8,697 matches
-
conflictelor - Crearea de stări afective tonice - Inducerea unei stări de liniște, acceptare de sine - Reducerea tensiunii și anxietății În cadrul Centrului Școlar pentru Educație Incluzivă “C-tin Pufan” Timișoara s-a promovat terapia prin artă în rândul copiilor cu deficiențe de auz și/sau asociate prin intermediul unor parteneriate cu diverse instituții care s-au derulat pe parcursul mai multor ani. Un important parteneriat s-a încheiat cu Asociația culturală “Compania D’Arte” prin proiectul „Dăruind vei dobândi” - adresat copiilor cu deficiențe senzoriale. Proiectul
Terapia prin art? ? modalit??i de comunicare ?n rela?ia cu copilul deficient de auz by Carmen-Venera P?tru?escu [Corola-publishinghouse/Science/83991_a_85316]
-
inimii și ale vaselor sanguine, hipercalcemie (nivel ridicat al calciului în sânge), greutate scăzută la naștere și ritm scăzut de creștere în greutate, probleme de alimentație, iritabilitate (colici în timpul primului an de viață), dentiție anormală, malformații/anomalii ale rinichilor, hernii, auz hipersensibil, probleme musculo-scheletale, personalitate excesiv de sociabilă/prietenoasă, întârziere în dezvoltarea psihomotorie, dificultăți de învățare, probleme de concentrare (deficit de atenție). > Sindromul Laurence-Moon-Biedl. Persoanele care au acest sindrom, prezintă: deficiențe de vedere, polidactilie, obezitate, malformații cardio vasculare și renale, dificultăți de
by Camelia Dindelegan [Corola-publishinghouse/Science/1025_a_2533]
-
în care îmbină fericit imagismul, notația descriptivă impresionistă și un simbolism al bogatelor sinestezii sunet-imagine-miros, cu deschideri către un expresionism utilizat ca o exacerbare spre tragic a melancoliei. Poemele sunt fine arabescuri, muzicale, cu modulații sinuoase, în care ochiul și auzul fantasmează în marginea realului (în al doilea ciclu, dedicat satului și copilăriei, memoria - duioasă - joacă rolul unui al cincilea organ al percepției). Este o lirică unde natura, peisajul, rural sau citadin, este însuflețită, totul fiind perceput într-o continuă, incandescentă
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288308_a_289637]
-
de ordine și justiție, căci nu există putere decât în principii; ele singure sunt flacăra inteligențelor, punctul de raliere al convingerilor rătăcite. În timpurile din urmă, o tresărire universală a parcurs, ca un fior de spaimă, întreaga Franță. Doar la auzul cuvântului comunism, toate existențele s-au alarmat. Văzând cum apar în ziua mare și aproape oficial sistemele cele mai ciudate; văzând cum se succed decrete subversive, care pot fi urmate de decrete încă și mai subversive, fiecare s-a întrebat
by Frédéric Bastiat [Corola-publishinghouse/Science/1073_a_2581]
-
înscris pentru totdeauna pe drapelul nostru republican. Și noi dorim să vedem indivizii, familiile, națiunile asociindu-se, întrajutorându-se, sprijinind-se reciproc în chinuitoarea călătorie a vieții muritoare. Și noi simțim că ne bate inima și ne curg lacrimile la auzul acțiunilor generoase, fie că ele strălucesc în viața cetățenilor simpli, apropie și aduc laolaltă clase diverse, sau mai ales dacă ele împing înainte popoarele predestinate avanposturilor progresului și civilizației. Și ne va reduce oare ea la a vorbi despre noi
by Frédéric Bastiat [Corola-publishinghouse/Science/1073_a_2581]
-
