8,602 matches
-
zdrobită a poetului (imagine cît se poate de banală), dar: „E scrisă Într-o limbă aici necunoscută Pe inima-mi ce geme și care-n veci e mută, Și singur numai mie mi-e dat a o citi”, aplicație care tulbură, iarăși, alegoria, Întunecă retorismul propozițiilor anterioare. O „limbă necunoscută”, citită numai de poet, ascuzînd o taină pe care poetul acesta vorbăreț, pedagog, nu vrea s-o comunice?! Asta ne pune pe gînduri. Heliade Încearcă să explice o inexplicație, să justifice
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
de neliniște voluptuoasă, de nelămurită seducție. Imaginile citate sînt, totodată, imagini purificatoare. Energia lor este ascensională, aeriană, prefigurînd trecerea În alt regim psihic. Dezlegat de alte obligații, discursul erotic este aici mai pur și, prin aceasta, mai profund. Discursul se tulbură din nou În poemele ulterioare. La o mireasă (1844) preamărește, Încă o dată, „virtutea matronală”, noțiune ce va reveni și În alte poeme. În Mihaida pacea conjugală este figurată de o tînără mamă ce Întinde sînul cu ardoare lacomului său prunc
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
formă de simboluri), dar aceea rămîne o abstracțiune. Obiectele servesc ca termeni de comparație și, din această cauză, sînt preferate obiectele reputate ca poetice: piramida, leul, luna, cerbul, turnul măreț etc. Acestea sînt obiecte-simboluri luate din literatură. Grigore Alexandrescu nu tulbură În nici un chip reputația lor poetică. Piramida este măreață, leul e crud și măreț, „mărețul turn” reprezintă loc de veghe și „trist martur de-al nostru trist apus” etc. Adevăratele obiecte lirice asupra cărora se concentrează fantezia poetului sînt: fatala
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
la dificultățile poeziei. Nici la dificultățile, nici la esența ei. „Poezia - scrie el Într-un loc - este poezie. Iată tot ce se poate zice, precum Dumnezeu este Dumnezeu.” Nu-și pune, În consecință, problema de a defini arta, nu este tulburat de originile ei sacre, nu vrea să scrie o gramatică a limbii române, nu pune niciodată În cauză limbajul. Are o singură exigență: poezia să fie „naturală, simplă, adevărată”, ceea ce vrea să spună că poezia trebuie să fie din inimă
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
pe cineva să calce, veșnic, pe un trup În putrefacție arată o subtilitate a cruzimii. În scena cavalcadei, și ea vestită, imaginația merge mai departe. Deschide larg porțile universului infernal și prin ele se scurg legioanele de demoni. Cosmosul este tulburat, materia intră Într-un vîrtej nebun: „Mihnea Încalecă, calul său tropotă, Fuge ca vîntul; Sună pădurile, fîșÎie frunzele, Geme pămîntul; Fug legioanele, zbor cu cavalele, Luna dispare; Cerul se-ntunecă, munții se cleatină — Mihnea tresare. Fulgerul scînteie, tunetul bubuie, Calul
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
de mijloc. Care va fi rezultatul acestei lupte? Victorie sau Înfrîngere?” Victorie, desigur. Ovidiu se lasă ușor prins de mijloc. Alecsandri nu insistă, dealtfel, În această direcție. Îngrijorarea, exprimată mai departe („se zice că și-au făcut planul să-mi tulbure liniștea și să-mi dezorganizeze lucrările făcînd să fiu ales senator de către capitală”), nu pare sinceră. Este, mai degrabă, o intervenție pe lîngă influentul prieten pentru a nu fi lăsat deoparte În viitoarele combinații politice. Liniștea scrisului este o slabă
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
spiritul ce Îl observă. Poezia este, În modul cel mai exact al termenului, o comunicare: o privire care nu modifică ordinea existentă pentru că privirea nu pătrunde dincolo de suprafețele ei. Nu pătrunde și nu modifică nimic din ceea ce este constituit. A tulbura ordinea existentă nu intră În prevederile poetului. Obiectul (natura) precede actul creației și, trecut prin operă, obiectul iese neschimbat ca floarea din care albina a extras nectarul. Rolul privirii este să producă doar o „stare plăcută”, liniștea de neprețuit a
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
