8,551 matches
-
participarea inclusiv ca și spectatori. Cursa carelor era o metodă prin care grecii își demonstrau propria prosperitate. Cazul lui Alcibiade indică, de asemenea, că era o metodă alternativă de opulență, de expunere publică a faimei pentru cei bogați. Conducătorul de car era de obicei un membru al familiei proprietarului sau, în majoritatea cazurilor, un sclav sau un profesionist tocmit pentru că totuși cursa presupunea calități deosebite de putere, îndemânare și curaj. Se cunosc numele a foarte puțini conducători iar poemele și cântecele
Cursa carelor de luptă () [Corola-website/Science/320643_a_321972]
-
sau un profesionist tocmit pentru că totuși cursa presupunea calități deosebite de putere, îndemânare și curaj. Se cunosc numele a foarte puțini conducători iar poemele și cântecele victoriei precum și statuetele contribuie la sursele despre aceștia. Spre deosebire de alte competiții ale Jocurilor Olimpice, conducătorii carelor nu concurau nud, probabil din rațiuni de siguranță pentru că se ridica mult praf de către care și cai iar accidentele sângeroase erau frecvente. Concurenții purtau o haină cu mâneci numită "xystis" care cădea până la glezne și era prinsă la mijloc cu
Cursa carelor de luptă () [Corola-website/Science/320643_a_321972]
-
xystis"-ului pe timpul cursei. Conducătorii dispuneau de care de luptă modificate pentru viteză și manevrabilitate, fiind construite din lemn, cu două roți și cu partea din spate descoperită deși acest tip nu era folosit în lupte și, cu timpul, nici carele nemodificate. Exista un loc special unde conducătorul punea picioarele, iar carul era fixat direct pe osie astfel încât zdruncina tare iar cursa era destul de accidentată. Partea cea mai incitantă a cursei, cel puțin pentru spectatori, o constituiau întoarcerile de la capetele hipodromului
Cursa carelor de luptă () [Corola-website/Science/320643_a_321972]
-
pentru viteză și manevrabilitate, fiind construite din lemn, cu două roți și cu partea din spate descoperită deși acest tip nu era folosit în lupte și, cu timpul, nici carele nemodificate. Exista un loc special unde conducătorul punea picioarele, iar carul era fixat direct pe osie astfel încât zdruncina tare iar cursa era destul de accidentată. Partea cea mai incitantă a cursei, cel puțin pentru spectatori, o constituiau întoarcerile de la capetele hipodromului. Aceste viraje foarte strânse erau foarte periculoase și frecvent letale. Dacă
Cursa carelor de luptă () [Corola-website/Science/320643_a_321972]
-
fixat direct pe osie astfel încât zdruncina tare iar cursa era destul de accidentată. Partea cea mai incitantă a cursei, cel puțin pentru spectatori, o constituiau întoarcerile de la capetele hipodromului. Aceste viraje foarte strânse erau foarte periculoase și frecvent letale. Dacă un car nu era depășit pe linia dreaptă, el trebuia să încetinească la "embolon" pentru a aborda întoarcerea, moment în care putea fi răsturnat sau zdrobit (atât conducătorul cât și carul și caii) de ceilalți urmăritori. Coliziunea deliberată cu un adversar pentru
Cursa carelor de luptă () [Corola-website/Science/320643_a_321972]
-
viraje foarte strânse erau foarte periculoase și frecvent letale. Dacă un car nu era depășit pe linia dreaptă, el trebuia să încetinească la "embolon" pentru a aborda întoarcerea, moment în care putea fi răsturnat sau zdrobit (atât conducătorul cât și carul și caii) de ceilalți urmăritori. Coliziunea deliberată cu un adversar pentru a-l distruge și elimina era teoretic ilegală, dar nu se putea face nimic pentru a o impiedica (la jocurile funerare ale lui Patrocle, Antilochus a cauzat zdrobirea lui
