KorAP: Find »[drukola/base=pic & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...331 332 333 ...572 >

14,286 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266

un salon mititel, o bucătărie ca de casă de păpuși, și un imens geam care dădea spre radă. Era felul ei de a nu tăia cu totul cordonul care o lega de Lands’en, de unde, pe vreme senină, cu un pic de imaginație și o bună doză de rea-credință, aproape că se putea zări farul de la Ty Kern, zise ea. Singura greșeală de gust, din punctul de vedere al polițistului: poza lui Christian, cu zîmbetul de reclamă Ultra-Brite și a cărui

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
hohot de rîs sincer și puternic. - Touché. Și se Îndepărtă rîzÎnd din toată inima. Marie Îl urmări din ochi o clipă, apoi Îi adresă o căutătură de reproș lui Lucas. - E singura persoană din Lands’en care ne ajută un pic, zise ea. Ai un fel ciudat de a-l Încuraja. - N-o face chiar gratuit. Locuiește la doi pași de sit, cunoaște foarte bine legendele, a venit pe insulă cu cîteva săptămîni Înainte de prima crimă. Și, ca din Întîmplare, e

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
caricaturii, dar intriga e destul de bine legată. - Un scriitor devenit asasin? Făcu o strîmbătură dubitativă. - De obicei, e mai curînd invers. Mie mi se pare un tip simpatic. Un motiv În plus ca să-i ceară lui Morineau să scotocească un pic, se gîndi Fersen. Bacul acostă un ceas mai tîrziu, iar Yvonne coborî prima, de cum se puse pasarela. Lucas o urmări din ochi, cu amărăciune. - La dracu’ cu toată prescripția! mîrÎi el printre dinți. Chiar dacă a fost comisă cu patruzeci de

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
fiecare muncitor În parte, pe fiecare muncitoare. - Nu-i doresc nici unei mame să se confrunte Într-o zi cu alegerea crudă pe care am fost nevoită s-o fac: să las să trăiască niște copii privindu-i cum suferă un pic mai mult cu fiecare clipă care trece, sau să-i eliberez ca să se poată odihni În pace. Mi-au trebuit șase zile ca să-mi adun curajul de a mă hotărî, șase zile interminabile și șase nopți nedormite. Ceea ce am făcut

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
sitului. Așadar nu e o Întîmplare dacă mi s-a părut că Îți aud vocea zilele trecute. Sala asta e ca o cutie de rezonanță. Cu siguranță trebuie să existe o ieșire. - Dacă așa ar sta lucrurile, am vedea un pic de lumină, nu crezi? În clipa cînd rosti aceste vorbe, un declic se produse În mintea ei. Din miezul stîncii sîngele va picura Iar lumina brusc va apărea... Lumina brusc va apărea. Lumina. Soarele. - Am crezut mereu că lumina voia

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
N-aș suporta să te pierd. Marie se Împurpură la față și aruncă o privire neliniștită În direcția maică-sii. - Drăguț lucru, parcă ai avea cincisprezece ani, remarcă el amuzat. Îi lăsă mîna cu părere de rău și demară un pic cam repede. Lucas avea dreptate, gîndi Marie, În anumite momente, Îndeosebi În prezența maică-sii, nu se simțea nici cu totul adultă, nici la fel de sigură pe ea Însăși ca de obicei. Jeanne nu scoase o vorbă despre faptul că Marie

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
eforturilor, tulburarea ei nu-i scăpase lui Milic. - SÎnt osternită, tată, se mulțumi ea să murmure, dar glasul Îi tremura. - Ai grijă de tine, fetițo. Îi simți Îngrijorarea și Își puse capul pe umărul tatălui ei, Încercînd să ia un pic din forța și calmul acestuia. 18 Toți locuitorii din Lands’en erau șocați. La radio tocmai fusese difuzat mesajul de care toți se temeau: vasul multicocă al lui Christian Bréhat fusese În sfîrșit reperat de avioanele de vînătoare de la baza

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
adevăratul tată al fiicei dumitale, doamnă Le Bihan? Poate tocmai pentru că Pierric descoperise lucrul ăsta ai Încercat să-l omori? Nici un răspuns. - Chiar dacă există prescripție pentru bebeluși, lucrul ăsta va atîrna greu În momentul verdictului, stărui Lucas. Jurații nu au pic de milă pentru mamele care Își ucid copiii. Ea se mulțumi să-i fixeze, fără să scoată o vorbă, pe cei doi polițiști, unul după altul, cu sfidare și dispreț, apoi cu lehamite și oboseală. Era inaccesibilă. - Cine a avut

