85,017 matches
-
declanșând o noua ofensivă împotriva forțelor ucrainiene. Pe 18 februarie separatiștii cuceresc nodul feroviar Debaltevo. Pe 11 februarie a fost semnat un nou armnistițiu care urma să intre în vigoare pe 15 februarie și care cerea retragerea armamentului greu din regiune. Ucrainienii au început retragerea armamentului greu pe 26 februarie. După declarația de către activiștii proruși privind crearea Republicii Populare Donetsk și Republicii Populare Harkiv și intenția de a face un referendum după asemănarea celui din Crimea, președintele interimar a anunțat începutul
Conflictul armat din estul Ucrainei () [Corola-website/Science/333769_a_335098]
-
ocupat clădirea administrației și procuratorii regionale, fără a întâlni rezistență. Colaboratorii poliției, care apărau clădirea, au trecut de partea activiștilor și și-au pus panglica Sfântului Gheorghe. Deasupra clădirii administrării regionale s-a arborat drapelul Rusiei. La 11 mai în regiunile Donețk și Luhansk au avut loc câte un referendum privind soarta lor. Conform spuselor organizatorilor, prezența la vot a fost de 75 % în ambele regiuni, dintre care pentru independența Donețkului au votat 89 %, iar pentru cea Luhanskului - 96 %. Conform declarațiilor
Conflictul armat din estul Ucrainei () [Corola-website/Science/333769_a_335098]
-
Sfântului Gheorghe. Deasupra clădirii administrării regionale s-a arborat drapelul Rusiei. La 11 mai în regiunile Donețk și Luhansk au avut loc câte un referendum privind soarta lor. Conform spuselor organizatorilor, prezența la vot a fost de 75 % în ambele regiuni, dintre care pentru independența Donețkului au votat 89 %, iar pentru cea Luhanskului - 96 %. Conform declarațiilor lui Turcinov, la referendum au participat aproximativ 24 % din populația Regiunii Donețk, și respectiv 32 % din cea a Regiunii Luhansk. Conform rezultatelor referendumurilor, republicile autoproclamate
Conflictul armat din estul Ucrainei () [Corola-website/Science/333769_a_335098]
-
soarta lor. Conform spuselor organizatorilor, prezența la vot a fost de 75 % în ambele regiuni, dintre care pentru independența Donețkului au votat 89 %, iar pentru cea Luhanskului - 96 %. Conform declarațiilor lui Turcinov, la referendum au participat aproximativ 24 % din populația Regiunii Donețk, și respectiv 32 % din cea a Regiunii Luhansk. Conform rezultatelor referendumurilor, republicile autoproclamate și-au declarat suveranitatea la 12 mai, exprimându-și dorința de a intra în componența Rusiei, să creeze Novorusia și să intre în Uniunea Vamală Euroasiatică
Conflictul armat din estul Ucrainei () [Corola-website/Science/333769_a_335098]
-
a fost de 75 % în ambele regiuni, dintre care pentru independența Donețkului au votat 89 %, iar pentru cea Luhanskului - 96 %. Conform declarațiilor lui Turcinov, la referendum au participat aproximativ 24 % din populația Regiunii Donețk, și respectiv 32 % din cea a Regiunii Luhansk. Conform rezultatelor referendumurilor, republicile autoproclamate și-au declarat suveranitatea la 12 mai, exprimându-și dorința de a intra în componența Rusiei, să creeze Novorusia și să intre în Uniunea Vamală Euroasiatică. Totul s-a început la 12 aprilie 2014
Conflictul armat din estul Ucrainei () [Corola-website/Science/333769_a_335098]
-
rebeli, încercând să ocupe pozițiile ce fac legătura dintre Donețk și Luhansk și să-i taie de la hotarul cu Rusia. Cu toate acestea în august a fost un moment de cotitură: la început rebelii au ocupat o zonă din sudul regiunii Luhansk, care avea hotar cu regiunea Rostov, iar la sfârșitul lunii au început să contraatace. La 17 iulie, în regiunea Donețk s-a prăbușit avionul Boeing 777-200ER, care aparținea companiei Malaysia Airlines. În multe articole de presă se stipula că
Conflictul armat din estul Ucrainei () [Corola-website/Science/333769_a_335098]
-
