8,879 matches
-
a conștiinței individuale a unor persoane de a depăși limitele trăirilor și intereselor personale, egoiste. Or, o personalitate matură sub raport social se judecă — spune V. Pavelcu — după capacitatea „de a include în contexte sociale tot mai largi: de la aria îngustă de preocupări și de cerințe ale familiei și ale școlii, pînă la nivelul superior al valorilor și exigențelor implicate de profesiune și de statutul de cetățean al țării în care trăiești. Celor care trăiesc într-un orizont îngust de preocupări
[Corola-publishinghouse/Science/2141_a_3466]
-
de la aria îngustă de preocupări și de cerințe ale familiei și ale școlii, pînă la nivelul superior al valorilor și exigențelor implicate de profesiune și de statutul de cetățean al țării în care trăiești. Celor care trăiesc într-un orizont îngust de preocupări și de exigențe față de ei înșiși le lipsește tocmai această deschidere a conștiinței lor spre altul, spre lumea valorilor sociale, care este atât de bogată în semnificații umanisteă Omul nu trebuie să reprezinte doar un mijloc (instrument) calificat
[Corola-publishinghouse/Science/2141_a_3466]
-
aspect considerat a distinge grupurile mici de cele mari, deoarece beneficiile sunt mai clare în grupurile mici (Olson, 1971: 35-6). Acest aspect este valabil totuși doar în unele cazuri, mai ales în asocierile care au o sferă de cuprindere mai îngustă (aspect pe care îl vom analiza în capitolul 7). În contextul colectivităților de lungă durată de care indivizii au fost legați din tinerețe sau pur și simplu pentru perioade lungi, acest aspect este mai puțin valid sau chiar deloc. S-
by JEAN BLONDEL [Corola-publishinghouse/Science/953_a_2461]
-
și ele constrânse să adopte anumite scopuri de politică publică pe care încearcă să le impună sistemului politic. Uneori, idealurile cultivate de mișcările sociale ies la lumină cu o forță deosebită, însă impactul real al acestor organizații atinge obiective relativ înguste și nu lansează provocări fundamentale la adresa societății. Multe societăți au un număr din ce în ce mai mare de grupuri de protecție și de promovare cu caracter asociativ, în timp ce, în general vorbind, entitățile comunitare și chiar asociațiile dependente se erodează. Mișcarea este generală. În
by JEAN BLONDEL [Corola-publishinghouse/Science/953_a_2461]
-
se analizeze efectul presei în secolul al XIX-lea s-ar face aceeași descoperire. Televiziunea ajută cetățenii să obțină informații cu caracter general pe care rețelele de comunicare privată nu le pot face cunoscute deoarece funcționează într-un cadru mai îngust. Totuși, în norme nu există nicio schimbare care decurge în mod logic, cel puțin atâta timp cât nu există în societate nicio tendință de modificare a acestora (McQuail, 1977: 80-2; De Fleur și BallRokeach, 1982: 247). În al doilea rând, mijloacele de
by JEAN BLONDEL [Corola-publishinghouse/Science/953_a_2461]
-
legitimității regimului (Kellner și Crowther-Hunt, 1980: 211-2). Concluziile care se pot trage cu privire la impactul guvernului asupra vieții sociale și economice sunt așadar limitate. Totuși, dacă avem în vedere doar acest impact, rolul executivelor naționale este perceput într-o manieră prea îngustă. Valorile culturale și ideologice mai largi pe care guvernele le încurajează pot modifica climatul general în cadrul căruia se dezvoltă viața socială și economică, deși un astfel de efect este, desigur, chiar și mai dificil de evaluat. Natura și gradul unei
by JEAN BLONDEL [Corola-publishinghouse/Science/953_a_2461]
-