care să știe ce vrea și ce are de făcut în viitor. Învățați-l buna cuviință izvorâtă din dragoste pentru semeni, din sinceritate, din autenticitatea trăirilor! Nu-l învățați disimularea de circumstanță dictată de interes, spontaneitatea violentă, vorbe care poluează auzul și afectează relațiile sale cu ceilalți oameni! Fiți alături de copiii dumneavoastră cu tăceri grăitoare, cu zâmbete încurajatoare și cu risipă de seninătate. Acest jurnal se dorește a fi un bun sfătuitor pentru copii, dându-le posibilitatea să și verifice unele
JURNALUL BUNELOR MANIERE by RALUCA OTILIA CUCEANU () [Corola-publishinghouse/Science/1613_a_3049]
-
ale hărțuirii psihologice (Nabuzoka și Smith, 1993; Goodman și McConachie, 1998; Unnever și Cornell, 2003), comportamentele ostile oscilând în funcție de tipul de dizabilitate al elevului. Astfel, elevii cu dizabilități atât vizbile cât și non-vizibile, în ultima categorie incluzând și deficiența de auz, sunt mai hărțuiți de către cei fără dizabilități, Dawkins (1996) semnalând ca și factori predictivi acordarea unui sprijin sistematic acestor elevi, faptul că sunt singuri în locul de joacă sau de a avea mai puțini prieteni. În același timp, regăsim în literatura
Aspecte ale h?r?uirii psihologice ?n grupul ?colar by Nicoleta Cramaruc () [Corola-publishinghouse/Science/84059_a_85384]
-
sinucidere. Comportamentele exercitate de către abuzatori pot fi aceleași ca și în cazul elevilor-țintă fără dizabilități, variind de la folosirea poreclelor, tachinare, imitarea, agresivitate verbală, amenințări și deposedarea de obiectele personale, dar și particularizate precum amuzamentul pe seama eforturilor elevului deficient de auz de a se vorbi sau a faptului că poartă un aparat auditiv sau un implant cohlear. În plus, întrucât anumite acte agresive pot fi „ineficiente” având în vedere faptul că victima nu aude, autorii pot apela la alte strategii precum
Aspecte ale h?r?uirii psihologice ?n grupul ?colar by Nicoleta Cramaruc () [Corola-publishinghouse/Science/84059_a_85384]
-
lumină Se strecoară-n arabescuri prin păreții fini de lac, Prelungește colonada-i pe-o fantastică grădină Ce mirează flori de lotus în oglinda unui lac. Ochiul vesel întîlnește, pe colnice-nverzitoare, Turnuri nalte și pagode unde cântă vechiul bonz, Și auzul se resimte de vibrări asurzitoare, De răsunetul metalic al tam-tamului de bronz. Deși poetul nu se poate abține de a nu lega o mică intrigă amoroasă, absolut puerilă, între un mandarin și o mandarină, încheierea e de o fineță caligrafică
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
arborescente. Hamletismul sistematic îl profeseză, cu efecte grațioase dar cu primejdia facticelui, Emil Botta: Iată ora metamorfozelor: voi îmbrăca minunatele straie. Rânjiți, colegii mei, cu dinții voștri albi când copacii mi-o spune Majestate! Ștefan Stănescu claudelizează: Îmi apropii mult auzul, să-l atingă marea-Ți voce, Cum truditele Picioare fruntea veșnicei mirese, Totuși un al treilea Clarul ar fi știut să Ți-l evoce: Era visul însuși (Arca închide doar perechi alese). Dan Botta, "corsican prin mamă", pastișează pe Paul
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
cu dispreț: «Pleacă, frate, și caută-ți niște porci, căci mai degrabă te asemeni lor decât unor oameni. Rostogolește-te cu ei în noroi și, dându-le lor Regula pe care ai pregătit-o, îndeplinește acolo oficiul predicării tale». La auzul acestor cuvinte, Francisc și-a plecat capul și a ieșit imediat. În cele din urmă, găsind niște porci, s-a rostogolit prin noroi cu ei până ce s-a murdărit complet, din cap până în picioare, pe haine și pe trup (cf.
