8,469 matches
-
Afrin. Autonomia Rojavei nu este recunoscută oficial de guvernul sirian, iar regiunea se află în război cu Statul Islamic. Kurzii consideră în general Rojava ca pe una din cele patru părți ale marelui Kurdistan, care ar mai include regiuni din sud-estul Turciei (Kurdistanul de Nord), nordul Irakului (Kurdistanul de Sud) și vestul Iranului (Kurdistanul de Est). Totuși, guvernul și societatea Rojavei sunt multietnice. Rojava (în kurdă: "Rojavayê Kurdistanê", unde "rojava" înseamnă „vest”) mai este cunoscută drept "Kurdistanul de Vest" sau "Kurdistanul
Rojava () [Corola-website/Science/334672_a_336001]
-
lungul graniței dintre Siria și Turcia. Regiunea este împărțită în trei cantoane: la est cantoanele Jazira și Kobanî, iar la vest cantonul Afrin, care este separat de celelalte două de teritorii locuite majoritar de arabi. Cantonul Jazira se învecinează la sud-est cu Kurdistanul Irakian. Celelalte granițe ale Rojavei sunt disputate în Războiul Civil Sirian. Toate cantoanele sunt situate aproximativ la latitudinea 36 de grade și jumătate nord. Relieful este relativ plat, cu excepția Munților Kurd, în cantonul Afrin. Munții Kurd erau deja
Rojava () [Corola-website/Science/334672_a_336001]
-
sudică a Muntelui Mare ce cuprinde „Șesul Craiului” situat pe un platou calcaros la peste 1350 m altitudine, pădurea de pe muntele Scărița și abrupturile ce străjuiesc obârșiile văii Belioara (afluent al râului Poșaga). Aria protejată este delimitată la est și sud-est de râul Mureș și de râul Ampoița în sud. Extremitatea nord și nord-estică este mărginită de Cheile Turului iar cea vestică de valea Ampoiului și râul Galda. Din punct de vedere geologic, multiplele procese de eroziune și dizolvare a calcarelor
Trascău () [Corola-website/Science/334750_a_336079]
-
este un castel francez în stil baroc, situat în Maincy, în apropiere de Melun, la 55 de km sud-est de Paris. Construit între 1658-1661 pentru Nicolas Fouquet, marchiz de Belle Île, viconte de Melun și Vaux, superintendent al finanțelor regelui Ludovic al XIV-lea, castelul a fost o lucrare de arhitectură influentă de la mijlocul secolului al XVII-lea în
Castelul Vaux-le-Vicomte () [Corola-website/Science/334831_a_336160]
-
după desființarea ordinului benedictin din Ungaria în 1950. Biserica are trei clopote: un clopot mare de 1670 kg (cel mai mare din districtul Balatonfüred) în turnul de nord-vest și două mijlocii (de 431 kg și 227 kg) în turnul de sud-est. Abația Tihany este menționată de Mór Jókai în romanul său "Omul de aur" (1872), a cărui acțiune se petrece în prima jumătate a secolului al XIX-lea. Personajul principal Mihály Tímár cumpărase de la un grof un mic conac pe malul
Abația Tihany () [Corola-website/Science/334852_a_336181]
-
au izgonit din Brentwood. Brampton a raportat incidentul la Londra, și au fost trimiși soldați. Baker și țăranii i-au respins și i-au decapitat pe unii dintre ei. Nemulțumirea și violențele s-au extins rapid în toată Anglia de sud-est. Comitatele Essex și Kent erau cuprinse și ele de rebeli. Unul dintre lideri, care conducea contigentul din Kent, era Walter Wit Tyler, carismatic și lider al răscoalei. Rebelii au ajuns la Blackheath, la periferiile Londrei, unde preotul John Ball a
Criza secolului al XIV-lea () [Corola-website/Science/332131_a_333460]
-
de importanță comunitară (SCI) desemnat în scopul protejării biodiversității și menținerii într-o stare de conservare favorabilă a florei spontane și faunei sălbatice, precum și a unor habitate naturale de interes comunitar aflate în arealul zonei protejate. Acesta este situat în sud-estul României, pe teritoriul județului Buzău. Aria naturală se întinde în partea nord-vestică a județului Buzău (la limita de graniță cu județul Covasna), pe teritoriul administrativ al comunei Gura Teghii. Aria protejată Penteleu reprezintă o zonă naturală (păduri de foioase, păduri
