8,414 matches
-
ocupă indiscutabil primul loc și în evenimentele pătimirii și învierii. Pentru acest motiv, a fost numită de greci isapostolos (adică egală cu apostolii) și de latini apostola apostolorum, un loc privilegiat, pe care ea îl împărtășește cu Petru, primul dintre apostoli și beneficiar al primei apariții a celui Înviat. De aici rezultă o anumită tipologie foarte veche, prezentă în Părinții Bisericii, care vede în Magdalena pe noua Evă și în Petru pe noul Adam. Reflecția pe care am propus-o ne
Etica creştină din perspectiva persoanei by Duma Bernadin () [Corola-publishinghouse/Science/100983_a_102275]
-
36; 4,12; 5,31). Duhul lui Dumnezeu se exprima printr-o vestire extatică a operelor lui Dumnezeu (Fap 2,4-11; 4,31) și îi făcea capabili să explice cu claritate ecoul mântuirii. Aspectul carismatic nu era specific doar activității apostolilor (Fap 4,8), o însușire a predicatorilor pentru a vorbi cu înțelepciune, ci un har al lui Dumnezeu, destinat tuturor celor botezați (Fap 2, 38) sau care urmau să se boteze (Fap 10,44-46). Astfel, Duhul lui Dumnezeu întărește și
Etica creştină din perspectiva persoanei by Duma Bernadin () [Corola-publishinghouse/Science/100983_a_102275]
-
înțelepciune, ci un har al lui Dumnezeu, destinat tuturor celor botezați (Fap 2, 38) sau care urmau să se boteze (Fap 10,44-46). Astfel, Duhul lui Dumnezeu întărește și promovează Biserica prin „semne și minuni” care au loc prin mâinile apostolilor și ale predicatorilor credinței și prin darul profeției, transmis unor oameni în particular (Iuda și Sila: Fap 15,32; fiicele lui Filip: Fap 21,9). În spatele viziunii lui Luca despre Duhul Sfânt ca ghid al Bisericilor (Fap 15,28) se
Etica creştină din perspectiva persoanei by Duma Bernadin () [Corola-publishinghouse/Science/100983_a_102275]
-
implicării femeilor, ne situăm în fața unei lipse neașteptate de izvoare. Se vorbește despre un silentium lucan. Dacă în relatarea evangheliei sale Luca este definit „evanghelistul femeilor” datorită multitudinii de referințe la persoanele feminine care îl întâlnesc pe Isus, în Faptele Apostolilor, conform opiniei lui E. Schüssler Fiorenza, „nicio femeie nu este menționată între primii apostoli, între eleniștii din Ierusalim sau în Biserica din Antiohia. În afară de acestea, aluziile ocazionale ale lui Paul la nume sau funcții îndeplinite de femei par nesemnificative când
Etica creştină din perspectiva persoanei by Duma Bernadin () [Corola-publishinghouse/Science/100983_a_102275]
-
silentium lucan. Dacă în relatarea evangheliei sale Luca este definit „evanghelistul femeilor” datorită multitudinii de referințe la persoanele feminine care îl întâlnesc pe Isus, în Faptele Apostolilor, conform opiniei lui E. Schüssler Fiorenza, „nicio femeie nu este menționată între primii apostoli, între eleniștii din Ierusalim sau în Biserica din Antiohia. În afară de acestea, aluziile ocazionale ale lui Paul la nume sau funcții îndeplinite de femei par nesemnificative când sunt analizate din unghiul redacțional al începuturilor creștinismului primitiv furnizat de Cartea Faptele Apostolilor
Etica creştină din perspectiva persoanei by Duma Bernadin () [Corola-publishinghouse/Science/100983_a_102275]
-
apostoli, între eleniștii din Ierusalim sau în Biserica din Antiohia. În afară de acestea, aluziile ocazionale ale lui Paul la nume sau funcții îndeplinite de femei par nesemnificative când sunt analizate din unghiul redacțional al începuturilor creștinismului primitiv furnizat de Cartea Faptele Apostolilor. În nicio parte a operei sale, Luca nu le descrie pe femei ca misionare și predicatori, ci pune accentul pe faptul că femeile, prozelite bogate sau «temătoare de Dumnezeu», susțin sau contrastează cu opera misionară a lui Paul”. Explicația „tăcerii
Etica creştină din perspectiva persoanei by Duma Bernadin () [Corola-publishinghouse/Science/100983_a_102275]
-
