85,017 matches
-
decis să depună mai mult efort și resurse în designul lumii, adăugând mai multe misiuni secundare în joc. Lumea jocului este reprezentată de Kyrat, o țară ficționala din regiunea munților Himalaya. Cand au construit Kyrat-ul, dezvoltatorii au combinat elemente din regiuni reale, precum Nepal și Tibet, exagerând pe alocuri. Dimensiunea hârtii este similară cu cea din "Far Cry 3", conținând însă un mediu mai diversificat și fiind mai densă și mai variată. Dezvoltatorii au sperat că jucătorii să se simtă ca
Far Cry 4 () [Corola-website/Science/333527_a_334856]
-
pe alocuri. Dimensiunea hârtii este similară cu cea din "Far Cry 3", conținând însă un mediu mai diversificat și fiind mai densă și mai variată. Dezvoltatorii au sperat că jucătorii să se simtă ca niște exploratori atunci cand traversează prin diferitele regiuni. Echipa a sperat și că noua locație să fie credibilă, rămânând însă destul de interesantă pentru jucători. Astfel, ei au creat un Kyrat cu o mitologie și o religie ficționala. Lumea jocului a fost proiectată și pentru că noile funcții, precum mini-elicopterul
Far Cry 4 () [Corola-website/Science/333527_a_334856]
-
a fost lansat pe 10 feburarie 2015 pe console și 12 februarie 2015 pe PC. "Hurk Deluxe Pack" a fost lansat pe 28 ianuarie 2015, adăugând mai multe misiuni și arme. Ultimul DLC, "Valley of the Yetis", adaugă o nouă regiune și misiuni care pot fi jucate de unul sau mai mulți jucători în modul cooperativ. "Valley of the Yetis" a fost lansat pe 10 martie 2015 în Statele Unite și la 11 matie 2015 în Europa. "Far Cry 4" a fost
Far Cry 4 () [Corola-website/Science/333527_a_334856]
-
Ucraina (în ucraineană Україна) este un stat unitar a cărui prim nivel de subdivizare administrativ-teritorială e format din 27 de entități: 24 de regiuni, o republică autonomă (RA Crimeea) și 2 orașe cu statut special (Kiev și Sevastopol). Din februarie-martie 2014, Ucraina nu mai controlează Republica Autonomă Crimeea, ca urmare a anexării acesteia de către Federația Rusă. Regiunile și republica autonomă sunt divizate în 490
Organizarea administrativă a Ucrainei () [Corola-website/Science/333610_a_334939]
-
format din 27 de entități: 24 de regiuni, o republică autonomă (RA Crimeea) și 2 orașe cu statut special (Kiev și Sevastopol). Din februarie-martie 2014, Ucraina nu mai controlează Republica Autonomă Crimeea, ca urmare a anexării acesteia de către Federația Rusă. Regiunile și republica autonomă sunt divizate în 490 de raioane și 176 de orașe cu subordonare regională sau republicană - acestea constituind al doilea nivel al împărțirii administrative. Cel de-al treilea nivel este compus din orașe mici și toate localitățile rurale
Organizarea administrativă a Ucrainei () [Corola-website/Science/333610_a_334939]
-
de unități administrativ-teritoriale din Ucraina era de (în paranteze numărul de la 1 ianuarie 2013): Înafară de diviziunile administrative, diviziuni geografice sunt folosite deseori în diverse scopuri. Astfel, în din punct de vedere geografic Ucraina este împărțită între 4 și 6 regiuni geografice: Ucraina de Vest, Ucraina de Est, Ucraina de Sud, Ucraina Centrală, Ucraina de Nord (ocazional) și Ucraina de Sud-Vest (mai rar). În secolul al XIX-lea Ucraina la fel a fost împărțită în 3 guvernăminte generale ale Imperiului Rus
Organizarea administrativă a Ucrainei () [Corola-website/Science/333610_a_334939]
-
ocazional) și Ucraina de Sud-Vest (mai rar). În secolul al XIX-lea Ucraina la fel a fost împărțită în 3 guvernăminte generale ale Imperiului Rus (Guvernământul General Kiev, Guvernământul General Rusia Mică și Guvernământul General Rusia Nouă și Basarabia), în timp ce regiunea vestică a Ucrainei făcea parte din Austro-Ungaria.
