10,204 matches
-
evreiască, ai cărei membri au fost băgați cu forța în Dunăre și au fost botezați în grup. După plecarea cruciaților, evreii s-au reîntors la practicarea iudaismului. În primăvara anului 1096, s-a format un număr de mici grupuri de cavaleri și țărani, fiind cu toții inspirați de predicile cu privire la cruciadă. Cruciada preotului Folkmar începută în Saxonia a persecutat evreii din Magdeburg și mai târziu pe cei din Praga. Episcopul catolic Cosmas a încercat să împiedice convertirile forțate și întreaga ierarhie catolică
Cruciada Germană din 1096 () [Corola-website/Science/306513_a_307842]
-
sau încecați în râu. Emicho și câțiva dintre conducătorii cruciați au reușit să fugă și să se refugieze în Italia sau în țările de origine. William Tâmplarul și câțiva dintre supraviețuitori s-au alăturat mai târziu lui principalelor forțe ale cavalerilor cruciați conduse de Hugues de Vermandois. În anul 1096, Godfrey de Bouillon a strâns de asemenea tribut de la evreii din Mainz și Köln, dar nu a permis declanșarea violențelor. După succesul primei cruciade în Țara Sfântă, evreii din Ierusalim au
Cruciada Germană din 1096 () [Corola-website/Science/306513_a_307842]
-
temporar statut de autodeterminare. Devine curând din nou teritoriu castilian, iar în 1428 teritoriu sicilian (sub regele Alfons V). În anul 1523 puterile europene atribuie Malta membrilor Ordinului Ioaniților, izgoniți de către Turci de pe insulă Rhodos. În timpul guvernării Ordinului Ioaniților (sinonim: “Cavalerii Maltezi”) insula cunoaște cea de a doua perioadă importantă de construcții masive din istorie. Capitala Valletta a luat numele de la constructorul ei, Marele Maestru al Ordinului Ioanit Jean Parisot de la Valette. Stăpânirea Ioanita ia sfârșit în anul 1798, anul ocupării
Istoria Maltei () [Corola-website/Science/306551_a_307880]
-
și prin Congresul de la Viena (1815). În anul 1964 Malta obține independența, rămânând membru al Commonwealth-ului până în anul 1974, ăn în care se desprinde complet de Anglia. De la 1 mai 2004 Malta este membră a Uniunii Europene. Sediul actual al "Cavalerilor Maltezi" se gaseste la Romă (Via Condotti 68), cunoscut și sub numele de "Stăreția din Malta".
Istoria Maltei () [Corola-website/Science/306551_a_307880]
-
întorseseră din drum mai înainte de a ajunge să lupte. Unii dintre acești oameni erau deja subiectul batjocurii publice și existau presiuni mari ca ei să se reîntoarcă în Orient. Spre exemplu, Adela a Angliei, soția lui Ștefan de Blois, un cavaler care fugise în 1098 din Antiohia asediată de musulmani, era așa de rușinată de fapta soțului său, încât nu-i mai permisese să locuiască în aceeași casă cu ea. În luna septembrie 1100 a plecat din Milano un grup mare
Cruciada din 1101 () [Corola-website/Science/306548_a_307877]
-
au dezertat, iar francezii și germanii au fost obligați să se retragă. Raymond a fost încercuit și numai intervențiile lui Étienne și Conrad l-au scăpat. Bătălia a continuat și a doua zi, tabăra cruciată fiind cucerită de musulmani, iar cavalerii au fugit, lăsând femeile, copii și preoții să cadă prizonieri și să fie transformați în sclavi de invingătorii musulmani. Cei mai mulți lombarzi, care erau pedeștri, au fost în scurtă vreme prinși de turci și uciși. Raymond, Étienne de Blois și Étienne
Cruciada din 1101 () [Corola-website/Science/306548_a_307877]
-
