8,539 matches
-
sau rachiu și ceai de coada calului și urzică, cu cimbrișor de câmp, cimbru de grădină, mușețel, pătlagină sau de sunătoare. Cu aceste ceaiuri se făcea și gargară, de mai multe ori pe zi. Un remediu vechi și, totodată destul de ciudat În ceea ce privește tratarea inflamațiilor amigdalelor constă În introducerea Într-o coajă de nucă de căței de usturoi pisați. Coaja se aplică apoi Între index și degetul mare de la mâna bolnavului, care corespunde părții afectate a gâtului, timp de o În jumătate
MIRACULOASE LEACURI POPULARE by Vasile Văsâi () [Corola-publishinghouse/Science/1623_a_2977]
-
pe zona ficatului se aplica fiertură de floare de in În rachiu de tescovină, zilnic, câte o ceașcă de vin În care s-.a plămădit plămânărică sau aloe. Ceai din frunze și flori de lumînărică sau sabăr. Un tratament neobișnuit (ciudat chiar) se aplica astfel: se lua o bucată galbenă de hârtie unsă cu ceară de albine, se făcea un cornet și se introducea cu partea ascuțită (vârf) Întro pâlnie. Vârful pâlniei se așeza pe ombilicul bolnavului, iar cornetul de hârtie
MIRACULOASE LEACURI POPULARE by Vasile Văsâi () [Corola-publishinghouse/Science/1623_a_2977]
-
este cea care determină sensul Întâlnirii dintre acestea. Observați. Reflectați. Căutați legătura Între ceea ce se petrece cu voi și ciclurile voastre planetare. Îmi amintesc de o cursantă care ne explica Într-o zi, cu un aer ușor zăpăcit: „ E cam ciudat, dar am observat că de fiecare dată când răcesc, pe cer există o disonanță Marte-Saturn, dar care nu face, totuși, Întotdeauna tranzite la tema mea”. Da... dar ea avea În tema natală o conjuncție Marte-Saturn În casa a VI-a
[Corola-publishinghouse/Science/1869_a_3194]
-
-ul indică o sarcină foarte mare de conexiuni externe la portul 80 al altor sisteme; • sistemul nu prea mai are memorie, deși nu se află în execuție alte programe; • prietenii, colegii, partenerii, familia vă spun că au primit un mesaj ciudat de la voi, mesaj pe care, cu certitudine, nu l-ați trimis. Nu intră în descrierile anterioare viermii care au sarcina de a distruge fișiere, întreg hard diskul sau de a face în totalitate sistem inutilizabil - toți sunt sesizabili pe pielea
[Corola-publishinghouse/Science/2140_a_3465]
-
întreb. Mă privește surprinsă: "Calvados 9, bineînțeles!" Fără să știu de ce, insist: "Ești sigură?" Îmi răspunde, puțin iritată: "Dar ce-ai vrea să fie?" Gust și eu: "Cîteodată e porto." Gustă și ea din nou și se uită la mine ciudat... Pentru ea, în Normandia, este imposibil ca în pahare să fie altceva decît calvados; un imposibil întărit de culoarea licorii, de aperitivul servit la primărie în ajun, de sentimentul că organizatorii și instituțiile regionale se străduiesc să promoveze specificul ținutului
[Corola-publishinghouse/Science/1554_a_2852]
-
Nu este misterioasă, ci poate fi explicată. Unele noțiuni comune despre creativitate se referă la faptul că numai o parte a populației este creativă, că numai oamenii cu adevărat deștepți sunt creativi, că a fi creativ înseamnă să fii puțin ciudat, iar creativitatea e determinată genetic. Sunt bucuros să vă spun că nimic din toate acestea nu este adevărat. Aceste noțiuni nu numai că sunt incorecte, ci inhibă zilnic creativitatea în cele mai multe organizații. Cu ani în urmă, am vizitat o fabrică
[Corola-publishinghouse/Science/2338_a_3663]
-
le spun clienților noștri că șeful și-a schimbat comportamentul deoarece acest comportament inovator în management pe care l-a inițiat nu primea suficientă întărire; 4. întreruperea obșnuinței - după ce oamenii încearcă totul și nimic nu merge, comportamentul lor poate deveni ciudat. Ați încercat această stare dacă ați descoperit vreodată o greșeală în contul vostru când ați făcut balanța carnetului de cecuri, iar după ce ați reverificat sistematic de la primul până la ultimul cec, constatați că nu le mai analizați într-o ordine anume
[Corola-publishinghouse/Science/2338_a_3663]
-