Viaţa Sfântului Francisc de Assisi : cronici şi mărturii medievale franciscane şi non-franciscane by Accrocca Felice, Aquini Gilberto, Costanzo Cargnoni, Olgiati Feliciano () [Corola-publishinghouse/Science/100973_a_102265]
-
ca atunci când vreun frate ar fi dorit să-i vorbească, să fie anunțat chiar și dacă dormea sau făcea altceva. După ce l-au trezit pe episcop, care deja dormea, l-au înștiințat că fratele Iacob murise. Îndurerat, a plâns la auzul acestei vești și a spus: «Iată, acesta este visul pe care l-am avut deja». Și a adăugat: Voi veni chiar eu să-l înmormântez». Într-adevăr, văzuse în vis un mort îmbrăcat în haine albe și a auzit cum
Viaţa Sfântului Francisc de Assisi : cronici şi mărturii medievale franciscane şi non-franciscane by Accrocca Felice, Aquini Gilberto, Costanzo Cargnoni, Olgiati Feliciano () [Corola-publishinghouse/Science/100973_a_102265]
-
umilință și sărăcie, de caritate și blândețe, de ascultare și răbdare, și a toată desăvârșirea. Când fratele Grigore, ministrul Franței, l-a întrebat dacă voia să meargă în Anglia, a răspuns că nu știa dacă voia. Văzând mirarea ministrului la auzul acelui răspuns, fratele William i-a spus că nu știa dacă voia sau nu, pentru că voința sa nu-i aparținea lui, ci ministrului. Prin urmare, voia tot ceea ce ministrul voia ca el să dorească. Fratele William din Nottingham a dat
Viaţa Sfântului Francisc de Assisi : cronici şi mărturii medievale franciscane şi non-franciscane by Accrocca Felice, Aquini Gilberto, Costanzo Cargnoni, Olgiati Feliciano () [Corola-publishinghouse/Science/100973_a_102265]
-
o formulă simplă care ar putea să vă ajute să vă concentrați asupra ingredientului-cheie al ascultării eficiente. Eu Îl numesc modelul P.O.W.E.R. („putere”) de ascultare. Pasul 1: Ascultați Perceptiv. Ascultarea perceptivă implică ascultarea cu alte simțuri decât auzul. Webster definește percepția ca fiind caracterizată de Înțelegere și perspicacitate. Ceea ce sugerez este nevoia de a asculta printre cuvinte pentru a detecta sentimente și emoții. Într-un studiu bine-cunoscut despre comunicarea atitudinii, studiu efectuat de dr. Albert Mahrabian la UCLA
[Corola-publishinghouse/Science/1890_a_3215]
-
adevăratul motiv pentru care se aplecau peste geamul locomotivei nu era să verifice șinele, ci să asculte motorul. „Fiind atât de aproape de mașinăria sa”, a mărturisit el, „conductorul poate detecta cu ușurință dacă ceva nu e În ordine doar cu ajutorul auzului”. Tocmai o astfel de ascultare ar trebui să practice companiile cu clienții interni și externi. Țineți-vă la curent În ziua de azi, există numeroase povești despre companii care și-au schimbat radical afacerea redescoperindu-și clienții. Atunci când Tom Peters
[Corola-publishinghouse/Science/1890_a_3215]
-
umbră... cineva parcă vine... Părere-nșelătoare, și-acum mă amăgești? Dar nu, văz o ființă... spre mine-naintează... Să m-arăt... de vederea-mi ea nu se Înspăimîntează; Un strein pe aicea sfială ar avea. Ea pășește, ia seama... o auz că șoptește. Negreșit e femeie... Ce zice? Mă numește! Pieptul, inima-mi bate: aceasta este ea”. Acesta este momentul inaugural, și cel mai puternic liric, al iubirii În poemele lui Gr. Alexandrescu. De el se leagă o promisiune de fericire
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
selemie - „dulce nume” - care localizează, Într-adevăr, versurile și le colorează. Procedeul va fi repetat În Macedonele. Scenariul toponimic și onomastic nu este străin la Bolintineanu, de ceea ce el consideră a fi esențial În poezie: plăcerea, răsfățul privirii și al auzului. Înainte de a avea o valoare funcțională (sporul de cunoaștere, sugestia autenticității), lexicul otoman și toponimia trebuie să dea o idee despre culoarea și moliciunea senzuală a locului. Nu ne-am face o impresie adecvată despre spațiul și despre darurile coloristice
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
neguroasă, aceea pe care o complică pînă la absurd În Traianida. În locul desfătării, mai viu este acum blestemul, mai puternică este conjurația spiritelor negre. Curios, poezia capătă mai multă substanță din contactul cu acest obiect fantastic. În fine, privirea cedează auzului Întîietatea. Vuietul universului În fierbere și galopul nebun al cavalelor stăpînesc acum poemul. * Erosul, În schimb, este pretutindeni același În poezia lui Bolintineanu, la sud sau la nord. G. Călinescu credea că Bolintineanu atinge, În această temă, „libidinia cea mai
