11,044 matches
-
în urmă cu o săptămână golise câteva sticle de vin pe terasa localului în compania plutonierului Caraiman. Intrase să își cumpere țigări și întâmplarea a făcut să îl zărească așezat la una dintre mese. În prima clipă crezuse că se înșelase, personajul cu tâmplele strânse între pumni privind la ceva ce numai el vedea, se arăta mai degrabă asemenea unui bătrân gârbovit sub povara anilor decât tânărul subofițer model prezent în fiecare dimineață pe platoul unității, fix la ora 7. Simțise
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
care se așează pe una din cele câteva lăzi pline cu benzi de cartușe pentru mitralieră, stivuite lângă intrare. Îl cheamă alături pe Marius. Consideri că viața nu mai are răbdare cu tine și te grăbești să închei socotelile? Vă înșelați domnule, să-mi doresc o moarte timpurie este ultimul meu gând. Băiete dragă...eu te înțeleg. Numai pentru un om care a fost în situația ta, atitudinea capătă un sens. Puterea ta era ea. Și ziua când a dispărut a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
a colonelului Pietrosu, adeptul vieții spartane, cu o țigară în colțul buzelor pe care mai mult o mestecă decât o fumează, produce stupoare și îngrijorare celor doi ofițeri. Efortul considerabil al comandantului să afișeze o aparență calmă nu poate să înșele pe nimeni. Sub zâmbetul degajat, indignarea este mai mult decât evidentă Poftiți mai aproape domnilor. În picioare, lângă el, maiorul Moga. Un chip impenetrabil, parcă cioplit în piatră. Doar privirea ochilor căprui dezvăluie clocotul unei puternice furii interioare. Mâneca stângă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
unii, dar el știe mai bine. Rănit de explozia unui mortier, trăise câteva zile surd și orb ca o cârtiță. Își revenise până la urmă. Inclusiv cu vederea și crezuse că lăsase în urmă coșmarul acelei perioade. Dar iată că se înșelase. Sau poate era numai o părere. Tot așa de bine poate să fie doar oboseala. Începe din nou să ningă, cu fulgi mari ca niște pufuri de păpădie înghețate. Înserarea se apropie vertiginos și în umbrele crepusculului copacii capătă forme
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
nici chiar așa la minut, dar pe măsură ce se apropie simt cum mă doare călcâiul. Și când începe să mă ia cu mâncărimi în talpă, atunci se gătește! Așa pățeam când eram cu oile la munte și niciodată semnele nu au înșelat. Cam la vremea sorocită de Florea, prin fantele crestelor se vede cum pe cer încep să alerge într-o goană nebună norii de furtună. În bezna și mai groasă datorită ninsorii transformată într-un viscol zdravăn ce poartă aiurea crengile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
e impresia ce mi-o lăsase, că executa dispoziții ierarhice, sfîrșitul a fost la Canal, unde am fost trimis «pe cale administrativă», adică ocolind justiția, să execut doi ani de detenție. Dumneata știi... Oricărei dictaturi i-e teamă de justiție. - «Vă Înșelați, vorbii, va veni o vreme În care vor subjuga și justiția, fără să Înțeleg nici azi de ce a fost nevoie de așa ceva, iar judecătorii, bieți oameni trecători și ei, fără să aibă măcar posibilitatea să se spele pe mîini În fața
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1888_a_3213]
-
ochilor”. Lăsă mîna dreaptă să-i atîrne, atingînd cu vîrful degetelor covorul persan ce acoperea parchetul camerei pînă sub canapea. „Și totuși sînteți prea tînăr pentru funcția ce-o Îndepliniți. Ce cîntar aveți dumneavoastră să stabiliți adevărul? și dacă vă-nșelați? Într-un fel, mă uit la dumneavoastră cu uimire. O profesiune extraordinară!” - „Și nedreaptă - i se răspunse - asemeni lui Dumnezeu, care trebuie să hotărască singur ce e drept și ce au e drept. Și cîte zeci de Întrebări roiesc În jurul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1888_a_3213]
-
Într-o societate pustiită de drepturi, unii din cei de sus, dar numai unii, și foarte puțini din cei mulți, credeau cu adevărat În idee, ca la urmă, căci venea și această clipă, să-și dea seama că s-au Înșelat, că s-au aflat În slujba unei Închisori, a unei aberații anume construite, că ei le sunt cele mai devotate victime, dar nu mai au la poarta cărei conștiințe să-și găsească salvarea. Rex stătea, cum am spus, Întins la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1888_a_3213]
-
că sînt profesoară de franceză, - acum profesoară de Împrumut, la ce se nimerește. Asta e, domnule judecător. Ce-o să mai fie? - PÎnă la urmă foarte bine, răspunse domnul Pavel În locul meu. Nici o anomalie nu ține o mie de ani. - Vă Înșelați. Evul Mediu a ținut, spusei. - Dar tot s-a terminat, răspunse. - Ne terminăm și noi pînă atunci, vorbi Marga Popescu. - Asta n-are nici o importanță, precizai. Și-apoi de unde știți dumneavoastră - spusei deodată, nici eu nu știu cum și de unde mutînd direcțiile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1888_a_3213]