fac legătura dintre Donețk și Luhansk și să-i taie de la hotarul cu Rusia. Cu toate acestea în august a fost un moment de cotitură: la început rebelii au ocupat o zonă din sudul regiunii Luhansk, care avea hotar cu regiunea Rostov, iar la sfârșitul lunii au început să contraatace. La 17 iulie, în regiunea Donețk s-a prăbușit avionul Boeing 777-200ER, care aparținea companiei Malaysia Airlines. În multe articole de presă se stipula că vina acestei tragedii o poartă rebelii
Conflictul armat din estul Ucrainei () [Corola-website/Science/333769_a_335098]
-
Cu toate acestea în august a fost un moment de cotitură: la început rebelii au ocupat o zonă din sudul regiunii Luhansk, care avea hotar cu regiunea Rostov, iar la sfârșitul lunii au început să contraatace. La 17 iulie, în regiunea Donețk s-a prăbușit avionul Boeing 777-200ER, care aparținea companiei Malaysia Airlines. În multe articole de presă se stipula că vina acestei tragedii o poartă rebelii și Rusia. Folosindu-se de confuzia creată și investigarea prăbușirii, trupele ucrainene au preluat
Conflictul armat din estul Ucrainei () [Corola-website/Science/333769_a_335098]
-
care se afla sub controlul militarilor ucraineni. Sub foc s-au aflat și câteva raioane a orașului, aflate sub controlul rebelilor. Potrivit centrului de presă al Operațiunii Antiteroriste, rebelii au deschis focul aspra unor poziții ocupate de trupele ucrainene din regiunea Donețk. De asemenea, operațiuni active de luptă au fost efectuate în Debalțeve. La 6 noiembrie s-au intensificat operațiunile militare în Republica Populară Donețk, când potrivit spuselor rebelilor un convoi de vehicule blindate ucrainean a intrat în Iasînuvata. În urma ciocnirilor
Conflictul armat din estul Ucrainei () [Corola-website/Science/333769_a_335098]
-
această primire favorabilă pe seama faptului că Imru’ al-Qays era creștin ( firește, o supoziție rămasă neconfirmată ). Se presupune, de asemenea, că împăratul bizantin ar fi urmărit, prin "sprijinul acordat poetului", să contracareze strădania regilor persani de a-și extinde dominația asupra regiunilor locuite de arabi. Pe drumul întoarcerii în apropiere de actualul oraș Ankara, Imru’ al-Qays s-ar fi îmbolnăvit de variolă și ar fi murit, pe la anul 541, când nu împlinise încă patruzeci de ani. Legenda pune moartea sa pe seama unei
Poezia arabă în epoca preislamică, Ğāhilīya (secolele VI-VII) () [Corola-website/Science/333738_a_335067]
-
este brună-cenușie, mai uniformă pe partea ventrală și cu nuanțe de galben-roșcat pe partea superioară a corpului. Craniul cuneiform este lat, turtit dorso-ventral, cu creste proeminente la adult. Crestele supraorbitale ale oaselor frontale absente. Creasta sagitală mare. Creasta lambdoidă prezentă. Regiune occipitală a craniului mult mărită în dimensiuni și vizibil înclinată înainte. Arcadele zigomatice sunt slab dezvoltate, subțiri, larg separate și orientate aproape orizontal. Bulele timpanice osoase de dimensiuni mici, aplatizate. Canalul infraorbital este larg și traversat de un fascicul al
Orbete () [Corola-website/Science/333784_a_335113]
-
una inghinală, Numărul diploid de cromozomi de la 48, 50, 54 și 56 la orbetele mic ("Spalax leucodon") până la 60 la orbetele mare ("Spalax microphthalmus") și 62 la orbetele gigant ("Spalax giganteus"). Cele 13-16 specii de orbeți sunt răspândite în estul regiunii mediteraneene și sud-estul Europei - Austria, Ungaria, România, Republica Moldova, Ucraina, Bulgaria, fosta Iugoslavie, Grecia, Turcia, în stepele și silvostepele părții europene a Rusiei la est până la râul Emba, în sud-vestul Asiei (Iran, Irak, Siria, Israel, Iordania) și nord-estul Africii (regiunile nordice
Orbete () [Corola-website/Science/333784_a_335113]
-