Penteleu (sit SCI) () [Corola-website/Science/332211_a_333540]
-
magazii, 775 magazine și 62 de școli au fost distruse. Generalul Schmidt a trimis un mesaj de conciliere comandantului olandez, generalul Winkelman, care avea să capituleze la scurtă vreme după aceasta, la cartierul său general din Rijsoord, un sat din sud-estul Rotterdamului. Clădirea școlii unde olandezii au semnat capitularea a fost transformată mai târziu întru-un mic muzeu. Forțele armate olandeze nu dispuneau de mijloacele necesare respingerii bombardierelor - aviația militară olandeză își încetase practic existența chiar la începutul conflictului, iar artileria
Rotterdam Blitz () [Corola-website/Science/332452_a_333781]
-
început o politică severă împotriva ETA, argumentând internațional că sunt o organizație teroristă. În această perioadă, serviciul militar obligatoriu a fost anulat și Forțele Armate Spaniole au devenit mai profesioniste. Alt obiectiv reușit a fost transmiterea în zonele uscate din sud-estul Spaniei apă din alte zone ale țării. De asemenea, au avut loc mai multe eforturi de combatere a corupției. Partidul Popular a apărat puternic drepturile agriculturale și pescărești ale Spaniei în Uniunea Europeană. Spania a intrat în zona euro și a
Partidul Popular (Spania) () [Corola-website/Science/332488_a_333817]
-
i (arabă: الأنباط al-ʾ Anbat, ebraică:נבטים Nabatim) au fost o uniune de triburi nomade arabe antice care au apărut în secolul al IV-lea î.Hr. în nord-vestul Peninsulei Arabice și în sudul și sud-estul Palestinei antice la sfârșitul dominației persane ahemenide și începutul epocii elenistice, i s-au îndeletnicit cu comerțul de mirodenii, parfumuri, materiale textile, asfalt destinat îmbălsămărilor, pe drumuri de caravane prin pustiul Arabiei, în Edom și Neghev. Ei au reușit să
Nabateeni () [Corola-website/Science/332506_a_333835]
-
multe direcții. Ea a adoptat limba arameică, care apare atât în documente, ca de pildă într-o scrisoare către Antigonus, cât și pe monede și inscripții. În perioada decăderii puterii seleucide, nabateenii au izbutit să pună bazele unui regat în sud-estul și estul Mării Moarte, ulterior extins către nord, pe pământurile roditoare de la est de râul Iordan. Ei au cucerit Hauranul și pe la 85 î.Hr. regele lor, Aretas al III-lea, s-a văzut stăpân al Damascului și al Coele Syriei
Nabateeni () [Corola-website/Science/332506_a_333835]
-
("Molia împărat de toamnă") este o specie de molie din familia Saturniidae. Este întâlnită în Italia și din sud-estul Austriei prin Ungaria, Slovenia, Croația, Șerbia, Albania, Ucraina de Vest, România, Bulgaria și Grecia, majoritatea Turciei și Munții Caucaz (Georgia, Armenia și Azerbaijan). Subspecia "stroehlei" este endemica din Munții Troodos din Cipru. Anvergură este de 62-88 mm pentru specia "caecigena
Perisomena caecigena () [Corola-website/Science/332530_a_333859]
-
pali "īsăn" sau sanscrită "īśăn" "Nord-Est") este regiunea de nord-est și cea mai mare regiune a Thailandei. este situat în platoul Khorat, mărginindu-se cu Râul Mekong (de-a lungul hotarului cu Laos) la nord și est, cu Cambodgia în sud-est și cu munții Prachinburi în sud. În partea de vest este separată de Thailanda de Nord și Centrală prin munții Phetchabun. De la începutul secolului al XX-lea, Thailanda de nord-est este cunoscută în general drept "Isan", un termen adoptat din