-
v-ați interesat de mine, vă mulțumesc și să vă dea Dumnezeu sănătate. Ne e dor de dumneavoastră.” Scrisul mărunt, Încărcătura de suflet ce Îl cuprindea ridicau o cupolă mult Înaltă peste puțina lui știință de carte. Instinctul, care nu Înșeală, Îl făcuse să Înțeleagă un adevăr comun oricărei dictaturi, și anume că eliberarea era un simulacru, că toată țara nu era decît o Închisoare ca și zecile de penitenciare ce funcționau anume pentru a nu se observa Întregul. Adevărul, acesta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1888_a_3213]
-
săvîrșească o gravă impietate, era liniștită de această intimitate, o mulțumire ce i se vedea pe față, că prietenele ce continuau s-o viziteze puneau, cîte vedeau, pe seama fie a firii ei „abia acum descoperită” asupra căreia, erau convinse, se Înșelaseră pînă atunci, fie a unei ușoare scrînteli „din ce În ce mai evidentă”. 10. Mijlocul lunii mai. Se Împlinea o jumătate de an de la plecarea domnului Pavel. Zăpada trecuse, zilele se topiseră, vîntul noii primăveri bătea ușor În rufele doamnei Pavel, Întinse la uscat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1888_a_3213]
-
din doctrină. GÎndește-te la legile tale. Ce-ar fi de pildă codul tău civil fără codul de procedură civilă care să-l pună În mișcare, să-i realizeze intențiile, preceptele? - Nu cred. E o eroare! - Nu-i nici o eroare. Te Înșeli. Totdeauna te-ai Înșelat. Ai visat libertăți care n-au fost, purități care n-au existat. Se ridică În picioare, Își strînse pelerina pe el, zîmbi; simții o mare libertatea spiritului. - Dar nu mi-ai spus dacă greșesc sau nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1888_a_3213]
-
legile tale. Ce-ar fi de pildă codul tău civil fără codul de procedură civilă care să-l pună În mișcare, să-i realizeze intențiile, preceptele? - Nu cred. E o eroare! - Nu-i nici o eroare. Te Înșeli. Totdeauna te-ai Înșelat. Ai visat libertăți care n-au fost, purități care n-au existat. Se ridică În picioare, Își strînse pelerina pe el, zîmbi; simții o mare libertatea spiritului. - Dar nu mi-ai spus dacă greșesc sau nu. - Nu, pentru că ești de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1888_a_3213]
-
tăviță niște resturi de pîine; părul Îi era vopsit, eram uimit, dar la rădăcină, firele de păr - abia observabil - erau albe: Îmbătrînise. Și totuși nu. Era o tinerețe solemnă ce Întîrzia În preajma zăpezilor ce aveau să vină. Vremea și privirea Înșală, gîndeam, că intrăm În lumea asta și ieșim din ea mereu Înșelați. Și Ana vorbea... sau poate Încetase de mult să vorbească și numai sufletul meu o mai auzea din alte vremi. În dimineața zilei următoare, calmă de primăvară, cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1888_a_3213]
-
mereu reamenajate să nu se vadă fisurile fundamentale. Și tu vorbeai de conștiință. Mulți din cei care au aderat, care dețin funcții, mai mult sau mai puțin de control, pentru propaganda tinerilor naivi de altădată, au Înțeles că s-au Înșelat, că au crezut, că nu mai au ce face, că energiile lor se topesc În van. Amurgul intra În cenușiu. - Am venit să-ți vorbesc, reluă el, pentru că te aflai În cumpănă, iar eu, la toate răscrucile tale de viață
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1888_a_3213]
-
mi se opri În privirea ei nefirească pentru această lume. - Keti, Încercai, mi-e dor, aș vrea să ne mai vedem măcar o dată pe banca din Grădina publică, la fel ca-n urmă cu 47 de ani. De atunci... - Te Înșeli. Ne-am mai Întîlnit de-atunci de atîtea ori acolo, dar tu nu știi. - Nu Înțeleg. - De aici unde ești nu se Înțelege. CÎnd va veni timpul tău vei pricepe totul. Nici spațiul, nici timpul, nici alte opreliști nu vor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1888_a_3213]
-
Pe de altă parte, am constatat următorul lucru: ori de câte ori un autor este antrenat în construcții de anvergură - care, la un moment dat, ajung inevitabil să îl exaspereze - simte nevoia să se abandoneze unor îndeletniciri... literare cu finalitate mai apropiată. Mă înșel? ,,Sastisirea" de literatură se tratează tot cu... literatură? - Așa este: răul de literatură nu se poate trata decât revenind la literatură. În limbajul alcoolicilor profesioniști, acest lucru înseamnă "a te drege". Te dregi a doua zi, dimineața, cu puțin alcool
Eugen Simion: "Mi-ar plăcea să formez o echipă de 5-6 critici tineri, care să scrie cu regularitate despre literatura română" by Ioana Revnic () [Corola-journal/Journalistic/8336_a_9661]
-