Organizarea administrativă a Ucrainei () [Corola-website/Science/333610_a_334939]
-
de un Imam prezent și in viață "(Hazer wa Mawjud)". Distribuție geografică: Comunitatea nizarită are o prezență globală deși in secolele recente, Ismailiții au fost preponderent o comunitate Indo-Iraniana. Din punct de vedere istoric, comunitatea reflectă diversitatea etnografică a diferitelor regiuni geografice de unde adepții săi au provenit și unde au trăit, care includ Asia Centrală, Persia/Iran, țările arabe și Asia de Sud. Nizariții se regăsesc în mai mult de treizeci de țări diferite, de la Iran, Afganistan, diferite țări din Africa, Bangladeș, India, Pakistan
Nizariți () [Corola-website/Science/333603_a_334932]
-
are ventuzele lor foarte slab dezvoltate și două botrii (pseudobotridii), ele putând însă lipsi prin regresie sau să se multiplice până la șase. Lungimea corpului (strobilul) diferă, în funcție de specie, de la câțiva milimetri până la 12 metri. Proglotele nu se formează întotdeauna în regiunea gâtului, unde zona de creștere poate lipsi; ele se pot forma și prin diviziunea secundară a proglotelor. Ciclul evolutiv are în cele mai dese cazuri au trei gazde, una definitivă și două intermediare; rareori au trei gazde intermediare și foarte
Pseudofilide () [Corola-website/Science/333623_a_334952]
-
obicei, mai lungă, numărul lor poate trece de 1200. Dimpotrivă, la "Taenia echinococcus", corpul este format din 3-4 proglote. Unele specii inferioare de cestode sunt constituite dintr-o singură bucată, deci nu au proglote. Proglotele se formează în urma scolexului, în regiunea "gâtului", care funcționează ca o zonă de creștere continuă; procesul de formare a proglotelor se numește "strobilație". Pe măsură ce se dezvoltă, proglotele se maturează și apoi se rup la extremitatea posterioară a strobilului. Astfel, strobilul se regenerează mereu, păstrându-și dimensiunea
Proglotă () [Corola-website/Science/333632_a_334961]
-
o înfundătură a papilei genitale, numită "atriu genital". Partea terminală a canalului deferent se diferențiază într-un organ de împerechere musculos, exertil, numit "cir", situat în "punga cirului". "Aparatul genital femel." "Ovarul", format din doi lobi mari, este situat în regiunea posterioară a proglotului. El se continuă cu "oviductul", care se deschide într-un "ootip". Aici se deschide și conductul "glandei vitelogene", care este unică și situată înspre marginea posterioară a proglotului, în urma ovarului. În ootip se mai deschid și numeroase
Proglotă () [Corola-website/Science/333632_a_334961]
-
parlamentare din 2006 în Ucraina au avut loc pe 26 martie 2006. La alegeri au participat 45 concurenți electorali și pentru a accede în Râdă Supremă a fost necesară depășirea pragului electoral de 3%. În urma alegerilor 5 concurenți electorali — Partidul Regiunilor, Blocul Iulia Timoșenko, Ucraina Noastră, Partidul Socialist și Partidul Comunist au trecut pragul electoral. Partidul Regiunilor a câștigat în toate regiunile de Sud-Est (inclusiv în Crimeea și Sevastopol), partidul președintelui Viktor Iușcenko „Ucraina Noastră” a luat cele mai multe voturi în Vestul
Alegeri legislative în Ucraina, 2006 () [Corola-website/Science/333635_a_334964]
-
45 concurenți electorali și pentru a accede în Râdă Supremă a fost necesară depășirea pragului electoral de 3%. În urma alegerilor 5 concurenți electorali — Partidul Regiunilor, Blocul Iulia Timoșenko, Ucraina Noastră, Partidul Socialist și Partidul Comunist au trecut pragul electoral. Partidul Regiunilor a câștigat în toate regiunile de Sud-Est (inclusiv în Crimeea și Sevastopol), partidul președintelui Viktor Iușcenko „Ucraina Noastră” a luat cele mai multe voturi în Vestul țării, iar Blocul Iulia Timoșenko - în regiunile centrale (inclusiv în Kiev). Timp de 4 luni după
Alegeri legislative în Ucraina, 2006 () [Corola-website/Science/333635_a_334964]
-
