8,695 matches
-
mă tem că nu. Kenneth spuse: — A! Și tăcu. Apoi continuă: Iertați-mă. Plec. M-am gândit la portretul pe care mi-l făcuse Findlay: „un personaj care nu se potrivește cu celelalte și te întrebi dacă nu s-a rătăcit printre ele, venind dintr-o altă piesă de teatru“. Părea ciudat de adecvată; mi-am dat seama brusc că exact așa mă simțeam față de familia Winshaw. Astă-seară, de exemplu... Shirley ezită, în timp ce în mintea ei prindea contur o hotărâre: — Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
nu era decât opt. Se pare că avusese o zi grea la serviciu și îi crescuse din nou temperatura. Cu toate acestea, părea să caute pretexte ca să nu plece imediat, verificând ostentativ starea tuturor plantelor, deși simțeam că gândurile ei rătăceau în altă parte. Parcă voia să-mi spună ceva, ceva important. Apoi când ne-am dus în bucătărie, unde lumina era puternică și am întrebat-o dacă e sigură că nu vrea o bere, un gin cu apă tonică, o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
foarte important - doar un oaspete în plus în casă, care trebuia strecurat în treacăt într-un program aglomerat - în timp ce pentru mine era un adevărat eveniment cu perspective uriașe; o șansă de a redescoperi sinele tineresc și optimist pe care îl rătăcisem cumva în timpul acelei căsnicii absurde, al cărei unic martor în viață rămăsese de fapt Joan. Acestea erau gândurile mele în timp ce călătoream spre King’s Cross; sau oricum, unele din ele. Ca să fiu sincer, am petrecut o mare parte a călătoriei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
mică capodoperă. Ai păstrat-o cumva? — Știi bine că ai avut singurul exemplar. Și probabil că l-ai aruncat. Întotdeauna ai fost nemilos cu lucruri de-astea. Auzi, să vii la mine pentru fotografia aceea! — N-am aruncat-o. Am rătăcit-o, ți-am spus. — Nu înțeleg cum de s-a putut rătăci, chiar nu-nțeleg. Oricum, îți amintești că ai aruncat toate povestirile cu Jason Rudd când ai intrat în faza ștințifico-fantastică? — Eu, în faza științifico-fantastică? — Știi tu, când nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
exemplar. Și probabil că l-ai aruncat. Întotdeauna ai fost nemilos cu lucruri de-astea. Auzi, să vii la mine pentru fotografia aceea! — N-am aruncat-o. Am rătăcit-o, ți-am spus. — Nu înțeleg cum de s-a putut rătăci, chiar nu-nțeleg. Oricum, îți amintești că ai aruncat toate povestirile cu Jason Rudd când ai intrat în faza ștințifico-fantastică? — Eu, în faza științifico-fantastică? — Știi tu, când nu mai scriai și nu mai vorbeai decât despre Iuri Gagarin și ai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
Asta nu-i camera ta. spuse Shirley . Ăsta nu-i bagajul tău! Își trase sfioasă la piept cămașa de noapte. — Ei, fir-ar să fie! spuse Kenneth. Nu. Ia stați puțin! Ăsta nu-i patul meu. Probabil că m-am rătăcit. Scuzați-mă. O s-o... șterg. Dădu să plece, dar se opri după ce făcu câțiva pași. Se întoarse și văzu că încă se ținea de cămașă, nesigură de intențiile lui. Thomas se foi incitat pe scară. — Domnișoară, spuse Kenneth , nu cumva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
spre ieșire. Am fugit după ea. — Cum? Eram din nou afară. Era un frig cumplit. Ce vrei să spui? — Nu se găsesc fișele cazului meu. Le-au căutat azi-dimineață și nu erau acolo. Probabil sunt la o secretară. S-au rătăcit în sistem. Au dat vina pe vacanță. — Și ce facem acum? M-au programat din nou săptămâna viitoare. Valuri de îndreptățită frustrare se ridicară în mine. — Fiona, nu-ți pot face asta în continuare. Ești bolnavă, pentru Dumnezeu! Nu putem
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
radiologul? Nu-mi aminteam. — Doctorul Searle, spuse Fiona. — Și ce-a arătat radiografia? — Nu știm. Prima oară când am venit după rezultate, n-a venit, iar data următoare - acum două zile - n-au găsit fișele. Au spus că s-au rătăcit în sistem. — Probabil că s-au întors deja în dosarele medicale. Nu le putem obține astă-seară. Puse graficul înapoi pe pat. Dau un semnal la registratură imediat și vi-l poate găsi pe doctorul Bishop. E internul nostru, îi explică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
