9,447 matches
-
Suceveanu - Speranțele noastre sunt și vor fi subminate. Vasile Gionea - Soarta Românilor din Nordul Bucovinei. Dragos Dumitru - România a renunțat la o parte din istoria sa. Sabin Gagiu - deznaționalizarea decurge conform planului. Iulian Chifu - Tratatul devine inutil. Ion Beldeanu - gustul amar al unei aniversări. Viorel Petrachi - Ucraina dorește să Înghită și Republica Moldova? Iulian Chifu - Deși a fost canonizat la Cernăuți Stefan Cel Mare a fost declarat ucigaș de ucrainieni. Tudor Simionescu - Sacrificiile istorice au fost făcute În zadar. Gh. Enăchescu - Motive
ALBUM CONSEMNÃRI REPORTAJE 1989 - 2002 by Dr. Vlad Bejan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/817_a_1725]
-
cu totul de aur". Eram, după atâtea vizite, un obișnuit al mănăstirilor și un bun amic al stareței, căreia îi ofeream, din când în când, câte un pachet de cafea "veritabilă", în schimbul cărora eram onorat cu afinată, dulceață de cireșe amare, nuci și alte produse de negăsit în capitală. Stareța ne-a urat bun venit și poftă bună, scuzându-se că, fiind în post, nu poate mânca și bea nimic. Oaspeții s-au îndestulat, au felicitat amfitrioana pentru bucatele cu totul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1570_a_2868]
-
Dosarul de 350 de file, "plăcerea" de a mă reîntâlni în paginile sale cu colegi, rude, prieteni, vecini, locuri exotice Salcia, Midia, Bucegi, Ceahlău, cu câteva duzini de "ochi albaștri" care nu pot spune că sclipeau de inteligență. Un gust amar dintr-o perioadă pe care o credeam și o doream uitată. Noroc de faptul că în urma unui scandal politic, juridic și mediatic, în 2008, CNSAS-ului i se luase "ghilotina" ce-i permitea să dispună "cine are și cine nu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1570_a_2868]
-
dulceață de trandafir, iar Petrică o cană mare din sticlă cu apă rece. După ce-au servit dulceața, Florin zice: Tanti Anicuță, bună dulceață mai faci! Sărut mâna! La București i-am dus dorul ca și la cea de cireșe amare! Parcă pelteaua de gutui nu-ți plăcea, zice Dan, lui Florin și începe să se depene amintiri și după ce s-au făcut prezentările și s-a spus cum stau cu viața, dragostea, Dan a fost invitat să cânte și a
Confluenţa de la Hlipiceni by Petrru Rezuş () [Corola-publishinghouse/Memoirs/668_a_1264]
-
începe să se depene amintiri și după ce s-au făcut prezentările și s-a spus cum stau cu viața, dragostea, Dan a fost invitat să cânte și a cântat aria „Carmen” după ce s-a mai servit câteo dulceață de cireșe amare, aducând laudele cuvenite gazdei, s au purtat discuții, după care a mai cântat câte ceva din opera „Don Giovani”, anunțâdu-ne că din stagiunea din toamnă va cânta la Opera Română din București și speră că va face turnee în străinătate. A
Confluenţa de la Hlipiceni by Petrru Rezuş () [Corola-publishinghouse/Memoirs/668_a_1264]
-
colhozul” și și-au împărțit fiecare bucățică din grajduri, magazii și fiecărei familie de ceapist i s-a dat bani din valorificarea averii C.A.P. N-ai ce-i face! Acolo unde nu-i minte-n cap e vai și amar de el. Au existat multe comune care au hotărât să muncească pământul împreună după bunul lor plan și nu impus, dănd rezultate bune. Să vedem, în mare, ce au câștigat și ce-au pierdut locuitorii din comuna Hlipiceni, în urma evenimentului
Confluenţa de la Hlipiceni by Petrru Rezuş () [Corola-publishinghouse/Memoirs/668_a_1264]
-
dulceață de trandafir, iar Petrică o cană mare din sticlă cu apă rece. După ce-au servit dulceața, Florin zice: Tanti Anicuță, bună dulceață mai faci! Sărut mâna! La București i-am dus dorul ca și la cea de cireșe amare! Parcă pelteaua de gutui nu-ți plăcea, zice Dan, lui Florin și începe să se depene amintiri și după ce s-au făcut prezentările și s-a spus cum stau cu viața, dragostea, Dan a fost invitat să cânte și a
