9,297 matches
-
protectoratul Tao titlul de curopalat. La sfârșitul secolului al X-lea principele din Tao, Curopalatul David al III-lea, a inițiat unificarea statelor georgiene, ocupând în anul 976 regatul Kartli pentru fiul său adoptiv, Bagrat al III-lea. Acest tânăr principe, rudă cu David, a urcat apoi, după trei ani, și pe tronul regatului Egrisi-Abhazia, moștenindu-l pe unchiul său din linie maternă, Teodosiu cel Orb. Începând cu anul 1001, el a domnit și peste Tao-Klarjetiția (Curopalatinatul Iveriei pentru bizantini) ca
Istoria Georgiei () [Corola-website/Science/298065_a_299394]
-
peste Tibet spre India. În evul mediu influența indiană asupra principatelor nepaleze este consolidată după instaurarea în India de nord a stăpânirii islamice a Marilor Moguli (1526) de către refugiații hinduși în căutarea unui nou adăpost. Ctitorul Nepalului modern a fost principele gurkha Prithvi Narayan Shan, în anul 1768. El realizează în anii 1768 - 1769 unitatea statală a Nepalului prin cucerirea principatelor Kathmandu, Pátan și Bhádgáon. Noul guvern stabilește capitala la Kathmandu și face din hinduism religia oficială a statului. Nepalul,este
Nepal () [Corola-website/Science/298129_a_299458]
-
Mauritius a fost descoperită în 1507 de portughezul Pedro Mascarenhas. Pe atunci, ea era încă nelocuită, însă mai apoi, în 1598, amiralul van Warwick a ocupat insula, care a devenit colonie olandeză și a rămas așa până în 1710, purtând numele principelui Mauriciu de Orania (în , ). Între anii 1715-1810 insula devine colonie franceză - „Île de France” și servește drept o importantă escală în drumul spre India și Ceylon. În 1810 este ocupată de Marea Britanie și devine, în urma Tratatului de la Paris (1814), posesiune
Mauritius () [Corola-website/Science/298126_a_299455]
-
(pronunțat în germană,[ˈlɪçtn̩ʃtaɪn]), oficial Principatul (în germană, "Fürstentum Liechtenstein"), este un microstat germanofon din Europa Centrală. Este o monarhie constituțională cu rang de principat, condus de principele de Liechtenstein. Liechtenstein se învecinează cu Elveția la vest și la sud și cu Austria la est și la nord. Are o suprafață puțin mai mare de 160 km² și o populație de circa 37.000 de locuitori. Împărțit în
Liechtenstein () [Corola-website/Science/298119_a_299448]
-
teritorii erau toate fiefuri feudale primite de la nobili de rang mai înalt, în special membri ai diverselor ramuri ale Habsburgilor, dinastia de Liechtenstein nu putea îndeplini cerința de bază pentru a obține un loc în dieta imperială, "Reichstagul". Deși câțiva principi de Liechtenstein au slujit ca sfetnici apropiați mai multor domnitori Habsburgi, fără a avea teritorii deținute direct de la tronul imperial, aceștia aveau o putere restrânsă în Sfântul Imperiu Roman. Din acest motiv, familia căuta să obțină pământuri care să poată
Liechtenstein () [Corola-website/Science/298119_a_299448]
-
să obțină pământuri care să poată fi clasificate ca "unmittelbar" („neintermediate”), sau deținute fără vreo legătură de vasalitate față de altcineva, ci direct de la sfântul împărat roman. La începutul secolului al XVII-lea, Karl I de Liechtenstein a fost făcut "Fürst" (principe) de către sfântul împărat roman Matia după ce l-a susținut într-o luptă politică. Lui Hans-Adam I i s-a permis să achiziționeze minusculul "Herrschaft" Schellenberg și comitatul Vaduz (în 1699, respectiv 1712) de la familia Hohenems. Micul teritoriu Schellenberg și Vaduz
Liechtenstein () [Corola-website/Science/298119_a_299448]
-
restructurare politică a avut vaste consecințe pentru Liechtenstein: instituțiile politice și legale istorice imperiale fuseseră dizolvate. Statul a încetat să datoreze vreo obligație vreunui alt stăpân feudal din afara granițelor sale. Publicațiile moderne pun în general suveranitatea Liechtensteinului pe seama acestor evenimente. Principele a încetat să mai datoreze vreo obligație vreunui suzeran. Din 25 iulie 1806, când a fost înființată Confederația Rinului, principele de Liechtenstein a fost membru, de fapt vasal al hegemonului acesteia, cu titlu de protector, împăratul francez Napoleon I, până la