și pe el l-a transformat în broască, Frog și-a dedicat apoi viața protejării reginei din Guardia și răzbunării lui Cyrus, scopul lui fiind să-l omoare pe Magus. Învinuindu-se singur pentru moartea prietenului său, Frog este un cavaler ale cărui gânduri au rămas în trecut. Magus este un vrăjitor puternic și liderul Misticilor, o rasă de demoni și animale inteligente care se luptă contra umanității în era aceasta. Numele original al lui Magus a fost de fapt „Janus
Chrono Trigger () [Corola-website/Science/306521_a_307850]
-
creat "Școala de psihologie clinică și psihoterapie" recunoscută ca o Școală de Excelență atât la nivel național cât și la nivel internațional. Pentru aceste merite și contribuțiile sale științifice a fost decorat cu Ordinul Național pentru Merit în Grad de Cavaler de Președintele României. Activitatea sa de cercetare s-a centrat în jurul mai multor teme importante din domeniul psihologiei clinice și psihoterapiei. Atât la nivel național cât și internațional, a fost un promotor al psihoterapiei validate științific, luând în considerare atât
Daniel David () [Corola-website/Science/306547_a_307876]
-
București. Președintele Emil Constantinescu l-a trimis în perioada 1997-2001 în funcția de ambasador al României pe lângă Sfântul Scaun. De asemenea, între anii 1999 și 2001, Teodor Baconschi a fost acreditat în Republica San Marino și pe lângă Ordinul Suveran al Cavalerilor de Malta. A fost rechemat în țară în anul 2001, fiind numit în funcția de director general în Ministerul Afacerilor Externe. În perioada noiembrie 2002-ianuarie 2005, a deținut funcția de Ambasador al României în Portugalia. Pe 21 ianuarie 2005, a
Teodor Baconschi () [Corola-website/Science/306555_a_307884]
-
dintre cei mai săraci soldați creștini, membri ai resturilor cruciadei țăranilor conduse de Pierre l’Ermite, așa-numiții tafuri, s-au dedat la acte de canibalism, consumând cadavre de musulmani. Alți soldați au mâncat carne de cal, iar unii dintre cavaleri au preferat să sufere de foame. Creștinii și exilatul Patriarh Ortodox al Ierusalimului, Simeon, aflat acum în Cipru, au încercat să trimită alimente, dar nu au reușit să aprovizioneze în cantități suficiente tabăra cruciadă. O parte dintre soldații și cavalerii
Asediul Antiohiei () [Corola-website/Science/306558_a_307887]
-
cavaleri au preferat să sufere de foame. Creștinii și exilatul Patriarh Ortodox al Ierusalimului, Simeon, aflat acum în Cipru, au încercat să trimită alimente, dar nu au reușit să aprovizioneze în cantități suficiente tabăra cruciadă. O parte dintre soldații și cavalerii creștini au inceput să dezerteze în ianuarie 1098, inclusiv călugărul Pierre l’Ermite. Deși călugărul a fost rapid găsit și a fost adus în tabăra cruciată, prestigiul său a fost grav afectat. În februarie, generalul bizantin Taticius, care îi sprijinise
Asediul Antiohiei () [Corola-website/Science/306558_a_307887]
-
lui Taticius, ca să aibă un motiv întemeiat să păstreze orașul pentru sine, dacă reușea să-l cucerească. Deși Godfrey și Raymond nu au fost de acord cu pretențiile lui Bohemund, acesta din urmă a devenit rapid foarte popular în rândurile cavalerilor și soldaților de rând, al cărui sprijin l-a căpătat în mod necondiționat. În tot acest timp, Yaghi-Siyan a continuat să ceară ajutorul vecinilor musulmani. Din Alep a sosit o armată condusă de Ridwan. La fel ca și în cazul
Asediul Antiohiei () [Corola-website/Science/306558_a_307887]
-
Se pare că acesta a fost un aranjament făcut fără știrea lui Raymond. După cum se aștepta toată lumea, Bohemund a pretins ca orașul să fie prada sa de război, în ciuda dezaprobării acestei fapte de Adhemar și Raymond. Au fost trimiși doi cavaleri la Constantinopl, Hugh de Vermandois și Baldwin de Hainaut, cel de-al doilea pierind în timpul unei ambuscade. Împăratul Alexius nu s-a arătat interesat să trimită la Antiohia o expediție militară care să recupereze orașul. În Antiohia, Bohemund a pretins
