8,340 matches
-
a arunca fulgere, după cum le aruncă singur sau cu „sfatul” unor dei consentesxe "dei consentes" sau al unor dei involuti; Întocmai, pe versantul hepatoscopic, primele trei „lăcașuri” favorabile ale benzii periferice a „ficatului de la Piacenza”, corespunzând sectorului nord-oriental al templum-ului ceresc, Îl arată pe Tin(ia) În compania altor divinități, pentru exactitate Cilenxe "Cilen", Qufxe "Èuf" (sau Quflqas) și - foarte probabil - Neq(uns); până și confuzele liste ale lui Martianus Capella Înregistrează o Întreită prezență a lui Jupiter (I, 45 sqq
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
pe trepte, dintre care prima și cea de a doua sunt ocupate de Zeuxe "Zeu" și de cosmos, iar În calitatea lui de ființă muritoare (prin trup) și nemuritoare (prin suflet) se dovedește capabil „să admire și să adore lucrurile cerești, să aibă grijă de lucrurile pământești și să le cârmuiască” (Asclepius, 8). Acestei concepții i se opune totuși un punct de vedere de tip dualist cu ieșiri acute de anticosmism și antisomatism ce integrează un sentiment religios analog celui care
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
omului și, prin urmare, la nivel corporal, dar nu ating cu nimic libertatea spirituală a Înțeleptului. Și practicile divinatorii, și profețiile intră În cadrul legăturilor simpatetice Între diferitele regiuni cosmice, În timp ce influența astrală nu este expresia unei voințe conștiente a corpurilor cerești, ci a unei legi naturale ce nu exclude libertatea omului. Vrăjitorul, inserându-se În această urzeală de raporturi, este capabil, cu meșteșugurile lui, să o manipuleze și să o facă să Îi slujească propriilor scopuri, dar aceste meșteșuguri nu au
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
Øromasd¶s al grecilor și al lui Ohrmazdxe "Ohrmazd" din faza medo-persană); În sfârșit, Herodot prezintă un politeism naturalist care, sub interpretarea greacă a lui „Zeusxe "Zeus"”, Îl ascunde, În mod verosimil, pe Ahura Mazd³xe "Mazda>" ca divinitate a bolții cerești și atestă cultul adus de persani, Încă din cele mai vechi timpuri, elementelor cosmosului, cum ar fi soarele, luna, pământul, focul, apa și vânturile. Este deci evident că aceste mărturii diferite despre religia iraniană trebuie analizate critic, Într-o perspectivă
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
pp. 23 sqq.; Kuiper, 1985). Informația lui Herodot (I, 131) despre divinitățile persane reflectă, desigur, o situație arhaică și deci un panteon care s-ar putea defini ca fiind indo-iranian: soarelui, lunii, pământului, focului, apei, vânturilor, sau chiar Întregii bolți cerești le corespund numeroase zeități atât În India (cf. Gonda, 1962, pp. 65 sqq.), cât și În Iran, unde sunt atestate pe larg În Avesta. Nu doar Ahuraxe "Ahura" Mazd³xe "Ahura Mazda>", ci și alte entități divine, corpuri cerești sau astrale
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
Întregii bolți cerești le corespund numeroase zeități atât În India (cf. Gonda, 1962, pp. 65 sqq.), cât și În Iran, unde sunt atestate pe larg În Avesta. Nu doar Ahuraxe "Ahura" Mazd³xe "Ahura Mazda>", ci și alte entități divine, corpuri cerești sau astrale, sunt prezente ca divinități ale cerului, de multe ori Într-un mod semnificativ, ca În cazul stelei Siriusxe "Sirius", Tiștrya (cf. Panaino, 1990a), distinctă de o altă divinitate arhaică pe nume Tșrxe "Tșr"șxe "Tșrș" sau Tșr (cf.
