10,800 matches
-
unii autori s-ar fi numit înainte "Boboci", fiind un sat vechi, existând încă de la sfârșitul secolului XV (1482-1495). Denumirea atestata documentar este de "Mărgineni", ca urmare a construirii pe această moșie a unei mănăstiri, de domnitorul de atunci Vlad Călugărul (1492-1495). De fapt, istoria satului de azi I.L Caragiale fostul Haimanale, este strâns legată de istoria Mănăstirii Mărgineni. La sfârșitul secolului al XIX-lea, comuna purta numele de "Haimanale", făcea parte din plasa Filipești a județului Prahova și era
Comuna I.L. Caragiale, Dâmbovița () [Corola-website/Science/301173_a_302502]
-
iar, dintr-un document datat 17 decembrie 1776 aflăm că aici a fost numit un anume egumen Dionisie fapt ce ar duce la concluzia că la acea dată funcția de biserică de mir era schimbată în aceea de schit de călugări. La moartea Smarandei Bălăceanu-Apostoli în 1780 biserica devine metoh al scaunului episcopal din Târgoviște. La 1832, Zamfira, cu un venit de 1800 de taleri, trece drept schit de maici și închinat mănăstirii Câmpulung, aceasta la rândul ei aparținând de scaunul
Mănăstirea Zamfira () [Corola-website/Science/301204_a_302533]
-
Blejoianu, făcând un inventar al bunurilor schitului, ia sub "stăpânirea sa" bunurile pentru a putea să le refacă. Interesant este faptul că din acel inventar amănunțit lipsește orice menționare cu privire la clădiri ce ar fi putut să servească drept chilii pentru călugări sau călugărițe funcția de schit a acestui lăcaș la acea dată fiind pusă sub îndoială. Odată cu accederea ierarhică a mitropolitului Nifon (1850-1875) începe o perioadă de înflorire pentru mănăstirile și metoacele ce țineau de Mitropolia de la București. Acesta face o
Mănăstirea Zamfira () [Corola-website/Science/301204_a_302533]
-
cu pește și cu vii. Satul fusese dăruit Mănăstirii Frumoasă de un oarecare Ceacaru, care-l cumpărase de la Mănăstirea Galata. La 3 iulie 1632 satul era din nou în stăpânirea Mănăstirii Galata. La această dată, domnitorul Alexandu Ilias împuternicește pe călugării mănăstirii să strângă dijma din satul Sivita de la „cine va hi avut acolo, den pâine și den fan și den peste din bălti și den vii și den grădini” Se pare ca stăpânirea Mănăstirii Galata asupra satului nu a mai
Șivița, Galați () [Corola-website/Science/301224_a_302553]
-
Sivita și să ia dijma „din zece”, „din pâine, fan, vii, bați de pește, și din tot venitul ce va fi „. Stăpânire confirmată și mult mai târziu de domnitorul Mihai Racoviță la 13 august 1724 după ce s-au judecat cu călugării de la Mănăstirea Sfântă Vineri din Iași, care au trebuit să renunțe la pretențiile lor asupra satului Sivita. Mănăstirea Mavromol din Galați a stăpânit și ea o parte din moșia satului. La 6 mai 1786 această parte era împresurata de unii
Șivița, Galați () [Corola-website/Science/301224_a_302553]
-
din Coadă Stâncii a fost construită cam pe la anul 1830. Această bisericuța și-a luat ființă dintr-un mic schit așezat în mijlocul pădurii Coadă Stâncii. Acest schit a fost clădit de călugării schimnici pe la 1750. Materialele au fost aduse de călugări din pădurea Bahu, ținutul Lapuseni. Mai tarziu prin anii 1810 - 1820 taindu-se pădurea s-au făcut și câteva gospodării împrejurul bisericii, cum însă aceste asazari se aflau pe terenuri fugitive, din cauza ploilor și a defrișărilor făcute, schitul și gospodăriile
Coada Stâncii, Iași () [Corola-website/Science/301267_a_302596]
-