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
doamnă Le Bihan? Toată viața dumitale i-ai invidiat pe cei din familia Kersaint... Ai reușit foarte bine cu fabrica de faianță, dar ceva o să-ți lipsească Întotdeauna... - Un castel de rahat și slugi? - Clasa, doamnă Le Bihan. N-ai pic de clasă, iar asta nu se cumpără. O simți că devine rigidă, Îi văzu maxilarele Încleștîndu-se, dar nimic mai mult nu dovedi că lovitura nimerise. CÎnd se Întoarse la hotel, fără să fi izbutit să scoată nimic de la Yvonne, se

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
a aplauda spre a-i saluta performanța. - Incontestabil, e foarte tare, mormăi Armelle. E adevărat că n-are În fața ei decît niște blegi! - Pentru mine o spui? Întrebă acru PM. - Ce mai aștepți ca să ripostezi? Să ajungă la primărie? Un pic de curaj, ce dracu’! GÎndește-te la strămoșii tăi și fă-o să dea Înapoi ce-a cîștigat! Ca electrizat de cele două cupe pe care tocmai le dăduse peste cap, PM lansă cu voce tare: - Adevărul? Dar cunoaștem cu toții adevărul

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
prostie. Faptul că se Îndrăgostise Îi Întunecase judecata și-l făcuse să-și piardă concentrarea. Iar acum avea să plătească prețul cel mare. Un val mai puternic decît celelalte se opri la un metru de el. Cu chipul abia un pic mai ridicat față de plajă, văzu atunci că zdrențele care pluteau la suprafață erau meduze, iar masa lor gelatinoasă și flască, tentaculele lor scîrboase se Îndreptau țintă spre el. CÎnd era copil, fusese Înțepat de o meduză. Era de atunci alergic

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
strîng de gît, e adevărat! O detestam deja cînd am mai aflat și că mi-e soră vitregă, iar fiul ei a lăsat-o pe Juliette Însărcinată! Aș fi avut motive să-mi sară muștarul și s-o zgîlțîi un pic, nu credeți? - Așadar ți-a sărit muștarul, i-ai dat Întîlnire lui Gwen pe plajă și i-ai făcut de petrecanie... - Nu, nu și nu! N-a venit, doar v-am spus-o! - Recunoaște că e supărător să i se

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
Nu, nu și nu! N-a venit, doar v-am spus-o! - Recunoaște că e supărător să i se găsească trupul chiar În locul unde aveați Întîlnire... - Incredibil! Ce ticăloasă! Chiar și moartă tot Îmi aduce ponoase!... Da’ ia stați un pic, și eu am fost agresat, am fost bătut cu sălbăticie, dar de asta nici că vă pasă... - N-ai nici o urmă, nici de rană, nici de lovitură, cum explici acest lucru? PM, exasperat, făcu atunci o adevărată criză. Începu să

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
nici una nu reușea să integreze ansamblul datelor. Nu aveau decît secvențe de soluții care nu se lipeau Între ele. Și mai cu seamă le lipsea un mobil limpede. Doar cîteva informații pe care izbutiră să le culeagă mai lămuriră un pic tabloul. Mai Întîi, poliția științifică le confirmă faptul că, după cum credeau, benzile video despre menhiri fuseseră trucate. La telefon, Lucas Îi făcu de două parale pe tehnicieni, tună și fulgeră două ceasuri, pentru că imaginile care lipseau erau definitiv pierdute, irecuperabile

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
direct În inimă, răsturnîndu-se complet pe spătarul scaunului. - Aaaah! Marie rîse și Închise apoi ușa În urma ei. Dormea liniștită, În pielea goală, cu o mînă așezată pe perna de alături. Clanța ușii de la intrare Începu să se răsucească Încet, fără pic de zgomot. În așteptarea lui Lucas, Marie nu Închisese ușa cu cheia. Ușa se Întredeschise În Întunericul aproape complet. O siluetă intră și Împinse ușa la loc fără s-o Închidă. Umbra se Îndreptă spre pat, dădu la parte perdelele

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
vorbi. - E tot ce se face acum mai bun În materie de Înregistrare. - Cine a putut să-mi pună așa ceva În cameră? Avu un zîmbet misterios, arătînd că știa, dar se vedea că-i face plăcere s-o pună un pic pe jăratec. - N-ai să ghicești. - Hai, spune! Cine a făcut asta? - Vrei să vezi portretul robot? Îi Întinse o foaie de hîrtie pe care ea o contemplă lacomă. Păru uluită. - Seamănă cu... Nu, nu se poate! Privi din nou

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
las monstrul să scape nevătămat? Niciodată. Am aruncat buchetul de ierburi Înflorite În valurile Învolburate. „Pe curînd, Mary, dragostea mea“, am murmurat Închizînd ochii. Poziție fetală. Genunchii sub bărbie. Brațele Îndoite În jurul bustului. Deschise gura ca să tragă cu disperare un pic de aer În piept. Lucas năvăli din baie și o luă lîngă el. - Ssst... Liniștește-te... șopti el legănînd-o. Se agăță de el aidoma Înecatei ale cărei senzații le trăia. - Ochiul ăla fix și rece care mă privește... De fiecare