produce Între cele două planuri. Obiectele intonează, atunci, un mare imn: „Și-atunci păduri și lacuri și mări și flori și stele Intoană pentru mine un imn nemărginit.” Această pace a universului este Însă provizorie. Timpul este variabil și el tulbură Într-o oarecare măsură liniștea, solidaritatea lumii interioare. Efortul de a pacifica, de a Îmblînzi universul reîncepe. Fiecare poezie necesită o energie spirituală, un demers special. Trecînd la altă poezie, lucrurile sînt reluate de la capăt. Conștiința artizanală, pe care Alecsandri
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
gîndirea mea furată se tot duce-ncet la vale Cu cel rîu care-n veci curge, făr-a se opri din cale Lunca-n giuru-mi clocotește; o șopîrlă de smarald Caută țintă, lung la mine, părăsind năsipul cald.” Contemplația, promenada nu tulbură În nici un fel dialectica armoniei naturale. Omul nu strică simetriile naturii Îmblînzite. Ea este un adăpost sigur, un spațiu (cum se sugerează Într-un poem erotic) de desfătări sublime. Natura, În totalitate, a devenit un imens cuib În care se
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
nepăsare”, dulcea (iarăși dulcea) amorțire, freamătul stins al vieții, căderea văpăilor reci ale lunii (În Legenda rîndunicăi): „Visează luna-n ceruri!... sub visul cel de lună Flori, ape, cuiburi, inimi visează Împreună. Nici o mișcare-n frunze, și nici o adiere Nu tulbură În treacăt a nopței dulci mistere. Albina doarme-ascunsă În macul adormit, Bâtlanul printre nuferi stă-n labă neclintit, Și raza argintie din stele deslipită Căzînd, săgeată lungă, prin umbra tăinuită, Se duce de aprinde văpăi tremurătoare În albele șiraguri de
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
răzbate nici o simțire bună... Ca racla ce-i deșartă, lăuntrul ei răsună!” Alecsandri are, În fond, disponibilitate pentru toate situațiile. Talentul său e pregătit să Îmbrățișeze mai multe cauze. Nu crede, În fond, că iubirea determină existența individului și că tulbură În vreun fel oarecare viața universului. Numai Eminescu face din dragoste o forță capabilă să miște astrele. Alecsandri o privește ca un fenomen natural, capabil să producă durere sau beție drăgăstoasă. Cel mai sincer, el este În idile. Rodica este
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
zeu, pentru moderni erosul este o problemă. Pentru Văcărești, Conachi și ceilalți poeți din prima jumătate a secolului al XIX-lea, erosul este, indiscutabil, un zeu, dar un zeu chinuitor. El face parte din categoria fatalităților. Vine nechemat, se insinuează, tulbură mințile oamenilor serioși, lovește și smintește inima indivizilor de toate vîrstele. În stil preromantic, Asachi Îl numește „izvor dulce de-ntristăciune”, iar Conachi, mai filozof și cu o imaginație mai războinică, Îi zice „ostașul viteaz al firii”. A defini amorul este
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
nălucire, ademenire, privirea lui e otrăvită, plăcerea ce o provoacă este pentru ticălosul om o suferință lungă și grea. Conachi dezvoltă ideea, desigur comună În poezia Renașterii și În mica poezie pastorală, că legea iubirii este tiranică. Ea zdruncină așezările, tulbură treburile oamenilor mari, nimeni nu i se poate Împotrivi: „MÎndrii Împărați a lumii cu a stemelor odoară A statornici putut-au pre amori vrodinioară?” Remarcăm faptul că Amoriul a devenit amoriu: zeul a fost identificat cu simțirea lui, mitul cu
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
poarta infernului se deschide: „căci mă perd cînd cat la tine Și-mi ies cu totul din sîne, Pentru că duh nu-mi rămîne. Au nu știi, dulce lumină, Ochii mei că ți să-nchină Și că la a ta ivire, Tulburați de-a lor răpire, Ca oglinda drept soare Cipind plină de-nfocare, Cu gene Înlăcrămate Spui că inima să bate?” Ochii spun mai mult decît vorbele. Conachi sugerează existența unui limbaj al ochilor, a unui adevărat cod al privirii. Ei
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
