9,893 matches
-
de așezări noi, numite omonim celor de origine, ca în cazul localității Siliștea, com Valea Argovei, ce ținea legătura sentimentală și onomastică de apartenență cu Săliștea Sibiului, locul de origine al întemeietorilor satului. O legendă toponimică locală, favorizează atribuirea întemeierii vetrei satului unor păstori „de la munte”. „"Se spune că pe aceste meleaguri, cu mulți ani în urmă, s-ar fi stabilit o păstoriță venită de la munte, pe care o chema Ana. Ea venise cu o turmă mare de oi. Văzând pășuni
Plevna, Călărași () [Corola-website/Science/301123_a_302452]
-
o urmează și înconjoară, începând cu Poiana Iezilor, La Bordeie și în Fund la Țarină până la Coasta Cârciumii și în vârf la Straja. Deși în zapise și hrisoave își găsește locul abia în secolul al XVI-lea, Brebu este continuă vatră de locuire ale cărei origini se pierd în negura istoriei. Vorbind de vechimea acesteia, bătrânii satului o plasează undeva în vremea geților și a dacilor, pentru că și "ei se ocupau cu creșterea vitelor, adică cu păstoritul montan, ca și brebenii
Brebu, Dâmbovița () [Corola-website/Science/301156_a_302485]
-
pelerinajele lor, dar și pentru a se pune la adăpost de amenințări, atunci când vremurile le erau potrivnice, de păstorii transhumanți sau de comercianții preponderent pastorali, acest itinerar de creastă a fost întotdeauna umblat, ca o dovadă certă a unității vetrei etnice de dincoace și de dincolo de Carpați. Fiind aproape și chiar conducând către granițe cu Austro-Ungaria, nu se exclude ca, pe Plaiul Domnesc, să fi existat și unele elemente vamale, luând în considerație numeroasele lucrări fortificate semnalate, construite în scop
Brebu, Dâmbovița () [Corola-website/Science/301156_a_302485]
-
între zona subcarpatica și complexul de terase sudate în Coasta Nordică a Câmpiei înalte a Târgoviștei, se caracterizează prin existența solurilor brune-roscate de pădure din zona stejarului. Pe ambele versante ale râului Dâmbovița în dreptul satului Dragăești apar solurile aluvionare. În vatra satului Dragăești-Pământeni, serios afectată de prezența unei serii de torenți și vâlcele, apar de asemenea și soluri nisipoase și în special argiloase mult apreciate pentru prelucrarea vaselor de pământ ( oale, străchini, ulcioare etc.), care a determinat ocupația strămoșeasca de căpetenie
Drăgăești-Pământeni, Dâmbovița () [Corola-website/Science/301169_a_302498]
-
îndeletnicire de olari sau cărămidari. Aici și-a făcut apariția pentru prima dată pe meleagurile dâmbovițene tradițională "roată a olarului". La Dragăești există un alt mare proprietar pe nume Generalul Petrescu, care deținea cele mai fertile suprafețe de pământ din vatra satului, iar locuitorii exploatați crâncen au îmbrățișat, în majoritatea lor, de timpuriu, meseria de olari sau crămidari din care își câștigau existența. Cu timpul, sătul a evoluat, oamenii s-au detașat de tradiția olăritului, lucrând în diverse domenii de activitate
Drăgăești-Pământeni, Dâmbovița () [Corola-website/Science/301169_a_302498]
-
În acel timp un turc ,pe nume Ibrahim, călătorea pe aceste meleaguri și auzind din depărtare țipetele fetei o salvează și apoi o duce la tatăl ei la Finta. Acesta îi dăruiește drept mulțumire o mare suprafață de pământ reprezentând vatra satului Ibrianu precum și împrejurimile acestuia. În anul următor Ibrahim se hotărăște să cultive aceste pământuri și își angajează oameni din satele din jur pentru cultivarea și întreținerea culturilor. Este lesne de înțeles că Ibrahim angajase și oameni responsabili cu pază
Ibrianu, Dâmbovița () [Corola-website/Science/301174_a_302503]
-