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
construiască temple și altare, considerându-i nebuni pe cei care, precum grecii, credeau că zeii aveau aceeași natură ca oamenii. În schimb, persanii obișnuiau să urce pe cele mai Înalte vârfuri ale munților pentru a aduce jertfe supremului lor zeu ceresc. Această informație este importantă pentru că indică faptul că munții considerați drept centre naturale ale inspirației supranaturale aveau un loc hotărâtor În ideologia religioasă iraniană (Darmesteter 1892-1893, II, p. 615), fiindcă acestea erau, pe pământ, părțile cele mai apropiate de cer
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
d¶nșg, 22sqq., Wizșdagșh³ ș Z³dspram 31 etc., oferă un cadru destul de coerent și complet În ceea ce privește soarta sufletului după moarte (cf. Pavry, 1929; Molé, 1961, pp. 146 sqq.), dar și În privința concepțiilor referitoare la paradis și infern (Gignoux, 1969), călătoria cerească sau subpământeană a omului, atât ca parcurs post mortem, cât și ca experiență șamanică (Gignoux, 1979, 1981, 1984a, 1987b, pp. 364 sqq.; 1990, 1991, pp. 27, 29) sau extatică, care sugerează un paralelism Între moarte și inițiere (Gnoli, 1979b, 1987a
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
avestică, humata; În limba pahlavi, humat); luna, care corespunde „cuvintelor bune” (În avestică, h¿khta; În limba pahlavi, h¿kht); soarele, care reprezintă „faptele bune” (În avestică, hvarșta; În limba pahlavi, huwarșt). O astfel de Împărțire ierarhică, cvadruplă, a sferelor cerești, care amintește, prin analogie, de doctrina filozofului ionic Anaximandru (Duchesne-Guillemin, 1966), este, cu siguranță, mut mai veche și apare În tradiția zoroastriană cu o continuitate remarcabilă, În izvoare destul de Îndepărtate În timp. Subiectul călătoriei În lumea de „dincolo” este deci
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
tradiția religioasă iraniană, cu puternicul ei ritualism și cu preocuparea constantă de a nu vătăma ordinea cosmică și ființele: lucruri, animale, oameni. Acestea sunt rodul puterii creatoare divine și replici - se poate spune așa - pe pământ ale modelelor spirituale și cerești. Cosmosul, În convingerea credinciosului zoroastrian, este În Întregime manifestarea grandioasă a puterii imense a celui care a creat „acest pământ, acel cer, omul și fericirea pentru om”, așa cum afirmă Darius În inscripțiile sale de la Naqs-¹-Rustam. Uneori, zoroastrismul a fost considerat
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
menstrual (există prescrieri minuțioase Împotriva impurității femeii În timpul menstruației, care o obligă la izolare: Modi, 1922, pp. 171 sqq.). Odată Împlinite aceste reguli, În cea de-a patra zi după moarte, sufletul poate În sfârșit să se Îndrepte pe drumul ceresc dacă a avut o purtare bună În viață, În conformitate cu preceptul „gânduri bune, vorbe bune, fapte bune”; va traversa podul, va fi judecat de tribunalul divin, se va Întâlni cu propria sa da¶n³xe "dae>na>", care va lua Înfățișarea unei
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
000 de variante), care conțin, deși Într-o formă degradată, nelipsind contradicțiile, informații bogate despre credința precreștină. Datorită acestor izvoare, cercetătorii au putut Încerca să reconstituie vechiul panteon; a se vedea, de exemplu, studiul lui Biezais (1972) despre familia zeilor cerești la letoni. În cadrul Europei, regiunea baltică a fost ultima zonă creștinată; În cea mai mare parte, creștinarea oficială, deși târzie (pentru Lituania se merge până În 1387), o precede cu mult pe cea efectivă: este suficient să ne gândim că, la
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