Cursa carelor de luptă () [Corola-website/Science/320643_a_321972]
-
un al doilea conducător care prelua hățurile când "apobates" săreau din atelaj; în listele cu învingători sunt menționate ambele nume ale celor doi conducători. Imagini ale acestui tip de competiție arată războinicii fiind înarmați, purtând căștile și scuturile, urcați în spatele carelor de cursă. Unii cercetători istorici consideră că evenimentul a păstrat tradițiile războiului homeric. Romanii au preluat cursele cel mai probabil de la etrusci care la rândul lor l-au împrumutat de la greci, dar romanii au fost de asemenea influențați de greci
Cursa carelor de luptă () [Corola-website/Science/320643_a_321972]
-
mai probabil de la etrusci care la rândul lor l-au împrumutat de la greci, dar romanii au fost de asemenea influențați de greci în special după cucerirea Cartaginei, din 146, în urma celui de-al Treilea Război Punic. Conform legendei romane, cursa carelor de luptă a fost folosită de Romulus imediat după fondarea Romei din 753 î.e.n. ca modalitate de a distrage bărbații sabini. Romulus a transmis invitații orașelor învecinate pentru a celebra festivalul Consualia care includea atât cursele de care cât și
Cursa carelor de luptă () [Corola-website/Science/320643_a_321972]
-
orașelor învecinate pentru a celebra festivalul Consualia care includea atât cursele de care cât și cele de călărie. În timp ce sabinii se delectau cu spectacolul, Romulus și oamenii săi au răpit femeile sabine, acestea devenind soțiile romanilor. În Roma Antică, întrecerile carelor de luptă aveau loc la circus. Locul principal de desfășurare a curselor era Circus Maximus, situat în valea dintre dealurile Palatin și Aventin, care putea găzdui între 150.000 și 180.000 de spectatori. A fost primul dintre circurile Romei
Cursa carelor de luptă () [Corola-website/Science/320643_a_321972]
-
pentru că a fost reconstruit de Iulius Cezar în jurul anului 50 î.e.n. Lungimea sa era de 650 m iar lățimea de aproximativ 125 m. Unul dintre capetele pistei era deschis, spre diferență de celălalt, aici fiind și punctul de aliniere al carelor pentru startul în cursă. Romanii utilizau și ei o serie de porți denumite "carceres", un echivalent al grecului "hysplex". Acestea erau ridicate asemănător "hysplex" dar erau ușor diferite pentru că pista romană dispunea de o linie mediană continuă ("spina") în centru
Cursa carelor de luptă () [Corola-website/Science/320643_a_321972]
-
erau ridicate asemănător "hysplex" dar erau ușor diferite pentru că pista romană dispunea de o linie mediană continuă ("spina") în centru. Ca și la greci, "Carceres" preluau din dezavantajul culoarului exterior de la capătul pistei unde se executa întoarcerea iar la start carele erau dispuse în spatele acestor porți cu arc. Când totul era pregătit, împăratul (sau cel care găzduia cursa, daca nu erau în Roma) dădea drumul unui obiect de îmbrăcăminte cunoscut sub numele de "mappa", semnalizând astfel începutul cursei. Porțile cu arc
Cursa carelor de luptă () [Corola-website/Science/320643_a_321972]
-
randurile de la joasă înălțime. La celălalt capăt al spinei, cel opus liniei de start deschise, se găsea "meta", punctul de întoarcere, de forma unor mari coloane aurite. Accidente spectaculoase aveau loc aici, precum în cursele grecești, în care conducătorii și carele zdrobite sau în incapacitate de a continua purtau denumirea de "naufragia", numele latin pentru epave, naufragiați. Cursa în sine era foarte asemanătoare replicii sale grecești, totuși se distinge numarul mare de competiții - de obicei 24 de curse zilnic, în decursul