Liechtenstein () [Corola-website/Science/298119_a_299448]
-
datoreze vreo obligație vreunui alt stăpân feudal din afara granițelor sale. Publicațiile moderne pun în general suveranitatea Liechtensteinului pe seama acestor evenimente. Principele a încetat să mai datoreze vreo obligație vreunui suzeran. Din 25 iulie 1806, când a fost înființată Confederația Rinului, principele de Liechtenstein a fost membru, de fapt vasal al hegemonului acesteia, cu titlu de protector, împăratul francez Napoleon I, până la dizolvarea confederației la 19 octombrie 1813. Curând după aceasta, Liechtenstein a aderat la Confederația Germană (20 iunie 1815 - 24 august
Liechtenstein () [Corola-website/Science/298119_a_299448]
-
vasal al hegemonului acesteia, cu titlu de protector, împăratul francez Napoleon I, până la dizolvarea confederației la 19 octombrie 1813. Curând după aceasta, Liechtenstein a aderat la Confederația Germană (20 iunie 1815 - 24 august 1866), prezidată de împăratul Austriei. În 1818, principele Johann I a acordat teritoriului o constituție limitată. În același an, principele Aloys a devenit primul membru al casei de Liechtenstein care a pus piciorul pe teritoriul ce îi purta numele. Următoarea vizită avea să vină în 1842. De-a
Liechtenstein () [Corola-website/Science/298119_a_299448]
-
până la dizolvarea confederației la 19 octombrie 1813. Curând după aceasta, Liechtenstein a aderat la Confederația Germană (20 iunie 1815 - 24 august 1866), prezidată de împăratul Austriei. În 1818, principele Johann I a acordat teritoriului o constituție limitată. În același an, principele Aloys a devenit primul membru al casei de Liechtenstein care a pus piciorul pe teritoriul ce îi purta numele. Următoarea vizită avea să vină în 1842. De-a lungul secolului al XIX-lea au avut loc următoarele evenimente: Până la sfârșitul
Liechtenstein () [Corola-website/Science/298119_a_299448]
-
ce îi purta numele. Următoarea vizită avea să vină în 1842. De-a lungul secolului al XIX-lea au avut loc următoarele evenimente: Până la sfârșitul Primului Război Mondial, Liechtenstein a avut legături strânse mai întâi cu Imperiul Austriac și apoi cu Austro-Ungaria; principii domnitori continuau să-și tragă mare parte din avere din moșiile din teriitoriile habsburgice, și petreceau mare parte din timp la cele două palate ale lor din Viena. Devastarea economică produsă de război a obligat țara să încheie o uniune
Liechtenstein () [Corola-website/Science/298119_a_299448]
-
întrucât aceasta din urmă nu se considera succesor legal al Imperiului. Există o contradicție între aceasta și percepția familiei Liechtenstein că împăratul austro-ungar detronat încă mai deținea o moștenire abstractă asupra Sfântului Imperiu Roman. În 1929, a venit pe tron principele Franz I de 75 de ani. Franz tocmai se căsătorise cu Elisabeth von Gutmann, o femeie înstărită din Viena. Deși Liechtenstein nu avea înregistrat vreun partid nazist, în cadrul Partidului Uniunea Națională a apărut o mișcare cu simpatii naziste. Naziștii locali
Liechtenstein () [Corola-website/Science/298119_a_299448]
-
nu avea înregistrat vreun partid nazist, în cadrul Partidului Uniunea Națională a apărut o mișcare cu simpatii naziste. Naziștii locali din Liechtenstein au identificat-o pe Elisabeth ca „problema lor evreiască”. În martie 1938, imediat după anexarea Austriei de către Germania Nazistă, principele Franz l-a numit pe vărul său, principele Franz Joseph, regent și prinț moștenitor. Franz a murit în luna iulie a aceluiași an, iar Franz Joseph i-a urmat pe tron. Franz Joseph al II-lea se mutase în Liechtenstein