zeu, fie pentru că galii, pe vremuri Îi aduceau acestui zeu, ca și altora, jertfe umane. Ei cred că Esus este Mercur, din moment ce este cinstit de negustori, și că Taranis este Jupiter, stăpân al războiului și cel mai mare Între zeii cerești, pentru Îmbunarea căruia se obișnuia, cu timp În urmă, să se aducă jertfe umane, iar acum, jertfe de animale. După cum se observă, Încă din epoca antică exista o mare nesiguranță În privința identificărilor. Numele din fragmentul lui Lucanus sunt desigur autentice
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
religios și conformarea fiecăruia la rolul avut În viață; astfel ordinea cosmică este salvată (vedică, •ta-, avestică, aș³-). Acest al doilea zeu al primei funcții este reprezentat În lumea germană de Tyrxe "Tyr", al cărui nume Înseamnă, probabil, „cel divin, ceresc” (adică, *deiwos). În interpretatio Romana, după cum am văzut deja, acesta este identificat cu Martexe "Marte", devenind astfel clar că Încă din cele mai vechi timpuri Tyr a avut o conotație militară puternică. O astfel de conotație provine, În opinia lui
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
drumului între intuiție și abstracție, deci ca limită care, deși concretă, nu putea fi experimentată sub forma unei percepții directe și simultane. Acesta este - am văzut - cazul limitei ca limită a corpurilor mari, ca perata ale pământului, astrelor, mării, bolții cerești, universului sau ca limite ale Ființei, „intuită“ în parmenidiana ei sfericitate atotcuprinzătoare. Și totuși, încă în această fază, procesul identificării prin limită, a acelei heideggeriene „țineri laolaltă ferme“ prin care orice ființă se împlinește și „intră în prezență“, este evident
Despre limitã by Gabriel Liiceanu () [Corola-publishinghouse/Science/583_a_1233]
-
tot atâtea momente frumoase de care profită cei cărora le place să trăiască viața din plin. Dar, în același timp, vinul reprezintă o băutură vătămătoare pe care Coranul o interzice dar o promite totuși celor care vor ajunge în grădinile cerești. Este fructul interzis așa cum strugurele, mai mult decât mărul, reprezintă fructul cunoștinței din care Adam și Eva au mâncat încălcând porunca. Raiul și iadul. Cartea lui Jean-François Gautier ne oferă posibilitatea de a cunoaște natura complexă a vinului: băutură misterioasă
by JEAN-FRANÇOIS GAUTIER [Corola-publishinghouse/Science/973_a_2481]
-
ștreanguri De-ntunecate minți și negre clevetiri. Mi-i sufletul un templu cu răstigniri ascunse Corabie purtată prin crâncene furtuni În care dorm răpuși în pătimiri nestinse Toți Frații mei de Cruce și fluvii de lumini. Purtând în mână spada, cerești trepte urcam Să-mi scap de la pierzare iubitu-mi neam robit, Prin negrele desișuri și grote m-afundam M-am înfrățit cu-adâncuri și creste de granit. Dureri înăbușindu-mi din suflet și din oase Privesc departe cerul cu sfintele-amintiri
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Science/816_a_1648]
-
mică oază în deșertul pământesc, pururea bântuită și devastată de nisipurile iadului. Cântecul legionar înseamnă tărâm însângerat, gemete răpuse, scrâșniri pe roată, fiori de grele lanțuri din adâncimi de temniți, răstigniri ascunse, suind spre Dumnezeu. Cântecul legionar, iezăr carpatin, aghiazmă cerească ce spală obrajii biciuiți de palma nărăviților și înseninează fruntea luptătorului încrustată de loviri infame. „...Probabil, nepornind pe drumul rațiunii, cu alcătuiri de programe, discuții contradictorii, argumentări filozofice, conferințe, singura posibiltate de manifestare a stării noastre lăuntrice era cântecul. Cântam
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Science/816_a_1648]
-