Dumnezeu», susțin sau contrastează cu opera misionară a lui Paul”. Explicația „tăcerii lui Luca” ar fi faptul că Fap nu intenționează să furnizeze o istorie a mișcării creștine primitive și a comunităților creștine, ci o povestire a „gesturilor” celor doi apostoli principali, Petru și Paul. Autorul amintește celelalte persoane, alte evenimente sau alte comunități ale mișcării misionare, doar în măsura în care-i pun în lumină pe protagoniștii principali ai cărții sau sunt în raport cu ei. Anumite lacune, contradicții și incoerențe ale povestirii permit înțelegerea
Etica creştină din perspectiva persoanei by Duma Bernadin () [Corola-publishinghouse/Science/100983_a_102275]
-
și pentru frângerea pâinii” (Fap 2,46). În casă, chiar dacă nu în mod evident, regăsim mereu prezența femeii. Rolul ei include tot ceea ce favorizează un ambient primitor și o climă de ospitalitate și, în unele cazuri, o autentică funcție de ghid. Apostolul Petru, abia eliberat din închisoare, se îndreaptă aproape instinctiv spre casa Mariei, mama lui Ioan Marcu, și nu se înșală, deoarece află comunitatea reunită în rugăciune (Fap 12,12). Este important să observăm că Biserica nu se naște în mod
Etica creştină din perspectiva persoanei by Duma Bernadin () [Corola-publishinghouse/Science/100983_a_102275]
-
reunită în rugăciune (Fap 12,12). Este important să observăm că Biserica nu se naște în mod propriu în templu sau în sinagogă, ci în „casă”, chiar dacă la Ierusalim, templul, atât timp cât este în picioare, rămâne locul vestirii și al învățării apostolilor (Fap 3,11; 5,42). Aceste case - biserică erau într-o continuitate ideală cu casa Mariei la Nazaret, cu cea a lui Petru la Cafarnaum și cu cea a Martei, în care Isus și ucenicii săi au găsit ospitalitate. Biserica
Etica creştină din perspectiva persoanei by Duma Bernadin () [Corola-publishinghouse/Science/100983_a_102275]
-
pe Paul și Barnaba: casa ei devine loc de evanghelizare și centru de referință pentru Biserica din Filipi (Fap 16,14-40). 2.3 Surori și frați în noutatea creștină În textul din 1Cor 9, 5, Paul relevă prezența femeilor în mijlocul apostolilor. Ne spune cu claritate că „ceilalți apostoli, frații Domnului și Chefa”, erau însoțiți în călătoriile lor misionare de o „surioară” care, poate, nu se ocupa doar de slujirea lor materială, ci putea să împărtășească preocupările lor, în măsura în care situația o permitea
Etica creştină din perspectiva persoanei by Duma Bernadin () [Corola-publishinghouse/Science/100983_a_102275]
-
loc de evanghelizare și centru de referință pentru Biserica din Filipi (Fap 16,14-40). 2.3 Surori și frați în noutatea creștină În textul din 1Cor 9, 5, Paul relevă prezența femeilor în mijlocul apostolilor. Ne spune cu claritate că „ceilalți apostoli, frații Domnului și Chefa”, erau însoțiți în călătoriile lor misionare de o „surioară” care, poate, nu se ocupa doar de slujirea lor materială, ci putea să împărtășească preocupările lor, în măsura în care situația o permitea. Această prezență a femeilor apare cu multă
Etica creştină din perspectiva persoanei by Duma Bernadin () [Corola-publishinghouse/Science/100983_a_102275]
-
și Chefa”, erau însoțiți în călătoriile lor misionare de o „surioară” care, poate, nu se ocupa doar de slujirea lor materială, ci putea să împărtășească preocupările lor, în măsura în care situația o permitea. Această prezență a femeilor apare cu multă discreție. De ce apostolul Paul folosește cuvântul „surioară”, pentru a descrie colaboratorii apostolilor? După cum afirmă însuși Paul în Scrisoarea către Corinteni (1Cor 9,4-5), ceilalți apostoli, frații Domnului și Chefa, erau însoțiți în călătoriile lor misionare de „surori” ca „soții” (literar „femei”). Deoarece termenul
Etica creştină din perspectiva persoanei by Duma Bernadin () [Corola-publishinghouse/Science/100983_a_102275]
-
