9,812 matches
-
numit Cassius. Era atât de neliniștit, încât îl auziră și alții, iar Callistus nu reuși să împiedice acea informație să ajungă pe masa Împăratului. Acesta o citi seara, în timp ce Callistus stătea tăcut, în picioare, în fața lui. În palatele lor, conjurații tremurau. Dacă alții credeau în premoniții și profeții, ei se puteau baza pe un spion. Când spaima deveni de nesuportat, Valerius Asiaticus hotărî: — Nu mai putem aștepta. Viețile lor fură salvate de Callistus, care, intuind suspiciunile Împăratului, interveni: Am o oarecare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
pierdea viața ad bestias, fiind dat ca hrană fiarelor. Un joc pe jumătate infantil, pe jumătate înspăimântător, cu mimi travestiți în urși, pantere și tigri care, prefăcându-se că mușcă și zgârie, dansau în jurul trupului gol, lipsit de apărare și tremurând al condamnatului. Împăratului îi plăcea fantezia aluzivă a spectacolelor cu mimi, capabile să exprime orice emoție prin simplele mișcări ale corpului. Tuturor li se păru binedispus, fără gânduri întunecate, cu toate că vestea despre mesagerul de la Iunit Tentor se răspândise prin palate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
statui. Niciodată în istoria Romei nu se mai dezlănțuise o asemenea revoltă populară după moartea violentă a unui împărat. Aceasta avea să-i facă pe istorici să reflecteze. Consulii și senatorii, care își făcuseră atâtea speranțe și jubilaseră, începură să tremure. Bătrânul Claudius, pe care Callistus îl implicase în acel complot, se ascunse, cuprins de groază, într-un colțișor al platului și, simțind că nici acolo nu era în siguranță, se chirci sub acoperiș, pe o terasă. Senatorii se grăbiră să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
fluxului de trafic din sens opus. Bărbați tineri, singuri la volanul primelor lor mașini, aproape niște epave luate de la curtea de vechituri, masturbându-se pe când înaintează pe cauciucuri roase spre destinații incerte. După o coliziune abia ratată la o intersecție, sperma tremură pe cadranul crăpat al vitezometrului. Mai târziu, rămășițele uscate ale aceleiași sperme sunt șterse de părul vopsit al primei femei care-i stă întinsă în poală cu gura peste penis, mâna lui de pe volan făcând mașina să se avânte prin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
să se avânte prin întuneric spre o intersecție pe mai multe niveluri, frânele derapante trăgând sperma din el în vreme ce mașina zgârie spatele unui camion cu remorcă plin cu televizoare color, stimulându-i clitorisul cu mâna stângă și făcându-l să tremure în pragul orgasmului pe când farurile camionului semnalizează în oglinda retrovizoare. Și mai târziu, el se uită cum un prieten călărește o adolescentă pe bancheta din spate. Mâini soioase de mecanic expun fesele fetei panourilor publicitare ce gonesc pe lângă ei. Autostrăzile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
sălbatice, sub loviturile vârfului rupt al creionului care pătrundea prin suportul de carton. Marcă apoi punctele interiorului mașinii, înțepând zonele proeminente ale coloanei de direcție și tabloului de bord. - Vaughan! am șoptit, petrecându-mi brațul pe după umerii lui. Corpul îi tremura, aproape de orgasm, latul palmei sale stângi stând lipit de prohab într-o poziție ca de karate, ca și când ar fi încercat să se rănească singur, ocupat să-și maseze penisul erect prin materialul pantalonilor în vreme ce mâna dreaptă tremura deasupra fotografiei desfigurate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
lui. Corpul îi tremura, aproape de orgasm, latul palmei sale stângi stând lipit de prohab într-o poziție ca de karate, ca și când ar fi încercat să se rănească singur, ocupat să-și maseze penisul erect prin materialul pantalonilor în vreme ce mâna dreaptă tremura deasupra fotografiei desfigurate. Cu o sforțare, se îndreptă de spate, sprijinindu-se de brațul meu. Se uită țintă la fotografiile mutilate ale actriței de film, înconjurată de punctele de impact și zonele rănilor pe care le marcase pentru moartea ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
Vaughan fluieră admirativ. Ne-am plimbat printre standurile și platformele rotitoare, Gabrielle croindu-și șontâcăit loc între directori de firme auto și prezentatoare. Îmi țineam ochii ațintiți la proteza ei ortopedică, la coapsele și genunchii ei deformați, la umărul stâng tremurând, la părțile corpului său ce păreau să facă semne mașinilor imaculate de pe platformele rotitoare, invitându-le să-i înfrunte rănile. Când urcă în cabina unui mic sedan japonez, ochii ei blânzi îmi văzură corpul nevătămat în aceeași lumină verde-albăstruie care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
