în anul 1966 iese de sub tipar culegerea "Piese", unele dintre care au fost montate de teatrele din republică. În anul 1970 vine în atenție cititorilor cu culegerea de nuvele "Toaca iernii". Se știe că proza scurtă cere o deosebită măiestrie și prozatoarea face față cu cinste acestui imperativ. Lucrările ei sunt căutate de publicul cititor și editate în zeci de mii de exemplare, care dispar în scurt timp de pe
Ana Lupan () [Corola-website/Science/318412_a_319741]
-
a apărut un scurt necrolog al lui Colvin, scris de William Barclay (alt pseudonim al lui Moorcock). Moorcock a folosit deseori inițialele "JC", iar asta nu e o simplă coincidență cu inițialele lui Iisus Hristos (Jesus Christ în engleză), subiectul nuvelei sale din 1967 care a câștigat premiul Nebula, "Behold the Mân", relatând povestea lui Karl Glogauer, un călător temporal care își asumă rolul lui Hristos. Ele sunt și inițialele diferitelor personaje ale lui Moorcock care sunt "Campioni Eterni", cum ar
Michael Moorcock () [Corola-website/Science/318457_a_319786]
-
apoi "Șam Begg" în trei versiuni diferite ale povestirii 'The Pleasure Garden of Felipe Sagittarius'.), modificări majore de text (de exemplu, a adăugat câteva capitole noi în ediția omnibus a românului "The Steel Tsar") și chiar restructurări complete (de exemplu, nuvelă din 1966 "Behold the Mân" a fost extinsă la dimensiunea unui român, pentru republicarea din 1969). Moorcock a colaborat în diferite ocazii cu formația rock britanică Hawkwind: melodia "The Black Corridor" include citate din românul omonim al lui Moorcock, autorul
Michael Moorcock () [Corola-website/Science/318457_a_319786]
-
Seriile română și maghiară au mers în paralel până la numărul 28, când CPSF a început publicarea romanului lui Igor Kalnițki, „Sfârșitul orașului subteran”, completat apoi cu „O pogorâre în Maelström” a lui Edgar Allan Poe. S-a sărit și peste nuvela lui Rudolf Daumann, „Boșimanul Mauki”, astfel încât TFE 28 l-a găzduit pe Ștefan Tita cu prima parte din „Piticii în țara lui Guliver” (CPSF 35). Academicianul Victor Eftimiu a predat redacției un roman istoric: „Pe urmele zimbrului” (TFE 30-35, CPSF
Tudományos-fantasztikus elbeszélések () [Corola-website/Science/318503_a_319832]
-
că nu e mulțumit de lumea obișnuită, alege să revină în Subteranele Londrei. Neil Gaiman a recunoscut că e posibilă o continuare la această carte. În culegerea lui de povestiri " Fragile Things", comentând despre "The Monarch of the Glen" - o nuvelă care continuă romanul "Zei americani" - el afirmă că a scris pe jumătate un text de lungimea unei nuvele, "How The Marquis Got His Coat Back", a cărui acțiune se petrece în universul din "Nicăieri". Înainte de asta, Gaiman declarase că, deși
Nicăieri () [Corola-website/Science/320440_a_321769]
-
e posibilă o continuare la această carte. În culegerea lui de povestiri " Fragile Things", comentând despre "The Monarch of the Glen" - o nuvelă care continuă romanul "Zei americani" - el afirmă că a scris pe jumătate un text de lungimea unei nuvele, "How The Marquis Got His Coat Back", a cărui acțiune se petrece în universul din "Nicăieri". Înainte de asta, Gaiman declarase că, deși el "nu scrie continuări", "Nicăieri" este ceva la care i-ar plăcea să revină într-o zi. El
Nicăieri () [Corola-website/Science/320440_a_321769]
-