care a întrecut în timp și bestialități toată gândirea drăcească de până acum, tot ce își poate imagina mai josnic mintea omenească. Sunt fericit că noi, cei de azi, generația 1948, am răspuns prezent ceasului istoric și am înmulțit Legiunea Cerească cu noi martiri, mucenici și mucenice, am înălțat imn măreț vieții pământești și putem ridica brațul din inimă către cer, salutând pe Căpitan și pe toți morții sfinți, senini ca și Dacii nemuritori, înfruntând moartea. Cei de dincolo de noi, „flecarii
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Science/816_a_1648]
-
creier ioc! Prins în vâltoarea vieții într-un avânt tineresc, încrezător și neînfricat, visam un cer senin și un țărm cu raze, zări și zile înstelate. Vrăjit de acest vis ardea în pieptul meu dorul urcușului tot mai sus, chemare cerească. Acum, împovărat de greul anilor mulți și ostenit, nu mai pot surâde revărsărilor sufletești de altădată și privesc înapoi. Decepție-o lume infamă care bate din palme, urlă și așteaptă. Forța idealului creștin s-a alterat de mult și speranțele
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Science/816_a_1648]
-
din munca altora, păcat împotriva căruia ei pretind că luptă. Comuniștii nu pot trăi din adevăr. El nu-i accesibil minții lor flecare căci ei trăiesc la nivelul pântecelui, mai sus nu pot urca. Adevărul urcă și duce spre piscul ceresc, paradisul pierdut, a fi legionar e un dar, o simțire adâncă, dumnezeiască, izvorâtă de dincolo de om. Legionarul este omul faptelor, un erou. El nu-și neagă părinții, nu-și dezminte istoria, ci o îmbogățește și o împodobește cu noi fapte
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Science/816_a_1648]
-
împotriva practicilor noastre și împotriva sufletului nostru. Nu am fericit această grea povară. Legionarul și a asumat răspunderea și și-a ispășit fapta aici pe pământ, demn și indurerat. „Acum aștept ziua și ceasul din urmă să văd dacă Dreptul Ceresc Împărat privește la fața-mi ce este urâtă sau numai la cuget ce-mi este curat.” (George Coșbuc). Aceasta a fost starea de spirit a Nicadorilor, Decemvirilor și a echipei Miti Dumitrescu când au tras. Am fost permanent loviți, ne-
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Science/816_a_1648]
-
mână cu Marele Orb) (Blaga, 2010 : 120) Îl se tait car îl a peur de mots. Îl se tait car pour lui chaque moț se change en acte. (Main dans la main avec le grand aveugle) (Pop-Curșeu, 2003 : 79) [...] îndemnuri cerești să fim încă o dată, să fim încă de o mie de ori, să fim, să fim! (Tăgăduiri) (Blaga, 2010 : 160) [...] célestes voix qui nous exhortent à être encore une fois, à être encore mille fois, être, ô, être ! (Désaveux) (Stolojan
[Corola-publishinghouse/Science/1467_a_2765]
-
est compensée par d'autres vers admirablement traduits : De argint se făcură, o treptele, frunțile martore pure izvoadelor din univers. Iar noi ne ghiceam izbăviți din penumbre că două fapturi de matase în mers. În ceasul acela înalt, de-alchimie cerească, silirăm luna și alte vreo câteva astre în jurul inimilor noastre să se-nvârtească. (Legendă noastră) (Blaga, 2010 : 362) (abba) Témoins purs des sources de l'univers se firent d'argent, ô, leș fronts, leș marches. Et nos contours surgissaient des
[Corola-publishinghouse/Science/1467_a_2765]
-
ceară casă " " j'ai scellé à la cire mă maison " (Semne/Signes) (Miclău, 1978 : 305) ; " j'ai scellé en cire mă maison " (Leș signes) (Drăgănescu-Vericeanu, 1974 : 169) ; " îngerii de ceară " " leș anges de cire " (Biografie/Biographie) (Miclău, 1978 : 313) ; " Stuparul ceresc peste/ciuturi se-ndoaie/în mierea fântânilor/barbă și-o-nmoaie. " " L'apiculteur céleste/sur leș seaux se penche, dans le miel des fontaines/mouille să barbe blanche. " (Peisaj trecut/Paysage d'antan) (Miclău, 1978 : 345) ; " Albinele-n faguri adună
[Corola-publishinghouse/Science/1467_a_2765]