9,974 matches
-
prozatori și de poeți. Primii își înmulțesc treptat vadurile, astfel că un autor ca Liviu Rebreanu putea să afirme, la începutul deceniului al patrulea, că „un roman găsește ușor peste zece mii de cititori”, tiraj la care cei mai mulți dintre poeți nu îndrăzneau nici măcar să viseze. Volumele acestora depășeau rareori cinci mii de exemplare (dacă te numeai Arghezi), și, în ciuda prețurilor mici, abia se vindeau. Poezia, păduchii și rîia Apariția volumului Plumb a fost anunțată în ianuarie 1916. în aceeași lună, în numărul
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
categorie sînt mai multe: în formulări perifrastice, în poezie; directe, de cîteva ori, în proză. Autorul lui Cu voi... e, după Al. Depărățeanu, Al. Macedonski, Traian Demetrescu, Mircea Demetriade, D. Th. Neculuță și Radu D. Rosetti, unul dintre poeții care îndrăznesc să scrie despre prostituate. în „De iarnă”, ele sînt ultimele figuri din cortegiul celor afectați de rigorile anotimpului: „în ecouri bocitoare/ Vine iarna, vine acuși -/ Plîng copile pe la uși/ Din harmonii cerșitoare.// Plîng fecioare din clavire/ Prin palate boierești -/ Plîng
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
Poate de aci i se trage inhibiția de a se numi pe sine „scriitor”. Oricum, titlul acesta era compromis: „Pe atunci [adică în primul deceniu al secolului trecut - n. m.] - zice undeva Rebreanu - prestigiul scriitorilor era foarte scoborît. Nimeni nu îndrăznea să se numească scriitor, căci era confundat cu copiștii de la primărie”2). Pe Bacovia îl obosește și-l irită o activitate de acest gen. Sila lui față de ea e evidentă în ultima strofă din „Belșug”: „Mă duc, tot acolo, în
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
o dorință de viață, și aș voi să cunosc puțin siguranța (zilei de mîine), gloria, nemulțumirea de mine. Ceva teribil îmi spune: încearcă. Din atîtea planuri și din atîtea proiecte, îngrămădite în două sau trei cartoane, pe care nu mai îndrăznesc să le deschid, ce voi sfîrși? Poate niciodată nimic”. (Charles Baudelaire, „Cugetări și paradoxe”, în „Universul literar”, 43, nr.1, 2 ianuarie 1927, p. 8). Pot adăuga: a mai fost unul, Bacovia. De tînăr, viața lui s-a încadrat în
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
lor militară ofensivă este redusă, ele având doar rol de descurajare (deterrence). Descurajarea nucleară, moștenire a perioadei finale de confruntare dintre Statele Unite și URSS, se bazează pe echilibrul terorii (MAD Mutually Assured Destruction), pornind de la prezumția că nimeni nu va îndrăzni să recurgă la prima lovitură, întrucât răspunsul echivalează cu distrugerea atomică asigurată de capacitatea ofensivă a adversarului care supraviețuiește primei lovituri. În acest sens, tratatul ABM (privind apărarea antirachetă) din 1972 codifica "echilibrul terorii" prin aceea că Statele Unite și Rusia
Argumentul nuclear în politica externă a statelor by Rodica Dinulescu [Corola-publishinghouse/Science/890_a_2398]
-
armele nucleare nu pot fi folosite, capacitatea militară ofensivă este redusă, ele având doar rol de intimidare (deterrence). Descurajarea nucleară, moștenire a perioadei de confruntare dintre Statele Unite și URSS, se bazează pe echilibrul terorii, pe prezumția că nimeni nu va îndrăzni să dea prima lovitură întrucât răspunsul echivalează cu distrugerea atomică. Tratatul ABM din 1972 stabilea regula jocului: Statele Unite și Rusia își interziceau, reciproc, orice sistem de protecție împotriva rachetelor nucleare ale celeilalte. Locul central pe care capacitatea nucleară îl ocupă
Argumentul nuclear în politica externă a statelor by Rodica Dinulescu [Corola-publishinghouse/Science/890_a_2398]
-