Confluenţa de la Hlipiceni by Petrru Rezuş () [Corola-publishinghouse/Memoirs/668_a_1264]
-
începe să se depene amintiri și după ce s-au făcut prezentările și s-a spus cum stau cu viața, dragostea, Dan a fost invitat să cânte și a cântat aria „Carmen” după ce s-a mai servit câteo dulceață de cireșe amare, aducând laudele cuvenite gazdei, s au purtat discuții, după care a mai cântat câte ceva din opera „Don Giovani”, anunțâdu-ne că din stagiunea din toamnă va cânta la Opera Română din București și speră că va face turnee în străinătate. A
Confluenţa de la Hlipiceni by Petrru Rezuş () [Corola-publishinghouse/Memoirs/668_a_1264]
-
colhozul” și și-au împărțit fiecare bucățică din grajduri, magazii și fiecărei familie de ceapist i s-a dat bani din valorificarea averii C.A.P. N-ai ce-i face! Acolo unde nu-i minte-n cap e vai și amar de el. Au existat multe comune care au hotărât să muncească pământul împreună după bunul lor plan și nu impus, dănd rezultate bune. Să vedem, în mare, ce au câștigat și ce-au pierdut locuitorii din comuna Hlipiceni, în urma evenimentului
Confluenţa de la Hlipiceni by Petrru Rezuş () [Corola-publishinghouse/Memoirs/668_a_1264]
-
fuseseră admiși „au sein du congres, afin d’y exposer et defender les droits de leur pays”. Ca și la San Stefano, România a fost din nou ultima, ceea ce l-a determinat pe lordul Salisbury să ceară Congresului, cu o amară ironie, ca „după ce s-a ascultat delegații unei națiuni care reclamă provincii străine (Grecia) să se audă și reprezentanții unei țări, care cere ținuturi ce-i aparțin”. Dar glasul acelor reprezentanți suna În urechile diplomaților europeni ca predicile Sfântului Ion
ASPECTE DIN ACTIVITATEA POLITICĂ ȘI DIPLOMATICĂ by CRISTINA NICU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91556_a_92304]
-
tot extinde spre toate punctele cardinale. Acest ocean se îmbuteliază în milioane de sticle conținând fiecare câte o "berică". Fenomenul extinderii consumului de bere mi se pare că este de natură strict psihologică. Berea nu-i o băutură "bună"; gustul amar nu-i o preferință instinctivă; copiilor nu le place berea; vinul este băut cu plăcere de copii, probabil pentru că e dulce și aromat, dar, cu timpul, printr-o pervertire senzorială, este acceptată și berea, poate pentru amețeala, ușoară, pe care
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
despre câteva din cele mai esențiale repere ale vieții: normal, paranormal, realitate și suprarealitate... Sunt îngăduitor cu aceste forme de existență ce-mi sugerează eternul joc al obiectului cu umbra, dar sunt foarte sceptic. * Mă intrigă faptul că, după atâta amar de vreme în care am avut timp să gândesc și să răsgândesc aceste chestiuni, nu simt nici urmă de oboseală printre oameni foarte speciali (dar termenul "special" nu-i cel mai potrivit; mai potrivită este formula "oameni foarte interesanți"), de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
atât mai atractivă, în zona și zodia Utopiei. * Deocamdată, pentru anii noștri, este destul că am învățat cât de ademenitoare și infidelă este această stare de reverie care are un comportament de amantă conștientă că arma ei este dulcele și amarul șantaj. Nu scăpăm, nu putem scăpa de reverie pentru că ne este totuși necesară ca apa și aerul; pentru că suntem dependenți de ea; pentru că nu putem organiza nimic, nici o "societate împotriva visării". Ce ne-am face fără perfida dimensiune a metafizicii
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