Isan () [Corola-website/Science/332534_a_333863]
-
sau șarpele cu abdomenul galben ("Dolichophis caspius", cu o denumire mai veche "Coluber jugularis caspius") este un șarpe neveninos din familia colubridelor ("Colubridae"), de până la 2 m lungime, care trăiește în locurile uscate și călduroase din silvostepa din sud-estul Europei (inclusiv în România și Republica Moldova), Asia Mică și vestul Asiei. În România este mai des întâlnită în sudul Olteniei și Munteniei, sudul Banatului, sud-estul Moldovei și în mai multe localități din Dobrogea. Preferă liziera pădurilor, tufărișurile, coastele sau viroagele
Șarpele rău () [Corola-website/Science/333912_a_335241]
-
de până la 2 m lungime, care trăiește în locurile uscate și călduroase din silvostepa din sud-estul Europei (inclusiv în România și Republica Moldova), Asia Mică și vestul Asiei. În România este mai des întâlnită în sudul Olteniei și Munteniei, sudul Banatului, sud-estul Moldovei și în mai multe localități din Dobrogea. Preferă liziera pădurilor, tufărișurile, coastele sau viroagele cu loess sau stâncile unde există vegetație arbustivă sau arborescentă. Are spatele cafeniu, brun-gălbui sau brun-cenușiu cu o dungă mediană longitudinală deschisă pe fiecare solz
Șarpele rău () [Corola-website/Science/333912_a_335241]
-
perechi de plăci subcaudale. Dimorfismul sexual este evident: masculii adulți sunt mai mari decât femelele, au capul mult mai mare. De asemenea, ei au mai puține scuturi ventrale (sub 196) și mai multe scuturi subcaudale. Șarpele rău este răspândit în sud-estul Europei și vestul Asiei: din Ungaria, sudul României, Bulgaria, Republica Moldova, sudul Ucrainei și Crimeea spre est până la poalele nordice ale Caucazul Mare, Povolgia (în regiunile Rostov, Volgograd și Astrahan) și estul Kazahstanului, la nord până la 50° latitudine nordică și la
Șarpele rău () [Corola-website/Science/333912_a_335241]
-
răsăritean, balaurul mare ("Elaphe sauromates", cu o denumire mai veche "Elaphe quatuorlineata sauromates") este un șarpe neveninos din familia colubride ("Colubridae"), care trăiește în stepă, deseori în apropierea locuințelor omenești, chiar în podurile caselor unde vânează porumbei. Este răspândit în sud-estul Europei (Albania, sudul-estul României, Republica Moldova, sud-estul Bulgariei, nord-estul Greciei, sudul Ucrainei, Turcia europeană), Asia Mică, sud-vestul Rusiei, Caucaz, sud-vestul Kazahstanului, nord-vestul Turkmenistanului și vestul Iranului. În România este o specie protejată și a fost găsit în județele Galați, Tulcea, Constanța
Balaurul dobrogean () [Corola-website/Science/333913_a_335242]
-
o denumire mai veche "Elaphe quatuorlineata sauromates") este un șarpe neveninos din familia colubride ("Colubridae"), care trăiește în stepă, deseori în apropierea locuințelor omenești, chiar în podurile caselor unde vânează porumbei. Este răspândit în sud-estul Europei (Albania, sudul-estul României, Republica Moldova, sud-estul Bulgariei, nord-estul Greciei, sudul Ucrainei, Turcia europeană), Asia Mică, sud-vestul Rusiei, Caucaz, sud-vestul Kazahstanului, nord-vestul Turkmenistanului și vestul Iranului. În România este o specie protejată și a fost găsit în județele Galați, Tulcea, Constanța, Buzău. Are o talie mare, de
Balaurul dobrogean () [Corola-website/Science/333913_a_335242]
-
