10,085 matches
-
introducerea artei contemporane În muzee un semn de modernitate. Demersul său este continuat de succesorii la conducerea Galeriei Naționale, Însă se confruntă cu mari obstacole. De exemplu, achiziționarea unei pânze Van Gogh de către Bremen Kunsthalle În 1910, a declanșat un veritabil protest național. Însă deja prin anii 1920, muzeele germane achiziționau lucrări ale avangardei internaționale, inclusiv picturi expresioniste ale membrilor grupurilor Die Brucke sau Der Blaue Reiter. Ironia face ca dovada clară a acestor achiziții s-o primim odată cu expoziția din
Polarităţile arhitecturi by Anca Mihaela Cioarec () [Corola-publishinghouse/Science/91808_a_92991]
-
Google Art Project, lucrările de artă sunt digitalizate, devenind astfel accesibile tuturor, În afara muzeului. În paralel, muzeul a devenit un mecanism complex, aparținând vieții științifice și culturale, cu un statut și program În permanentă redefinire. Putem vorbi chiar despre o veritabilă mutație a muzeului contemporan ca urmare a modificărilor În relația public-exponat sau relația spațiu muzealambient, În spațiul muzeal În sine, În modul de percepere a exponatelor și În creșterea numărului de obiecte cu statut muzeal. Folosindu-ne de cuvintele lui
Polarităţile arhitecturi by Anca Mihaela Cioarec () [Corola-publishinghouse/Science/91808_a_92991]
-
catedrală, de loc de distracție, de expunere tip blockbuster sau shopping mall și de sit al industriei culturii (Jencks 1997: 9-12). Totodată, o serie de alte noi instituții se Înrudesc ca misiune cu formula actuală a muzeului: centrele culturale și veritabile spații-hibrid: muzeu, bibliotecă și sală de spectacol, În aceeași instituție. Mai departe, ne propunem să identificăm câteva aspecte paradoxale ale muzeului de artă contemporană, trăsături care contrazic formula inițială a instituției muzeale. Astfel, din perspectiva spațiului ca loc de expunere
Polarităţile arhitecturi by Anca Mihaela Cioarec () [Corola-publishinghouse/Science/91808_a_92991]
-
cât și în Țara Românească. Astfel, românii au dovedit Europei maturitatea lor politică, arătând că au știut să se folosească de lacunele Convenției de la Paris pentru a-și realiza idealul național. Contemporanii au considerat actul săvârșit de români drept o veritabilă revoluție. De exemplu, dubla alegere a lui Al. I. Cuza era apreciată de ziarul „Tribuna Română” drept o veritabilă revoluție. Unirea nu a fost rezultatul amabilității Marilor Puteri europene ci a fost rodul străduinței poporului român. Iată ce scria Mihai
DIALOGURI ISTORICE by Anton Laura Mădălina, Ichim Simona Gabriela, Teodorescu Ada, Chirilă Oana, Ciobanu Mădălina, Mircia Mianda Carmen, Ciobanu Denisa () [Corola-publishinghouse/Science/91751_a_93228]
-
folosească de lacunele Convenției de la Paris pentru a-și realiza idealul național. Contemporanii au considerat actul săvârșit de români drept o veritabilă revoluție. De exemplu, dubla alegere a lui Al. I. Cuza era apreciată de ziarul „Tribuna Română” drept o veritabilă revoluție. Unirea nu a fost rezultatul amabilității Marilor Puteri europene ci a fost rodul străduinței poporului român. Iată ce scria Mihai Kogălniceanu în anul 1863: „Unirea, eu nu recunosc nimănui dreptul să zică că-i actul său individual, proprietatea sa
DIALOGURI ISTORICE by Anton Laura Mădălina, Ichim Simona Gabriela, Teodorescu Ada, Chirilă Oana, Ciobanu Mădălina, Mircia Mianda Carmen, Ciobanu Denisa () [Corola-publishinghouse/Science/91751_a_93228]
-
ar fi constituit un punct de atracție pentru românii din Transilvania. Congresul de pace de la Paris s-a desfășurat în perioada februariemartie 1856. Congresul a fost deschis în mod oficial de către împăratul Napoleon al III-lea care a lansat un veritabil avertisment în chestiunea Unirii. Pe 8 martie, contele Walewski, ministrul de externe al Franței, a ridicat, în mod oficial problema Unirii. Anterior, avuseseră discuții între Napoleon al III-lea, contele Walewski și Boul, ministrul de externe al Austriei; acesta din
DIALOGURI ISTORICE by Anton Laura Mădălina, Ichim Simona Gabriela, Teodorescu Ada, Chirilă Oana, Ciobanu Mădălina, Mircia Mianda Carmen, Ciobanu Denisa () [Corola-publishinghouse/Science/91751_a_93228]
-