Liechtenstein () [Corola-website/Science/298119_a_299448]
-
Uniunea Națională a apărut o mișcare cu simpatii naziste. Naziștii locali din Liechtenstein au identificat-o pe Elisabeth ca „problema lor evreiască”. În martie 1938, imediat după anexarea Austriei de către Germania Nazistă, principele Franz l-a numit pe vărul său, principele Franz Joseph, regent și prinț moștenitor. Franz a murit în luna iulie a aceluiași an, iar Franz Joseph i-a urmat pe tron. Franz Joseph al II-lea se mutase în Liechtenstein pentru prima oară în 1938, la câteva zile
Liechtenstein () [Corola-website/Science/298119_a_299448]
-
pentru un tablou. Până la sfârșitul anilor 1970, însă, țara s-a folosit de un nivel foarte redus de impozitare a afacerilor pentru a atrage în țară numeroase mari companii și devenind astfel una dintre cele mai bogate țări din lume. Principele de Liechtenstein este al șaselea cel mai bogat monarh din lume cu o avere estimată la 5 miliarde de dolari. Populația țării se bucură de unul din cele mai ridicate niveluri de trai din lume. Liechtenstein are ca șef de
Liechtenstein () [Corola-website/Science/298119_a_299448]
-
care alegătorii pot propune și pot adopta legi și chiar amendamente constituționale fără vreo intervenție din partea legislativului. Constituția Liechtensteinului a fost adoptată în martie 2003, și a înlocuit constituția anterioară din 1921, prin care Liechtensteinul devenise monarhie constituțională condusă de principele domnitor din Casa Princiară de Liechtenstein. A fost stabilit un sistem parlamentar, deși principele domnitor a continuat să păstreze autoritate politică substanțială. Principele domnitor este șeful de stat și reprezintă Liechtensteinul în relațiile internaționale (deși Elveția se ocupă în mare
Liechtenstein () [Corola-website/Science/298119_a_299448]
-
intervenție din partea legislativului. Constituția Liechtensteinului a fost adoptată în martie 2003, și a înlocuit constituția anterioară din 1921, prin care Liechtensteinul devenise monarhie constituțională condusă de principele domnitor din Casa Princiară de Liechtenstein. A fost stabilit un sistem parlamentar, deși principele domnitor a continuat să păstreze autoritate politică substanțială. Principele domnitor este șeful de stat și reprezintă Liechtensteinul în relațiile internaționale (deși Elveția se ocupă în mare parte de relațiile diplomatice ale Liechtensteinului). Principele poate respinge legi adoptate de parlament. Principele
Liechtenstein () [Corola-website/Science/298119_a_299448]
-
martie 2003, și a înlocuit constituția anterioară din 1921, prin care Liechtensteinul devenise monarhie constituțională condusă de principele domnitor din Casa Princiară de Liechtenstein. A fost stabilit un sistem parlamentar, deși principele domnitor a continuat să păstreze autoritate politică substanțială. Principele domnitor este șeful de stat și reprezintă Liechtensteinul în relațiile internaționale (deși Elveția se ocupă în mare parte de relațiile diplomatice ale Liechtensteinului). Principele poate respinge legi adoptate de parlament. Principele poate convoca referendumuri, poate propune noi legi și poate
Liechtenstein () [Corola-website/Science/298119_a_299448]
-
A fost stabilit un sistem parlamentar, deși principele domnitor a continuat să păstreze autoritate politică substanțială. Principele domnitor este șeful de stat și reprezintă Liechtensteinul în relațiile internaționale (deși Elveția se ocupă în mare parte de relațiile diplomatice ale Liechtensteinului). Principele poate respinge legi adoptate de parlament. Principele poate convoca referendumuri, poate propune noi legi și poate dizolva parlamentul, deși ultima se face doar cu referendum național. Cu puterea executivă este învestit un guvern colegial format din șeful guvernului (primul ministru
Liechtenstein () [Corola-website/Science/298119_a_299448]
