9,079 matches
-
menționează numele tuturor membrilor; buzdugane, lente, ruji, bițcăne, o colecție de documente; vechile tablouri ale Junilor Bătrâni. Sediul societății este la Biserica Sfânta Treime — Pe Tocile. Se găsesc în litigiu cu cei ce au acaparat, după „naționalizare”, „Cabana Junilor” din Poiană și au transformat-o în restaurant. Compania s-a format în anul 1879 din rândul bărbaților căsătoriți care locuiau „Pe Coastă”. Numele de „Curcani” corespunde companiei omonimice acoperită de glorie în războiul pentru Independență de la 1877 a României, în condițiile
Junii Brașoveni () [Corola-website/Science/312234_a_313563]
-
Pătrăuții de Sus, Cupca, Corcești, Suceveni), purtând în față un steag alb și însemne religioase (icoane, prapuri și cruci din cetină), a format o coloană pașnică de peste 3.000 de persoane și s-a îndreptat spre noua graniță sovieto-română. În poiana Varnița, la circa 3 km de granița română, grănicerii sovietici îi așteptau ascunși în pădure; au tras din plin cu mitraliere, în continuu, secerându-i. Supraviețuitorii au fost urmăriți de cavaleriști și spintecați cu sabia. Supraviețuitorii au fost arestați de
Pătrăuții de Jos, Storojineț () [Corola-website/Science/311744_a_313073]
-
Supremă a Ucrainei (1994-2002, 2006-2014). Ion Popescu s-a născut la data de 16 aprilie 1964, în comuna Pătrăuții de Jos din raionul Storojineț (Ucraina), într-o familie de etnie română. Mama sa, Aurica Todorovna (1938-2007), era născută în satul Poieni, care actualmente face parte din raionul Herța, iar tatăl său, Vasile Nicolaevici (1942-2007), era originar din Pătrăuții de Jos, aflat pe râul Siret. Tatăl său a fost primarul satului Pătrăuții de Jos, timp peste 30 de ani și unul dintre
Ion Popescu (Ucraina) () [Corola-website/Science/311743_a_313072]
-
Moldovei în secolul al XVIII-lea. Localitatea Boian a făcut parte încă de la înființare din regiunea istorică Bucovina a Principatului Moldovei. Conform unei legende locale publicate de profesorul Vasile Bizovi, satul a fost fondat acum 900 de ani într-o poiană de către un pădurar ce se ocupa cu creșterea cirezilor de boi. Poiana s-a extins pe măsură ce codrii au fost defrișați și pe timpul domniei lui Alexandru cel Bun s-a format un sat denumit Marele Boian . În Evul Mediu, drumul comercial
Boian, Noua Suliță () [Corola-website/Science/311756_a_313085]
-
de la înființare din regiunea istorică Bucovina a Principatului Moldovei. Conform unei legende locale publicate de profesorul Vasile Bizovi, satul a fost fondat acum 900 de ani într-o poiană de către un pădurar ce se ocupa cu creșterea cirezilor de boi. Poiana s-a extins pe măsură ce codrii au fost defrișați și pe timpul domniei lui Alexandru cel Bun s-a format un sat denumit Marele Boian . În Evul Mediu, drumul comercial care lega orașele Cernăuți și Iași trecea prin sat. Satul este atestat
Boian, Noua Suliță () [Corola-website/Science/311756_a_313085]
-
și-a petrecut câteva zile de concediu în Dubai, în compania ofițerului SPP Ilie Cristian. Corespondența dintre amanți a fost descoperită de Cioacă după dispariția soției, în urma accesării laptopului acesteia. În data de 8 octombrie, într-o zonă împădurită dintre Poiana Brașov și Râșnov, pe fundul unei râpe, au fost găsite o uniformă murdară de polițist, câteva fotografii cu Ghinescu și fiul ei, o sticluță de parfum și o pereche de mănuși cu urme de sânge, dovedite a aparține lui Cioacă
Cazul Elodia Marilena Ghinescu () [Corola-website/Science/311016_a_312345]
-
este o mănăstire ortodoxă de călugări din România, situată pe teritoriul comunei Vorona (județul Botoșani). Ea se află amplasată în mijlocul unei poieni, înconjurată numai de culmi de dealuri acoperite cu păduri seculare de stejar, fagi, ulmi și frasini, la o distanță de 2-3 km prin pădure de Mănăstirea Vorona. Potrivit tradiției, prin anul 1600, în pădurea aflată la o distanță de 2