expresioniste („țîșnește stridența poftei ca un șuier drept de sirenă”, „artă-naivă, simplă, capricioasă, țîșnită”). Relevantă este viziunea libertății poetice care, din „capriciu aristocratic”, explorează teritorii noi, neumblate: „Încă un capriciu - aristocratic - al acestui postillon al poeziei. Versul e un bici, tremură, șerpuie sau se sparge în vînt, din mîna poetului. Și goana cu zurgălăi îl duce prin drumurile cele mai afundate și nebătute” (în Cronica, an I, nr. 13, 10 mai 1915). Prima referire a lui Vinea la Strindberg (dar și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
Șerban Cioculescu o „piatră de hotar în evoluția poetului” („Gară peticită de lumini/ Șine verzi sub luna de venin/ nori în doliu văduviți de crini,/ Ce tăcere, suflete tăcut/ trenurile toate au trecut!/.../ Ultim șir de roți porniți alene,/ felinare, tremurați din gene/țipă deznădejde în sirene,/ Suspinați, supape-n unison,/ sgardă, scutură-te de peron// Gară colorată și pustie/ trenurile pleacă pe vecie.../... Ieși dintr-un sertar melancolie/ cu panglici, cu bucle de hîrtie/ căci paiața-i fără de scufie!”). În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
în arena circului Proserpi. El e marca noutății. El e ultima modă. El e teoreticianul poeziei pure. El înțelege, numai el, pe poetul Rotică, iar cînd rîde la masa dictatorială de o schiță a d-lui Brăescu, odată cu obezitatea sa tremură Vidinul. Toate damele sînt mișcate. E delicios maestrul!”, nr. 75). Aversiunea lui Vinea față de E. Lovinescu - forjată în perioada colaborării sale antebelice la gazetele lui N.D. Cocea și Tudor Arghezi - rămîne constantă; nu este vorba aici doar de antipatii ideologice
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
fanatici”, pornit de la poeme „ce închid și imagini inteligibile” spre a ajunge apoi la „grațiozitățile” de „reportaj versificat”), „demiurgul Tr. Tzara, cu o poezioară nu prea obscură, «Bifurcation» și Jack Spintecătorul (St. Roll) cu o „Erotică” al cărei prim vers („Tremură de frică spanchiul Dumnezeu..”) îl determină pe critic - om cu frica Celui de Sus - să încheie grabnic capitolul... În continuare, sînt studiați patru „principali protagoniști ai mișcării anarhice de la noi”, considerați astfel „prin cantitatea producției, prin cutezanța doctrinelor și prin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
și gură de gură!îi percep un tresărit. Și tresăritul i se transformă, ușor,într-un mic cutremur. Apoi, cutremurul i se prelungește. O strâng tot mai tare. Și, totodată, zic,întrebător: ce-i? La care, ea, răspunde: nimic. Dar tremuri. De ce? De drag. De bine ce mă simt, așa,în strânsoarea ta. Nu. Nu mă slăbi. Nu te îndepărta. Strânge-mă, tot așa, tot mai tare, tot mai cu dor. Așa. Pentru că așa mă vindec. Așa, mângâemă, dezmiardă-mă. Încă
Blândeţea by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/672_a_1240]
-
porumbul și să taie cocenii de pe câmp. Pleca dimineața și venea seara târziu. În sfârșit, au mers și la ginecolog. Frusinei îi era rușine să se urce pe masa specială iar când doctorul a consultat-o, a început să-i tremure genunchii de emoție. Doctorul a rugat-o să stea relaxată. A găsit-o bine, copilul se dezvolta normal. Nu i-a spus doctorului că din când în când mai sângerează și găsește câte o pată de sânge pe chilot, dar
Răscrucea destinului by Vasilica Ilie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91692_a_92369]
-
și gâtuită de durere începu să-i șoptească: - Iubirea mea, ce-o să mă fac eu fără tine, fără dragostea ta? Tu îmi dădeai putere de a trăi, de a merge mai departe! Și lacrimile începură să-i curgă șiroaie. Îi tremurau picioarele. Se uita la el și nu mai contenea cu plânsul. George era îmbrăcat în costumul pe care trebuia să-l poarte la logodnă. Era așa de frumos, parcă dormea! O femeie o luă ușor de mână și o duse
Răscrucea destinului by Vasilica Ilie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91692_a_92369]
-
drumul. - Eu te plac foarte mult și chiar te iubesc, îi spuse Petre și se apropie cu buzele de gura ei să o sărute. Aceasta se feri dar el a început să o sărute pe obraji, ochi, frunte. Cu glasul tremurat de emoție, îi spuse: - Te rog, nu te mai feri, lasă-mă să te sărut, măcar. Te iubesc! Vreau să mă căsătoresc cu tine. Apoi, dintr-o mișcare i-a acoperit gura și a reușit să o sărute. Frusina nu
Răscrucea destinului by Vasilica Ilie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91692_a_92369]
-