estul regiunii mediteraneene și sud-estul Europei - Austria, Ungaria, România, Republica Moldova, Ucraina, Bulgaria, fosta Iugoslavie, Grecia, Turcia, în stepele și silvostepele părții europene a Rusiei la est până la râul Emba, în sud-vestul Asiei (Iran, Irak, Siria, Israel, Iordania) și nord-estul Africii (regiunile nordice ale Egiptului și ale Libiei). Orbeții trăiesc în zonele de silvostepă, stepă, semideșert și deșert. Urcă în munți până la 2400 m deasupra nivelului mării. Orbeții sunt rozătoare exclusiv vegetariene. Ei consumă rădăcinile plantelor, rizomi, bulbi, tuberculi, cepe și părțile
Orbete () [Corola-website/Science/333784_a_335113]
-
trifoi, lucernă, apoi morcovii, cartofii. Orbeții sunt vânați de mustelide, dihor de stepă, nevăstuică. Ieșind rar la suprafață nu constituie un vânat pentru păsările răpitoare. Gestația durează aproximativ o lună. Pe parcursul anului femelele nasc o singură dată 2-4 pui. În regiunea mediteraneeană femelele nasc din februarie până în martie. Nou-nascutii sunt fără păr, neajutorați, cântăresc în medie aproximativ 5 g, ajungând la o lungime de 5 cm. După aproximativ 2 săptămâni după naștere ei se acoperă cu peri cenușii lungi și ajung
Orbete () [Corola-website/Science/333784_a_335113]
-
adesea plasele pescarilor în statele din sud-estul SUA. Peștii aligator sunt prădători importanți în majoritatea ecosistemelor acvatice unde ei se întâlnesc. Carnea lepisosteiformelor este foarte osoasă și de obicei nu este consumată de către oameni. Excepțiile includ New Orleans și unele regiuni din sud-estul Statelor Unite unde carnea peștelui aligator este vândută, și regiunile vestice din sudul Mexicului și Guatemala, unde lepisosteul tropical ("Atractosteus tropicus") este un pește comestibil important. Icrele lepisosteiformelor sunt toxice. Solzi ganoizi ai acestor pești au fost folosiți în
Lepisosteiforme () [Corola-website/Science/333788_a_335117]
-
prădători importanți în majoritatea ecosistemelor acvatice unde ei se întâlnesc. Carnea lepisosteiformelor este foarte osoasă și de obicei nu este consumată de către oameni. Excepțiile includ New Orleans și unele regiuni din sud-estul Statelor Unite unde carnea peștelui aligator este vândută, și regiunile vestice din sudul Mexicului și Guatemala, unde lepisosteul tropical ("Atractosteus tropicus") este un pește comestibil important. Icrele lepisosteiformelor sunt toxice. Solzi ganoizi ai acestor pești au fost folosiți în trecut în confecționarea bijuteriilor, vârfurilor săgeților și a ornamentelor. Peștii aligator
Lepisosteiforme () [Corola-website/Science/333788_a_335117]
-
cu Maria, ca să le fie de pomenire veșnică. Anul Domnului 1802.” Bisericuța a fost târnosită după refacerea picturii interioare, pe 22 iunie 1964, de către Episcopul Valerian Zaharia al Oradei. Aceasta fiind una din cele mai frumoase biserici din piatră din regiune, cu mare vechime și arhitectură excepțională, a fost înscrisă în lista monumentelor istorice în anul 1971. În același an a fost instalată pardoseala din mozaic ce a înlocuit-o pe cea din cherestea de stejar. Între anii 2003-2007 s-au
Biserica de piatră „Sf. Apostoli Petru și Pavel” din Tăuții de Sus () [Corola-website/Science/333791_a_335120]
-
fălcile sale puternice cu dinți ascuțiți. Este atras de mirosul de sânge și de produse alimentare, mănâncă și resturi de pește, de mici animale sau atacă păsări acvatice. Perioadă de reproducere poate fi în lunile de primăvară sau vară în funcție de regiunea în care trăiește. După împerechere femelă își depune icrele în apă pe plantele acvatice, acestea nu sunt comestibile drept caviar, din contră sunt otrăvitoare. După o perioadă de numai 7 zile icrele eclozează și apare puietul ce se hrănește cu
Pește aligator () [Corola-website/Science/333796_a_335125]
-
între Imperiul Britanic (în principal India Britanică) și armata otomană. Comandamentul britanic spera să apere zăcămintele de petrol din Orientul Apropiat și să cucerească Mesopotamia ce se afla sub dominație otomană. Comandamentul otoman n-a planificat careva acțiuni în această regiune, cu toate acestea, începutul ofensivei britanice i-a impus să formeze armata a 6-a ca să le poate ține piept în Mesopotamia. În anul 1916 otomanii au reușit să încercuiască și să ia ostatici o grupare de militari britanici din