care a identificat trei "tipuri ideale" de asemenea relații, bazate pe tradiție, pe un etos legalist-birocratic și carismă. Ideea de conducere carismatică a devenit ulterior larg folosită, deși în prezentarea sa inițială, Weber o construise mai degrabă într-un sens îngust în jurul unei conotații religioase. Prin urmare, în loc să fie "o anumită calitate a unei personalități individuale (...) înzestrată cu supranatural, supraomenesc, sau forțe sau calități excepționale", carisma a ajuns să fie redusă la ideea de "personalizare" a puterii (Weber, 1968: I, 214
by JEAN BLONDEL [Corola-publishinghouse/Science/953_a_2461]
-
cel mai bine să studiem politicile. Dar chiar și atunci, nu înseamnă că va fi adoptată o definiție cu adevărat universală; înseamnă doar că politologii vor ajunge treptat să lucreze la niveluri destul de similare, nici prea "largi" și nici prea "înguste", pur și simplu pentru că este convenabil să procedăm în acest fel dacă dorim să întreprindem analize empirice coerente ale proceselor politicilor publice. Fazele procesului politicilor publice Există un motiv în plus pentru care nu putem determina cu ușurință ce constituie
by JEAN BLONDEL [Corola-publishinghouse/Science/953_a_2461]
-
plimbare sunt, în acest sens, cele mai bune dovezi că poetul are un cert rafinament combinatoric, incantațiile amoroase amintind când de cele semnate, odinioară, de un Costachi Conachi sau un Iancu Văcărescu, când de recentele brumariene: "Pasul tău pe străzi înguste/ Face flamure din fuste/ Curul tău, puțin mai sus,/ Mă lasă pe gânduri dus.// ... // Ochii tăi de aur plini/ Iar îmi caută pricini./ Gura ta cea lobodă/ Mă sărută slobodă" etc. Desigur, niciun exercițiu de virtuozitate stilistică nu poate edulcora
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
în piramide" (Ovoid astral XIV din același volum). Gesticulația și întregul său cod atitudinal potențează misterul travaliului său inițiatic. Dornic să treacă "jurământul tăcerii și al supunerii", neofitul pătrunde "în sanctuar/ alături de hierofant", parcurge "un vestibul negru", apoi un tunel îngust, după care coboară adânc sub pământ, ajunge într-o sală ai cărei pereți sunt plini de fresce simbolice, cu litere revelate de "Marele Preot", în fine, condus de "cavalerii/ cu săbii, făclii și ramuri de salcâm", se prosternează "în fața altarului
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
la bătaie pentru a înregistra tocmai siluirea, desacralizarea forțată a universului: "ardezia clipei închipuie triunghiuri/ cu pupila albastră/ les remparts du château/ dealurile siluiesc terase/ și stânci/ și cruci de ninsori/ vorbitorii ucenicesc la școala măreției/ îngerul încătușat în vitraliile înguste/ ale bisericii scufundate/ mi-a lunecat în ființă/ năruind feroneria fantomelor/ și stâlpii cocliți ai galeriei" (triunghiuri cu pupila albastră). Crochiul întunecat în ton baladesc, pastelul de umbre și reflexe agonice (chiar și cel compus în numeroasele sale ore franceze
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
care batrînul rabin a făcut-o în fața supușilor săi. ... Altă povestire, alt decor. O stradă pustie la Paris, în 1931, o dimineață cenușie de octombrie. Fațada unei case obișnuite, "străpunsă de două ferestre încadrate de bare metalice masive", o curte îngustă întunecată, spre care se deschide o cameră mare, pardosită cu dale. Un mobilier sărăcăcios și mohorît, cîteva scaune, o masă, etajere din lemn înnegrit, în mijlocul cărora se află un glob terestru mare, "cu diametrul de aproximativ patru picioare, așezat pe
by RAOUL GIRARDET [Corola-publishinghouse/Science/1114_a_2622]
-
diferite grupuri sociale, de închiderea fiecăruia în el însuși, de interesele, de prejudecățile, de modul său de a trăi și de a gîndi. E vorba de modificări decisive care, dezorganizînd formele tradiționale ale muncii, conduc individul spre o specializare din ce în ce mai îngustă, adică spre o restrîngere a spațiului social pe care îl are la dispoziție, spre o dependență tot mai greu suportată de gesturile meseriei sale. Legăturile care îl alăturau altora în procesul muncii sau în afara sa slăbesc și se rup. Încă
