10,188 matches
-
puls. În ciuda a ceea ce se petrecea în interior, afară era o zi din cele mai frumoase. Era însorită, așa încât trebuia să îți protejezi ochii cu ochelari de strălucirea ei. Îi era greu să se controleze de la brâu în jos iar cămașa de finet lungă și umedă se lipea de ea. Era furioasă că nu avea forța necesară să își ia pruncul în brațe, totuși o asistentă maternală îi aduse pruncul pentru câteva minute să îl țină în brațe. Corpul copilului ce
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
pecetea întunericului:,,(...) spuse de mai mulți, auzite de mine, împrăștiate de necuratul.” Cuvântul este resimțit că un gunoi, forma de pedepsire a greșelilor umane. Forță elementelor lexicale este năprasnica, violența:,, Cuvintele erau plesnete de bici, disprețul și frica aveau mirosul cămășilor și izmenelor purtate fără întrerupere trei și patru săptămâni.” Incipitul românului Lumea în două zile stă sub semnul unei referențialități mitice. 21 decembrie, solstițiul de iarnă, presupune o misterioasă legătură între planul terestru și cel cosmic, timpul individual alunecând în
Colegiul Naţional "Cuza Vodă" din Huşi : 95 de ani de învăţământ liceal by Costin Clit () [Corola-publishinghouse/Memoirs/643_a_1320]
-
stau un timp pe un colț de birou ori pe vreun scaun liber. Intru, arunc în sus casca în semn de salut, o las să cadă pe un dulap, îmi dezbrac bluza de salopetă, îmi scot cravata, îmi ridic mînecile cămășii și încep să mă spăl. Ascultă, Mihai, îmi spune Cezara, care știa că mă preocupă literatura, tu ai vreo piesă la Televiziune? Nu, îi răspund, știind că de obicei trimiteam textele pieselor doar pe la secretariatele literare ale teatrelor. De ce mă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
e, vara, cînd vine de la coasă, mi-aduce mereu cîte-un buchet de sînziene; știe că-mi plac tare mult cum miros... Vaza stă de atunci, din vara de-acum șase ani, într-un geamantan, la capătul patului, învelită într-o cămașă de corp. După ce mama a murit și eu am smuls de pe perete, de deasupra mesei de scris, o parte din pozele de artiste, decupate din revista Cinema și am făcut loc pentru fotografia mamei, m-am gîndit să scot și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
șantierul, că tot n-am ce face azi. Ceaiul cald și aspirina încep să-și facă efectul, simt broboane de transpirație după gît și pe piept. Îmi dezbrac scurta îmblănită și-o arunc pe cuierul-pom, rămînînd în haină și în cămașa albă, pe sub care am o cămașă subțire de corp. Parcă m-am mai răcorit. Mă așez pe scaun, lîngă telefon și mă uit la ceas: abia opt jumătate! La ora asta Livia a terminat vizita, pot s-o chem la
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
face azi. Ceaiul cald și aspirina încep să-și facă efectul, simt broboane de transpirație după gît și pe piept. Îmi dezbrac scurta îmblănită și-o arunc pe cuierul-pom, rămînînd în haină și în cămașa albă, pe sub care am o cămașă subțire de corp. Parcă m-am mai răcorit. Mă așez pe scaun, lîngă telefon și mă uit la ceas: abia opt jumătate! La ora asta Livia a terminat vizita, pot s-o chem la telefon. Îmi răspunde o soră pe
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
care știu că-i găsesc pe inginerii Petre Graur, Gică Lupu, Dan Luchian și Tudor Brăduț. Intru. Înăuntru, toți patru, la cele patru birouri, stau aplecați asupra lucrărilor. Hei, salut, amice! îmi strigă inginerul Graur, dezbrăcat de haină, cu mînecile cămășii ridicate pînă la coate. Bună ziua, domnilor! îi salut, strîngîndu-le mîna pe rînd. Ce mai face domnul Vlădeanu? mă întreabă inginerul Luchian, închizînd dosarul din față. Am venit să vă văd, zic, așezîndu-mă pe un scaun lîngă fereastră, să-i pot
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
în trecere, zic eu. Și-ai venit să mai furi ceva, rîde Graur dezvelindu-și larg dantura, asemeni oamenilor care rîd din suflet. Ce să-ți fure?! sare Luchian. Las' că știe el, continuă să rîdă Graur, ridicîndu-și iar mînecile cămășii. Aspirina, iar acum căldura de la calorifer mă fac să-mi deschei scurta îmblănită și să trag de capătul fularului. Arunc o privire peste întreaga încăpere și-mi închipui decorul viitoarei mele piese. Acțiunea se va petrece într-un birou ca
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