Adevăr și frumos" (Autobiografie 316). Retorica poate fi tradusă romantic prin ochii sensibilității victoriene, dar reflectă în același timp posibilitățile literare pe care Steffens le-a descoperit în jurnalism. El adaugă: Am vorbit despre asemenea lucruri în ziarul nostru. Am îndrăznit să pronunțăm cuvinte precum "literatură", "artă", "jurnalism" nu numai în redacție dar și pe culoare sau în barurile unde de obicei oamenii de presă se întâlnesc la un pahar. Bătrânii mercenari ne urau și își băteau joc de noi... Dar
O istorie a jurnalismului literar american by John C. Hartsock () [Corola-publishinghouse/Science/84971_a_85756]
-
în cazul lui Chapin: Până la urmă, megalomania lui Chapin l-a determinat să facă speculații necugetate la bursa de valori, ceea ce l-a ruinat. Într-un pact suicidar cu soția lui, Nellie, acesta a împușcat-o mortal, dar nu a îndrăznit să îndrepte arma asupra propriei persoane" (Tebbel, 324-25). Chapin a fost condamnat la douăzeci de ani de închisoare în Sing Sing60 pentru uciderea soției. Și, confirmând zicala potrivit căreia viața bate ficțiunea, acesta a întreținut în închisoare o corespondență amoroasă
O istorie a jurnalismului literar american by John C. Hartsock () [Corola-publishinghouse/Science/84971_a_85756]
-
li. - Poate le-ai cumpărat de la un catolic sau le-ai amestecat cu răvașele catolice? - Șoricel nimic nu amestecat niciodat', a răspuns vrăjitorul, cu un aer trufaș. Trulilu-lu, truliu-lu-lulu! - Lasă-ne cu trulilulu-ul tău! a strigat una dintre fete. Cum îndrăznești să te descotorosești de bilețelele tale păgâne prin fiicele lui Israel? - Îmi vreau cei doi cenți înapoi! a spus o altă fată cu furie. - Și eu! Vrăjitorul și-a pus pe umeri încărcătura - orgă, șoareci, papagali, răvașe și restul, și
O istorie a jurnalismului literar american by John C. Hartsock () [Corola-publishinghouse/Science/84971_a_85756]
-
făcut o tăietură pe nas din greșeală, de s-a dat înapoi de parcă ar fi fost împușcat. Neștiind de unde a venit lovitura, s-a retras spumegând în palatul său de piele, ca un domn nebun legat cu lanțuri de tron... neîndrăznind să se uite afară de frică să nu pățească același lucru de două ori. În mod clar, Ward nu a ezitat să sacrifice "calitatea". Acest lucru explică parțial de ce scrierile sale nu erau considerate "politicoase" și nici precursoare ale "literaturii înalte
O istorie a jurnalismului literar american by John C. Hartsock () [Corola-publishinghouse/Science/84971_a_85756]
-
scrie acele articole după un anume tipic pe care revista Fortune le cerea de la el (Fishkin, 145). Rezultatul a fost mult mai intimul Let Us Now Praise Famous Men - Hai să ne închinăm acum la oamenii celebrii pentru că Agee a îndrăznit să descindă emoțional în adâncurile acestora. A îndrăznit să-și riște propria emoționalitate, ceva ce London nu a putut. În cele din urmă problema nu este dacă Riis se află în aceeași categorie din care fac parte Crane și London
O istorie a jurnalismului literar american by John C. Hartsock () [Corola-publishinghouse/Science/84971_a_85756]
-
care revista Fortune le cerea de la el (Fishkin, 145). Rezultatul a fost mult mai intimul Let Us Now Praise Famous Men - Hai să ne închinăm acum la oamenii celebrii pentru că Agee a îndrăznit să descindă emoțional în adâncurile acestora. A îndrăznit să-și riște propria emoționalitate, ceva ce London nu a putut. În cele din urmă problema nu este dacă Riis se află în aceeași categorie din care fac parte Crane și London. În loc de aceasta, ar trebui să ne întrebăm cât
O istorie a jurnalismului literar american by John C. Hartsock () [Corola-publishinghouse/Science/84971_a_85756]
-