by RAOUL GIRARDET [Corola-publishinghouse/Science/1114_a_2622]
-
-le seme "animate" și "dinamice" (la nivel semantic) și, în plan sintactic, statutul de subiect al unui verb de acțiune. (42) [...] undeva cîmpia începea să coboare ușor în pantă și, în josul unei văi largi, nu foarte adînci, apăru un pîrîiaș îngust [...] spre apus se ridicau cîteva pante mici [...]. S. Lem, L'Invicible, Presses-Pocket, p. 31 b) Justificarea descrierii Philippe Hamon, în 1981, a arătat cîteva din figurile cele mai frecvente din romanul realist pentru a motiva pauza descriptivă. Artificiul constă în
by Jean-Michel Adam, André Petitjean în colaborare cu F. Revaz [Corola-publishinghouse/Science/1084_a_2592]
-
pavată și înconjurată pe trei laturi de niște clădiri lungi în stil hispano-american: tencuială albă, fier forjat, beton și acoperiș din țiglă rotundă și roșie. Cîteva alei cimentate porneau din curte, treceau pe lîngă clădirile albe, despărțindu-se în parc, înguste, mărginite de copaci, de arbuști și de flori. Ai fi spus că e o grădină particulară. Și chiar se simțea o mireasmă ce venea de-acolo. Amestecul acesta de parfumuri de flori, aproape că îi simțeam gustul, o aromă dulce
by Jean-Michel Adam, André Petitjean în colaborare cu F. Revaz [Corola-publishinghouse/Science/1084_a_2592]
-
cifre negre înscrise într-un chenar roșu, în formă de romb. În spatele său, se zărește ușa clădirii de la capătul străzii care nu este închisă de tot, dar nici întredeschisă, ci doar ușor împinsă, între ea și cadrul ei, ceva mai îngust, rămînînd un spațiu de cîțiva centimetri, o dungă verticală, neagră. La dreapta, sînt aliniate ferestrele de la parter, o înșiruire fără număr, neîntreruptă decît de cele cîteva uși. În concluzie, acesta este rolul continuului bruiaj al referinței, fie autorul multiplicînd modalizările
by Jean-Michel Adam, André Petitjean în colaborare cu F. Revaz [Corola-publishinghouse/Science/1084_a_2592]
-
de stîncă și făcu o sforțare deznădăjduită, ca să-și smulgă brațul din strînsoare. Nu reuși decît să stîrnească fașa care se strînse și mai tare. Era mlădioasă ca pielea, tare ca oțelul, rece ca noaptea. [2] O a doua curea, îngustă și ascuțită, ieși din adîncitura stîncii. Era ca o umbră ieșind din botul unei fiare. Linse într-un chip îngrozitor torsul gol al lui Gilliat și, dintr-o dată, lungindu-se peste măsură și subțiindu-se, i se lipi de piele
by Jean-Michel Adam, André Petitjean în colaborare cu F. Revaz [Corola-publishinghouse/Science/1084_a_2592]
-
boarfe agățate în cui, un urcior pus jos, pe podea, lîngă un castron întins, din lut, ce servea drept chiuvetă. Textul 2: Era o cămăruță strîmtă, la mansardă, cu fereastră rabatabilă ce dădea pe acoperiș. Era mobilată cu un pat îngust, un dulap din lemn de nuc, o măsuță de toaletă și două scaune. Douăzeci de camere asemenea acesteia se aliniau de-a lungul unui coridor de pensiune, văruit în galben. Textul 3: Simplitatea și frumusețea pot caracteriza această cameră. DULAP
by Jean-Michel Adam, André Petitjean în colaborare cu F. Revaz [Corola-publishinghouse/Science/1084_a_2592]
-
toarce pare a fi foarte fin. Cît e ziua de lungă lucrează fără răgaz în spatele acelor perdele. Nu se oprește din lucru decît la căderea nopții. Iar noaptea vine repede în acest anotimp cețos și pe stradă aceasta atît de îngustă. La ora cinci Clarimonde pleacă de la fereastră. Nu am văzut niciodată lumină în camera ei. Cum arată? Nu știu exact. Părul său este negru și ondulat și este palidă la față. Nasul e mic, subțire; nările îi palpită ușor. Buzele