Asediul Antiohiei () [Corola-website/Science/306558_a_307887]
-
Împăratul Alexius nu s-a arătat interesat să trimită la Antiohia o expediție militară care să recupereze orașul. În Antiohia, Bohemund a pretins că bazileul Alexius a părăsit cauza cruciată, ceea ce ar fi invalidat toate jurămintele pe care le făcuseră cavalerii la Constantionopol. Bohemund și Raymond au ocupat palatul lui Yaghi-Siyan, dar Bohemund controla cea mai mare parte a orașului, iar stindardul său flutura deasupra citadelei. Este de presupus că francii din nordul Franței, cei din Provence sau din Normandia se
Asediul Antiohiei () [Corola-website/Science/306558_a_307887]
-
cruciați i-au scris Papei Urban al II-lea, cerându-i să preia personal controlul orașului, dar Papa a declinat oferta. În lunile care au urmat până la sfârșitul anului 1098, cruciații au preluat controlul asupra zonelor rurale înconjurătoare, deși acum cavalerii aveau și mai puțin cai, iar țăranii musulmani refuzau să le ofere alimente. Cavaleri și pedestrașii de rând au început să sufere de foame și au amenințat că vor pleca spre Ierusalim fără liderii lor, care nu făceau nimic decât
Asediul Antiohiei () [Corola-website/Science/306558_a_307887]
-
controlul orașului, dar Papa a declinat oferta. În lunile care au urmat până la sfârșitul anului 1098, cruciații au preluat controlul asupra zonelor rurale înconjurătoare, deși acum cavalerii aveau și mai puțin cai, iar țăranii musulmani refuzau să le ofere alimente. Cavaleri și pedestrașii de rând au început să sufere de foame și au amenințat că vor pleca spre Ierusalim fără liderii lor, care nu făceau nimic decât să se certe între ei. În noiembrie, Raymond a cedat pretențiilor lui Bohemund de dragul
Asediul Antiohiei () [Corola-website/Science/306558_a_307887]
-
în 1098, cruciații au rămas în zonă pentru restul anului. Legatul papal Adhemar de Le Puy murise, iar Bohemund de Taranto ceruse și căpătase Antiohia pentru sine. Balduin de Boulogne rămăsese în Edessa, cucerită mai devreme, în 1098. printre nobilii cavaleri erau neînțelegeri asupra următoarei mișcări care trebuia întreprinsă. Raymond de Toulouse, nemulțumit, a părăsit Antiohia pentru a cuceri fortăreața Ma'arrat al-Numan. Pe la sfârșitul anului, cavalerii și soldații de rând au amenințat că vor pleca spre Ierusalim fără conducătorii lor
Asediul Ierusalimului (1099) () [Corola-website/Science/306563_a_307892]
-
sine. Balduin de Boulogne rămăsese în Edessa, cucerită mai devreme, în 1098. printre nobilii cavaleri erau neînțelegeri asupra următoarei mișcări care trebuia întreprinsă. Raymond de Toulouse, nemulțumit, a părăsit Antiohia pentru a cuceri fortăreața Ma'arrat al-Numan. Pe la sfârșitul anului, cavalerii și soldații de rând au amenințat că vor pleca spre Ierusalim fără conducătorii lor. La sfârșitul lunii decembrie ori poate la începutul lui ianuarie, Robert de Normandia și nepotul lui Bohemund, Tancred au acceptat să devină vasalii lui Raymond, care
Asediul Ierusalimului (1099) () [Corola-website/Science/306563_a_307892]
-
formeze un stat cruciat de tipul celui din Antiohia lui Bohemund. Pentru început, Raymond a asediat orașul Arqa. Înte timp, Godfrey și Robert de Flandra, care refuzase la rândul lui să devină vasalul lui Raymond, i s-a alăturat cu cavalerii lor lui Raymond la Latakia și au mărșaluit către sud în februarie. Bohemund a mers alături de ei o vreme, după care s-a reîntors rapid la Antiohia. În acel moment, Tancred l-a părăsit pe Raymond și i s-a
