8,323 matches
-
ieșite în evidență care formează baza fundamentală a existenței sale. " Prin râs, el vrea să-l determine pe spectator să arunce o privire lucidă asupra societății timpului său. Cu privire la Trilogia viligiaturii, el scrie, în prefața primei din cele trei piese, Patima vilegiaturii: "...Personajele principale ale acestor trei reprezentări, care sunt tot timpul aceleași, sunt un fel de persoane pe care am vrut să le vizez în mod special, adică de un rang civil nu nobil și nu bogat, pentru că nobilii și
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
în Banchetul, îl zeflemisesc, unul pentru aspectul său efeminat, celălalt pentru stilul său afectat. 13 Să reamintim că Pisălogii este o comedie-balet și că muzica și dansul stabilesc o legătură între diferitele scene. 14 În Le Mystère de la Passion (Misterul Patimii) de Arnoul Gréban, în mai multe rânduri, o scenă de pantomimă mută se desfășoară în același timp cu o scenă vorbită. Dispozitivul medieval simultan lipsit de relief permite o asemenea simultaneitate. Îi putem vedea, de exemplu, în cursul Primei Zile
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
de teatru, el se mulțumește să-l parafrazeze pe Horațiu. 3 Jean de la Taille, care neîndoielnic nu l-a citit direct pe Aristotel, cunoaște Poetica prin comentatorii ei. 4 Jean de la Taille face aluzie la punerea în scenă a Misterelor Patimii unde reprezentarea pe scenă a crucificării punea totdeauna probleme. O dată s-a recurs la un condamnat la moarte pentru a juca rolul lui Christos în acel moment și a fost omorât în mod real pe scenă. 5 Aceată reabilitare a
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
să-și reconsidere mănunchiul de valori după care se călăuzise până atunci. Sunt, în scrierile dramatice ale lui O., câteva personaje-cheie. Fie prin încărcătura lor psihică, fie prin histrionismul lor cu tâlc. Insinuându-se printre eroii reflexivi ori munciți de patimi, Hamlet - figură tutelară - lasă în urmă-i o dâră fosforescentă. Un personaj care hamletizează este, în Veac de iarnă, Radu, capriciosul moștenitor al tronului, cu juvenilitatea-i teribilă și cu umoarea primejduitor instabilă. Poza nu lipsește din alura acestui june
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288533_a_289862]
-
aripa-i sumbră peste destinele unor eroi. Tema jocului-metaforă a vieții intră în supramodulate vibrații. Ce e viața dacă nu un „joc” plin de capcane „la capătul căruia așteaptă moartea sau huzurul” (Scarlat, din Veac de iarnă), un „joc” de „patimă și primejdie” (Hâncu). Sau cum zice Selim (din Săgetătorul): „Fiecare ne jucăm aici. Unul cu altul. Moartea cu toți.” Îngemănare de teroare și fascinație, moartea e o prezență insidioasă. O iminență, dând unora un tremur, iscând la alții o nefirească
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288533_a_289862]
-
au favorizat izolarea parsilor de mediul În care trăiau. Această izolare i-a determinat să-și creeze o istorie proprie, Înrădăcinată Într-o antichitate iraniană, pe care comunitatea celor care au trebuit să-și părăsească patria mamă o apără cu patimă și o moștenește cu mândrie. De-a lungul secolelor există mărturii semnificative: opere precum Qissa-i Sanj³n, În persană, de Bahman Kaikobad Hamjian Sanjan, din anul 1600 (Hodivala, 1920, pp. 94-117), Qissa-i Zaratuștș³n Hindust³n, tot În persană, de Shapurji Maneckji Sanjana
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
de socotesc binele și răul, iar alții mai apestisiți și mai zăbavnici cu priceperea minții și cad” (Miron Costin). În ceea ce privește epilepsia, pe lângă termenii amintiți anterior, care au avut o veche circulație orală, În textele scrise găsim și termenul sugestiv de patimă, patima „cea rea” și, În special, acela de „năbădae”, „năbădaica”, utilizat Încă În limbajul popular În Moldova Într-un sens, totuși apropiat (l-au apucat năbădăile). Pravilistul, În sec. al XVII-lea, utilizează termenul de „patima dracului”, Dimitrie Cantemir, peste