mută într-o zonă mai ridicată, pe partea stângă a apei, unde în 1861 și-au construit biserică cu hramul “Sfinții Arhangheli Mihail și Gavril” ce exista și astăzi după mai multe renovări. Primii care s-au mutat în această vatra a satului au fost Bouleștii și Caloteștii. “Dacă ne întoarcem în timp, aproape toți suntem neamuri, căci ne tragem de la două familii: Bouleștii și Caloteștii.”, mărturisește domnul Ion Gheorghe Boulescu. Deși are în spate o istorie cu care multe localități
Mărginenii de Sus, Dâmbovița () [Corola-website/Science/301178_a_302507]
-
sfârșitul secolului al XIX-lea, teritoriul actual al comunei era împărțit între două comune denumite "Valea Lungă", separate de râul Cricovul Dulce. Una dintre ele făcea parte din plaiul Ialomița-Dâmbovița al județului Dâmbovița și avea în compunere șapte sate: Ogrea, Gorgota, Vatra Satului, Strâmbu, Frasinu, Ștubeiele și Tisa, cu 1559 de locuitori. În ea funcționau două biserici, o școală și șase mori de apă. Cealaltă făcea parte din plaiul Prahova al județului Prahova și era formată din satele Valea Lungă, Gheboasa și Vișinești
Comuna Valea Lungă, Dâmbovița () [Corola-website/Science/301193_a_302522]
-
din valea râului Olanesti. Din piatră provenită de pe Valea Pietroșii a fost construit actualul Liceu Lahovari din Rm.Valcea. Apă potabilă este provenită din izvoare ce ies la suprafață la baza versanților și în locurile joase din lunca Olăneștiului. În vatra satului apă este captata în fântâni săpate până la nivelul pânzei freatice, la adâncimi între 2 m și 14 m. În ultimii ani multe izvoare au fost captate în bazine amenajate și apa se aduce prin conducte până la locuințe. În trecut
Comuna Păușești-Măglași, Vâlcea () [Corola-website/Science/301203_a_302532]
-
dune fluviatile. Limită de sud și de vest a comunei, pe o lungime de 12 km, este reprezentată de cursul râului Siret, curs ce a determinat prin debitele sale istorice din anii '60 - '70 mutarea populației satului Fundenii-Vechi pe actuala vatra a satului Fundeni (Fundenii-Noi) cât și în celelalte două sate, Lungoci și Hanu Conachi, ultimul preluând cel mai mare procent al populației sinistrate. Inundațiile din anul 2005 (la viitura din data de 14.07.2005, la stația hidrologica Lungoci s-
Comuna Fundeni, Galați () [Corola-website/Science/301212_a_302541]
-
sinistrate. Inundațiile din anul 2005 (la viitura din data de 14.07.2005, la stația hidrologica Lungoci s-a înregistrat debitul record de 6000 mc/s) au afectat o mare parte din terenurile agricole ale comunei precum și o parte a vetrei satului Fundeni (50 de case din care 9 afectate 100%). Limită de nord-est este reprezentată de cursul râului Călmățui, rău cu un debit redus. Lacul Negru, situat între vatra satului Fundeni - la vest, Pădurea Hanu Conachi, - la est și DN
Comuna Fundeni, Galați () [Corola-website/Science/301212_a_302541]
-
mare parte din terenurile agricole ale comunei precum și o parte a vetrei satului Fundeni (50 de case din care 9 afectate 100%). Limită de nord-est este reprezentată de cursul râului Călmățui, rău cu un debit redus. Lacul Negru, situat între vatra satului Fundeni - la vest, Pădurea Hanu Conachi, - la est și DN 25A - la nord, conține nămol sapropelic și reprezintă un potențial economic de viitor prin amenajarea să. În acest sens, Consiliul Local al Comunei Fundeni a concesionat această suprafață (64
Comuna Fundeni, Galați () [Corola-website/Science/301212_a_302541]
-
Coordonatele geografice sunt: 45°44' latitudine nordică și 27°54' latitudine estică. Distanță dintre latura de Est și cea de Vest este de aproximativ 1,5 km, iar între latura de Nord și cea de Sud de aproximativ 4 km. Vatra satului (intravilan) este de circa 388 ha, cu tendința de extindere. Diferența de nivel din partea cea mai de jos (cota 110 față de nivelul mării, care se găsește la sudul localității) și cota cea mai de sus (160 m, în partea