că Lovinescu răstălmăcește tot în cheie raționalistă procedeul memoriei involuntare, de vreme ce sugerează existența unui raport de cauzalitate între aspectul degradat al anacronicei trăsuri și reîntoarcerea în trecut. Dar, o dată declanșat mecanismul rememorării, atunci când niciun fel de factor exterior nu mai tulbură privirea interioară, amintirile "o iau razna", după cum observă naratorul, adică se aglutinează aleatoriu, ca de la sine, urmând ca prozatorul să le ordoneze în forma unei narațiuni coerente și să le dea o semnificație (prin "romanțarea" documentului). Altminteri, deși "amplificate în
by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1053_a_2561]
-
continuare robul iubirii "pentru o ființă ireală". Astfel că, deși femeia "pornise mai de mult să-i umble prin imaginație", la început "nu sub forma dragostei", ci a "nevoii de dragoste", "trupul bărbatului păros peste spuma albă a femeii îl tulburase și-i biciuise simțirea cu furnicări de senzualitate necunoscute încă". Ceea ce merită reținut de aici e că, anihilând propensiunea "thanatofilă", obsesia erotică a adolescentului se manifestă disociat, atât ca "trebuință sufletească de a iubi platonic", cât și, deopotrivă, ca înjositoare
by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1053_a_2561]
-
concentra asupra lui însuși și a-i deschide perspectiva neantului valorilor omenești", redându-l vieții "modelat pentru toate renunțările în ordinea socială, indiferent la tot ce se petrecea afară, mulțumit numai cu bucuriile sale interioare". Altminteri, boala în sine nu tulbură cu nimic gândul celui născut "cu moartea în suflet", deprins încă din copilărie să accepte viața "fără iluzie", ca pe o "scurtă traiectorie dintre cele două neante definitive". Și asta deoarece comportamentul personajului nu suferă alterări spectaculoase sub influența unor
by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1053_a_2561]
-
ar zice că Bizu refuză să devină scriitor numai fiindcă nu are suficientă voință de putere, preferând să-și păstreze nealterată omenia, care nu poate exista, suntem avertizați, "fără o lucidă viziune a morții". Altminteri, voința de putere "macină omenia, tulbură viziunea clară a caducității universale și sentimentul relativului izvorât din ea, întreține în sufletele cele mai echilibrate un nesănătos ferment de mândrie absurdă" (iar artistul, se știe doar, nu-i deloc o fire modestă). Fără conștiința morții și a efemerului
by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1053_a_2561]
-
și alte nimicuri de acest gen). Femeia îi arată și o epistolă de la Raicu, rivalul incomod, menită a o pune la adăpost de orice suspiciune, cum și "cenotaful iubirii defuncte", un loc gol destinat scrisorilor ce n-au mai venit. Tulburat până la lacrimi 55 de aceste dovezi confecționate, Bizu nu uită totuși episodul despărțirii din gang și îi reamintește prefăcutei femei refuzurile de altădată, refuzul mângâierilor, dar, mai ales, al sărutului. Drept răspuns, Diana izbucnește în lacrimi și, când bietul agronom
by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1053_a_2561]
-
Silviei găsește în slăbiciunea bărbatului aproape dezonorat prilejul ideal de a înflori. Întâlnirea de la patinoar nu a fost, deci, o pură întâmplare. Deși fusese avertizat și de amicul Raicu asupra legăturilor dubioase dintre dactilografă și directorul Alexiu, Bizu e prea tulburat pentru a intra deja la idei și cere fetei, după episodul dezvirginării, câteva zile de reculegere. Comparând, retrospectiv, comportamentul celor două femei (Diana și Silvia), inginerul exagerează iar, în spiritul concepției sale maniheiste, și ajunge la concluzia necesității unei hermeneutici
by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1053_a_2561]
-
nivelul aparatului fonoarticulator. Inexistentă vorbirii articulate din cauza imposibilit\ții executării mișcărilor verbale este suplinita prin limbajul mimicogesticular. Persistentă agramatismelor, chiar și pe parcursul terapiei logopedice, face ca dislexodisgrafia să fie consecutivă (la majoritatea cazurilor). În alalia senzorială, auzul fonematic este foarte tulburat, la fel și atenția și vorbirea `n comunicarea orală. În compensație, motricitatea fiind bine dezvoltată, copilul alalic senzorial poate imită sunete și cuvinte, dar fărĂ a intelege semnificația acestora. Studiile clasice (Lerner, W. J., Mititiuc, I., Stanica, C.., Vrăjmaș, E.