cultură cerealelor și a plantelot tehnice). Se cultivă cereale că: grâul, orzul, ovăzul și porumbul; iar plante tehnice: sfecla de zahăr, floarea-soarelui și cartoful. Pădurea Călugăra - situată în partea de nord a satului, iar numele ei vine de la schitul de călugări greci, ea aparținînd mănăstirilor grecești. În această pădure cea mai mare parte o ocupă arborii înalți (că fagul, urmat de carpen, stejar, cireș și plop). În urmă secularizării averilor mânăstirești de la 1863, pădurea e luată de stat, aparținând Ocolului Silvic-Pașcani
Muncelu de Sus, Iași () [Corola-website/Science/301297_a_302626]
-
Anselm de Canterbury, teologul și logicianul Pierre Abélard, precum și clericul Roscelin de Compiègne, care a întemeiat școala nominalistă. Din perioada de aur a scolasticii din secolul al XIII-lea sunt de menționat dominicanii Toma din Aquino și Albertus Magnus, precum și călugărul Roger Bacon, prelatul italian Bonaventura și scoțianul John Duns Scotus, toți aparținând ordinului franciscanilor. Un reprezentant important al nominalismului a fost William Ockham, un fin logician, care a analizat critic întreaga filosofie scolastică. În Spania, scolastica a avut o perioadă
Scolastică () [Corola-website/Science/301333_a_302662]
-
de Obseniza. În această perioadă de început al secolului XVIII, sătul aparținea districtului Ciacova. În vremea aceea se găsea, în centrul localității, o mănăstire sârbească, lucru dovedit de faptul că, în anul 1788, cănd mănăstirea din Partoș este părăsita de călugări, ca urmare a rezoluției imperiale din 16 ianuarie 1777, o parte din cărțile ce i-au aparținut au fost aduse la mănăstirea din Ofsenița. La sfârșitul secolului al XVIII-lea, proprietar al unei părți din hotarul comunei era baronul Draskovich
Ofsenița, Timiș () [Corola-website/Science/301382_a_302711]
-
între anii 1492-1494. Ea se află în satul Bistrița aparținând de comuna Costești din județul Vâlcea, pe pitoreasca vale a râului cu același nume. Prima atestare documentară a Mănăstirii Bistrița este un act din 16 martie 1494 al lui Vlad Călugărul. Mănăstirea a fost distrusă din temelii de către Mihnea Vodă la 1509. Un document al vremii specifică faptul că Mihnea Vodă, care lupta împotriva Craioveștilor, ""și mănăstirea lor, carea o făcuse ei pre râul Bistriții din temelie o au risipit"". A
Mănăstirea Bistrița (județul Vâlcea) () [Corola-website/Science/301441_a_302770]
-
Cazania"" - 1724), Ioachim din Bărbătești - gramatic ( "Istoria Troadei - 1766). De remarcat că Ștefan ieromonahul, cel care mai tâziu ajunge mitropolitul Țării Românești, este fiu al meleagurilor vâlcene născut la Râmești - Horezu, după ce mai întâi a fost pisar la Bistrița și călugăr și egumen la mănăstirea Tismana. Despre importanța cărților aflate în biblioteca mănăstirii Bistrița în dezvoltarea culturii noastre naționale, despre truda, dăruirea și iscusința cărturarilor timpului, iată ce spunea Alexandru Odobescu într-un raport prezentat Ministrului Cultelor:""Prin unele din aceste
Mănăstirea Bistrița (județul Vâlcea) () [Corola-website/Science/301441_a_302770]
-
pretextul inființării unui muzeu al tipografiei, încet, încet așezământul a fost repopulat. După anul 1989, viața monahală a căpătat noi valențe. Din anul 1999, stăreția mănăstirii a luat sub conducerea ei și Mănăstirea Arnota, prin transformarea acesteia din mănăstire de călugări în mănăstire de maici. Mănăstirea Bistrița este inclusă în "Lista monumentelor istorice din România", având codul de clasificare .