Mănăstirea Sihăstria Voronei () [Corola-website/Science/311210_a_312539]
-
în timp ce în fisurile pereților cresc uneori molizi sau pini. În parc se regăsesc variate peisaje carstice (pereti verticali si surplombanți, turnuri ("Piatra Altarului", "Piatra Singuratică") și ace calcaroase, hornuri, blocuri diaclazate aproape de desprindere, vârfuri stâncoase, lapiezuri sau câmpuri de lapiezuri ("Poiana Tarcău"), creste, șei carstice, grohotișuri, chei, marmite de eroziune, doline, avene ("Licaș"), peșteri, izvoare petrifiante cu depuneri de tuf calcaros și travertin ("Cheile Șugăului"). În zona parcului abundă siteuri paleontologice din mezozoic, în care se găsesc recife fosilizate cu amoniți
Parcul Național Cheile Bicazului - Hășmaș () [Corola-website/Science/311820_a_313149]
-
sub strane și scaune, a fost placat cu cărămidă. Ansamblul pictural ce decorează altarul, iconostasul, bolta naosului, precum și pereții pronaosului - unde pictura este foarte deteriorată - a fost atribuit pictorului lugojan Petru Nicolici. Aceasta, mai ales datorită analogiilor cu biserica din Poieni, unde artistul se va semna, dar și unei însemnări păstrate pe icoana Maicii Domnului de pe iconostas: Petre Zugrav. Artistul respectă doar schema iconografică tradițională și adoptă și elemente baroce și chiar neoclasice uneori prea încărcate. Cercetătoarea dr. Rodica Vârtaciu consideră
Biserica de lemn din Curtea, Timiș () [Corola-website/Science/311891_a_313220]
-
a angajat să investească în exploatarea cupriferă aproximativ 120 de milioane de euro și să înființeze 350 de noi locuri de muncă. Tot atunci, consorțiul a preluat și activitățile miniere ale Cuprumin Abrud, care deține exploatările de cupru de la Roșia Poieni, printr-un protocol care prevedea investiții de 150 de milioane de euro și menținerea unui număr minim de 450 de angajați. În final, investițiile care ar fi trebuit realizate la Roșia Poieni nu au mai fost făcute, iar compania Energo
Cuprom () [Corola-website/Science/311986_a_313315]
-
Abrud, care deține exploatările de cupru de la Roșia Poieni, printr-un protocol care prevedea investiții de 150 de milioane de euro și menținerea unui număr minim de 450 de angajați. În final, investițiile care ar fi trebuit realizate la Roșia Poieni nu au mai fost făcute, iar compania Energo Mineral a denunțat contractul ca urmare a scăderii prețului cuprului pe piața internațională. Firma "Energo Mineral" este de asemenea deținută de Horia Simu și Horia Pitulea. Energo Mineral (fostă Cuprom Resources) are
Cuprom () [Corola-website/Science/311986_a_313315]
-
pe versantul sudic al Munților Rodnei, în zona de obârșie a pârâului Mihăiasa, reprezintă o zonă constituită din roci cristaline ("Masivului Mihăiasa" - 1.804 m, "Stânca Iedului, Bujdeie"), acoperită parțial cu pădure de molid ("Picea abies"), pâlcuri de mesteacăn ("Betula"), poieni și fânețe. Rezervația găzduiește și asigură condiții de cuibărire pentru cocoșul de mesteacăn ("Lyrurus tetrix"), o specie de pasăre care face parte din familia fazanilor ("Phasianidae"). În vecinătatea rezervației naturale se află mai multe obiective de interes turistic (lăcașuri de
Izvoarele Mihăiesei () [Corola-website/Science/311376_a_312705]
-
în Parcul Național Munții Rodnei prezintă o largă dezvoltare a reliefului glaciar (custuri, circuri glaciare, văi glaciare, morene), cuprinzând elemente ale rețelei hidrografice deosebit de pitorești (cascade, lacurile glaciare Lala Mare și Lala Mic), vârfuri, abrupturi calcaroase, pajiști alpine, păduri și poiene. Rezervația dispune de mai multe tipuri de habitate, astfel: păduri de conifere, păduri în amestec, păduri în tranziție, păduri aluviale, turbării active, turbării cu vegetație forestieră, tufărișuri alpine și boreale, tufișuri, pajiști alpine și boreale, pajiști panonice de stâncării sau