oportunistă a lui Nae (iar noi știm că nu era numai o simplă schimbare, ci ultimul segment al unei evoluții politice ultranaționaliste); a spus, lapidar, că în privința traseului politic al "directorului său de conștiință": "Trebuie să recunosc astăzi: m-am înșelat". Trauma de a se simți trădat nu a fost însă suficientă pentru o ruptură. Dezamăgit de ceea ce el a diagnosticat drept oportunismul politic al lui Nae, Sebastian a continuat să-l iubească. La fel ca-n istoria lui de amor
Diavolul și ucenicul său: Nae Ionescu - Mihail Sebastian by Marta Petreu () [Corola-journal/Journalistic/8608_a_9933]
-
de altfel, e conștient de slăbiciunile memoriei sale, adăugînd la cele spuse: "Am uitat pe cineva? Se poate... Răsfoind zilele acestea la Academie colecția ŤNoutățeiť și alte cîteva, abia am reușit să identific propriele mele pseudonime...") Firește, nu se putea înșela totuși asupra proprietarului, Giordano, pe numele său real Berman Goldner. Acesta nu era însă doar atît, căci unul dintre cei amintiți, Rodion, într-un articol intitulat Proces unei calomnii 12, îl numește pe Giordano "directorul nostru". În ce-l privește
Pseudonimele lui G. Ibrăileanu Colaborator la "Noutatea" (Iași, 1897) by Victor Durnea () [Corola-journal/Journalistic/8660_a_9985]
-
în acel moment. Mecanismele distructrive ale puterii puse în mișcare nu ajunseseră încă să anihileze toate structurile existente ale vieții politice, sociale și culturale. Procesul a durat câțiva ani. Kundera mai preda încă la facultate și era - dacă nu mă înșeală memoria - și redactor la o revistă de cultură. Câteva din cărțile lui, printre care ciclul de povestiri Iubiri caraghioase și romanul Gluma, apăruseră la Paris, în traducerea lui François Kérel - primite triumfal de critică și public. Despre un alt roman
Milan Kundera arta romanului by Simona Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/8717_a_10042]
-
D-voastră însă nu schimbați nimic din criză, căci sunteți de-a dreptul un cabinet de conflict, cabinetul politicei personale. N-aveți nici încredere provizorie, nici definitivă, tot așa de puțin puteți conta pe sprijinul nostru. Nu ne veți putea înșela nici pe noi, nici țara: vouă nu vă vom face plăcerea de a înlătura toate greutățile, ci noi cerem o soluțiune definitivă. Majoritatea vă zice vouă, noilor miniștri, că sunteți de o mie de ori vinovați, primind conflictul; în această
Opere 10 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295588_a_296917]
-
ar fi vremea vreme și țara pe pace. Daca tăcem, nu de răul și frica radicalilor tăcem. După aceea arată cum conservatorii au combătut războiul ofensiv și au crezut că și Camerele or fi contra lui, și cum s-au înșelat, căci națiunea, mai ales cea oacheșă de tot, reprezentată de d. Fundescu, au fost pentru război până în pânzele albe. Un singur lucru uită "Romînul". Națiunea, care urmează totdeauna porunca Domnului ei, precum se și cade, și înconjură steagul țării, oriunde
Opere 10 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295588_a_296917]
-
și urmează unde-l cheamă steagul țării și Domnul. Aceasta-i națiunea despre care radicalii să dovedească că, daca le-ar fi spus verde ce vor d-lor, ar fi zis: Da, voim și noi. Pe cine vrea " Romînul" să înșale cu reprezentațiunea națiunii adunată în fabrica de palavre din Dealul Mitropoliei? Pe noi desigur că nu ne poate. [8 decembrie 1877] ["DRUMURILE S-AU TROIENIT... "] Drumurile s-au troienit și comunicația telegrafică pare întreruptă, nici o știre din străinătate nu vine
Opere 10 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295588_a_296917]
-
frazelor o puteau învăța bine din gazetele străine. Oamenii scot acolo gazete în toate zilele și neavând ce spune, abstracțiunile le vin foarte bine la-ndemînă, căci prin mijlocul lor poți scrie coale întregi fără să spui nimic. Să nu ne înșelăm. Beția de cuvinte din gazetele românești e numai întrecerea beției de cuvinte din cele străine. Mai puțin culți, deci având mai puține de împărtășit decât străinii, gazetarii noștri au și mai multă nevoie de gură decât de cap, dar și
Opere 10 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295588_a_296917]
-
august 1866 care a proclamat pentru două ore ridicula republică de la Ploiești este dară ales pentru a înfățișa pe lângă ilustrul comandant al armatelor ruse din Asia disciplina și virtuțile ostăsești ale armatei române. Frumoasă și nemerită alegere! Dacă nu ne înșelăm, este a șasea răsplată pe care a obținut-o d-l Candiano de la începutul campaniei; să numărăm: 1. Gradul de maior, 2. Virtutea militară, 3. Crucea S-tului George, 4. Steaua României, 5. Gradul de locotenent-colonel, 6. Misiunea la Tiflis. Fericită
Opere 10 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295588_a_296917]