o „surioară” care, poate, nu se ocupa doar de slujirea lor materială, ci putea să împărtășească preocupările lor, în măsura în care situația o permitea. Această prezență a femeilor apare cu multă discreție. De ce apostolul Paul folosește cuvântul „surioară”, pentru a descrie colaboratorii apostolilor? După cum afirmă însuși Paul în Scrisoarea către Corinteni (1Cor 9,4-5), ceilalți apostoli, frații Domnului și Chefa, erau însoțiți în călătoriile lor misionare de „surori” ca „soții” (literar „femei”). Deoarece termenul „frate” poate să indice și un membru al unui
Etica creştină din perspectiva persoanei by Duma Bernadin () [Corola-publishinghouse/Science/100983_a_102275]
-
putea să împărtășească preocupările lor, în măsura în care situația o permitea. Această prezență a femeilor apare cu multă discreție. De ce apostolul Paul folosește cuvântul „surioară”, pentru a descrie colaboratorii apostolilor? După cum afirmă însuși Paul în Scrisoarea către Corinteni (1Cor 9,4-5), ceilalți apostoli, frații Domnului și Chefa, erau însoțiți în călătoriile lor misionare de „surori” ca „soții” (literar „femei”). Deoarece termenul „frate” poate să indice și un membru al unui grup determinat de colaboratori misionari (Fil 4,21), se poate presupune că termenul
Etica creştină din perspectiva persoanei by Duma Bernadin () [Corola-publishinghouse/Science/100983_a_102275]
-
diakonos și prostatis Evenimentul care marchează în mod esențial Biserica primitivă este coborârea Duhului Sfânt, care a iluminat și a întărit pe discipolii lui Isus și a făcut să erupă în Biserică darurile sale (carismele) extraordinare (1Cor 1,7). Pentru apostoli, Duhul nu era doar o predispoziție pentru a vorbi cu înțelepciune, ci un har al lui Dumnezeu pentru toți cei botezați sau care urmau să fie botezați. Confirmarea acestei situații se află în poziția sfântului Paul, care cuprinde o lungă
Etica creştină din perspectiva persoanei by Duma Bernadin () [Corola-publishinghouse/Science/100983_a_102275]
-
serviciul construcției comunității merită să fie învățat, ceea ce comunitatea înțelege și ceea ce o ajută să progreseze. Deasupra carismelor este drumul suveran al iubirii, pe care Paul o laudă prin cuvintele unui lirism înalt (imnul iubirii). Când în Gal 5,22 apostolul enumeră iubirea pentru prima dată între „roadele Duhului”, el înțelege ca efect al Duhului și iubirea exaltată în 1Cor 13. În contextul învățăturii despre carisme, acest lucru înseamnă că nu darurile extraordinare ale harului, ci iubirea este efectul cel mai
Etica creştină din perspectiva persoanei by Duma Bernadin () [Corola-publishinghouse/Science/100983_a_102275]
-
voce ridicată lui Dumnezeu prin psalmi, cântece spirituale, binecuvântări și mulțumiri (1Cor 11,5). În Rom 16 și Fil 4,2-3, Paul enumeră câteva dintre colaboratoarele sale. Înainte de toate, Febe, „diaconesa” (diàkonos) și „protectoare” (prostàtis) și Priscila, colaboratoare curajoasă a apostolului; Maria, Trifena, Trifosa și Persida „care s-au ostenit pentru Domnul”; Iunia, curajoasă „apostolă” (apóstolos) din primul ceas; Evodia și Sintiche, colaboratoare ale lui Paul. Descrierea pe care Paul o face despre Febe pare puțin provocatoare, pentru că este vorba despre
Etica creştină din perspectiva persoanei by Duma Bernadin () [Corola-publishinghouse/Science/100983_a_102275]
-
a cărei natură nu este precizată. Unele studii au constatat că termenul diakonos în Biserica veche comportă o persoană cu o responsabilitate administrativă. De obicei, în scrisorile sale Paul atribuie titlul unui ministru al cuvântului lui Dumnezeu, asemenea propriei persoane. Apostolul o definește (este vorba despre Febe) ca „cea care ajută pe mulți” (prostatis), un termen care, în antichitate, era în mod normal aplicat protectorilor, dintre care unii erau femei. În calitate de protectoare, proprietatea sa era casa în care se reunea Biserica
Etica creştină din perspectiva persoanei by Duma Bernadin () [Corola-publishinghouse/Science/100983_a_102275]
-
Erast, Marcu, Timotei, Tit și Tihic), îi sunt „în mod explicit subordonați, slujindu-l și fiind supuși instrucțiilor sale”. Scrisorile autentice ale lui Paul atribuie și femeilor titluri misionare ca acela de colaboratoare (Priscila), frate/soră (Apfia), diakonos (Febe) și apostol (Iunia). De obicei îi identifică pe colaboratori cu cei care „trudesc”. Fără a intra în detalii, vom încerca să înfruntăm problematica desfășurată în jurul cuplului de colaboratori Priscila și Acvila. Ei l-au întâlnit pe Paul în anul 50 la Corint