scuze pentru tolerarea vulgarului și profanului. În condescența critică a lui Longstreet poate fi observată reducerea naturalismului literar - iar cei precum Crane, Norris, Garland și Davis au fost, într-un fel sau altul, jurnaliști literari narativi - ca Alții, deoarece au îndrăznit "să se amestece cu Oamenii". Este o atitudine elitistă care transformă "Oamenii" în sălbaticii Ceilalți. Alungarea lui Crane, în special, privită ca un fenomen trecător, a amuzat cu siguranță pe cei care au aplicat pentru o bursă Crane, ce a
O istorie a jurnalismului literar american by John C. Hartsock () [Corola-publishinghouse/Science/84971_a_85756]
-
dând naștere mitului Parizienei. Jumătatea a doua, mai realistă și severă în aprecieri, procedează la o demitizare, legată de scoaterea în evidență a părților întunecate, nu în sensul de misterioase, ci în sensul lor infernal și animalic 56. Puțini autori îndrăznesc să pună la îndoială superioritatea bazată pe atributele cele mai venerate ale Parizienelor 57. Perioadă decadenta a făcut ca în capitala tipul de Pariziana să se reducă tot mai mult la burgheza și la midineta, care nu sunt greu de
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/881_a_2389]
-
a condus la ideea că întreaga existența a Parizienei înseamnă teatru în sine, ca Pariziana este un "spectacol total" în care ea apare în diverse ipostaze, cum ar fi cele de autor, regizor, actor, scenograf, tehnician și chiar public. Ea îndrăznește să atace o dogmă fundamentală a epocii, cea a supunerii. Dacă, tradițional, pentru femei nu există o altă morală decât morală tăcerii, Pariziana refuză să se limiteze la rolul ornamental recunoscut de societate, ea are o viziune dinamică, ea inventează
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/881_a_2389]
-
cea care modelează situații și perspective. "Dramatizarea" românului se manifestă în scenele patetice și violențe, al căror instigator sau promotor este deseori femeia pariziana. Pariziana este femeia care relativizează delimitarea sferelor, ocupațiilor și locurilor. Prin originalitatea și singularitatea să, Pariziana îndrăznește să atace o dogmă fundamentală a epocii, cea a supunerii. Dacă tradițional, pentru femei nu există altă morală decât morală tăcerii, Pariziana refuză să se limiteze la rolul ornamental recunoscut de societate, ea are o viziune dinamică, ea inventează propriile
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/881_a_2389]
-
și așteaptă mai mult de la constrângerea colectivă" (Bougle, 1906, p. 260). Însă nu descriem oare aici un simplu proces de laicizare? Nu este însă deloc așa, iar Bougle spune foarte clar: Dacă fraternitatea religioasă știe să oblojească rănile, ea nu îndrăznește în schimb să sfărâme instrumentul care rănește: dimpotrivă, ea îi permite să funcționeze și să rănească în continuare" (Ibidem, p. 263). De unde ideea conform căreia chestiunea socială nu este doar una morală: Nu există o problemă socială oriunde oamenii suferă
Biserica şi asistenţa socială din România by Ion Petrică [Corola-publishinghouse/Science/899_a_2407]
-
Blaise Pascal punea în discuție - dincolo de disputele teologice și morale - funcția esențială pe care și-o asumă provincia: distanța critică și, dacă e cazul, nesupunerea față de autoritatea centrală (fie ea instanță a puterii administrative sau religioase). Din această perspectivă aș îndrăzni eu să nuanțez plasarea simbolică și administrativă a "provinciei" noastre, în săptămânalul meu exercițiu de scepticism constructiv. La vremea când Pascal își redacta scrisorile (interzise imediat și puse la index, fapt care le-a făcut, bineînțeles, populare în mediile educate
[Corola-publishinghouse/Science/84960_a_85745]
-