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
lumină Se strecoară-n arabescuri prin păreții fini de lac, Prelungește colonada-i pe-o fantastică grădină Ce mirează flori de lotus În oglinda unui lac. Ochiul vesel Întîlneștc, pe colnice-nverzitoare, Turnuri nalte și pagode, unde cîntă vechiul bong, Și auzul se resimte de vibrări asurzitoare, De răsunetul metalic al tam-tamului de bronz.” Peisaj static, decorativ, hieratic, reprodus, parcă, după desenul unui serviciu de porțelan. Această latură picturală place. G. Călinescu o socotește partea cea mai viabilă a poeziei. Imaginația e
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
aibă, În vers, o legătură cuviincioasă, adică să fie armonioase. Armonia „lesnește” stihul și-l face curgător. În acest limbaj, azi pitoresc, impracticabil, se manifestă o mare grijă pentru a surprinde secretul unei arte dificile. Conachi elimină cuvintele care lovesc auzul (grija lui cea mai mare este muzicalitatea versului!) și strică noima stihului. Căci, cum, fulgerînd, Înfiorați intră În legături rele cu alte cuvinte și poetul face o demonstrație În acest sens dînd pentru un vers mai multe variante. Un cuvînt
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
rețea de figuri (figuri În exclusivitate a erosului), punînd la temelia lor două principii clare: muzicalitatea și normalitatea (obișnuința, autenticitatea, răspîndirea) limbajului. În limba aspră a lui Conachi aceste două repere sună astfel: „dascăl și povățuitor adevărat trebuie să fie auzul și obiceiul după care se vorbește” (s.n.) Se va vedea din versurile citate mai jos că auzul nu Înșală pe stihuitor, dar obiceiul limbii s-a schimbat Între timp. Rămîne simțirea (patima) nediminuată, neintimidată de potopul de nenorociri căzute pe
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
normalitatea (obișnuința, autenticitatea, răspîndirea) limbajului. În limba aspră a lui Conachi aceste două repere sună astfel: „dascăl și povățuitor adevărat trebuie să fie auzul și obiceiul după care se vorbește” (s.n.) Se va vedea din versurile citate mai jos că auzul nu Înșală pe stihuitor, dar obiceiul limbii s-a schimbat Între timp. Rămîne simțirea (patima) nediminuată, neintimidată de potopul de nenorociri căzute pe capul ei. Ea inventează mereu poezia, Întemeiază ființa, provoacă scrisul. Scriitura nu este, la Conachi, gratuită, poetul
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
conformația pur "intelectuală" a personajului său predilect, "erou" înzestrat cu un excesiv spirit autoanalitic, dar complet lipsit de sensibilitate și de intuiție, câtă vreme se raportează la sine și la lumea din jur doar via intellectualis, numai prin intermediul văzului și auzului 28. Memoria eroului lovinescian rămâne, deci, o "memorie a inteligenței și a ochilor", semn că prozatorul român a pornit în mod voluntar în căutarea timpului pierdut, fără să mai aștepte momentul de grație. Din acest motiv, atunci când își propune să
by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1053_a_2561]
-
lumină și umbră", "ca un șuvoi" (asemeni "duratei" bergsoniene). Or, după cum am putut remarca, "privirea" instituie ruptura dintre "subiectul" cunoscător și "obiectul" cunoașterii, fiind agreată, după vorba lui Proust, doar de pictorii proști, cu ochi de fotograf și memorie... voluntară. Auzul, în schimb, e o cale de acces la esența muzical-inefabilă a sufletului, relevabilă cu ajutorul unor senzații și trăiri real-imaginare, stimulate de memoria involuntară. Însă, în pofida propriei sale voințe de a percepe lucid și de a-și vedea "dublul" în carne
by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1053_a_2561]
-
de inspirație acea predispoziție "muzicală" inconștientă, înțeleasă "ca o cheie a totalității creației"33, pentru că Lovinescu își contrazice aici "teoria", de vreme ce pierderea conștiinței propriei personalități e precedată de o perturbare atât a vederii ("ochii mi se împăienjenise"), cât și a auzului ("urechile îmi vâjâiau"). Mai mult, inspirația "muzicală" e pusă exclusiv pe seama visului și a "amintirilor" din care autorul vrea să evadeze pentru a putea scrie efectiv ("privind", și nu "ascultând") "romanul" lui Bizu. 1.3. Omul fără însușiri Identificându-se
by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1053_a_2561]