o șapcă plată și un Barbour verde. — Merg până la aproape un kilometru de el: mai mult nu mă apropii, spuse bărbatul. Urcă. Merseră câteva minute în tăcere. — Urâtă noapte, spuse în cele din urmă șoferul, pentru un străin să se rătăcească în mlaștini. Am crezut că autobuzul mă va aduce mai aproape, spuse Michael. Serviciul de transport de aici pare cam haotic. — Trebuie schimbate lucrurile, spuse șoferul. E o crimă ce se petrece. Fornăi. Să știi că eu nu i-aș
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
fost în putere, oricum, am sosit. Orașul străbătut noaptea, prin ceață! Află că a fost ceva de neuitat. Exact ca-n filmul ăla cu Jean Gabin și cu mai cine? Pierre Etaix? Le Brouillard îi zicea, mi-aduc aminte că rătăcesc amândoi noaptea prin Paris în ceață și pentru a putea ieși din nou la lumină, trebuie să descifreze tablourile vivante care le ies în cale, cu polițiști, cu femei pierdute, cu un zarzavagiu... Oricum așa mergeam și eu prin ceață
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]
-
DACĂ AM NOROC Mă desprind din mine, mă rup, mă frământ, Pentr-un colț de lună, pentr-un tril de cânt, Rătăcesc prin neguri, mă târăsc și sânger Pentr-un dram de soare, pentr-un zbor de înger; Fără de zăbavă, din zi până-n noapte, Mă colindă versul, caldele lui șoapte Și-n atâta zbucium, numai tu mi-ești țelul, Care-mi dai
DAC? AM NOROC by Ioan Știfii () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83768_a_85093]
-
livrești.M-am simțit copleșit de felul sincer și direct în care ai arătat că ești gata să-mi dăruiești parte din ființa ta. Ceea ce m-a întărit în gândul că mai este ceva bun în mine, că nu sunt rătăcit cu totul în, ca să zic așa, „noaptea neîmplinirilor și dorințelor deșarte”. M-ai determinat să-mi redefinesc „rostul” sau „rațiunea de a fi”. După ce atâta vreme mi s-a părut „normal” să trăiesc cum trăiam, adică fără tine! Știu acum
Jurnalul lui P. H. Lippa by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1687_a_3006]
-
pentru a nu da impresia că vrea să coboare în derizoriu o temă atât de gravă. Știe bine că Teodora este creștin practicant. Și mai știe că el nu a aflat calea dreaptă spre credința în Dumnezeu. Ca mulți cărturari, rătăcește. Poate de aceea nu a reușit să-și reprezinte foarte convingător „sensul existenței” lui ca individ. Are încă destule întrebări fără răspuns. Teodora i-a spus o singură dată, oarecum în treacăt: „Trebuie să crezi și vei afla răspunsul! Dar
Jurnalul lui P. H. Lippa by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1687_a_3006]
-
Lui Francesco Vettori, prea ilustru ambasador al Florenței pe lîngă Marele Pontifice Roma Prea ilustre ambasador, harul dumnezeiesc nu a întîrziat niciodată să se arate. Spun aceasta, deoarece mi se părea, nu că aș fi pierdut, dar că aș fi rătăcit bunăvoința dumneavoastră, întrucîtați lăsat să treacă multă vreme fără a-mi scrie, iar eu mă întrebam de unde putea să vină lucrul acesta. Și din toate pricinile care îmi treceau prin minte nu luam în seamă decît prea puține. Numai una
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]
-
cînd prepelițe, cîini de vînătoare, cerbi, o turmă de tot felul de animale și ardoarea vînătorii ne preocupă: un mare principe, care a făcut a doua campanie în Ungaria, a riscat să fie luat prizonier de turci pentru că s-a rătăcit la vînătoare. Aceasta ar trebui chiar interzisă în armată, pentru că dă naștere la multă dezordine în timpul marșurilor. Conchid, deci, că este scuzabil pentru un principe să meargă la vînătoare, cu condiția ca acest lucru să se întîmple rar și să
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]
-
Dar cum? și mai ales - În fața avocatului și a grefierului. Ce să-i spun? Nu mai rămînea nimeni care să aibă nevoie de ea, pentru mine era esențial. Plecarăm. Nu mai eram om. Semnai la tribunal niște acte, apoi am rătăcit pe străzi, uitînd de toate. Eram din nou elev de liceu, lucrările de sinteză de peste an. Seara, tîrziu, era la mijlocul lui mai, nemairezistînd, m-am Întors la casa muribundei, convins să-i vorbesc. Am bătut la poartă; mi-a deschis
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1888_a_3213]
-
declanșase persecuția. Aveau să treacă mulți ani până să se afle că marea putere politică a druizilor împiedica afirmarea principiilor instituționale și a magistraturilor romane, cu toate că de cele mai multe ori Roma le încredința galilor. Opri calul și își lăsă privirea să rătăcească printre trunchiuri; observă plin de încântare o rază de soare ce lumina un tufiș încărcat de fructe roșii, dar în același timp îi vedea pe cei cinci preoți târâți până la frasinul sacru și obligați să se uite cum era tăiat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