cu Cezara, am și trei copii, m-am făcut și sănătos de stomac și de ficat, și am și timp mai mult pentru studiu. Ascultă-mi sfatul: dacă Livia vrea, căsătoriți-vă. O masă la timp, o haină călcată, o cămașă curată, un pat cald, care știi că-i doar al vostru... Așa, ce faci? Consolezi nevestele altora... Lasă, nu nega, ce dracu'!, doar și eu am stat burlac atîta timp. Uneori mi-era greață de mine însumi cînd aflam cum
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
Numai că, dacă vreunul din personajele mele s-ar afla în această situație, mamă!, ce scandal ar ieși! În primul rînd, l-aș pune pe eroul meu să-i spună individului să-și încheie cei doi nasturi descheiați: unul la cămașă și unul la pantaloni... Ei, și-acum, zice plin de fericire inginerul-șef, umflîndu-și pieptul cînd secretara îi pune în față condica de prezență, să vedem ce sancțiune dăm... În timp ce inginerul-șef răsfoiește condica de prezență, eu arunc o privire
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
închid ochii. Un somn greu, obositor pune stăpînire pe mine. Ce faci, Mihai, dormi? întreabă o voce de bărbat. Mă întorc: jos, în ușă, stă Dinu Zaharia. E îmbrăcat ca de plecare acasă: pardesiu elegant, bleumarin; fular de mătase gri; cămașă albă și cravată cu dungi roșii și albe; mănuși de primăvară; geantă diplomat japoneză din poliester negru armat cu fibră de sticlă, încadrată în două șine din aluminiu eloxat, care scînteiază argintiu. În mîna stîngă ține geanta diplomat și documentația
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
doamnă! Bună seara! îmi răspunde în timp ce închide ușa. Mamă, strigă ea spre sufragerie, a venit domnul Vlădeanu... Ușa de la bucătărie se deschide larg: în prag stă Ion și încearcă să înghită în fugă mîncarea din gură. E în pantaloni și cămașă. Pe masa din bucătărie stă întins un adevărat ospăț: borș din carne de porc, friptură de pasăre și sarmale cu smîntînă. Simt că leșin. Ion e un adevărat frate! Și-o fi închipuit că-s dărîmat de foame, așa că s-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
ciomagul de păzit vacile... Îi arunc o privire tăioasă lui Ion și ies trîntind cu furie în urma mea ușa apartamentului. Rămîn în fața liftului, cu degetul înfipt în butonul de apel. Ion și-a luat șuba de șantier între umeri, peste cămașă, a băgat picioarele în ghete și a ieșit în grabă, să mă ajungă. În lift, stăm amîndoi cu ochii plecați, cu teama în suflet că privirile noastre s-ar putea întîlni. Eu pufnesc din cînd în cînd într-un rîs
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
poștaș pe sub ușă. Arunc mănușile pe masă, peste cărțile de lîngă perete, îmi dezbrac haina de velur cu tot cu haina de la costum și le agăț în cuierul de pe bucățica de perete de lîngă ușă, îmi desfac nodul cravatei, apoi îmi deschei cămașa la gît. Observ cutia de celofan în buzunarul din dos al hainei de velur, o iau, scot din ea crenguța de magnolie, mă umplu de fericire privind-o și mă întreb unde aș putea s-o pun. Îmi amintesc de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
dos al hainei de velur, o iau, scot din ea crenguța de magnolie, mă umplu de fericire privind-o și mă întreb unde aș putea s-o pun. Îmi amintesc de vaza cumpărată de mama, deschid geamantanul, o scot din cămașa de corp în care a stat înfășurată, o umplu cu apă, aranjez crenguța în vază, iar vaza o pun peste dosarul cu corespondența literară de pe raftul de sub fotografia mamei, în locul sticlei de vodcă rusească, în care stă o garoafă vestejită
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
bisericei, amintirei, despărțirei, plecărei, gurei ș. a. - scrierea cu s în loc de z în cazul unor cuvinte precum: sgârcenie, sgomot, sensual, îndrăsnesc, isbutesc, isbândă etc. - scrierea cu -e final a unor cuvinte care se pronunțau cu -ă: ușe, plaje, [el] sufere, grije, cămașe, revanșe, păpușe etc. - scrierea cu ă în loc de e: reazăm; - forma veche a unor verbe, la indicativ prezent, pers. I, sg: țiu, reviu; - redarea prin diftongul ia a sunetului e sau a diftongului ea: îngenunchiarea, auziam, vorbiam, mărturisia ș. a. - grafia veche
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