Asediul Ierusalimului (1099) () [Corola-website/Science/306563_a_307892]
-
au suferit mai mult decât asediații, date fiind lipsa apei și a alimentelor din zona înconjurătoare. Ierusalimul era bine pregătit pentru respingerea unui asediu, iar guvernatorul fatimid Iftikar ad-Daula expulzase din oraș majoritatea creștinilor. Dintre cei aproximativ 7.000 de cavaleri care luaseră parte la Cruciada Principilor, în fața zidurilor Orașului Sfânt mai ajunseseră doar aproximativ 1.500. Alături de ei se mai aflau cam 12.000 de pedestrași din cei cam 20.000 de oameni care începuseră pelerinajul. Godfrey, Robert de Flandra
Asediul Ierusalimului (1099) () [Corola-website/Science/306563_a_307892]
-
spre zidurile orașului în noaptea de 14 iulie spre marea suprindere a apărătorilor. În dimineața zilei de 15 iulie, turnul lui Godfrey a atins secțiunea zidului care-i fusese repartizată lângă poarta de nord-est și, în conformitate cu însemnările din "Gesta", doi cavaleri flamanzi din Tournai (Lethalde și Engelbert) au fost primii care au intrat în oraș, urmați fiind de Godfrey, de fratele lui Eustace, de Tancred și de oamenii lor. Turnul lui Raymond a fost oprit din înaintare pentru o vreme de
Asediul Ierusalimului (1099) () [Corola-website/Science/306563_a_307892]
-
Pe 12 august, Godfrey a condus o armată, (soldații din avangardă purtând Crucea), împotriva trupelor fatimide, pe care le-a învins în bătălia de la Ascalon. După această victorie, majoritatea cruciaților au considerat că și-au respectat jurământul și sute de cavaleri și soldați de rând s-au reintors la casele lor. Această victorie a permis creștinilor să fondeze Regatul Latin al Ierusalimului. Asediul Ierusalimului s-a transformat rapid în legendă, iar în secolul al XII-lea a devenit subiect al "Chanson
Asediul Ierusalimului (1099) () [Corola-website/Science/306563_a_307892]
-
-lea al Castliei aceeași indulgență pe care o asigurase și cruciaților francezi și, la fel ca Papa Urban al III-lea în 1095, i-a îndemnat pe spanioli să lupte mai degrabă pentru eliberarea propriilor teritorii decât să se alăture cavalerilor care urmau să se îndrepte către Țara Sfântă. Papa a autorizat mai multe orașe: Marsilia, Pisa, Genova și alte câteva să lupte de asemenea în Spania, dar a făcut presiuni asupra regilor italieni precum Amadeus al III-lea al Savoyei
Cruciada a doua () [Corola-website/Science/306567_a_307896]
-
fi fost mâna nepotului său, Raymond al II-lea al Tripolelui, care se temea de aspirațiile politice ale unchiului său. În Ierusalim, interesul cruciaților s-a îndreptat rapid către Damasc, ținta preferată a regelui Baldwin al III-lea și a cavalerilor templieri. Conrad a fost convins să ia parte la această expediție. Când a ajuns și Ludovic, Înalta Curte din Ierusalim a fost convocată la Acra pe 24 iunie. Aceasta a fost cea mai spectaculoasă întâlnire a Înaltei Curți, la ședințele
Cruciada a doua () [Corola-website/Science/306567_a_307896]
-
Ludovic, Bertrand, fiul lui Alphonse, Thierry de Alsacia și diferiți lorzi seculari sau clerici reprezentând Franța; regele Baldwin, regina Melisende, patriarhul latin al Ierusalimului Fulk, Robert de Craon (maestru al Ordinului Templierilor), Raymond du Puy de Provence (maestru al Ordinului cavalerilor ospitalieri), Manasses de Hierges (conetabil al Ierusalimului]), Humphrey al II-lea al Toronului, Philip de Milly și Barisan de Ibelin, reprezentând Regatul Ierusalimului. Ar mai trebui amintit că nu au fost prezenți nicun reprezentant din Antiohia, Tripoli sau din fostul
Cruciada a doua () [Corola-website/Science/306567_a_307896]