pe Frusina să arunce undița și să vadă dacă a priceput meștesugul! Și, ca un paradox, ea a prins un crap măricel, de aproape un kilogram. Se emoționă și se fâstâci ; nu reușea să mai țină undița în mâini; îi tremurau mâinile și picioarele. Chiar începuse să bată din picioare ca un copil. - Ajutoooor! Este un pește mare, îl simt, este prea greu pentru mine! Alexandru începu să râdă în hohote, privind la cum se manifestă; era foarte simpatică. Îi venea
Răscrucea destinului by Vasilica Ilie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91692_a_92369]
-
Ac, Gaură etc. Altă cameră nu avea nimic în ea, nici un fel de mobilier, doar un pat și o sobă fără lemne iar dacă te duceai la Scalpi în vizită, trebuia să ți le procuri, dacă nu aveai chef să tremuri. Își aduce aminte zâmbind, după o furtună puternică a găsit o creangă groasă doborâtă de vânt, prin jurul Mânăstirii Cașin. A vrut să ia autobuzul însă nu i-a dat voie șoferul să urce în mașină camera era tocmai la
un liceu la malul mării by aurel avram stănescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91601_a_92358]
-
rezultatul scontat căldură e drept și multă fumăraie în cameră! Într-o zi a cunoscut o fată însă nu putea să-i mărturisească că n-are niciun șfanț s-au sărutat două ore într-un parc pe un frig de tremurau și pietrele. Despărțirea a fost dureroasă pentru ambii parteneri, fata ar mai fi stat, însă lui îi înghețaseră chiar și oasele, că nu purta izmene. Și-au dat întâlnire pentru seara următoare să continue partida de amor nocturn, sperând că
un liceu la malul mării by aurel avram stănescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91601_a_92358]
-
copacii străzii care îi ocrotește. În umbra pomilor își schimbă deodată ritmul. Încetinesc, merg strâns îmbrățișați și se sărută. Iar visează se opresc ca la comandă în același timp, se sărută, fac încă doi pași, din nou o repriză amândoi tremură de dorință, fata ar sta o veșnicie regretă, suspină dar trebuie să plece. Pasiunea iar s-a învolburat pe nesimțite în valuri. Laur ar dori să se întoarcă în parc însă tace, își da seama că se apropie răsăritul. Se
un liceu la malul mării by aurel avram stănescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91601_a_92358]
-
și încă o ține în brațe. Laur dârdâie involuntar, dinții îi clănțănesc, încep regretele să le țiuie prin creier: - În apă era mai bine! O șterge cu prosopul, încearcă să o acopere, însă ea își dă seama că el încă tremură. Nu au alt prosop, îl prinde în brațe și se acoperă. A luat rochia cu figuri pastelate care îi înfășoară ca într-o plapumă fierbinte. Fulgii de lumină țâșnesc și plutesc în jurul lor într-un dans ipotetic. Stau îmbrățișați cu
un liceu la malul mării by aurel avram stănescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91601_a_92358]
-
ca într-o plapumă fierbinte. Fulgii de lumină țâșnesc și plutesc în jurul lor într-un dans ipotetic. Stau îmbrățișați cu briza călduță alergând peste ei din ce în ce mai înverșunată, cu gândurile răscolite de altele mai de actualitate. - Mai tremuri, iubitule. E frigul, e gerul!? Îl strânge mai tare să-l încălzească, el se lipește până face un tot comun cu pieptul ei care îi place atât de mult. Parcă în altă viață a mai auzit aceste cuvinte, totul se
un liceu la malul mării by aurel avram stănescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91601_a_92358]
-
spus dar n-a sărutat-o, parcă îi era teamă. Realiza hotărârea ei să îl aștepte oricât și ar fi acceptat orice venea din partea lui, sperând în acel impuls corect care ne tulbură de fiecare dată și ne face să tremurăm pentru celălalt. A plecat la București și a uitat-o. Peste doi ani, într-o seară era la restaurantul Stănică. Se renovase, acum ajunsese un restaurant elegant, condus de-un mandatar, cu ospătărițele îmbrăcate toate la fel, blonde, tinere, în
un liceu la malul mării by aurel avram stănescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91601_a_92358]
-
său, deși era înconjurat de multă lume, amici și fete care-l iubeau. Trebuia să-și găsească sau să-și stabilească urgent perechea însă nu se putea hotărî. Perdelele trase în permanență, la casa cu un colț semicircular, nu au tremurat nicicând pentru Laur. Praful așternut peste amintirile sale nu îl mai putea șterge nimeni.
un liceu la malul mării by aurel avram stănescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91601_a_92358]
-
vrăjitoarele. Cartea de vrăji. Toate puterile de pe lume. Se aude soneria, și apare încă un bărbat care își dă jos pantalonii rufoși, se dezbracă de tricou și ne spune că-l cheamă Arici. În legătură cu Arici, detaliile ar fi că-i tremură pielea care-i atârnă pe brațe, pe piept și pe fund. Părul pubian îi seamănă izbitor cu cele două fire crețe care mi-au rămas lipite în palmă după ce am dat mâna. Mâna lui Helen se retrage în manșetă; se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]