Copilul cu dificultăţi de învăţare - Comportamentul lexic şi grafic by Raus Gabriela () [Corola-publishinghouse/Science/742_a_1231]
-
dificultăți în realizarea activităților matematice, concretizate în slabă însușire a simbolurilor și a calculului matematic, a noțiunilor spațiale și temporale etc; ¾ deviații de comportament datorate nivelului scăzut al formării deprinderilor sociale și dificultăților de relaționare în grup. Distribu]ia diverselor tulbur\ri de înv\]are este diferit\ în func]ie de varsta copiilor. Dac\ la vârsta pre[colar\ tulbur\rile de dezvoltare sunt legate de întârzieri în dezvoltarea limbajului, în dezvoltarea motorie, sau legate de slabă dezvoltare cognitiv\, odat\ cu debutul
Copilul cu dificultăţi de învăţare - Comportamentul lexic şi grafic by Raus Gabriela () [Corola-publishinghouse/Science/742_a_1231]
-
și temporale etc; ¾ deviații de comportament datorate nivelului scăzut al formării deprinderilor sociale și dificultăților de relaționare în grup. Distribu]ia diverselor tulbur\ri de înv\]are este diferit\ în func]ie de varsta copiilor. Dac\ la vârsta pre[colar\ tulbur\rile de dezvoltare sunt legate de întârzieri în dezvoltarea limbajului, în dezvoltarea motorie, sau legate de slabă dezvoltare cognitiv\, odat\ cu debutul [colarit\]îi aceste tulbur\ri, insuficient compensate, pot induce tulbur\rile de înv\]are propriu zise. Astfel, în
Copilul cu dificultăţi de învăţare - Comportamentul lexic şi grafic by Raus Gabriela () [Corola-publishinghouse/Science/742_a_1231]
-
are este diferit\ în func]ie de varsta copiilor. Dac\ la vârsta pre[colar\ tulbur\rile de dezvoltare sunt legate de întârzieri în dezvoltarea limbajului, în dezvoltarea motorie, sau legate de slabă dezvoltare cognitiv\, odat\ cu debutul [colarit\]îi aceste tulbur\ri, insuficient compensate, pot induce tulbur\rile de înv\]are propriu zise. Astfel, în perioada micii școlarități, elevii cu deficiențe de învățare prezintă dificultăți la ariile curriculare de bază limba română și matematică. Cea mai mare parte a copiilor cu
Copilul cu dificultăţi de învăţare - Comportamentul lexic şi grafic by Raus Gabriela () [Corola-publishinghouse/Science/742_a_1231]
-
de varsta copiilor. Dac\ la vârsta pre[colar\ tulbur\rile de dezvoltare sunt legate de întârzieri în dezvoltarea limbajului, în dezvoltarea motorie, sau legate de slabă dezvoltare cognitiv\, odat\ cu debutul [colarit\]îi aceste tulbur\ri, insuficient compensate, pot induce tulbur\rile de înv\]are propriu zise. Astfel, în perioada micii școlarități, elevii cu deficiențe de învățare prezintă dificultăți la ariile curriculare de bază limba română și matematică. Cea mai mare parte a copiilor cu dificultăți de învățare care au fost
Copilul cu dificultăţi de învăţare - Comportamentul lexic şi grafic by Raus Gabriela () [Corola-publishinghouse/Science/742_a_1231]