Comuna Cuca, Galați () [Corola-website/Science/301209_a_302538]
-
sunt români (95,72%). Pentru 4,28% din populație, apartenența etnică nu este cunoscută. Din punct de vedere confesional, majoritatea locuitorilor sunt ortodocși (95,21%). Pentru 4,37% din populație, nu este cunoscută apartenența confesionala. Suprafață totală 3.698 ha Vatra Satului (intravilan) 388 ha Locuințe (case) 1.211 Locuințe proprietate publică 32 Comună are un singur sat, Cuca. În trecut a mai avut două sate Slobozia Ventura (Venturoaia) și Cotros (Cotu Ros) care au dispărut. Condițiile naturale nu au fost
Comuna Cuca, Galați () [Corola-website/Science/301209_a_302538]
-
se pot finaliza fără surse materiale și funciare și mai ales fără interesul localnicilor. Localitatea este cunoscută nu numai de un număr restrâns de cetățeni ci, în mod deosebit, de istorici - perioadă secolelor X-XVI indicând urme de locuire în această vatra, urme ce se pierd în negura vremii. Cercetările arheologice făcute începând cu anul 1950 de către mai mulți cercetători precum Radu Vulpe, P. Dâmbovița, Prof. Brudiu, în special în zona Valului lui Athanaric (rex vizigot) au scos în evidență următoarele : I.
Comuna Cuca, Galați () [Corola-website/Science/301209_a_302538]
-
același lucru până când se alarmă întreaga zonă. Odată anunțată, populația se organiza în cete de luptători pentru a riposta în fața atacatorilor, iar femeile, copii și bătrânii se afundau în desișul pădurilor și luncilor, plecau în bejenie ca să se întoarcă la vatră după ce pericolul a fost îndepărtat. Aceste metode constituiau cele mai eficiente și mai rapide măsuri de comunicare, prevenire și organizare a sistemelor de refugiu și de apărare. Alți istorici consemnează și ne informează că acești tumuli sunt mormintele căpeteniilor, a
Comuna Cuca, Galați () [Corola-website/Science/301209_a_302538]
-
ghioage, coase topoare, săbii sau lănci) formau cetele de luptători, iar bătrânii, femeile și copiii luau calea codrului în pribegie, ascunzându-se de o parte și de alta a muntelui. După ce trecea urgia, cei rămași în viață, se întorceau la vatră unde s-au născut. Așa se face că au venit în zona de jos a Moldovei, denumită “în pustie”, foarte mulți transilvăneni din partea de vest a Carpaților. Astăzi sunt foarte numeroase familii ale căror strămoși s-au stabilit în Cuca
Comuna Cuca, Galați () [Corola-website/Science/301209_a_302538]
-
Șiretului care merge până la valea gârlei « Ciuslucu » care se pare că a fost un curs vechi al Șiretului. În acest sector întâlnim belciuge , ostroave, balastiera Bucești-Ivești. Sectorul gridurilor din mijlocul luncii mai înalt și unde până în 1881 au existat vechile vetre de sat. Lunca Bârladului care ține de la gârla « Bârlovița » până la piciorul terasei Ivești. Microregiunea teraselor din stanga Bârladului este formată din 2 sectoare : Temperatura maximă absolută 40.5 grade Celsius la 25 iulie 1987 iar temperatura minimă absolută -33, 5 grade
Comuna Ivești, Galați () [Corola-website/Science/301215_a_302544]
-
lățime de 5-7 km astăzi a rămas doar în lungul Șiretului pe o lungime de 2km. Pânzele de apă captivă a constituit principala sursă de alimentare cu apă potabilă. Din cele mai vechi timpuri oamenii au trebuit să-și aleagă vatra de locuire în funcție de locurile favorabile. Astfel deșele năvăliri ale popoarelor migratoare iar mai tarziu ale puterilor din centrul și sud estul Europei au făcut ca vetrele așezărilor omenești să se retragă din fața căilor de acces, de exemplu actualul DN 25