Cursa carelor de luptă () [Corola-website/Science/320643_a_321972]
-
prin utilizarea corpului și a greutății corporale; cu hățurile legate de mijloc, aceștia se înclinau în laterale pentru a determina direcția de deplasare a cailor, păstrând mâinile libere pentru biciuire și echilibrare. Din această cauză, competitorii căzuți sau ale căror care s-au zdrobit nu puteau da drumul hățurilor și erau târâți pe pistă până erau uciși sau reușeau să se elibereze singuri. În scopul tăierii hățurilor și eliberării în caz de accident, ei purtau asupra lor un cuțit curbat denumit
Cursa carelor de luptă () [Corola-website/Science/320643_a_321972]
-
frunze de laur și, probabil și niște sume de bani; dacă reușeau să câștige suficiente curse își puteau cumpăra libertatea. Conducătorii puteau deveni celebrități în Imperiu pur și simplu supraviețuind, prin prisma faptului că speranța de viață a conducătorilor de carelor de luptă nu era prea ridicată. O asemenea celebritate a fost Scorpus, lăudat de Marțial, care a câștigat 2.048 de curse înainte de a fi ucis într-o coliziune la "meta" când încă nu împlinise 27 de ani. Cel mai
Cursa carelor de luptă () [Corola-website/Science/320643_a_321972]
-
mai erau implicați în politică sau acțiunile militare precum în perioada Republicii. Cei bogați își permiteau să plătească pentru locuri umbrite și cu o vedere mai bună și, probabil, își petreceau mare parte din timp asistând și pariind la cursele carelor de luptă. Circul era unicul loc unde împăratul se arăta în fața populației strânse în număr mare și unde, la rândul său, populația își putea manifesta afecțiunea sau mânia la adresa sa. Loja imperială din Circus Maximus, denumită "pulvinar", era legată direct
Cursa carelor de luptă () [Corola-website/Science/320643_a_321972]
-
de împărat și populație deopotrivă. Albii și Roșii sunt doar rar menționați în literatura care a supraviețuit timpului, deși activitatea lor continuă este atestată de inscripții și tăblițele de blesteme. La fel ca alte multe aspecte ale lumii romane, cursele carelor de luptă au continuat în Imperiul Roman de Răsărit, chiar daca bizantinii nu au ținut o evidență și o statistică precum au facut-o romanii. Constantin cel Mare prefera aceste curse în dauna luptelor gladiatorilor pe care le considera o rămășiță
Cursa carelor de luptă () [Corola-website/Science/320643_a_321972]
-
dauna luptelor gladiatorilor pe care le considera o rămășiță a păgânismului. Jocurile Olimpice au fost suprimate în cele din urmă de împăratul Teodosiu I în anul 393, într-o acțiune menită a pune capăt păgânismului și a promova creștinismul, dar cursele carelor de luptă au rămas populare. Faptul că acestea deveniseră strâns legate de majestatea imperială însemna că biserica nu le-a împiedicat deși, treptat, proeminenți scriitori creștini precum Tertulian au început să atace sportul. Hipodromul din Constantinopol (în realitate un "circus
Cursa carelor de luptă () [Corola-website/Science/320643_a_321972]
-
și pe interzicerea plasării de capcane asupra adversarilor (precum amuletele împănate cu cuie), dar altfel se pare că nu exista un sistem elaborat de manipulare sau de mituire. Purtarea culorii echipei favorite devenise un aspect important al modei bizantine. Cursele carelor din Imperiul Bizantin includeau de asemenea facțiunile tradiționale romane care au continuat să joace un rol proeminent în aceste manifestări publice. În acest timp, Albaștrii ("Vénetoi") și Verzii ("Prásinoi") puneau în umbră celelalte două facțiuni ale Albilor ("Leukoí") și Roșiilor
Cursa carelor de luptă () [Corola-website/Science/320643_a_321972]