-
principele domnitor a continuat să păstreze autoritate politică substanțială. Principele domnitor este șeful de stat și reprezintă Liechtensteinul în relațiile internaționale (deși Elveția se ocupă în mare parte de relațiile diplomatice ale Liechtensteinului). Principele poate respinge legi adoptate de parlament. Principele poate convoca referendumuri, poate propune noi legi și poate dizolva parlamentul, deși ultima se face doar cu referendum național. Cu puterea executivă este învestit un guvern colegial format din șeful guvernului (primul ministru) și patru consilieri guvernamentali (miniștri). Șeful guvernului
Liechtenstein () [Corola-website/Science/298119_a_299448]
-
legi și poate dizolva parlamentul, deși ultima se face doar cu referendum național. Cu puterea executivă este învestit un guvern colegial format din șeful guvernului (primul ministru) și patru consilieri guvernamentali (miniștri). Șeful guvernului și ceilalți miniștri sunt numiți de principe la propunerea și cu aprobarea parlamentului, ceea ce reflectă echilibrul partizan al acestuia din urmă. Constituția stipulează ca cel puțin doi membri ai guvernului să provină din fiecare din cele două regiuni ale țării. Membrii guvernului sunt responsabili individual și colectiv
Liechtenstein () [Corola-website/Science/298119_a_299448]
-
parlamentului, ceea ce reflectă echilibrul partizan al acestuia din urmă. Constituția stipulează ca cel puțin doi membri ai guvernului să provină din fiecare din cele două regiuni ale țării. Membrii guvernului sunt responsabili individual și colectiv în fața parlamentului; parlamentul poate cere principelui să demită un ministru sau întregul guvern. Puterea legislativă stă în Landtagul unicameral alcătuit din maxim 25 de membri aleși pentru mandate de maxim patru ani pe baza unei formule de reprezentare proporțională. Cincisprezece membri sunt aleși din „Oberland” („Țara
Liechtenstein () [Corola-website/Science/298119_a_299448]
-
zece membri din „Unterland” („Țara de Jos”). Partidele trebuie să obțină cel puțin 8% din voturi pentru a obține un loc în parlament, adică suficient pentru 2 locuri din cele 25. Parlamentul propune și aprobă un guvern, numit formal de principe. Parlamentul poate adopta și voturi de neîncredere față de întregul guvern sau față de membrii individuali. Dintre membrii săi, Parlamentul alege un „Landesausschuss” (Comitet Național) format din președintele parlamentului și patru alți membri. Comitetul Național îndeplinește rolul de control parlamentar. Parlamentul poate
Liechtenstein () [Corola-website/Science/298119_a_299448]
-
alege un „Landesausschuss” (Comitet Național) format din președintele parlamentului și patru alți membri. Comitetul Național îndeplinește rolul de control parlamentar. Parlamentul poate cere referendumuri pentru legile pe care le adoptă și împarte autoritatea de a propune legi spre adoptare cu principele și cu un număr minim de cetățeni necesar inițierii unui referendum. Puterea judecătorească este organizată în Tribunalul Regional de la Vaduz, Înalta Curte Princiară de Apel de la Vaduz, Curtea Supremă Princiară, Tribunalul Administrativ, și Tribunalul de Stat. Acesta din urmă se
Liechtenstein () [Corola-website/Science/298119_a_299448]
-
din alegători au votat în favoarea noii constituții propuse de Hans-Adam al II-lea, în locul celei vechi din 1921. Constituția nouă a fost criticată inclusiv de Consiliul Europei pentru că lărgea puterile monarhiei (perpetuând dreptul de veto asupra oricărei legi și permițând principelui să demită guvernul și miniștrii). Principele a amenințat că dacă nu este adoptată constituția, el va folosi unele proprietăți princiare în scop comercial și că se va muta în Austria. Familia princiară și principele se bucură de multă susținere publică
Liechtenstein () [Corola-website/Science/298119_a_299448]