9,583 matches
-
literalmente la goană, să scap de frigul interior care urca tot mai mult din adâncuri și amenința să mă înghețe, spunîndu-mi liniștit că dacă fugeam, căldura nu pierise din mine... Mă oprii apoi gâfâind, dar mă îndoii ca sub crivăț, tremuram din toate mădularele. Desigur, îmi spuneam, acolo lângă geam unde stătusem mă trăsese tot timpul un curent și cu nu-l simțisem... Găsii un taxi și acasă mă vârâi îmbrăcat sub două pături. Apoi, frigul, treptat, mă părăsi. Mă ridicai
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
tăcere jenată. M-am înfuriat, adică cum, faptul de a fi așa cum ești..." Matilda se opri și începu să-și dreagă rochia pe genunchi, care n-avea nimic, și să respire greu, ca sub imperiul unei mari furii. Degetele îi tremurau vizibil. Îmi dădeam seama că nu vroia să-mi spună totul. Era clar: cu "firescul" ei pesemne că producea la aceste recepții cine știe ce încălcări nescrise de protocol și că asta nu era o glumă pentru bărbatul ei. Se calmă și
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
nu poate trăi cu tine dacă vrei să te ascunzi: trebuie să te predai!" Îi lăsai singuri o vreme și mă întorsei cu o sticlă de vin, gustări și cafele. Nu știu dacă lor le era foame, dar mie îmi tremurau mâinile. Îi invitai insistent să bea, să-i readuc pe pământ, să fac să dispară aburul misterios care îi învăluia încă în privirile mele. Nu puteam sta de vorbă cu doi inși paralizați parcă de dragostea lor nețărmurită unul pentru
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
decât fondul. ― Doamnelor? Domnilor? (Semne din cap aprobatoare. Van Leuwen își îndreptă atenția asupra persoanei care făcea obiectul acestei discuții. Al acestei disecții, se gândi ea cu amărăciune.) Binevoiți a ne scuza, master principal Ripley? ― Sigur că nu. Se întoarse tremurând de indignare, pentru a părăsi sala. Văzu în treacăt ecranul cu imaginea lui Dallas. Căpitanul Dallas. Dallas, prietenul ei. Dallas, iubitul ei. Dallas care murise. Ieși furioasă. Spusese, încercase totul, dar o declaraseră vinovată și făceau acum cele necesare pentru ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85118_a_85905]
-
și-l privi, neîncrezătoare. ― Nu e ce gândesc? Nu e ce gândesc? N-am nevoie să gândesc, Burke. Am fost brutalizată, insultată și stoarsă de gașca voastră de incompetenți și acum vreți să mă-ntorc acolo? Nici pomeneală! Vocea-i tremura și Gorman se înșeală asupra cauzelor acestei reacții. Pentru el aceasta era pricinuită de furie și nu de o spaimă viscerală. Ripley era terorizată și încerca să-și ascundă sentimentele în spatele indignării. Burke trebuia să știe ce se petrecea cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85118_a_85905]
-
nava cea mare. Aparatul în care se aflau va ajunge curând destul de departe pentru ca motoarele să funcționeze la putere maximă. Hamurile îi țineau pe banchete în imponderabilitate, doar brațele și picioarele pluteau în aer. După aceea propulsoarele mugiră, făcând să tremure pereții și podeaua blindată. Reveni gravitația, parcă vrând să recupereze timpul pierdut. Burke se credea la bordul unui day-cruiser plecat la pescuit pe mare, în largul Jamaicăi. Surâdea, vizibil nerăbdător ca adevărata aventură să înceapă. ― Am luat-o! Ripley închise
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85118_a_85905]
-
Se simți mai bine văzând fețele neînfricate și încrezătoare ale lui Frost, Crowe, Apone și Hicks. Sus, în postul de pilotaj, Spunkmeyer și Ferro studiau cadranele și efectuau reglajele. Pe măsură ce naveta accelera, gravitația creștea în interiorul VTT-ului. Niște buze mai tremurau, dar nimeni nu scotea o vorbă pe când cădeau ca un bolovan spre atmosferă. Sub ei, dâre cenușii. Învelișul sumbru de nori al Acheronului, se metamorfoză brusc într-un văl sidefiu. Atmosfera, densă și agitată, se învolbura deasupra întinderilor deșertice; numai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85118_a_85905]
-
dădu din cap și reintră în întuneric. Ceilalți îl urmară. El îi călăuzi spre o aripă a clădirii total lipsită de electricitate. Lămpile căștilor le dezvăluiau scene de distrugere mai înfricoșătoare decât tot ce văzuseră până acum. Ripley se pomeni tremurând. Se gândea numai la VTT-ul ermetic, solid, bine înarmat și care era destul de aproape. Dacă-și lua picioarele la spinare ajungea la el în câteva minute. Ca să fie din nou singură?... Cu toată siguranța oferită de blindat, știa că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85118_a_85905]
-