Streinu este un "botanist" riguros și pertinent și ar fi plin de învățăminte un eseu asupra modului în care el receptează și valorifică opera scriitorilor de plan secund sau de fundal. Se poate vorbi în mai toate cazurile de o veritabilă dialectică a receptării critice, de o strategie a asumării simpatetice a operei literare. Exemplul Arghezi - la îndemână - este caracteristic. Mai întâi criticul ezită, din scrupule, conștient de dificultatea demersului: "Hotărât să-mi apropii și explicativ poezia lui Arghezi, mă amân
Un senior al spiritului VLADIMIR STREINU Eseu critic by TEODOR PRACSIU, DANIELA OATU () [Corola-publishinghouse/Science/91676_a_92912]
-
românesc și universal îi corespunde o privire diacronică, înscrisă pe axa timpului și a devenirii literaturii în conformitate cu o subtilă dialectică a creșterii. Ca și în cazul altor doi colegi de generație - Pompiliu Constantinescu și Șerban Cioculescu - Vladimir Streinu realizează o veritabilă istorie a literaturii române moderne din perspectivă estetică, chiar dacă lucrarea nu s-a cristalizat în cele din urmă în sensul curent al termenului. Opera există virtual - dacă putem spune așa - în tabloul istorico-literar larg pe care exegetul ni l-a
Un senior al spiritului VLADIMIR STREINU Eseu critic by TEODOR PRACSIU, DANIELA OATU () [Corola-publishinghouse/Science/91676_a_92912]
-
petalele și sepalele, de a le descrie climatul și a le analiza compoziția solului, era un botanist fără pereche dar și un horticultor fără miros." Ironia este transparentă. Ea devine explicită, criticul nostru vorbind la un moment dat despre o veritabilă "horă savantă" a editorilor, criticilor, profesorilor și lingviștilor în jurul versului ultim al strofei finale, de fapt în jurul cuvântului cu care începe. Totuși este trist în lume" sau " Totul este trist în lume"? Criticul conchide că e vorba de tulburătorul totuși
Un senior al spiritului VLADIMIR STREINU Eseu critic by TEODOR PRACSIU, DANIELA OATU () [Corola-publishinghouse/Science/91676_a_92912]
-
date constitutive ale modernității, să meargă împotriva curentului ei. Sigur că omul credincios își poate trăi astăzi fără opreliște convingerile religioase, poate chiar mai confortabil, mai liber, cîteodată, decît în trecut. Dar modelul nostru de univers este unul fără transcendență veritabilă; societățile tîrziu moderne nu se mai construiesc în funcție de un arhetip ceresc; cadrele vieții comunitare nu mai oglindesc decît absența divinului, ignorarea lui. Tematica treptelor superioare ale realului, sensurile existenței decurgînd dintr-un pol trans-lumesc au ajuns chestiune de credință privată
STILUL RELIGIEI ÎN MODERNITATEA TÎRZIE by ANCA MANOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/860_a_1740]
-
în asemenea obiectivări. Singura instanță creditată ca purtătoare de transcendență în raport cu socialul și cu istoria rămîne persoana umană. De aceea, libertatea ei este totală. Să fi dispărut însă odată cu transcendențele obiectivate și capacitatea omului actual de a-i recunoaște transcendenței veritabile prestigiul nelumesc, caracterul incontestabil, necondiționat, suprem obiectiv? Cum poate fi păstrat simțul transcendenței veritabile într-o lume în care obiectivările oricărei transcendențe sînt puse în chestiune, relativizate? Cum poate fi păstrată conștiința unei transcendențe efectiv transcendente, mobilizatoare? O primă linie
STILUL RELIGIEI ÎN MODERNITATEA TÎRZIE by ANCA MANOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/860_a_1740]
-
istoria rămîne persoana umană. De aceea, libertatea ei este totală. Să fi dispărut însă odată cu transcendențele obiectivate și capacitatea omului actual de a-i recunoaște transcendenței veritabile prestigiul nelumesc, caracterul incontestabil, necondiționat, suprem obiectiv? Cum poate fi păstrat simțul transcendenței veritabile într-o lume în care obiectivările oricărei transcendențe sînt puse în chestiune, relativizate? Cum poate fi păstrată conștiința unei transcendențe efectiv transcendente, mobilizatoare? O primă linie de răspuns ar privi deosebirea dintre obiectivările de tip ecran (sau idol) și obiectivările
STILUL RELIGIEI ÎN MODERNITATEA TÎRZIE by ANCA MANOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/860_a_1740]
-