a accede în Râdă Supremă a fost necesară depășirea pragului electoral de 3%. În urma alegerilor 5 concurenți electorali — Partidul Regiunilor, Blocul Iulia Timoșenko, Ucraina Noastră, Partidul Socialist și Partidul Comunist au trecut pragul electoral. Partidul Regiunilor a câștigat în toate regiunile de Sud-Est (inclusiv în Crimeea și Sevastopol), partidul președintelui Viktor Iușcenko „Ucraina Noastră” a luat cele mai multe voturi în Vestul țării, iar Blocul Iulia Timoșenko - în regiunile centrale (inclusiv în Kiev). Timp de 4 luni după alegeri 3 partide „portocalii” - Blocul
Alegeri legislative în Ucraina, 2006 () [Corola-website/Science/333635_a_334964]
-
Socialist și Partidul Comunist au trecut pragul electoral. Partidul Regiunilor a câștigat în toate regiunile de Sud-Est (inclusiv în Crimeea și Sevastopol), partidul președintelui Viktor Iușcenko „Ucraina Noastră” a luat cele mai multe voturi în Vestul țării, iar Blocul Iulia Timoșenko - în regiunile centrale (inclusiv în Kiev). Timp de 4 luni după alegeri 3 partide „portocalii” - Blocul Iulia Timoșenko, blocul „Ucraina Noastră” și Partidul Socialist din Ucraina au purtat negocieri cu privire la formarea "Coaliției Forțelor Democratice", insă Partidul Socialist a participat la formarea "Coaliției
Alegeri legislative în Ucraina, 2006 () [Corola-website/Science/333635_a_334964]
-
Kiev). Timp de 4 luni după alegeri 3 partide „portocalii” - Blocul Iulia Timoșenko, blocul „Ucraina Noastră” și Partidul Socialist din Ucraina au purtat negocieri cu privire la formarea "Coaliției Forțelor Democratice", insă Partidul Socialist a participat la formarea "Coaliției anticriză" împreună cu Partidul Regiunilor și comuniști. Astfel, presedintele Iușcenko a fost obligat să-l propună pe liderul Partidului Regiunilor Ianukovici pentru funcția de prim-ministru și să-l însărcineze cu formarea noului guvern. Guvernul Ianukovici a fost votat cu 271 de voturi din totalul
Alegeri legislative în Ucraina, 2006 () [Corola-website/Science/333635_a_334964]
-
Noastră” și Partidul Socialist din Ucraina au purtat negocieri cu privire la formarea "Coaliției Forțelor Democratice", insă Partidul Socialist a participat la formarea "Coaliției anticriză" împreună cu Partidul Regiunilor și comuniști. Astfel, presedintele Iușcenko a fost obligat să-l propună pe liderul Partidului Regiunilor Ianukovici pentru funcția de prim-ministru și să-l însărcineze cu formarea noului guvern. Guvernul Ianukovici a fost votat cu 271 de voturi din totalul de 450. Majoritatea deputaților din „Ucraina Noastră” și din Blocul Iulia Timoșenko s-au abținut
Alegeri legislative în Ucraina, 2006 () [Corola-website/Science/333635_a_334964]
-
Uranus, prima descoperită vreodată. Giuseppe Piazzi a descoperit planeta Ceres în 1801, o lume mică între Marte și Jupiter, care inițial a fost considerată o nouă planetă. Cu toate acestea, descoperirile ulterioare de mii de alte lumi mici din aceeași regiune a dus la o eventuală reclasificare lor ca fiind asteroizi. Prin 1846, discrepanțe în orbita lui Uranus au determinat pe mulți astronomi să suspecteze prezența unei planete mari în „apropiere”. Calculele lui Urbain Le Verrier în cele din urmă au
Descoperirea și explorarea sistemului solar () [Corola-website/Science/333637_a_334966]
-
în zonă a fost realizată de Stroganovi, o dinastie de negustori care l-a angajat pe hatmanul tătar Yermak să-i învingă pe tătarii siberieni. Yermak a fost ucis în luptă însă trupele ruse și-au instaurat prezența permanentă în regiune. În politica externă, cea mai importantă acțiune din timpul domniei lui feodor a fost înființarea Patriarhiei. În 1589, mitropolitul Job, un aliat apropiat lui Boris Godunov, a fost ridicat la rangul de patriarh cu consimțământul patriarhului de la Constantinopole. În 1591
Feodor I al Rusiei () [Corola-website/Science/333664_a_334993]
-
Vodă, municipiul Chișinău (Republica Moldova). Acesta a fost construit la mijlocul secolului al XIX-lea de către Charles și Nathalie Sicard, nobili francezi care s-au stabilit cu traiul în Basarabia, ultimii au și fondat primul muzeu, dar și prima bibliotecă de prin regiune. Cu toate că are un stil arhitectural clasic francez nemaiîntâlnit în R. Moldova, precum și o vârstă de peste 150 de ani, vila la momentul actual se află într-o stare dezolantă.