pleoapelor o determină pe Ripley să acționeze. Îi surâse copilului și întinse rmâna, ușor, spre ea. ― Apropie-te, zise ea cu blândețe. S-a terminat. N-ai de ce să te mai temi. Ea se întindea sub dulap. Fetița se retrăgea tremurând. Privirea ei era ca a unui iepure paralizat de lumina farurilor unui automobil. Degetele lui Ripley erau pe punctul de a o atinge și femeia desfăcu mâna pentru a o mângâia ușor pe hainele zdrențuite. Copilul o zbughi în dreapta, alergând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85118_a_85905]
-
Ripley își făcu cruce. ― Și dacă mori, iadul să te-nghitâ? De data asta zâmbetul femeii fu foarte aproape de grimasă. ― Și dacă mor, iadul să mă-nghită. Se priviră. În ochii lui Newt apărură lacrimile și buza inferioară începu să-i tremure. Încet, toată tensiunea acumulată în trupușorul ei se elibera și masca de indiferență căzu, înlocuită fiind de o expresie mai firească: aceea a unei fetițe înfricoșate. Își împreună brațele în jurul gâtului lui Ripley și porni să plângă în hohote. Femeia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85118_a_85905]
-
de fiare. Ripley se învârti cu scaunul și se uită în culoarul central. ― Newt. Unde-i Newt? Cineva o trăgea de pantaloni; erau mișcări ușoare, așa că nu tresări. Copila era ghemuită în spațiul îngust dintre scaunul conductorului și blindajul mașinii. Tremura, îngrozită, dar cu toate simțurile la pândă. Ripley consideră acum că era aproape normal: fetița asistase la scene și mai înspăimântătoare, atunci când creaturile invadaseră colonia. Privea oare ecranele postului de operații când soldații pătrunseseră în sala cu coconi? Văzuse fața
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85118_a_85905]
-
Directive ale Companiei șase doisprezece nouă, din data de cinci treisprezece șaptezeci și nouă. Ordin de explorare a unei zone de emisie de unde magnetice cu coordonatele..." Dar nu afli o noutate, pentru că acest mesaj este semnat "Burke, Carter J." Ripley tremura de furie. Din cauza incompetenței și lăcomiei unora se afla din nou pe această lume de coșmar. ― I-ai trimis acolo fără să-i atenționezi, Burke. Ai asistat la înfățișarea mea în fața comisiei de anchetă. Ai ascultat povestea mea. Voiai să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85118_a_85905]
-
stația de epurare.) Când te vor răstigni, o să fiu acolo ca să le dau cuiele. Presupunând că după "eroarea de calcul", cineva va mai putea pleca de pe planeta asta blestemată, desigur. Ține minte ce-ți spun. Se dădu la o parte tremurând de furie. ― Cel puțin motivațiile extratereștrilor erau de înțeles. Burke se îndreptă și-și întinse cămașa șifonată, înainte de a declara pe un ton compătimitor. ― Dumneata nu vrei să vezi situația în ansamblu. Viziunea despre lume îți este limitată la locul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85118_a_85905]
-
a mecanismului de armare. Hicks se dădu înapoi pentru a studia poziția de tir și păru mulțumit. ― E bine. Mai facem o dată. Reluăm de la zero. Ripley repetă procesul: expulzarea încărcătorului, controlul, reîncărcarea, armarea. Mânuirea vibratorului era obositoare și mâinile-i tremurau din cauza greutății acestuia; cu toate acestea arma îi dădea încredere. O lăsă în jos și arătă tubul metalic care aducea cu o țeava dublă. ― La ce folosește? ― Este aruncătorul de grenade. Nu-i nevoie să te învăț să-l folosești
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85118_a_85905]
-
mică veioză aflată în apropiere și plimbă fascicolul îngust de lumină pe pereți. Cercul de lumină mătură tuburile de stază, instalațiile chirurgicale și anestezice containerele, dulapurile și instrumentele de cercetare. Newt se agăță de piciorul ei, și ea simți cum tremură. ― Mamă... Mamă... Disperarea ei o incită pe Ripley să-și vină în fire. Copila depindea de ea, iar strigătul ei o făcea să intre în panică. Îndreptă lampa spre tavan, întoarse fascicolul și-i veni o idee. Scoțând din buzunar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85118_a_85905]
-
coborî privirea asupra reprezentantului Companiei.) N-am vrut neapărat să te jignesc. Ripley își scutură capul. Furia inițială slăbea în fața unui sentiment de vid infinit. ― Găsiți un loc în care să-l închidem până la plecare. ― La ce bun, Dumnezeule? Hudson tremura de mânie, cu arătătorul lipit pe trăgaci. Ripley se uită la comteh. ― Aș vrea să-l duc pe Pământ, ca să fie judecat. E nevoie ca toți să știe ce s-a-ntâmplat cu această colonie și de ce. Vreau să... Se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85118_a_85905]
-
cealaltă parte. ― Burke! Deschide ușa! Dumnezeule, Burke, deschide! Newt ajunsese și ea și o trăgea de pantaloni tot arătând cu degetul spre capătul celălalt al culoarului. ― Uite! În pasajul strâmt, înainta o creatură. Venea spre eî și era enormă. Ripley, tremurând, ridică arma și încercă să-și amintească toate indicațiile lui Hicks. Ținti pieptul scheletic și apăsă pe trăgaci. Nu se întîmplă nimic. Din grozăvia ce se apropia de ele venea un fel de șuierat. Fălcile anterioare se deschiseră și un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85118_a_85905]