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
mai moale În ce privește cursele... Comentariile izbucniră, el ridică mîna spre a le potoli. - Nu abandonez navigația cu pînze... Vreau doar să mă dedic ceva mai mult vieții mele personale. Se Întoarse atunci către Marie. - Vom putea să ne gîndim un pic și la noi și la copilul pe care-l dorim amîndoi... CÎteva aplauze se făcură auzite. Christian se apropie de logodnica sa, care se Încordase imperceptibil. - CÎnd ai acceptat să-mi devii soție, a fost cea mai frumoasă zi din

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
produceam desigur prea mare silă ca să mă atingi, așa e? Se uită cu un zîmbet satisfăcut la stupefacția bătrînului și se Întoarse pe jumătate spre comenzile vasului. Se lăsă absorbit de traiectoria pe care o urmărea fără să mai dea pic de atenție imprecațiilor lui Arthus, care se ridicase, dar nu izbutea să stea În picioare. PM opri motoarele deja Încetinite, aruncă o privire la ceas, făcînd apoi ochii roată În jurul vasului, scrută după aceea marea jur-Împrejur. Bătrînul urla de furie

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
micul Bréhat găsise copilașul nou-născut? De la postul de pilotaj, PM Își interpelă fratele. - Ei, ce se aude? A mărturisit? Unde a ascuns lingourile? Ryan-Erwan se Întoarse spre fratele lui. Bietul netot, ar fi de ajuns să-i dai ghes un pic și ar fi și el gata de orice pentru aur, gata să ucidă. PÎnă și pe propriul lui tată... Ședința de hipnoză Începuse. Pierric, proptit În perne, cu ochii pe jumătate Închiși, era neobișnuit de calm. Psihanalistul, sub supraveghereea medicului

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
aceea a unui cuplu mergînd la braț pe o plajă liniștită, un tată și fiica sa, ea și cu el, rîzÎnd și sporovăind, viziunea unei fericiri banale. Pe care n-o vor cunoaște niciodată. Alungă acel gînd, dar păstră un pic de bucurie de pe urma lui. - Ai face măcar o dată În viață ceva pentru copilul tău? - Crezi că ți-aș putea refuza ceva? Semeni atît de mult cu mama ta: aceeași Încăpățînare, aceeași frumusețe. - Dacă Îți cer să-mi spui Întreg adevărul

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377

polițist de mâna a doua; fuma trabuc, făcea body building. Michel Însă, În ce-l privea, nu credea deloc În explicația cu „criza de la patruzeci de ani”. Bărbatul care-i cade victimă nu vrea decât să trăiască, să trăiască un pic mai mult; nu cere decât o mică prelungire. Adevărul, În cazul lui, e că nu mai avea chef de nimic; pur și simplu nu mai vedea niciun motiv ca să continue. În aceeași seară, regăsi o fotografie, făcută la școala primară

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
peste pajiști și prin pădure, până pe Înălțimea ce domină valea râului Grand Morin. Mergeau printre ierburi, Învățând să se cunoască. 10 DE VINĂ E DOAR CAROLINE YESSAYAN Începând cu anul școlar 1970, situația lui Bruno la internat se Îmbunătăți un pic; intra În clasa a opta, de-acum era unul dintre cei mari. Dintr-a opta și până În ultima clasă de liceu, elevii treceau În dormitoarele din cealaltă aripă, cu separeuri de patru paturi. Pentru băieții cei mai violenți, Bruno era

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
Tâmpitul. La fel de tâmpit ca mine la aceeași vârstă. Dacă azi aș avea treizeci de ani, ei bine, eu m-aș lansa În lungirea pulelor!” Odată mesajul transmis, de obicei recădea Într-o reverie cețoasă, vecină cu somnolența. Conversația lâncezea un pic, la vârsta lui era inevitabil. În acel iulie 1974, tatăl lui Bruno era abia la primul stadiu al decăderii sale. După-amiezile se Încuia În cameră cu un teanc de San-Antonio și o sticlă de whisky. Ieșea pe la șapte, gătea ceva

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
i-o arate, nu avea deloc sentimentul că-i face un dar excepțional, mai curând că Încearcă, pe cât posibil, să repare ceva; și oricum, era o afacere bună, fără doar și poate. Cercetând locul cu privirea, bătrânul se Însufleți un pic. „O să poți aduce și fete!”, Îi scăpă din nebăgare de seamă. Văzând chipul fiului său, Își regretă cuvintele. Michel se Înscrise până la urmă la universitatea din Orsay, la mate-fizică; Îl Încântase mai ales proximitatea unui campus universitar: așa judeca. Firește

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]