Prelegeri academice by Prof. dr. CONSTANTIN ROMANESCU () [Corola-publishinghouse/Science/91771_a_92355]
-
socotesc binele și răul, iar alții mai apestisiți și mai zăbavnici cu priceperea minții și cad” (Miron Costin). În ceea ce privește epilepsia, pe lângă termenii amintiți anterior, care au avut o veche circulație orală, În textele scrise găsim și termenul sugestiv de patimă, patima „cea rea” și, În special, acela de „năbădae”, „năbădaica”, utilizat Încă În limbajul popular În Moldova Într-un sens, totuși apropiat (l-au apucat năbădăile). Pravilistul, În sec. al XVII-lea, utilizează termenul de „patima dracului”, Dimitrie Cantemir, peste mai
Prelegeri academice by Prof. dr. CONSTANTIN ROMANESCU () [Corola-publishinghouse/Science/91771_a_92355]
-
și termenul sugestiv de patimă, patima „cea rea” și, În special, acela de „năbădae”, „năbădaica”, utilizat Încă În limbajul popular În Moldova Într-un sens, totuși apropiat (l-au apucat năbădăile). Pravilistul, În sec. al XVII-lea, utilizează termenul de „patima dracului”, Dimitrie Cantemir, peste mai bine de un secol, amintește de năbădac: „Aspis easte În chipul smaragdului, iaste la ceia ce lovesc lovituri și cad jos de se tăvălesc și le merge spumele”. Termenul a circulat și În sec. al
Prelegeri academice by Prof. dr. CONSTANTIN ROMANESCU () [Corola-publishinghouse/Science/91771_a_92355]
-
În chipul smaragdului, iaste la ceia ce lovesc lovituri și cad jos de se tăvălesc și le merge spumele”. Termenul a circulat și În sec. al XIX-lea - În corespondența privitoare la internările În mănăstiri, bolnavii erau deseori numiți ca „patima de boala copiilor”, sau doar de „patimă”. Melancolia, denumită „inimă rea” (bolnavi de inimă rea), a fost Înțeleasă ca o stare de reacție, Înțeles transmis integral până astăzi. În sec. al XVII-lea găsim termenul de melancolie sau de „melanholie
Prelegeri academice by Prof. dr. CONSTANTIN ROMANESCU () [Corola-publishinghouse/Science/91771_a_92355]
-
lovesc lovituri și cad jos de se tăvălesc și le merge spumele”. Termenul a circulat și În sec. al XIX-lea - În corespondența privitoare la internările În mănăstiri, bolnavii erau deseori numiți ca „patima de boala copiilor”, sau doar de „patimă”. Melancolia, denumită „inimă rea” (bolnavi de inimă rea), a fost Înțeleasă ca o stare de reacție, Înțeles transmis integral până astăzi. În sec. al XVII-lea găsim termenul de melancolie sau de „melanholie”, dar numai În texte culte, deseori rău
Prelegeri academice by Prof. dr. CONSTANTIN ROMANESCU () [Corola-publishinghouse/Science/91771_a_92355]
-
de istorie: doamna Ruxandra e îndrăgostită de Stroici, care, la rândul lui, o iubește; Alexandru Lăpușneanu e urmărit tot timpul de ura Anei Peucer - pe al cărei soț îl ucisese - și a lui Șraiber. Piesa este o înfruntare deschisă de patimi, după model shakespearian, desfășurată pe un fundal de intrigi, pentru care autorul are o slăbiciune deosebită. În piesele sale, intrigantul este un personaj decisiv, care conduce, practic, acțiunea. Un oarecare relief are Alexandru Lăpușneanu, din care scriitorul face o figură
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285778_a_287107]
-
excelenței, din această lume în care cresc zadarnicele visuri ale omenirii, în care domnește falsul, ignorarea sau minciuna de sine, chinul năprasnic al izbânzilor inaccesibile, nefericirea, sfâșierea, invidia, resentimentul, asuprirea de sine și asuprirea celorlalți - din această lume populată de patimi se nasc maladiile de destin. Ratarea decurge din duelul nefericit cu limita care te desparte pe tine de tine însuți. Ceea ce înseamnă că ratarea nu se poate naște decât într-un univers care este populat de prejudecata faptei și în