1948, sâmbătă, ora 5 p.m. [...] Eri seară a sosit aici la noi Sabina. Nu a venit direct de la munte, cu skii la spinare, cu glasul răgușit, nu a răsturnat toată casa, ci îmbrăcată orășenește, cu poșeta în care vârâse o cămașe de noapte, peria de dinți și pieptenul. Biata luminiță anemică, dar cu efuzii de bucurie și afecție. [...] Azi am stat cu Sabina toată ziua în casă, ea eșind numai pentru o oră dimineața. După masă, cum stam în babouches și
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
azi Laurel și îi aduc niște haine, am trecut deja de incidentul cu căpșunile și am ajuns la bătaia de pe Madison Avenue. — În viața mea n-am simțit așa o satisfacție! spune ea, vârându-și o mână în mâneca unei cămăși de mătase. Să vezi șocul de pe fețișoara aia a ei rotundă, în clipa în care i-am dat una! A fost prima oară în viața mea când am dat într-o femeie! A fost nemaipomenit! Își vâră și cealaltă mână
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
mătase. Să vezi șocul de pe fețișoara aia a ei rotundă, în clipa în care i-am dat una! A fost prima oară în viața mea când am dat într-o femeie! A fost nemaipomenit! Își vâră și cealaltă mână în cămașă și eu mă crispez în clipa în care aud un pârâit rău prevestitor. — Ți-o plătesc, nu-ți face probleme, zice, fără să clipească. OK, ce mai ai? Câteodată am impresia că Laurel vine să probeze haine, doar pentru simpla
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
atenția. Ce părere ai? Laurel o pune pe ea și se privește în oglindă. — Vezi? spune în cele din urmă. E perfect. Nu știu, zău, ce rost are să-mi mai cumpăr ceva din altă parte. O iau. Și încă o cămașă, te rog. Una cu cusătura intactă. Expiră fericită. De fiecare dată când trec pe la tine mă simt foarte bine, Becky. Nu știu de ce. — E un mister, zic zâmbitoare și notez ceva în registru. Unul din cele mai bune lucruri care
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
nu-mi prea place cum arăți. Poate ai nevoie de o pauză. — Mă simt perfect! Pe bune! Mă sforțez să afiș un zâmbet profesional. Așaa... uite fustele la care mă gândeam. Zic s-o încerci pe asta bej, merge cu cămașa asta alb murdar... În timp ce Laurel probează diverse articole, eu stau pe un taburet, aprobând din cap și făcând câte un comentariu absent din când în când, cu mintea la subiectul mami. Mi se pare că sunt vârâtă în povestea asta
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
apuce să mă vadă, ies repede din Terrace Room și intru în liftul care duce la Grand Ballroom. Exact în momentul în care ușile sunt gata să se închidă, în lift intră două femei în vârstă, cu fuste negre și cămăși albe. Ai văzut tortul? zice una dintre ele. A costat pe puțin trei mii de dolari. — A cui e nunta? — A familiei Sherman, spune prima femeie. Elinor Sherman. — A, deci asta e celebra nuntă Elinor Sherman. Ușile se deschid și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
Am vrut să văd și eu cum arată. E super, nu? Mă uit repede în jur să văd dacă mă observă cineva, apoi mă strecor pe scaunul de lângă el. Arăți foarte bine. Ce bine, arată supersenzațional! În smochingul imaculat și cămașa albă elegantă, arată de vis. Părul negru îi strălucește în lumină și îi simt mirosul familiar al aftershave-ului. În clipa în care îmi întâlnește privirea, ceva se destinde brusc în sufletul meu - ca atunci când un covor se rostogolește în fața ta
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
evreul cândva «murdar» a fost transformat, datorită minunilor tehnologiei germane, În săpun «curat»” <endnote id="(83, p. 103)"/>. „Economia de război nazistă - scria Eugen Relgis În 1945 - industrializa mormanele de cadavre pentru a extrage din ele săpun care să spele cămășile asasinilor” <endnote id="(742, p. 46)"/>. Este o teorie interesantă, chiar dacă discutabilă. Până astăzi nu se știe exact dacă fabricarea de săpun din grăsime de evrei a fost un abominabil fapt real sau, mai degrabă, o legendă morbidă. Cert este
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
Știi că de ai lua În brațe pe o nelegiuită, care se Împărtășește cu sânge de creștin, arde pământul de șapte palme sub picioarele tale ? Știi că un asemenea păcat nu se poate spăla decât suferind a ți se arde cămașa pe trup ?” <endnote id="(3, p. 56)"/>. Prohibiția apărea de la formele incipiente ale relației erotice. Chiar și dansatul cu o fată „de altă lege” era interzis : „Pe sub mână de trei ori,/ Pe sub mână că-i română,/ Dac-ar fi de
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]