Campania din Mesopotamia (Primul Război Mondial) () [Corola-website/Science/333804_a_335133]
-
și Khorasan), de asemenea Marea Britanie avea interese în Kuweit. Pe lângă apărarea uzinelor de prelucrare a petrolului din Persia, comandamentul britanic a luat decizia să cucerească punctele petrolifere de pe teritoriul mesopotamiei otomane. Comandamentul armatei otomane n-a planificat vreo acțiune în regiunea dată. Istoricul militar britanic Liddell Hart scria: „Zone petroliere din apropierea golfului Persic avea o foarte mare importanță pentru alimentarea Marii Britanii cu petrol”. Conducerea Imperiului Otoman a luat drept primordial Frontul din Caucaz. Pe lângă luptelor cu trupele rusești din Caucaz se
Campania din Mesopotamia (Primul Război Mondial) () [Corola-website/Science/333804_a_335133]
-
Roșii. În noiembrie 1914 în Mesopotamia se afla Divizia 38-a de infanterie a armatei otomane sub comanda locotenent-colonelului Süleyman Askerî Bei, care era amplasată în orașele Al-Faw și Besra. Curând comandamentul otoman a creat „Batalionul Irakian” pentru operațiunile din regiune. Comandamentul britanic a format „Trupele Indiene de expediție D” din Armata Indiană Britanică sub comanda lui John Nixon.. Din componența acestor trupe a făcut parte Divizia a 6-a de infanterie.
Campania din Mesopotamia (Primul Război Mondial) () [Corola-website/Science/333804_a_335133]
-
realizată practic folosind aceleași tehnici și echipamente ca și-n cazul colonizării Lunii. Temperatura lui Mercur poate ajunge la 700 K (427 °C, 800 °F) în apropierea ecuatorului, suficient de fierbinte pentru a topi plumbul. Cu toate acestea, temperaturile din regiunile polare sunt mult mai reci, fiind mai puțin de 273 K (0 °C, 32 °F), datorită acestui lucru polii sunt locul cel mai potrivit pentru întemeierea unei viitoare colonii. Nu există îndoială că există depozite considerabile de gheață și, probabil
Colonizarea planetei Mercur () [Corola-website/Science/333807_a_335136]
-
reci, fiind mai puțin de 273 K (0 °C, 32 °F), datorită acestui lucru polii sunt locul cel mai potrivit pentru întemeierea unei viitoare colonii. Nu există îndoială că există depozite considerabile de gheață și, probabil, alte substanțe volatile în regiunile umbrite ale craterelor polare. Zonele polare nu suportă variațiile zilnice extreme de temperatură, comune zonelor ecuatoriale ale suprafeței lui Mercur. Din aceste motive n-ar fi mari dificultăți în menținerea structurilor de colonii în regiunile polare decât în altă parte
Colonizarea planetei Mercur () [Corola-website/Science/333807_a_335136]
-
probabil, alte substanțe volatile în regiunile umbrite ale craterelor polare. Zonele polare nu suportă variațiile zilnice extreme de temperatură, comune zonelor ecuatoriale ale suprafeței lui Mercur. Din aceste motive n-ar fi mari dificultăți în menținerea structurilor de colonii în regiunile polare decât în altă parte pe Mercur. Fiind cea mai apropiată planetă de Soare, Mercur are rezerve uriașe de energie solară. Cantitatea de energie solară pe o unitate de suprafață este de 9,13 kW/m² (pentru Pământ și Lună
Colonizarea planetei Mercur () [Corola-website/Science/333807_a_335136]
-
pregătit o acțiune de amploare pe 18 august împotriva stațiilor de sectoare ale RAF. Planul de atac al "Luftwaffe" era simplu. Bombardierele urmau să atace aeroporturile RAF situate în colțul de sud-est al Angliei. Cele mai importante aeroporturi din această regiune aflate sub comanda lui Keith Park și a Grupului RAF Nr. 11 erau RAF Kenley, Biggin Hill, Hornchurch, North Weald, Northolt, Tangmere și Debden. Primele cinci se aflau pe centura de apărare a Londrei Mari. Tangmere era în sud, lângă
The Hardest Day () [Corola-website/Science/333715_a_335044]