Deși Anansi, zeul paianjen din legendele africane apare și în "Zei americani" și în "Anansi boys", implicând o legătură, una dintre caracteristicile scrierilor lui Gaiman o reprezintă aluziile la operele altor autori și la elemente și teme din propriile cărți. Nuvela "Monarch of the Glen", apărută în antologiile "Legends II" și "Fragile Things", continuă călătoria lui Shadow. În ultima antologie apar și dl. Alice și dl. Smith, o pereche de oameni dubioși prezenți și în povestirea lui Gaiman "Keepsakes and Treasures
Zei americani () [Corola-website/Science/320449_a_321778]
-
() este (o nuvelă și) un roman științifico-fantastic scris în 1971 de Arkadi și Boris Strugațki și publicat în 1972. Lucrarea a câștigat mai multe premii și este clasată pe locul 89 în lista Top 100 cărți științifico-fantastice. Filmul Călăuza regizat de Andrei Tarkovski
Picnic la marginea drumului () [Corola-website/Science/320466_a_321795]
-
The Confederation Handbook", o carte care conține informații despre universul trilogiei. Hamilton a aranjat ulterior unele dintre povestirile lui mai vechi pentru a se potrivi în cronologia universului Confederației, publicându-le în culegerea "A Second Chance at Eden" alături de o nuvelă nouă. Următorul roman, "Fallen Dragon", constituie, în multe privințe, o condensare a ideilor și stilului (chiar și a personajelor) din trilogia "Zorii nopții", dar într-o notă mai întunecată. Cartea prezintă o societate corporatistă dominată de cinci mega-corporații care au
Peter F. Hamilton () [Corola-website/Science/320482_a_321811]
-
(2002) (titlu original "") este o nuvelă fantasy/horror a autorului britanic Neil Gaiman, publicată în 2002 de Bloomsbury (Marea Britanie) și Harper Collins (S.U.A.). În 2003 a primit premiul Hugo pentru "Cea mai bună nuvelă", și premiul Nebula pentru "Cea mai bună nuvelă", după ce în 2002 primise
Coraline () [Corola-website/Science/320481_a_321810]
-
(2002) (titlu original "") este o nuvelă fantasy/horror a autorului britanic Neil Gaiman, publicată în 2002 de Bloomsbury (Marea Britanie) și Harper Collins (S.U.A.). În 2003 a primit premiul Hugo pentru "Cea mai bună nuvelă", și premiul Nebula pentru "Cea mai bună nuvelă", după ce în 2002 primise premiul Bram Stoker pentru "Cea mai bună lucrare pentru cititorii tineri". A fost comparată cu "Alice în Țara Minunilor" a lui Lewis Carroll și a fost ecranizată în
Coraline () [Corola-website/Science/320481_a_321810]
-
titlu original "") este o nuvelă fantasy/horror a autorului britanic Neil Gaiman, publicată în 2002 de Bloomsbury (Marea Britanie) și Harper Collins (S.U.A.). În 2003 a primit premiul Hugo pentru "Cea mai bună nuvelă", și premiul Nebula pentru "Cea mai bună nuvelă", după ce în 2002 primise premiul Bram Stoker pentru "Cea mai bună lucrare pentru cititorii tineri". A fost comparată cu "Alice în Țara Minunilor" a lui Lewis Carroll și a fost ecranizată în 2009 într-un film de stop-cadre regizat de
Coraline () [Corola-website/Science/320481_a_321810]
-
legendei regelui Artur. În timpul secolului al XVI-lea povestirile serioase scurte au fost dezvoltate în continuare, Italia fiind țara unde acest gen a primit un nume propriu, "novella", adică „noutate„ sau „ceva nou”, ceea ce a dat mai tîrziu nume genului nuvelă. Genul s-a remarcat pentru prima dată, în sensul că povestirile secundare erau creative, în „Decameronul” lui Boccaccio (început în 1350 și terminat în 1353) care este o relatare a o sută de povestiri de către zece persoane. Scriitorul care a
Literatura Renașterii () [Corola-website/Science/317919_a_319248]
-