Ineu - Lala () [Corola-website/Science/311375_a_312704]
-
ce corespunde categoriei a IV-a IUCN (rezervație naturală de tip botanic), situată în județul Bistrița-Năsăud, pe teritoriul administrativ al comunei Rodna, satul Valea Vinului. Rezervația naturală aflată în Munții Rodnei, are o suprafață de 5 ha, și reprezintă o poiană cu narcise ("Narcissus angustifolius") pe versantul estic al muntelui Saca, la o altitudine de 1600 m, într-o asociație dominată de Barba ursului. Pe muntele Saca, din masivul cristalin al Rodnei, se poate ajunge plecând din localitatea Valea Vinului, situat
Poiana cu narcise de pe Masivul Saca () [Corola-website/Science/311374_a_312703]
-
Dealul Popii iar a doua urmărește Valea Secii și apoi urcă pe versantul sudic al Dealului Popii. Drumul până la vârful Saca durează 3 ore din Valea Vinului. La 7 km de localitatea Valea Vinului, pe vârful Saca, se află o poiană mare cu narcise, situată la altitudinea cea mai mare din țară (1600 m). Alături de narcise ("Narcissus angustifolius f.stellaris") întâlnim Opaița multicoloră ("Lychnis nivalis"), Crucea Pământului ("Heracleum Carpaticum") și alte specii rare.
Poiana cu narcise de pe Masivul Saca () [Corola-website/Science/311374_a_312703]
-
specială avifaunistică (SPA) - "Munții Rodnei". În se află mai multe arii naturale de un deosebit interes științific, geologic, peisagistic, floristic, faunistic și speologic, dintre care: Pietrosu Mare (rezervație naturală inclusă în programul mondial al UNESCO - „Omul și biosfera”), Piatra Rea, Poiana cu narcise de pe Masivul Saca, Peștera din Valea Cobășelului, Ineu - Lala, Peștera Izvorul Tăușoarelor, Izvorul Bătrâna, Izvoarele Mihăiesei, Peștera și izbucul Izvorul Albastru al Izei. Munții Rodnei prezintă o arie naturală cu o diversitate floristică și faunistică ridicată, exprimată atât
Parcul Național Munții Rodnei () [Corola-website/Science/311373_a_312702]
-
care are fructe comestibile. Specie cu un areal mare de răspândire, cuprinzând Europa, Nordul Africii, America de Nord și de Sud. Plantă mezotermofită, helio-sciadofită eutrofa care crește îndeosebi în zona pădurilor de stejar - etajul molidului, la marginea pădurii, în ochiuri de pădure, poieni și fânețe recente. Ele se pot găsi atât în pădure cât și în parcuri. Fructele sunt consumate proaspete sau sub formă de magiunuri, dulcețuri. Fragul este renumit pentru gustul deosebit de parfumat al fructelor mici, asemănătoare cu căpșunul. Fructele conțin mucilagii
Frag () [Corola-website/Science/311461_a_312790]
-
a slujit drept biserică parohială în Gostila, comuna Poiana Blenchi, județul Sălaj până în jurul anului 1810 când este înlocuită de o nouă biserică de zid. Vechea biserică de lemn, rămânând fără folos în Gostila, este vândută parohiei din satul Țop, astăzi Pădurenii de lângă Gherla. De acolo a fost adusă
Biserica de lemn din Gostila () [Corola-website/Science/312368_a_313697]
-
se menționează existența judecății prin perindele. În Criștioru de Jos sunt semnalate un alt tip de perindele. Acestea se aflau lângă biserica satului. Judecata era făcută de bătrânii satului și de preot, dar erau consultați și tinerii. În localitatea învecinată Poiana, perindelele funcționau până la sfârșitul secolului al XIX-lea. În Honțișor, oamenii erau judecați în belingeriu, care era atârnat în târnațiul bisericii. În Totoreni, paștele morților se sărbătorește în prima duminică după Paști, în Duminica Tomii. Obiceiul există și în satele