-l naște, urmând a fi legată de prunc organic și mai puternic sufletește decât tatăl, întreaga ei viață. Ce plăcută este plăcerea erotică masculină, gratuită și, în fond, lipsită de orice grijă, față de aceea a femeii; plăcere dureroasă, dulce și amară, totodată. Culmea suferinței la care este supusă femeia este pretenția de a naște când nu dorește un copil. Și nu dorește copilul nu dintr-o meschină iubire de sine (este și asta, deseori, dar o fi dreptul ei..,), cât din cauza
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
numai din piraterie, pe vremea aceea. În același text, cârmaciul grec Barba Gheorghe povestește, într-un răgaz nocturn, după ce-și terminase cartul, amintiri trezite de vederea unei miste rioase brigantine, care-și căuta tovarășii de aventură. Bătrânul cu surâs amar, fața neagră, arsă de soare și tăbăcită de sărătura mărei, care fusese mus pe vasele corsare elene ce acționau împotriva turcilor, relatează că, în trecut, se câștiga bine din contrabanda cu hașiș, luat din Arhipelag și dus până la Alexandria. Controlul
PIRAŢI ȘI CORĂBII Incursiune într‑un posibil imaginar al mării by Adrian G. Romila () [Corola-publishinghouse/Memoirs/850_a_1578]
-
puțin inițial - în structurile standardizate din teritoriu). Activitatea sa legionară s-a accentuat pe scena publică, cum era și firesc, în toamna lui 1940, când a avut și importante atribuții oficiale, iar a doua jumătate a acestor Mărturisiri (numite, cu amară ironie, ale unui „criminal politic”, după eticheta generalizatoare pusă legionarilor de adversarii lor ideologici, atât de dinainte, cât și de după marele război) se referă tocmai la acest răstimp-cheie, încercând să limpezească aspecte controversate (cazul Horia Sima, relația cu Antonescu, poziția
Mărturisirile unui „criminal politic” by Vladimir Dumitrescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/828_a_1741]
-
Vitae arată - cel puțin în perioada de trecere de la un „cosmos represiv” la un haos la capătul căruia lumea se recosmicizează potrivit „mâinii invizibile” - felul în care atomul, devenit persoană, răspunde provocărilor mediului și formează el însuși mediul. Am râs amar cu prietenii mei, comparându-ne autobiografiile din anii ’80 cu CV-urile din anii ’90. Ele par să nu aibă nimic în comun. Și totuși, persoana despre care vorbesc este aceeași. Numai că „experienței politice” îi ia locul în mod
Dincolo de îngeri și draci: etica în politica românească by Mihaela Miroiu [Corola-publishinghouse/Memoirs/1964_a_3289]
-
să vină caravane cinematografice cu Winnethou și cowboys pe pereți. Doar jurnalele care le precedau mai încercau anemic - preambul jenant la imaginea lui Pierre Brice - să ne aducă în realitatea construcției socialiste. Le înghițeam exact așa cum erau: umplutură obligatorie, sare amară înaintea unui dejun copios. Poate odată cu această schismă jurnal/film am început să separ între ritualuri sociale obligatorii și zonele de libertate de alegere. Jurnalul exprima un imperativ ipotetic: dacă vrei s-o vezi pe Brigitte Bardot, atunci trebuie să
Dincolo de îngeri și draci: etica în politica românească by Mihaela Miroiu [Corola-publishinghouse/Memoirs/1964_a_3289]
-
ca o vijelie vârsta contestatară și odată cu ea un dispreț ucigător față de tot ce prețuiau părinții și profesorii mei, care se uitau la trecutul proxim, tinerețea lor. Ei simțeau că recapătă identitatea națională, independența față de ruși, nu știau încă gustul amar al sclaviei la alți români. Îi descopereau pe Octavian Goga, Lucian Blaga și Mircea Eliade. Nouă toate acestea ne intrau firesc în metabolismul intelectual, erau istorie oficială și, tocmai de aceea, istorie banală, neinteresantă, nerevelatorie. În schimb, spre noi venea
Dincolo de îngeri și draci: etica în politica românească by Mihaela Miroiu [Corola-publishinghouse/Memoirs/1964_a_3289]
-