Despre limitã by Gabriel Liiceanu () [Corola-publishinghouse/Science/583_a_1233]
-
se pierde într-o volbură „complicată și obscură”. Un preot, Andronic, pus pe reforme prin care vrea să edifice „biserica nouă”, se îndrăgostește amarnic de o evreică, „splendidă și îmbătătoare”, Rahila, ce pare că ar vrea să treacă la creștinism. Patima „teribilă și arzătoare” îi întețește înnebunitor „vibrațiunile” inimii, împingându-l spre păcatul pe care nu ajunge să-l săvârșească. Puterea de neînvins a instinctului îi dă o surescitare învecinată cu sminteala. Luptându-se din greu cu propria senzualitate, idealistul Andronic
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289025_a_290354]
-
sau de cea logică, și să dea consistență stărilor psihice normale ori morbide. Aproape totul capătă aspectul unei confesiuni lirice, adesea cu o tonalitate poematică. Romanele Imposibilă, pânda (1993), Cea mai credibilă moarte (1995), Ninge de Paști în paradis (1996), Patimi în Labirint (1997; Premiul Național „Mihai Eminescu”), Infernul albastru (1999), precum și proza scurtă din Noaptea păsării de aur (2001) au ca numitor comun încercarea de a reconstitui suferințele unor personaje de condiție socială umilă, de obicei aparținând mahalalei, sau ale
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288901_a_290230]
-
Idee); „bolnav sunt/ de experiențe vândute/ de poleiala cuvântului/ de țipătul în pustiu” (Vis concentric). SCRIERI: Iarna, pentru cine mor vulpile, Iași, 1992; Imposibilă, pânda, Galați, 1993; Cea mai credibilă moarte, Galați, 1995; Ninge de Paști în paradis, Iași, 1996; Patimi în Labirint, pref. Constantin Dram, Iași, 1997; Infernul albastru, Iași, 1999; Noaptea păsării de aur, pref. Constantin Dram, Iași, 2001; Sintagmele ochiului, pref. Al. Husar, Iași, 2003. Repere bibliografice: George Bădărău, „Imposibilă, pânda”, „Timpul”, 1994, 11; Ion Holban, Salonul refuzaților
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288901_a_290230]
-
Din 1914 pînă în zilele noastre, Balcanii (și Europa) au străbătut un ciclu complet: de la Sarajevo înapoi la Sarajevo. Scrierea istoriei nu prea poate fi considerată ca fiind statică și nu există niciodată un ultim cuvînt, chiar și acolo unde patimile naționaliste sînt mai puțin îndîrjite ca în Europa central-răsăriteană. Dacă E. H. Carr are dreptate, înseamnă că modificările generale produse în scrierea istoriei apar de la o generație la alta. Noi le numim revizionism, un termen inadecvat, chiar dacă istoria manifestă o
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
el. Dacă ne gîndim la schimbările spectaculoase petrecute în Europa central-răsăriteană începînd cu 1989, aproape că nu există îndoială asupra faptului că vor apărea revizuiri radicale în scrierea istoriei acestei zone. Și o mare parte din ele se vor datora patimii naționaliste. Sîntem martorii renașterii și revenirii gîndurilor de răzbunare ale națiunilor din zona aceasta. Este la modă astăzi să citești titlurile în acest fel. Dar răzbunarea, revenirea și renașterea duc rareori la înviere. Renașterile naționale au loc în zilele noastre
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
și evrei instigată de opoziția politică dedîndu-se la cele mai urîte gesturi și aruncînd cu roșii și cepe putrede și cu ouă stricate în cortegiul regal. Garda Regală și armata făceau paravan ca să apere simbolul națiunii în dezlănțuirea aceea a patimilor politice 38. Iorga își amintea și de vizitele făcute la moșia uneia dintre rudele sale cînd a văzut țărani bătuți de vechil pentru că întîrziaseră cîteva minute. Își amintea cum strîngea din dinți de furie asistînd la aceste scene. Și cum