Mănăstirea Bistrița (județul Vâlcea) () [Corola-website/Science/301441_a_302770]
-
, în , (n. 4 octombrie 1570, Oradea - d. 19 martie 1637, Pojon, azi Bratislava) a fost un călugăr iezuit, scriitor latin și maghiar, arhiepiscop de Esztergom (cu sediul la Nagyszombat, Esztergomul aflându-se sub ocupație otomană), cardinal. A fost una din figurile cele mai reprezentative ale Contrareformei. s-a născut într-o familie nobiliară reformată (calvină) la Oradea
Petrus Pázmány () [Corola-website/Science/300032_a_301361]
-
a născut în satul lăpușean Măgoaja (astăzi în județul Cluj, pe granița sudică a actualului județ Maramureș), într-o famile de nobili din care a făcut parte și Ioan Cupșa, care în 1681, ctitorind mănăstirea Nicula din județul Cluj, dăruiește călugărilor celebra icoana a Maicii Domnului care plânge. Pe domeniile aceleiași familii Cupșa s-a întemeiat actuala comună Cupșeni din județul Maramureș. În timpul împăratului Leopold I, obligațiile fiscale și militare introduse de stăpânirea austriacă în Transilvania au determinat o amplă mișcare
Pintea Viteazul () [Corola-website/Science/300052_a_301381]
-
Familia lui făcea parte din burghezia prosperă a orașului. Nu mult după nașterea sa, familia se mută în orașul Seligenstadt. În 1451, în ținut izbucnește o epidemie de ciumă, ambii părinți cad victimă și tânărul Hans este luat în custodia călugărilor benedictini de la o mănăstire din apropiere. Perioada din viața lui Memling până la mutarea sa la Bruges rămâne o necunoscută, primele informații veridice fiind legate de marele oraș flamand. Este probabil ca pe la 1460 să fi făcut o călătorie la Köln
Hans Memling () [Corola-website/Science/300097_a_301426]
-
mai mari centre comerciale din apusul Europei. Orașul este un important loc de întâlnire al negustorilor veniți din toate țările continentului. Împreună cu locuitorii bogați ai Bruges-lui, ei alcătuiesc un patriciat din rândurile căruia apar numeroși amatori și protectori ai artelor. Călugării mănăstirei "Les Dunes" din Coxyde aparțin unuia din ordinele cele mai bogate din regiune. Începând din 1467, ordinul este condus de abatele Jan Crabbe, umanist protector al artelor, interesat și de cultura italiană. Jan Crabbe îi comandă tânărului pictor un
Hans Memling () [Corola-website/Science/300097_a_301426]
-
și "Actul de Succesiune", care anula prima căsătorie, pe copiii născuți din această căsătorie îi priva de drepturile lor la coroană în favoarea descendenților Annei Boleyn. Opoziția la politica religioasă a regelui a fost repede suprimată în Anglia. Un număr de călugări disidenți au fost torturați și executați. Cei mai proeminenți au fost John Fisher, episcop de Rochester și Sir Thomas More, fostul Lord Cancelar al lui Henric, ambii au refuzat să depună jurământul față de rege și au fost ulterior condamnați pentru
Henric al VIII-lea al Angliei () [Corola-website/Science/300136_a_301465]
-
arhipelagul "Sept-Îles" - șapte insule (ar Jentilez), "Batz" (Enez Vaz), "Ouessant" (Enez Euza), "Molène" (Molenez), "Sein" (Enez Sun), arhipelagul "Glénan" (Enezeg Glenan). În Golful Morbihan cele mai mari insule pe care există și câte un sat sunt "Île aux Moines" (Insula călugărilor) și "Île d'Arz" (Insula ursului). Toată această diversitate se datorează situării Bretaniei în cadrul unui masiv hercian, numit Masivul Armorican. Această situare are un impact și asupra aspectului general al reliefului, foarte vălurit, dar fără diferențe notabile de nivel. Asemenea
Bretania () [Corola-website/Science/300169_a_301498]
-
familiei ultimului țar al dinastiei Romanov. Rasputin a jucat un rol foarte important în viața țarului Nicolae al II-lea, a țarinei Alexandra și a unicului lor fiu, țareviciul Alexei, care era suferind de hemofilie. Rasputin a fost denumit și Călugărul nebun, în ciuda faptului că el nu a fost niciodată călugărit și nu a ținut niciodată secret faptul că era căsătorit. Este posibil să fi fost stareț al congregației religioase nerecunoscute oficial a hlîstilor și despre el se credea că este
Grigori Rasputin () [Corola-website/Science/300212_a_301541]
-
Vechea mănăstire e amintită la 1636. La 6 mai 1636 poposesc în ea principele Gheorghe Rákóczi I și contele Haller. In 1711 egumenul mânăstirii greco-catolice era un anumit Ioasaf. In 1765 trăia aici preotul Gheorghe. În 1774 mănăstirea avea doi călugări. Averea: un loc arător de 5 găleți și fânaț de 2 care de fân. Din satul Daia Română provine echipa de fotbal "Dalia Sport" Daia Română.