Riscul tîrziu modern este ca, lăsată în grija persoanei, transcendența să se coloreze relativist, să apară drept chestiune de opinie ori de construcție individuală, subordonată subiectivităților limitate la nivelul lor individual. Cum poate fi semnificată în imaginarul public prezența transcendenței veritabile? Cum poate fi pus în evidență caracterul ei suprem obiectiv, obligatoriu, absolut, de vreme ce omul tîrziu modern s-a obișnuit să refuze ori să pună în cauză transcendențele obiectivate, absolutul instituționalizat? Jocul dintre obiectivitatea transcendenței și libertatea umană devine, în aceste
STILUL RELIGIEI ÎN MODERNITATEA TÎRZIE by ANCA MANOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/860_a_1740]
-
deosebire a binelui de rău, fără preeminența generozității față de ură. Mai abrupt decît Koakowski, Berdiaev tematiza o morală eschatologică a actului creator prin care omul participă deja la libertatea transcendentă. Potrivit lui, creștinismul se putea îndrepta abia de acum înainte spre veritabila lui împlinire, după ce și-ar fi lăsat în urmă milenarele reușite în veac, amestecul cu lumea aceasta, sacralizarea atîtor categorii și corpuri istorice. Se apropie înfricoșata judecată împotriva culturii, înfricoșata judecată împotriva istoriei, profetizează undeva Berdiaev. Produse derivate, potrivit lui Ko
STILUL RELIGIEI ÎN MODERNITATEA TÎRZIE by ANCA MANOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/860_a_1740]
-
inventivă, tolerantă, transcendența devine un accesoriu prețios al tematicii imanente. E vorba despre o secularizare prin anexiune, mai insidioasă, fiindcă transcendența nu e ignorată sau uzurpată, ci instrumentată. și totuși Tocmai fiindcă e, într-un fel sau altul, evacuată, transcendența veritabilă rămîne înfiptă ca un ghimpe în carnea societăților noastre. Cînd e resimțită cu intensitate, absența ei poate ajunge să lucreze în noi precum acul albinei socratice. într-adevăr, ce definește modernitatea noastră? Nu doar refuzarea oricărui temei transcendent, ci mai
STILUL RELIGIEI ÎN MODERNITATEA TÎRZIE by ANCA MANOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/860_a_1740]
-
avem posibilitatea de a verifica pe viu, pînă la capăt, contradicțiile la care conduce autonomizarea lui față de un principiu transcendent. Nu ne dă oare această experiență șansa de a regăsi prin negație, prin contrast, prin absență tema transcendenței, a celei veritabile? Nu ne dă ea șansa de a ne regîndi pe noi înșine în raport cu o transcendență foarte separată, într adevăr, dar spre care omul tinde ca spre Polul perfecțiunii sale? Beneficiul separației Ni se pare într-adevăr firesc, de un secol
STILUL RELIGIEI ÎN MODERNITATEA TÎRZIE by ANCA MANOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/860_a_1740]
-
singure adunări de oameni; altfel spus, să numească un om sau o adunare de oameni care să fie purtătorul persoanei lor și fiecare să se recunoască în toate acțiunile înfăptuite de acea persoană. Acest act echivalează cu încheierea unui contract veritabil, a cărui formulare se regăsește în următoarele cuvinte: "Autorizez acest om sau această adunare de oameni și îi cedez dreptul meu de a mă cârmui singur, cu condiția ca și tu să-i cedezi dreptul tău și să-i autorizezi
Dreptatea ca libertate: Locke și problema dreptului natural by Gabriela Rățulea () [Corola-publishinghouse/Science/84950_a_85735]
-
de timp. În acest tip de suveranitate poporul păstrează dreptul de a se constitui în adunări și de a cere regelui socoteală pentru deciziile luate 59. Dar tipul acesta de ministeriat delegat de către poporul suveran nu este considerat o monarhie veritabilă. Deplasarea cea mai importantă operată de Leviathan constă în modalitatea de justificare a monarhiei. Inițial Hobbes considerase, în De cive, că monarhia și statul natural, fie patriarhal, fie despotic, erau unul și același lucru. Dar în Leviathan monarhia naturală este
Dreptatea ca libertate: Locke și problema dreptului natural by Gabriela Rățulea () [Corola-publishinghouse/Science/84950_a_85735]
-
în experiența sensibilă 28. La acestea mai putem adăuga revelația supranaturală sau divină, dar Locke spune că acest mod de cunoaștere nu face parte din argumentul prezentat în Eseuri. Dintre cele trei moduri de cunoaștere a legii naturale, singurul considerat veritabil este cel bazat pe experiență. Referitor la primul mod de cunoaștere trebuie făcută observația că, dacă admitem că legea naturală este înscrisă în natura umană, trebuie să acceptăm în același timp că ea nu poate fi decât o idee înnăscută