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
culturală. Pe termen lung, țelul era următoarea răsplată: salvarea și învierea României prin victoria legionarilor. Legiunea urma să fie tot ceea ce România de atunci nu era: de o cinste ireproșabilă și respingînd total corupția atotstăpînitoare a regimului. Codreanu ura cu patimă orice formă de venalitate. După mai mult de o jumătate de secol (dacă ignorăm acțiunile ei ulterioare) nu este ușor să condamnăm ideile Legiunii. Măcar dacă toți legionarii ar fi fost de talia lui Codreanu, a lui Moța sau a
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
Iorga a afirmat totuși clar (cu o nuanță semnificativă) că: "Eu sînt alături de Armata spaniolă!" Cu toate acestea, după părerea lui, la baza războiului civil din Spania se aflau în realitate "două popoare, nemții și rușii, care se urăsc cu patimă". Ambele erau reprezentante ale "dictaturii odioase". Ambele dictaturi erau "socialiste". Iorga nu înțelegea de ce oferea Spania teritoriul și armata ei "ca să fie terenul exteriorizării acestor uri turbate". (El uita să comenteze rolul nefast jucat de "sora latină", Italia fascistă, în
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
foarte multe citate ilustrînd erorile lui Iorga, mai ales pe cele minore, rezultat al grabei acestuia 201. El își începe critica metodei și a operei istorice a lui Iorga afirmînd că "lucrările lui Iorga asupra istoriei ungurilor sînt scrise cu patimă și sînt pline de greșeli intenționate"202. Exista încă o coincidență ciudată. Majoritatea covîrșitoare a celor mai importanți istorici unguri revizioniști proveneau din teritorii pierdute în favoarea statelor succesoare, cu multe rude rămase acolo. Mulți arhivari au avut soarta aceasta, ceea ce
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
îi convenea să mențină relații normale cu România din motive pe care le știm, dar nu l-a iertat niciodată pe Carol. Restricțiile privind apariția presei naziste au fost (temporar) ridicate, iar ziarele naziste au început să-i atace cu patimă pe Carol și pe amanta evreică a acestuia. Iată titlul unui editorial din "Angriff" (ziarul SS-ului): Regele și amanta lui evreică. Analogia istorică se referea la Persia antică și la regina Esther. Povestea din Biblie avea un sfîrșit extrem de
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
și dezumanizarea din lumea sportului. Drept urmare, voia să elimine disciplinele sportive din universități și din învățămîntul liceal. În timpul Jocurilor Olimpice de la Berlin din 1936, a sesizat că lipsea ceva: armonia și seninătatea, care se opun violenței. În schimb, Iorga vedea o patimă brutală, o poftă de cîștig și un exhibiționism urît, în mijlocul urletelor isterice ale gloatei. "Lipsește Dumnezeu, Dumnezeu și Zeus au rămas pe Olimp". Întreba ulterior în bătaie de joc dacă sportivii pretind eventual că ridică standardele morale și culturale. Sportivii
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
politica lui Lenin și chiar a lui Stalin ceva familiar și compatibil: inginerie socială făcută de cei de sus, care știu cel mai bine. Iar În Marea Britanie, nici stânga elitistă, nici funcționarii din Ministerul de Externe nu aveau timp pentru patimile țărișoarelor dintre Germania și Rusia, care le păruseră dintotdeauna o pacoste. Dar dacă aceste probleme stârneau dezbateri aprinse dincolo de Canalul Mânecii, În Marea Britanie comunismul n-a reușit nici pe departe să-i mobilizeze sau să-i dezbine pe intelectuali. Cum observa
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]