-
fost ucis chiar în "Aghia Sophia" (biserica Sfânta Sofia). Răzmerițele au culminat cu Răscoala Nika din anul 532, din timpul domniei lui Iustinian, începută atunci când cele două facțiuni principale s-au unit și au încercat fără succes rasturnarea împaratului. Cursele carelor de luptă pare să fi cunoscut declinul în decursul secolului VII, odată cu pierderile Imperiului în fața arabilor și declinul populației și economiei. Albaștrii și Verzii, privați de orice putere politică, au fost reduși la un rol pur ceremonial. Hipodromul din Constantinopole
Cursa carelor de luptă () [Corola-website/Science/320643_a_321972]
-
Coloana Șarpelui mai există în locul unde timp de secole spectatorii se adunau. În Vest, cursele au încetat mult mai devreme; la sfârșitul secolului IV distracțiile publice de genul acesta nu mai aveau loc decât în căteva orașe. Ultima cursă a carelor de luptă în Roma a avut loc la Circus Maximus în anul 549. Homer: Iliad
Cursa carelor de luptă () [Corola-website/Science/320643_a_321972]
-
două ore; au fost adăugate și câteva altfel de carduri care permiteau transferul între liniile de metrou. O dată cu introducerea cardurilor care permiteau un număr nelimitat de călătorii (carduri pentru 7 zile și carduri pentru 30 de zile, iar mai târziu caruri pentru 1 zi și pentru 14 zile), sistemul de transport în comun din New York a fost ultimul sistem de acest fel din Statele Unite care a introdus călătoriile nelimitate ca număr cu metroul și cu autobuzul. Fisele au fost scoase din
Metroul din New York () [Corola-website/Science/320669_a_321998]
-
ereița, soțiia popei lui Ioanu, care / au răposat la mart(ie) în 2 zile, 1792./ Iar supt piiatră să odihnesc o(a)sele sfi(nției) <sale> / robului lui D(u)mnezeu, Macarie er(o)monah, / tatăl popi(i) lui Ioanu, carii dinătru început / a fost ostenitoriu la zidirea și înfru(mu)/sețarea aceștii beserici; și care du/pă ce s-au sfințitu sfânta beserică / s-au pristăvit și sfi(nțiia) <sa>, la noe(mvrie) în 25 d/e zile, 1778. / Cine
Biserica Intrarea în biserică a Maicii Domnului din Mierlești () [Corola-website/Science/321584_a_322913]
-
El a urmat stăpânul său din momentul în care s-au întâlnit, cănd Elisei a fost un tanar, aratul domeniul tatălui său, în apropierea orașului vechi din Abel-mecholah în nordul Israelului. Elisei a văzut stăpânul său să dispară într-un car de foc, care merge până la cer, fără a muri primul. În acel moment Elisei a strigat: "Tatăl meu, tatăl meu, carul lui Israel ...!" chiria și hainele. El a știut atunci că el a fost să efectueze Elisei a luat mantia
Elisei () [Corola-website/Science/321574_a_322903]
-
său, în apropierea orașului vechi din Abel-mecholah în nordul Israelului. Elisei a văzut stăpânul său să dispară într-un car de foc, care merge până la cer, fără a muri primul. În acel moment Elisei a strigat: "Tatăl meu, tatăl meu, carul lui Israel ...!" chiria și hainele. El a știut atunci că el a fost să efectueze Elisei a luat mantia lui Ilie care a avut aruncă atunci când să suit la cer. El a simțit spiritul lui Ilie în el, și când
Elisei () [Corola-website/Science/321574_a_322903]
-
perete, profetul a plâns cu amărăciune D-zeu. O "omul, de ce plâng Elisei a fost fiul lui Șafat din Abel-meholah; el a devenit însoțitor și ucenicul lui Ilie (1 Regi 19:16-19), și după Ilie a fost luată într-un car de foc în vârtej de vânt, el a fost acceptat ca lider al fiii proorocilor, si a devenit remarcat în Israel. El a posedat, în conformitate cu cererea să, "o parte dublă" din spiritul lui Ilie (2 Regi 2:9); și pentru
Elisei () [Corola-website/Science/321574_a_322903]