Biserica de lemn din Totoreni () [Corola-website/Science/312402_a_313731]
-
pictura bisericii. La vremea hotărâtă de Dumnezeu, în mod providențial, în anul 1992 au venit în aceste locuri călugări din Moldova, de la mănăstirile Sihăstria și Sihla, reactivând vatra monahală. Locul a fost defrișat și curățat, s-au montat două troițe, Poiana Mănăstirii redevenind loc de pelerinaj. Cu ajutorul credincioșilor din împrejurimi s-au construit câteva chilii și un paraclis în care ulterior s-a amenajat trapeza. În anul 1994 s-a pus piatra de temelie a noii biserici, ridicată de meșterul Petre
Mănăstirea Dejani () [Corola-website/Science/312436_a_313765]
-
mai veche (din anul 1625, după unele surse). O a treia biserică, cu hramul "Sfinții Împărați Constantin și Elena", a fost ridicată la Mănăstirea Dălhăuți între anii 1840-1850 de către Smaranda Periețeanu și Constantin Angelescu, în timpul arhimandritului Venedict, stareț la Mănăstirea Poiana Mărului (județul Buzău), care răspundea și de Schitul Dălhăuți. Această biserică se află însă într-o stare de ruină - abandonată în perioada comunistă, lovită de cutremurul din 1977, biserica nu mai este funcțională. Unul dintre motivele pentru care Mănăstirea Dălhăuți
Mănăstirea Dălhăuți () [Corola-website/Science/312435_a_313764]
-
longitudinal și două turle mici - egale - pe absidele laterale. Cele de pe altar, naos și pronaos sunt deschise. Pridvorul este închis, pictat pe scandură. Catapeteasma are o sculptură bogată, suflată cu aur și, seamănă la pictură cu cea a bisericii Mănăstirii Poiana Mărului situată în apropiere. Clopotnița are trei clopote: unul mare din bronz și altele două mai mici. Biserica, pictată în ulei, deține două icoane semnate D. Teodorescu - ucenic al pitarului Nicolae Teodorescu, cel care conducea școala de zugravi din Buzău
Mănăstirea Găvanu () [Corola-website/Science/312440_a_313769]
-
diverse locații gospodărești, și un mic iaz amenajat. Ctitorie moșnenească-țărănească, Mănăstirea Gavanu are un istoric ce începe - după unele date - din anul 1707, printr-un lăcaș monahal aflat în "Fundul Găvanului" între două izvoare în punctul numit "„La Lăstuni”". Terenul (poieni și păduri) pe care a fost construită prima biserică, reprezintă danie a lui Moise Ignat Beșliu de pe vremea episcopului Damaschin (cărturar și animator al Tiparniței Episcopiei Buzăului). Într-un inventar care datează însă din 1863, anul menționat al întemeierii este
Mănăstirea Găvanu () [Corola-website/Science/312440_a_313769]
-
episcopului Damaschin (cărturar și animator al Tiparniței Episcopiei Buzăului). Într-un inventar care datează însă din 1863, anul menționat al întemeierii este însă 1708. Mai târziu din cauza frecventelor stricăciuni provocate de ape, schitul - destinat călugărilor - a fost mutat într-o poiană situată mai jos (Poiana din Vale), într-un loc aflat la 150 m spre est față de actuala biserică. Nici în această nouă locație biserica - de formă dreptunghiulară a vechiului schit, nu a avut parte de o soartă favorabilă, deoarece a
Mănăstirea Găvanu () [Corola-website/Science/312440_a_313769]
-
animator al Tiparniței Episcopiei Buzăului). Într-un inventar care datează însă din 1863, anul menționat al întemeierii este însă 1708. Mai târziu din cauza frecventelor stricăciuni provocate de ape, schitul - destinat călugărilor - a fost mutat într-o poiană situată mai jos (Poiana din Vale), într-un loc aflat la 150 m spre est față de actuala biserică. Nici în această nouă locație biserica - de formă dreptunghiulară a vechiului schit, nu a avut parte de o soartă favorabilă, deoarece a fost profanată și arsă
Mănăstirea Găvanu () [Corola-website/Science/312440_a_313769]