Dreptatea ca libertate: Locke și problema dreptului natural by Gabriela Rățulea () [Corola-publishinghouse/Science/84950_a_85735]
-
Rezultă de aici că legea naturală nu poate fi o idee înnăscută și, mai mult decât atât, "cunoașterea ei face diferența dintre cel înțelept și cel prost"32. Dacă în Eseuri despre legea naturală Locke privilegiază experiența sensibilă ca sursă veritabilă a cunoașterii legii naturale, în Al doilea tratat despre guvernare el lasă să se înțeleagă că legea ar putea fi înnăscută. Omul, spune Locke, "este supus legii naturale care este aceea a lui Dumnezeu și a rațiunii"33. În secolul
Dreptatea ca libertate: Locke și problema dreptului natural by Gabriela Rățulea () [Corola-publishinghouse/Science/84950_a_85735]
-
aplica. Dacă o dispută apare între prinț și câțiva oameni, acolo unde legea e mută sau îndoielnică, iar problema are consecințe importante, cred că arbitrul potrivit pentru asemenea caz ar fi corpul oamenilor"25. Prin urmare, poporul devine singurul și veritabilul arbitru pentru că el singur este fără egal într-o societate în care, în ultimă instanță, toți indivizii, supuși și guvernanți, sunt egali în fața lui. Mai mult decât atât, o societate fondată pe egalitate civilă nu poate funcționa decât dacă există
Dreptatea ca libertate: Locke și problema dreptului natural by Gabriela Rățulea () [Corola-publishinghouse/Science/84950_a_85735]
-
fără a indica sursa, pentru a nu putea fi verificat (schimbă formularea „români transnistreni” a lui Iorga cu „moldoveni”). Și, cu deosebită mândrie, arată că termenul de „Moldovan” este mai vechi decât cel de „Român” (1334 față de 1489) într-un veritabil acces de șovinism: „la momentul când denumirea de Moldoveni era încetățenită, răspândită și folosită pe larg în istorie mai bine de un veac, denumirile de Muntean, Ardelean, Român încă nu existau”. Iar termenul de român era folosit înainte de secolul XIX
„Poporul moldovenesc” şi „limba moldovenească” * De la anexarea țaristă la aniversarea a „650 de ani de la întemeierea Țării Moldovei” by Iulian Sînzianu () [Corola-publishinghouse/Science/91559_a_92365]
-
Participanții s-au deplasat apoi la Biblioteca „Onisifor Ghibu”, unde s-a desfășurat Conferința „60 de ani de la deportările din 6 iulie 1949”, organizată de Asociația Istoricilor din Moldova. Anul jubiliar 2009 a fost marcat și de alegerile parlamentare și veritabilele lupte de stradă care le-au urmat, după ce liderii opoziției au acuzat guvernul comunist de falsificarea flagrantă a scrutinului. Cu această ocazie președintele în exercițiu Vladimir Voronin a ținut să acuze din nou statul român de complicitate și a avertizat
„Poporul moldovenesc” şi „limba moldovenească” * De la anexarea țaristă la aniversarea a „650 de ani de la întemeierea Țării Moldovei” by Iulian Sînzianu () [Corola-publishinghouse/Science/91559_a_92365]
-
țară erau accidental folosite în celălalt stat. Unitatea de cultură și de limbă explică și trecerea frecventă a unor dregători dintr-o țară în alta, ca sfătuitori ai domnilor, acțiune facilitată de numeroasele înrudiri între cele două familii domnești sau veritabile uniuni dinastice între cele două țări. S-a vorbit adesea, cu îndreptățire și susținut de surse documentare consistente și indubitabile, de unitatea în lupta antiotomană, ceea ce adepții moldovenismului neagă cu înverșunare. Un episod din anul 1595 poate fi relevant în
„Poporul moldovenesc” şi „limba moldovenească” * De la anexarea țaristă la aniversarea a „650 de ani de la întemeierea Țării Moldovei” by Iulian Sînzianu () [Corola-publishinghouse/Science/91559_a_92365]
-
devenită carte-montaj (după expresia lui Ion Ianoși, cel ce scrie Postfața volumului), o cercetare cu îndrăzneală exegetică prin graba cu care și-a întins compasul analizelor peste toată cultura filosofică a secolului trecut 8. Autorul recunoaște la Lucian Blaga o "veritabilă și impresionantă obsesie arhitectural-constructivă", dar și cu "momente care trădează o anumită forțare a lucrurilor, o filosofare "cu orice preț"", discursul filosofului extinzîndu-se astfel "din obligație", forțat, inautentic, și nu într-un fel implicit. Atitudinea filosofului se transformă într-o
Cel de-al treilea sens by Ion Dur () [Corola-publishinghouse/Science/911_a_2419]