Etica creştină din perspectiva persoanei by Duma Bernadin () [Corola-publishinghouse/Science/100983_a_102275]
-
ulterior, în timpul celei de-a treia călătorii a lui Paul, alți doi ani și trei luni (Fap 19,10) la Efes, unde a fost scrisă prima Scrisoare către Corinteni (1Cor 16,19). Între a doua și a treia călătorie a apostolului, cei doi soți au continuat, fără el, să evanghelizeze Efesul. Unul din rezultatele cele mai fericite ale operei lor a fost transformarea lui Apolo în apostol instruit în mod complet spre „calea Domnului” (Fap 18,24-28). De aceea Paul îi
Etica creştină din perspectiva persoanei by Duma Bernadin () [Corola-publishinghouse/Science/100983_a_102275]
-
Scrisoare către Corinteni (1Cor 16,19). Între a doua și a treia călătorie a apostolului, cei doi soți au continuat, fără el, să evanghelizeze Efesul. Unul din rezultatele cele mai fericite ale operei lor a fost transformarea lui Apolo în apostol instruit în mod complet spre „calea Domnului” (Fap 18,24-28). De aceea Paul îi numește pe Priscila și pe soțul ei „colaboratori în Cristos Isus” (Rom 16,3), cu titlul de synergos, pe care el îl acordă celui care lucrează
Etica creştină din perspectiva persoanei by Duma Bernadin () [Corola-publishinghouse/Science/100983_a_102275]
-
Priscilei este citat de patru ori, atestă poziția sa de comandă. Paul numește cuplul amintit, „cooperatori”. Casa lor era un centru misionar la Corint (1Cor 16,19), Efes (Fap 18,18) și Roma (Rom 16, 5). Deoarece Luca în Faptele Apostolilor se concentrează asupra lui Paul, citează cuplul amintit doar fugitiv, dar observația sa indică faptul că se justifică ceea ce Paul a spus despre el. Chiar faptul că vorbește despre ei este un semn că erau așa de importanți încât, pentru
Etica creştină din perspectiva persoanei by Duma Bernadin () [Corola-publishinghouse/Science/100983_a_102275]
-
trăit ca „un singur trup”, câștigându-și traiul asemenea lui Paul, ca producători de corturi (Fap 18,3). 3.3 Apostolatul Iuniei Un alt cuplu pe care Paul îl amintește, ca rude și însoțitori ai lui în închisoare, menționați între apostoli, este cuplul soților Andronic și Iunia. Studioșii i-au considerat ca pe un cuplu căsătorit, indicând-o pe Iunia cu un nume feminin (lat. Iunia). Este posibil ca să fie vorba de doi bărbați (Iunias din lat. Iunianus). Întrebarea este aceasta
Etica creştină din perspectiva persoanei by Duma Bernadin () [Corola-publishinghouse/Science/100983_a_102275]
-
este, în schimb, un nume feminin. Iunia, ca nume de femeie, revine mai frecvent și, probabil, în spatele acestui nume se află o persoană feminină. Este clar că o femeie ar fi putut să deranjeze, ar fi revoluționat, spre exemplu, imaginea apostolului, funcție care, în text, apare în relație cu adjectivul „însemnat”, „excelent”. Pe aceeași linie, mai puțin critică, se inserează Ioan Crizostomul, care consideră că Iunia este o femeie, soția lui Andronic. Este important să subliniem faptul că acești doi tovarăși
Etica creştină din perspectiva persoanei by Duma Bernadin () [Corola-publishinghouse/Science/100983_a_102275]
-
larg de misionari, de evanghelizatori itineranți, termen preluat uneori din termenul apostoloi, care în sens puternic îi desemnează pe cei doisprezece și pe Paul. Dacă Iunia era o femeie, unei femei, în mod surprinzător, Paul îi recunoaște titlul onorific de apostol al lui Cristos și suferințele suferite pentru cauza Evangheliei. Acesta este adevăratul semn al apostolatului pentru Paul: capacitatea de a suporta oboseala și suferințele asociate activității misionare (2Cor 11-12). Putem să spunem că Andronic și Iunia răspund acestor exigențe. Erau
Etica creştină din perspectiva persoanei by Duma Bernadin () [Corola-publishinghouse/Science/100983_a_102275]