Daia Română, Alba () [Corola-website/Science/300237_a_301566]
-
100 orgii lățime. Averea constă dintr-un arător de 10 galeți, un fanat de 2 care de fan și o vie. În anul 1745 moară mănăstirii a fost ocupată de colegiul reformat-calvin din Aiud. Înainte de 1759 trăia în mănăstire un călugăr Sofronie Pavlovici, care în urmă agitației lui Sofronie părăsește mănăstirea. În 1762 se reîntoarce, ducând la Blaj o parte din averea mobilă a mănăstirilor din Geoagiul de Sus și Râmeț. În 1764 în mănăstirea de la Măgina trăia același călugăr Sofronie
Măgina, Alba () [Corola-website/Science/300249_a_301578]
-
un călugăr Sofronie Pavlovici, care în urmă agitației lui Sofronie părăsește mănăstirea. În 1762 se reîntoarce, ducând la Blaj o parte din averea mobilă a mănăstirilor din Geoagiul de Sus și Râmeț. În 1764 în mănăstirea de la Măgina trăia același călugăr Sofronie Pavlovici. Șematismul jubilar al arhidiecezei Blajului din 1900 afirmă că mănăstirea ar fi fost întemeiata în anul 1611.
Măgina, Alba () [Corola-website/Science/300249_a_301578]
-
cărora satul și locuitorii sunt distruși aproape în întregime. Care au scăpat cu viață au fugit în alte localități de pe Valea Mureșului, trăind peste o sută de ani departe de satul lor, păstrând totuși credință lor catolică. În anul 1749, călugărul Berecky Hiarion întemeiază noul Bulci, căutând pe urmașii celor care au părăsit satul în timpul năvălirilor otomane și reconstruind vechea biserică. Bulciul este declarat parohie romano-catolică. Pe la mijlocul secolului al XVIII-lea aduce în Bulci stăpânirea Regimului Regesc Maghiar. Familia Mocioni a
Bulci, Arad () [Corola-website/Science/300285_a_301614]
-
Arad, Crișana, România. Primele atestări documentare în care este menționată comuna Păuliș sunt din anul 1333, când în registrele dijmelor papale apare sub numele de Păululeșe, iar în anul 1334 apare sub denumirea de Sacerdos de Păuleșe, după numele ordinului călugărilor paulini din cetatea Cladova. Pentru prima dată întâlnim denumirea de Păuliș în anul 1752. Dat fiind calitățile deosebite ale locului, stabilirea aici a unei populații timpurii este probată de descoperiri arheologice din diferite puncte, în special de-a lungul cursului
Sâmbăteni, Arad () [Corola-website/Science/300302_a_301631]
-
împotriva atacurilor otomane. Călugării franciscani de la Mănăstirea “Sf. Maria Radna” hotărăsc înființarea unor parohii catolice pe Valea Mureșului. Astfel, satul Țela devine în anul 1737 parohie catolică pentru toți credincioșii împrăștiați de “pârjolul” turcesc în toată Valea Mureșului. Primul paroh, călugărul Csuros Joszef, a fost omorât de tâlhari la numai câteva zile după instalarea în această abație. Un alt paroh, Valovich Mihai, a vrut să zidească o biserică în Țela și a aflat de la locuitori că ar putea găsi materiale de
Țela, Arad () [Corola-website/Science/300310_a_301639]