O să trăiești. Rănitul continua să-l fixeze pe Valerius. — Gladiator... tu... Valerius clătină din cap. — Nu sunt gladiator. Sunt cel care vindecă. — Gladiator... Tu ești gladiator... Tânărul îi adresă lui Valerius zâmbetul celui care, aflat în afara legilor spațiului și timpului, rătăcește de-a lungul graniței incerte dintre viață și moarte. În clipele acelea putem citi destinul celorlalți. — Sunt medic, nu gladiator! Cuprins brusc de mânie, Valerius apucă brațul tânărului și-l strânse cu putere, ca să-l readucă pe tărâmul vieții. — Te-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
al existenței sale și care era prețul pe care trebuia să-l plătească pentru a o atinge. Se înfioră, ca și cum s-ar fi aflat pe marginea unei prăpăstii pe care știa că trebuie s-o treacă. Își lăsă privirea să rătăcească peste peisajul estompat de fulgii deși. Velunda era aproape de el, mai aproape decât în scurtele apariții nocturne, când venea lângă el să-l sărute. Duse amuleta la buze. Alături, gladiatorul îl privea pe sub gluga de blană. Ochii îi străluceau pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
în 1958, deci acum 50 de ani, marea clădire de pe colina stângă, cum vii de la Tecuci la Bârlad, sus pe „Dealul Morilor”, destinată pregătirii de cadre militare, a fost dăruită învățământului public. Eram ziarist la „Flacăra Iașului” și m am rătăcit des pe culoarele colosului complex școlar, greu să i deslușești labirintele în calit ate de musafir. Parcurgând cele aproape 400 de pagini ale cărții care adună atâtea și atâtea amintiri, ele îmi prov oacă pe altele. Ilie Ghioroaie, profesor de
Carte ..., vol. I by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/492_a_1296]
-
morală. Fiu al unui plugar din ț inut ul Bârladului, el moștenește dragostea de glia pe care pări ntel e său o iubea atât și de unde, odată cu hrana, a sorbit întreaga întruchipare a sufletului său. Colindând dea luri și văi, rătăcind pe marginea apelor sau afundându-se în adâncul codrilor, stăpânind, cu privirea văile ce se desprind din vârful dealurilor sau strângând la piept fl orile ce-i răsăreau la tot pasul în cale, harnicul școlar al lice ului «Codreanu» din
Carte ..., vol. I by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/492_a_1296]
-
grumaz, sau după umerii aplecați și ei, de atâta oboseală. Acesta-i cuvântul! Tot mai aproape de mine, de voi toți din jur; parcă pornește din capul pieptului, urcă spre obrazul trist, împrejur, până sub cercănele de sub ochii de ametist. Fruntea rătăcește, ca o ființă străină de tot ce a fost. Nici părul blond, stins de o lumină trădată și ea, nu mai cheamă mângâierile cândva transparente și naive. Ironie N-ai să petreci vara aceasta cu mine, nu va fi nici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1534_a_2832]
-
îngerii lor în ceruri văd pururea fața Tatălui Meu care este în ceruri. 11. Fiindcă Fiul omului a venit să caute și să mîntuiască ce era pierdut. 12. Ce credeți? Dacă un om are o sută de oi, și se rătăcește una din ele, nu lasă el pe cele nouăzeci și nouă pe munți, și se duce să caute pe cea rătăcită? 13. Și, dacă i se întîmplă s-o găsească, adevărat vă spun că are mai multă bucurie de ea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85116_a_85903]
-
și nouă pe munți, și se duce să caute pe cea rătăcită? 13. Și, dacă i se întîmplă s-o găsească, adevărat vă spun că are mai multă bucurie de ea, decît de cele nouăzeci și nouă, care nu se rătăciseră. 14. Tot așa, nu este voia Tatălui vostru din ceruri să piară unul măcar din acești micuți. 15. Dacă fratele tău a păcătuit împotriva ta, du-te și mustră-l între tine și el singur. Dacă te ascultă, ai cîștigat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85116_a_85903]
-
pînă la al șaptelea. 27. La urmă, după ei toți, a murit și femeia. 28. La înviere nevasta căruia din cei șapte va fi ea? Fiindcă toți au avut-o de nevastă. 29. Drept răspuns, Isus le-a zis: "Vă rătăciți! Pentru că nu cunoașteți nici Scripturile, nici puterea lui Dumnezeu. 30. Căci la înviere, nici nu se vor însura, nici nu se vor mărita, ci vor fi ca îngerii lui Dumnezeu în cer. 31. Cît privește învierea morților, oare n-ați
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85116_a_85903]