Vila Sicard () [Corola-website/Science/333669_a_334998]
-
zonele de silvostepă și stepă. Tularemia, bizamii o transmit ușor altor animale prin urina vărsată în apă. Printre alte boli se numără toxoplasmoza, bruceloza, febra hemoragică de Omsk, listerioza, leptospiroza, febra Q. Reproducerea are loc din primăvară până în toamnă în regiunile temperate și tot anul în cele sudice. În România bizamul se împerechează de mai multe ori începând cu luna martie până în octombrie, o femelă putând avea 3-4 nașteri pe an. Femelele care îngrijesc de pui și alăptează, devin din nou
Bizam () [Corola-website/Science/333689_a_335018]
-
presupune că ar fi decedat la 19 noiembrie 1961) a fost al cincilea copil al guvernatorului New York-ez (mai târziu vicepreședinte) Nelson Aldrich Rockefeller, și un membru de generație a patra al familiei Rockefeller. A dispărut în timpul unei expediții în regiunea Asmat a Noii Guinee Olandeze. În 2014, Carl Hoffman a publicat o carte care a intrat în detaliile cu privire la ancheta „uciderii” lui, în care sătenii și bătrânii tribului recunosc ca Rockefeller ar fi fost ucis după ce a înotat la țărm
Michael Rockefeller () [Corola-website/Science/333683_a_335012]
-
acvatică, având o coadă mult mai lungă, care este turtită latero-lateral, folosită drept cârmă. La membrele posterioare ei au degetele parțial unite printr-o membrană înotătoare, mărginită de peri aspri, pentru a ajuta la înot. le sunt larg răspândite în regiunea holarctică, fiind găsite pe întreg teritoriul al zonei temperate din America de Nord, Europa și Asia. Lemingii se întâlnesc la latitudini nordice extreme până la Cercul Polar, iar câteva specii de șoareci arvicolini sunt endemice în munți. Bizamul este nativ în America de Nord și
Arvicoline () [Corola-website/Science/333685_a_335014]
-
Europa și Asia. Lemingii se întâlnesc la latitudini nordice extreme până la Cercul Polar, iar câteva specii de șoareci arvicolini sunt endemice în munți. Bizamul este nativ în America de Nord și a fost introdus pe scară largă în Europa și în unele regiuni din America de Sud. Arvicolinele ocupă o gamă largă de habitate. De obicei, trăiesc în zonele cu pajiști deschise și sunt extrem de numeroase în preriile americane și stepele eurasiatice. Unele specii, cum ar fi șoarecii de pădure ("Clethrionomys") sau șoarecii de copac
Arvicoline () [Corola-website/Science/333685_a_335014]
-
extrem de numeroase în preriile americane și stepele eurasiatice. Unele specii, cum ar fi șoarecii de pădure ("Clethrionomys") sau șoarecii de copac ("Arborimus") trăiesc în număr mare în tufărișuri și păduri, inclusiv în pădurile boreale nordice. Câteva specii sunt endemice pentru regiunile montane, iar șoarecii de munte ("Alticola") se întâlnesc până la 6000 m deasupra nivelului mării în Himalaya. Șobolanii de apă ("Arvicola") și bizamul ("Ondatra zibethicus") trăiesc în habitate acvatice dulcicole: în râuri și lacuri cu apă stătătoare. Șobolanii de apă se
Arvicoline () [Corola-website/Science/333685_a_335014]