o culoare monocromă uniformă galben-pai sau uneori este pătat cu pete brune mici neclare. Masculii adulți sunt mai mari decât femelele și au mai puține scuturi ventrale. Coada masculilor este mai lungă, cu mai multe scuturi subcaudale. Este răspândit în sud-estul Europei (Albania, sudul-estul României, Republica Moldova, sud-estul Bulgariei, nord-estul Greciei, sudul Ucrainei, Turcia europeană), Asia Mică (Siria, Liban, Israel), sud-vestul Rusiei (Daghestan), Caucaz (Georgia, Armenia, Azerbaidjan), sud-vestul Kazahstanului, nord-vestul Turkmenistanului și vestul Iranului. În România este o specie protejată și a
Balaurul dobrogean () [Corola-website/Science/333913_a_335242]
-
uneori este pătat cu pete brune mici neclare. Masculii adulți sunt mai mari decât femelele și au mai puține scuturi ventrale. Coada masculilor este mai lungă, cu mai multe scuturi subcaudale. Este răspândit în sud-estul Europei (Albania, sudul-estul României, Republica Moldova, sud-estul Bulgariei, nord-estul Greciei, sudul Ucrainei, Turcia europeană), Asia Mică (Siria, Liban, Israel), sud-vestul Rusiei (Daghestan), Caucaz (Georgia, Armenia, Azerbaidjan), sud-vestul Kazahstanului, nord-vestul Turkmenistanului și vestul Iranului. În România este o specie protejată și a fost găsit în județele Galați (Movileni
Balaurul dobrogean () [Corola-website/Science/333913_a_335242]
-
("Ablepharus kitaibelii") este o șopârlă ovipară din familia scincide ("Scincidae"), răspândită în sud-estul Europei și Turcia. În România a fost identificată în sudul Olteniei, în câmpia Dunării și în Dobrogea. Specia "Ablepharus kitaibelii" cuprinde 4 subspecii: cuprinde patru subspecii, care trăiesc în Albania, Bulgaria, Croația, Grecia, Ungaria, Macedonia, România, Serbia, Slovacia, vestul și
Șopârlița de frunzar () [Corola-website/Science/333935_a_335264]
-
VIII. Fliegerkorps" pe frontul de pe Meuse avea să fie de 910, aproape de două ori mai puțin decât cele 1.770 ale "II. Fliegerkorps". Țintele principale ale "Luftwaffe" au fost înălțimile Marfee care se întindeau în spatele orașului Sedan în partea de sud-est. Pe aceste dealuri se aflau pozițiile fortificate de artilerie care țineau sub control căile de acces către interiorul Franței. Deși atacul "Luftwaffe" a întâziat cu două ore, intensitatea atacului a fost excepțională. Atacurile aeriene au fost executate de mari unități
Bătălia de la Sedan (1940) () [Corola-website/Science/333854_a_335183]
-
trimise la Connage două plutoane antitanc. Bateriile antitanc dotate cu tunuri de 37 mm au încercat să oprească blindatele franceze, carea au ocolit poziția de la Connage, deplasându-se mai apoi spre vest. În același timp, infanteria franceză a înaintat din sud-est spre flancul drept german. Atacul infanteriei franceze a fost respins cu ajutorul batalioanelor de gerniști de asalt și a tancuri din Regimentul al II-lea Panzer la 5 km sud-vest de Bulson. La 10:45, Lafontaine a ordonat o retragere, iar
Bătălia de la Sedan (1940) () [Corola-website/Science/333854_a_335183]
-
(Coronella austriaca) este un șarpe neveninos din familia colubride ("Colubridae") răspândit în Europa centrală, de nord și de sud-est și regiunea ponto-caspică. În România și Republica Moldova trăiește subspecia "Coronella austriaca austriaca". În România se întâlnește pretutindeni unde găsește condiții bune de viață și este ocrotit prin lege. Este un șarpe mic, zvelt, cu o lungime de până la 70—80
Șarpele de alun () [Corola-website/Science/333954_a_335283]
-
i constituie o ramură a romilor răspândită în mai multe țări din Europa Centrală și de Sud-Est. În funcție de regiunea în care trăiesc, se denumesc pe ei înșiși și/sau sunt denumiți și cu alte etnonime, dintre care cel mai răspândit este cel de rudari. i se caracterizează în principal prin faptul că limba lor maternă este româna
Băieși () [Corola-website/Science/333942_a_335271]