-
vâscoase împroșcă podeaua. "Calm, calm, nu te pierde cu firea", își zise Ripley. Verifică arma. Siguranța. Era deblocată. Încărcătorul? Constată dintr-o privire că era plin. Newt se agăța cu disperare de piciorul ei și începuse să geamă. Mâinile femeii tremurau așa de tare că era să scape arma. Creatura era foarte aproape și ea își aminti că trebuia să armeze manual pentru primul cartuș. Așa făcu și apăsă pe trăgaci. Glontele vibrant atinse creatura în față și o proiectă înapoi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85118_a_85905]
-
De data asta, nu uită să-l armeze. Degetele-i mângâiară nervoase umflăturile formate în buzunarele pantalonilor de cartușele luminoase. Examină apoi o grenadă. Obiectul ovoid îi alunecă și căzu. Săltfi pe podea inofensiv atâta timp cât nu i se trăgea cârligul. Tremurând toată, Ripley recuperă grenada și o puse într-unui dintre buzunare. Deși urmase cursul de formare accelerată ținut de Hicks, era perfect conștientă că nu cunoștea mare lucru în materie de grenade, artificii eclerante și alte gadgeturi militare. Cel mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85118_a_85905]
-
luminau un pasaj lateral. O mișcare. Se răsuci și aruncătorul de flăcări scuipă napalm spre un demon imaginar. Nimic. Monștrii observaseră oare limba de foc a armei? N-avea vreme de astfel de griji. Porni iar, căznindu-se să nu tremure. Încerca să nu se gândească decât la informațiile furnizate de către localizator. După aceea ajunse la cercul inferior al infernului. Trebuia acum să se aventureze în alveolele interne și vedea înăuntrul pereților forme scheletice: trupurile năpăstuiților coloni care fuseseră duși în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85118_a_85905]
-
Fețișoara lui se lumină. - Grozav! O să ne distram de minune. Se-ntoarse fericit către femeie și spuse: - Să te porți bine cu el, mamă. Femeia dădu din cap. - O să mă port exact ca și cu tatăl tău. - O, doamne! Băiatul tremura. Ochii lui albaștri se lărgiseră. - Vrei să spui că poate tu și domnul Gosseyn o să mergeți în dormitorul tău și-o să-nchideți ușa cu cheia și n-o să ieșiți de-acolo o oră întreagă, așa cum făceai tu și cu tata
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85124_a_85911]
-
bine învățată de-acasă, făceau pe nevinovatele pe holuri. Se strângeau în grupuri de două-trei, puneau privirea în pământ și doar se-atingeau ușor cu vârful pantofilor, așa, ca din întâmplare. O întâmplare de-asta (cu codițe, bentiță și matricola tremurând de jenă și nerăbdare pe sânul aproape rotund) l-a terminat pe Andrei printr-a unșpea, făcându-l să schimbe, vreme de-un trimestru, berea pe „Fru-Cola“ și chitara lui Garry Moore pe mandolina lui Tudor Gheorghe. În fine, mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
-ului. Mă pomeneam luând startul prin grădină și sărind în izmene gardul vilei din „Primăverii“, fluierat de securiști și fugărit de Aro-urile Miliției, arestat, bumbăcit și dus la anchetă și, finalmente, confruntat cu însuși „Gigantul Carpaților“ și vocea sa tremurând de astm și gelozie: „Tovarășe... Ce mi-ai făcut, nenorocitule?“. În realitate, corpul meu nu ajungea pe mâinile nimănui, cu atât mai puțin pe-ale unei femei. Închis ca într-un siciru în sacul de tergal bleumarin al uniformei, mortificat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
de metrou sau deschideau Matiz-uri împodobite cu sacoșe de la „Cora“ și pomișori parfumați. Arbuștii din carton presat atârnau de-oglinda retrovizoare: brăduți galbeni, roz, albaștri sau verzi, spânzurați câte trei și împrăștiind snopi de-arome chimice. Pe bord, în dreapta șoferului, tremurau cutiuțele cu șervețele, cu limba albă de celuloză atârnând pe parbriz: micul instrument igienic de-abia aștepta să fie fluturat în trafic. Dacă te-apropiai, de sub geamuri răsăreau muțunei, săculețe cu boabe de grâu, pernuțe, iconițe, vederi cu 2 Mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
arse și-a carton spart. Fiecare volum trebuia pedepsit, torturat, trecut prin chinuri lungi și complicate. Literele mincinoase erau sufocate cu bucăți mari de vată, tiparul azvârlit de pe-o pagină pe alta, desenul scăldat în bălți de-acid. Cotorul tremura, ca o ceapă despicată. Așteptam să se usuce sculele, apoi închideam cartea la loc în seif; alta urma la rând. Într-o noapte, puțin plictisiți, le-am scos pe toate în curtea blocului. Arătau jalnic, curgea cleiul din ele. Mihnea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]