care nu o poți atinge în scris nici cu o floare, văzând sfidarea de neimaginat căreia trebuiau să-i facă față: o mașină străină, cu număr de Germania, lăsată fără apărare peste noapte într-o curte neluminată unde poliția nu îndrăznea să calce nici ziua, chiar dacă era în centrul centrului frumosului și liniștitului nostru oraș. Astfel că apostrofarea polițistului de a doua zi ("Bine ți-au făcut dacă ești tâmpit!") era, trebuie să o recunosc, perfect meritată, la fel ca și
[Corola-publishinghouse/Science/84960_a_85745]
-
doua zi ("Bine ți-au făcut dacă ești tâmpit!") era, trebuie să o recunosc, perfect meritată, la fel ca și privirea disprețuitor condescendentă, asemeni aceleia pe care o primesc milogii reduși mintali, care s-a abătut asupră-mi când am îndrăznit să-l întreb când are de gând să coboare să ia amprente sau să verifice urmele de copil, perfect vizibile, în praful lichefiat de pe cupola mașinii. Cum n-am dat curs soluției salvatoare, amical dezvăluită de sardonicul apărător al legii
[Corola-publishinghouse/Science/84960_a_85745]
-
de europarlamentare, Alina Mungiu-Pippidi nu s-a referit la persoane, ci la principii, iar principiile sale (fără oameni care au făcut poliție politică; fără oameni care nu-și pot justifica averile; fără condamnați penal; fără nepotisme) nu cred că ar îndrăzni cineva să le contrazică. Poate doar să le uite. De aceea, mă îndoiesc că vom vedea numele ei între primele zece pe care primul cerc al puterii pedeliste le va aproba peste o lună pentru a pleca la Bruxelles, indiferent
[Corola-publishinghouse/Science/84960_a_85745]
-
limpede acum, pentru vizionarii din Primărie șoseaua nu e doar un banal și nesărat drum asfaltat pe care, în liniște și fluid, ne deplasăm din Dancu până la Valea Lupului într-un timp rezonabil, ci cu mult mai mult și, aș îndrăzni a zice, cu mult mai adânc. Drumul e aici, în cetatea universitară, în templul spiritualității etc., ca la Martin Heidegger, un "holzwege", un drum croit cu mintea, așa cum îți croiești cu maceta în mână drum prin hățișurile junglei, până la "poienița
[Corola-publishinghouse/Science/84960_a_85745]
-
este literatura, cultura, societatea sau istoria noastră, iar dicționarul trudit de Nicolae & Florin Busuioc este un bun exemplu că, dacă autoritățile locale sau centrale nu-și fac treaba în această chestiune, câte o mână de entuziaști, pe banii lor puțini, îndrăznesc să o facă în locul lor. De aceea, înainte de orice observație critică sau de sugestie de rafinare a grilei metodologice, se cuvine o reverență pentru tenacitatea și efortul editorilor și un salut pentru un instrument de lucru bine-venit care acoperă un
[Corola-publishinghouse/Science/84960_a_85745]
-
hotărârea cu care Constantin Simirad a pus piciorul în prag și a expulzat neaveniții din această bijuterie arhitectonică a Iașului. Avându-l în dreapta sa pe Cezar Rebenciuc, un arhitect-șef dinamic și cu o neprețuită experiență în domeniul monumentelor, precum și, îndrăznesc să sper, un ministru al culturii tânăr, de anvergură europeană, legat organic de istoria Iașului, președintele Consiliului Județean poate declanșa o atât de necesară operațiune de salvare și restaurare a unei case emblematice a Iașului cultural. Iar dacă vrea cumva
[Corola-publishinghouse/Science/84960_a_85745]
-
manifesta nestingheriți într-un sistem pluralist, liberal, în timp ce simpatizanții liberali (în sens larg, nu partinic) sunt în permanență asupriți de sistemele socialiste, în cel mai bun caz parțial democratice, fără ca marile conjurații transnaționale ale amatorilor de vocalize la portavoce să îndrăznească a sufla o vorbă. E foarte stranie această disproporție (stângiștii sunt liberi să răcnească cât vor, în timp ce vocile rațiunii democratice sunt asasinate în sistemele comuniste sau prigonite, persiflate sau chiar linșate mediatic în țările liberale). De ce se întâmplă așa? Există
[Corola-publishinghouse/Science/84960_a_85745]