de povestiri de către zece persoane. Scriitorul care a avut primul o mare influență asupra dezvoltării acestiu gen a fost italianul Matteo Bandello (1485-1561), care a devenit o sursă de inspirație pentru urmași francezi, spanioi și englezi. A scris ca. 214 nuvele, publicate în 4 volume, trei în 1554 și unul în 1573.. A fost tradus și cunoscut în multe țări europene, iar William Shakespeare și-a bazat o serie de lucrări pe povestirile lui, de exemplu Romeo și Julieta (1595-1596). Regina
Literatura Renașterii () [Corola-website/Science/317919_a_319248]
-
Romeo și Julieta (1595-1596). Regina Margarita de Navarra (1492-1549), soția lui Henric al II-lea de Navarra, a fost o patroană a umanismului Renașterii, și totodată scriitoare. A scris poezii, piese de teatru, și a avut mare influență asupra dezvoltării nuvelei ca gen cum este cunoscut astăzi. Ca o prelungire a lui Boccacio, a publicat o culegere de nuvele, "Heptaméron" care a fost publicată în 1559, după moartea ei. Titlul poate fi tradus prin „Șapte zile”. Intenționa să scrie 100 de
Literatura Renașterii () [Corola-website/Science/317919_a_319248]
-
fost o patroană a umanismului Renașterii, și totodată scriitoare. A scris poezii, piese de teatru, și a avut mare influență asupra dezvoltării nuvelei ca gen cum este cunoscut astăzi. Ca o prelungire a lui Boccacio, a publicat o culegere de nuvele, "Heptaméron" care a fost publicată în 1559, după moartea ei. Titlul poate fi tradus prin „Șapte zile”. Intenționa să scrie 100 de nuvele, dar n-a apucat să scrie decât 72. În nuvelele din carte, apăra dreptul la dragoste, chiar dacă
Literatura Renașterii () [Corola-website/Science/317919_a_319248]
-
ca gen cum este cunoscut astăzi. Ca o prelungire a lui Boccacio, a publicat o culegere de nuvele, "Heptaméron" care a fost publicată în 1559, după moartea ei. Titlul poate fi tradus prin „Șapte zile”. Intenționa să scrie 100 de nuvele, dar n-a apucat să scrie decât 72. În nuvelele din carte, apăra dreptul la dragoste, chiar dacă dragostea încălca legile sau convențiile. Și Cervantes a scris și altceva decât drame și scrieri bucolice, de exemplu "Novelas ejemplares" (1613). Calitatea lor
Literatura Renașterii () [Corola-website/Science/317919_a_319248]
-
lui Boccacio, a publicat o culegere de nuvele, "Heptaméron" care a fost publicată în 1559, după moartea ei. Titlul poate fi tradus prin „Șapte zile”. Intenționa să scrie 100 de nuvele, dar n-a apucat să scrie decât 72. În nuvelele din carte, apăra dreptul la dragoste, chiar dacă dragostea încălca legile sau convențiile. Și Cervantes a scris și altceva decât drame și scrieri bucolice, de exemplu "Novelas ejemplares" (1613). Calitatea lor este mixtă, dar Cervantes sperase ca ele să fie pentru
Literatura Renașterii () [Corola-website/Science/317919_a_319248]
-
, intitulată într-o versiune mai veche O tragedie la vânătoare, (în ) este o nuvelă a scriitorului rus Anton Cehov scrisă în 1884. La redacția unui ziar se prezintă Ivan Kamîșev, fost judecător de instrucție, care înmânează redactorului-șef un manuscris al unei nuvele pe care dorește să o publice. Nuvela prezintă o întâmplare reală
Dramă la vânătoare () [Corola-website/Science/323457_a_324786]
-
o versiune mai veche O tragedie la vânătoare, (în ) este o nuvelă a scriitorului rus Anton Cehov scrisă în 1884. La redacția unui ziar se prezintă Ivan Kamîșev, fost judecător de instrucție, care înmânează redactorului-șef un manuscris al unei nuvele pe care dorește să o publice. Nuvela prezintă o întâmplare reală petrecută cu opt ani în urmă și la care fostul magistrat fusese martor ocular. În manuscris, Kamîșev și-a schimbat numele în cel de Serghei Zinoviev. Serghei Zinoviev, magistrat
Dramă la vânătoare () [Corola-website/Science/323457_a_324786]