puseu trecător și că societatea aceea avea reală nevoie de unii ca noi, cei din „generația a treia” profesională. Cruntă naivitate juvenilă să-ți închipui că lumea de-abia așteaptă să-ți exploateze posibilitățile! Nu ne venea să credem gluma amară potrivit căreia „noi cu brațul ca oțelul, vom culege mușețelul”. Condiția necesară ca să ne exersăm profesia în științe socioumane era aceea de a fi membri de partid. Fiindcă nu aveam nimic esențial „rău” la dosar (rude în străinătate, părinți expropriați
Dincolo de îngeri și draci: etica în politica românească by Mihaela Miroiu [Corola-publishinghouse/Memoirs/1964_a_3289]
-
se purtau după legile naturii, nu după cele ale partidului-stat. Tot așa făceau și bietele noastre organisme cărora le era foame la fel de tare, deși rațiile difereau în urban/rural și pe criterii de clasă. Pe vremea aceea făceam o glumă amară: nu ne supărăm că partidul ne normează consumul, ci că mai avem nevoi. Ce poate să facă o tânără mamă și profesoară, la douăzeci și patru de ani? Să spere că mâine va fi mai puțin rău. Și să dispere când vede
Dincolo de îngeri și draci: etica în politica românească by Mihaela Miroiu [Corola-publishinghouse/Memoirs/1964_a_3289]
-
sunt capabili de autoafirmare. Altminteri ea doar supraviețuiește; nimeni nu a putut demonstra că în societățile în care autonomia persoanei este grav încălcată lumea merge spre pieire fizică. Doar că oamenii acelei lumi viețuiesc, nu trăiesc. Îmi amintesc o anecdotă amară din vremea comunismului: un ascultător întreabă la Radio Erevan: „Există viață înainte de moarte?”. Dacă altcineva ne încalcă autonomia sau dacă o încălcăm noi pe a altora în mod nelegitim, comitem păcatul lezdemnității. Acceptând apud Kant datoria morală imperfectă față de noi
Dincolo de îngeri și draci: etica în politica românească by Mihaela Miroiu [Corola-publishinghouse/Memoirs/1964_a_3289]
-
sânul familiei”. La numai câteva zile distanță, Nectarie trebuia să își înmormânteze fratele întru arhierie, mitropolitul Vladimir de Repta, cel din mâna căruia a luat frâiele mitropoliei, un eveniment foarte trist în viața tuturor bucovinenilor. Revista „Candela” a dedicat acestui amar eveniment un număr special în care sunt descrise funeraliile mitropolitului decedat, precum și necrologul ținut de mitropolitul Nectarie. La aflarea acestei dureroase știri, mitropolitul Nectarie suspendă imediat, în semn de doliu, ședința în curs a Consiliului Eparhial și trimite telegrame de
Nectarie Cotlarciuc, Arhiepiscop al Cernăuţilor şi Mitropolit al Bucovinei by Marius Vasile Ţibulcă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91906_a_107347]
-
a munci în altă parte. Se ruga, se ruga, se ruga. Avea bătături la degete de la făcutul rozariilor», spunea don Calabria. În noiembrie Giovanni începea al doilea an de liceu. Același orar, același traseu de patru ori pe zi, aceleași amare materii de greacă și matematică. Umilirilor pentru dificultățile scolastice se adăugau și celelalte cauzate de sărăcia economică. Nu mânca îndeajuns și îmbrăca hainele rămase de la alții, aproape totdeauna mai mari și pleoștite peste umeri. Don Giovanni va povesti intimilor săi
Sfântul Ioan Calabria : Biografia oficială by Mario Gadili () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100980_a_102272]
-
Cu lopata în spinare, ritmez pasul: „un, doi...“, până când am ajuns la locul de muncă. M-am întors pentru a da ordinele și m-am regăsit singur. Toți camarazii mei, tiptil-tiptil, au șters-o. Am scuturat capul cu un surâs amar pentru ingenuitatea mea și mi-am făcut treaba singur». Altă dată, era responsabilul unui dormitor de soldați. După semnalul de tăcere, a apărut locotenentul pentru a face împreună un rond de inspecție: «Caporal Calabria, e totul în ordine?». Totul e
Sfântul Ioan Calabria : Biografia oficială by Mario Gadili () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100980_a_102272]