Comuna Ivești, Galați () [Corola-website/Science/301215_a_302544]
-
cu apă potabilă. Din cele mai vechi timpuri oamenii au trebuit să-și aleagă vatra de locuire în funcție de locurile favorabile. Astfel deșele năvăliri ale popoarelor migratoare iar mai tarziu ale puterilor din centrul și sud estul Europei au făcut ca vetrele așezărilor omenești să se retragă din fața căilor de acces, de exemplu actualul DN 25. Toate satele care compun Iveștiul (administrativ Ivești și Bucești, iar în tradiția oamenilor:Atârnați, Ivești, Blăjerii de sus, Blăjerii de jos, Diecheni, Vultureni, Bucești) au avut
Comuna Ivești, Galați () [Corola-website/Science/301215_a_302544]
-
este cunoscută apartenența confesionala. Satul Alexandru Ioan Cuza a fost strămutat în anul 1878 (16 noiembrie) de pe malul vestic al râului Siret pe malul estic într-o zonă mai puțin susceptibila de inundații. Vechiul nume al satului era "Șcheuleț". Nouă vatra a satului este sistematizata, străzile formează unghiuri drepte și sunt paralele. În apropierea satului există două situri arheologice: unul în locul numit la Movila, la 2 km V de sat, pe malul stâng al Șiretului și un al doilea situat în
Comuna Alexandru I. Cuza, Iași () [Corola-website/Science/301255_a_302584]
-
bos primigenins), coarnele unui cerb fosil (megaccros hibernicus) și o scoică (corbicula lassyensis), care se aseamănă foarte mult cu o specie existentă în Asia și Africa. În marginea vestică a satului au fost descoperite urme de cultură neolitică, iar în vatra satului, fragmente ceramice din epoca migrațiilor și din cea feudală. Clima este temperat-continentală, cu ierni geroase și veri foarte calde. Temperatura medie anuală este de 9,6 °C, iar media precipitațiilor anuale nu depășește 475 ml. Fondul funciar este de
Comuna Aroneanu, Iași () [Corola-website/Science/301256_a_302585]
-
orașul regional Iași, reședința regiunii Iași. În 1968, a revenit la județul Iași, reînființat. În comuna Aroneanu se află biserica „Sfântul Nicolae” (1594), monument istoric de interes național aflată în satul Aroneanu; precum și situl arheologic de interes național situat în vatra satului de reședință, sit ce cuprinde vestigii din Epoca Medievală (secolele al XVI-lea-al XVIII-lea). În rest, trei alte obiective din comună sunt incluse în lista monumentelor istorice din județul Iași ca monumente de interes local. Două dintre
Comuna Aroneanu, Iași () [Corola-website/Science/301256_a_302585]
-
Iași. În 1968, a revenit la județul Iași, reînființat. Șapte obiective din comuna Erbiceni sunt incluse în lista monumentelor istorice din județul Iași ca monumente de interes local. Cinci dintre ele sunt situri arheologice: situl de „la Curtea Boierească” din vatra satului Bârlești conține așezări din eneolitic (cultura Cucuteni, faza B), Epoca Bronzului Târziu (cultura Noua), secolele al III-lea-I î.e.n. (perioada Latène), secolul al IV-lea e.n. (epoca daco-romană) și secolele al XVI-lea-al XVII-lea (Evul Mediu
Comuna Erbiceni, Iași () [Corola-website/Science/301276_a_302605]
-
Mediu Timpuriu); pe „dealul Sărăturilor” de la 1,3 km nord de satul Erbiceni s-au găsit așezări din Epoca Bronzului Timpuriu și din eneoliticul final (cultura Horodiștea-Erbiceni); situl de „la Curtea Veche” de pe promontoriul bisericii din Erbiceni (partea nord-vestică a vetrei satului), are în alcătuire urme de așezări din neolitic (cultura Starčevo-Criș), eneolitic (cultura Cucuteni), perioada Halstatt, secolul al IV-lea e.n. (epoca daco-romană), secolul al VII-lea-al VIII-lea (Evul Mediu Timpuriu), secolul al XV-lea și secolele al
Comuna Erbiceni, Iași () [Corola-website/Science/301276_a_302605]