by Jean-Michel Adam, André Petitjean în colaborare cu F. Revaz [Corola-publishinghouse/Science/1084_a_2592]
-
educației se pot constitui în sugestii ce pot fi valorificate și în alte condiții social-politice. Trebuie avut în vedere însă faptul că în teoria și practica educativă a lui A. S. Makarenko domină nu atît ideea dezvoltării omului, ci una mai îngustă, aceea a pregătirii lui pentru activitatea practică, pentru munca productivă omul ca forță de muncă! În al doilea rînd, în concepția sa, educația este, în esență, un proces de socializare; cel de personalizare este mai puțin luat în seamă. În
by Ion Gh. Stanciu [Corola-publishinghouse/Science/957_a_2465]
-
educațional. Așa cum s-a văzut, acesta se remarcase, încă din deceniul al treilea, în direcția promovării "metodelor active", devenind, cu timpul, creatorul unui sistem de tehnici didactice care-i poartă numele. Aria de cuprindere a educației noi devenea însă extrem de îngustă, și aceasta se întîmpla într-un moment în care viața și noile cercetări puneau în fața pedagogiei numeroase probleme, extrem de complexe și urgente. Cum era și firesc, teoreticienii formați la școala educației noi manifestau o sensibilitate deosebită pentru acele idei care
by Ion Gh. Stanciu [Corola-publishinghouse/Science/957_a_2465]
-
teoriile științifice... ale celor care l-au declanșat și îl alimentează irezistibil "12. Obiecția este impor-tantă și nu trebuie eludată. Această obiecție se spulberă la o analiză detaliată a filosofiei lui Lupasco, care depășește de departe, prin generalizările sale, cadrul îngust al fizicii. E drept că filosofia lui Lupasco pleacă de la rezultatele mai generale ale științei contemporane, dar încearcă să extragă din aceste rezultate ceea ce este și mai general, într-o căutare de invarianță și de universalitate. Și, de altfel, tocmai
[Corola-publishinghouse/Science/1461_a_2759]
-
motiv că e un absolut, în contradicție cu logica sa a antagonismului energetic, care presupune coexistența celor trei universuri. "Actualizînd viața, scrie Lupasco, conștiința se umple de moarte, actua-lizînd moartea, ea se umple de viață." Să fie moartea acea ușă îngustă care ne duce spre o viață încă și mai intensă cea a universului biologic, dar și spre un psihism care se dispensează de creier și de neuroni cel al universului psihic? Pentru Lupasco, este mai mult decît evident. El scrie
[Corola-publishinghouse/Science/1461_a_2759]
-
să întrețină ideea că erau marii preoți ai rațiunii și că rațiunea era amenințată. Recent, și-au dat seama că tot mai multe concepții științifice nu corespund deloc standardului lor, sunt cu totul neinteligibile în modul lor de raționalizare prea îngustă și au tendința să spună: este irațional. Nu văd cum anume ar fi irațională autoorganizarea. Prin ce este Spinoza, brusc, irațional, în raport cu deiștii, cînd spune că lumea se creează ea însăși? Există un fel de delir raționalizator care nu știe
[Corola-publishinghouse/Science/1461_a_2759]
-
o forță musculară cu 40-60% mai redusă decât bărbații în ce privește trenul superior și doar cu 25-30% în ceea ce privește trenul inferior 20; din punct de vedere somatic, la femei, bazinul este mai scurt, mai larg și înclinat înainte (la bărbat este mai îngust, mai înalt și aproape vertical). Această înclinare a bazinului la femei determină, în opinia specialiștilor, o accentuare a curburii coloanei vertebrale lombare și o compensare în sens invers a coloanei vertebrale toracale (Drăgan, I., Demeter, A., 1990, Drăgan, I., 1994
Jogging de la A la Z by Alexe Dan Iulian / Alexe Cristina Ioana () [Corola-publishinghouse/Science/1592_a_3066]