fel și insinuarea regretului marii treceri. Nostalgia și blazarea se înstăpânesc: „Îmbătrânisem absurd, dintr-o dată, / Ca o frunză prelungă de nuc” (Cotidian). Poetul nu pare preocupat de originalitatea limbajului, ci obține performanțe în linia discursului șaizecist: „Un bulgăre, / Un meteorit, ciudat, de oseminte, / Plesnind pe scoarța pământului”. El se rostește în termeni esențiali, grav și împăcat cu destinul. SCRIERI: Cercuri de aur, Timișoara, 1986; Ora crepusculară, București, 1993; Rouă medievală, Cluj-Napoca, 1996; Țărmul himerei, Oradea, 1998; A doua paranteză, Iași, 1999
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289539_a_290868]
-
ci devine o vulnerabilitate. Astfel, întrucât Japonia nu și-a revizuit angajamentele în privința planificării în sectorul apărării, în 1995, neorealiștilor le vine greu să susțină o interpretare generală a strategiilor Japoniei. Totuși, potrivit lui Heginbotham și Samuels, "probabil că cel mai ciudat din perspectiva realismului structural ... este faptul că Japonia nu a demonstrat sensibilitate față de distribuția relativă a câștigurilor dobândite gradual de China, în urma relațiilor economice cu Japonia". China este cel mai puternic rival militar potențial al Japoniei în regiunea Asiei de
by Ewan Harrison [Corola-publishinghouse/Science/1059_a_2567]
-
articol și apoi a spus: „Cât de mult îl invidiez pe Frege. Aș dori să fi putut scrie în acest fel.“135 Lui Drury, care l-a vizitat pentru ultima dată în casa doctorului Bewan, i-a spus: „Nu este ciudat? Știu, de fapt, că nu mai am mult de trăit, nu mi trece prin minte să reflectez la «o viață după moarte». Întregul meu interes se îndreaptă spre această viață și asupra a ceea ce mai sunt în stare să scriu
Gânditorul singuratic : critica ºi practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2719]
-
legată de duritatea lui, care o respingea, sunt înclinat să cred că viața lui a fost extrem de nefericită. Și totuși, el a exclamat la sfârșit că ar fi fost «minunată». Mie acest cuvânt mi se pare misterios și în mod ciudat mișcător.“ (N. Malcolm, op. cit., p. 126.) 140 În noiembrie 1944, Wittgenstein îi scria lui Malcolm, pe atunci în serviciul militar: „Aș dori să vă revăd. Dar dacă ne vom întâlni ar fi greșit să ocolim discuțiile despre lucruri serioase, nefilozofice
Gânditorul singuratic : critica ºi practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2719]
-
nici despre perie. Gândește-te că ai fi spus cuiva în loc de «Adu-mi mătura!» - «Adu-mi coada măturii și peria care este băgată în ea!» - Răspunsul la aceasta nu va fi oare: «Vrei mătura? Și de ce te exprimi așa de ciudat?» Va înțelege el, așadar, mai bine propoziția care este mai departe analizată?“ 22 L. Wittgenstein, Însemnări postume, p. 41. 310 GÂNDITORUL SINGURATIC 23 Vezi, în această privință, Marie McGinn, Wittgenstein and the Philosophical Investigations, Routledge, London and New York, 1997. Autoarea
Gânditorul singuratic : critica ºi practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2719]
-
folosit pentru drenajul plămânilor. Dar există și alte metode. Una dintre ele constă în provocarea tusei pentru a încerca să eliminați din plămâni substanțele care îi obturează. O alta presupune să stați câteva minute... cu capul în jos. Poate părea ciudat, dar este cu siguranță eficient. Cum nu toată lumea este expertă în yoga, iată o soluție de compromis pe care o puteți încerca fără risc: așezați-vă în patru labe aplecând cât mai mult posibil trunchiul și capul spre sol. Veți
Sănătate și energie Sfaturi practice pentru eliminarea toxinelor din organism by Alicia Hart () [Corola-publishinghouse/Science/2220_a_3545]
-
cu obeliscul egiptean pe spatele său, așa ca să se vadă ce puternic îi e spatele și ce poate duce, ar proteja Catania de furia vulcanului. Tare mi-ar fi trebuit și mie o amuletă pentru izbucnirile lui Andrei, era ceva ciudat în felul în care se comporta, cel mai tare mă scoteau din sărite criticile fără rost pe care mi le făcea, nu atât pentru că erau critici, ci pentru că, astfel, aveam tot timpul în preajmă un frate sau un tată. Nu
[Corola-publishinghouse/Science/84984_a_85769]
-
și nu se mai înapoiază! dar poți primi altele noi, drept compensație ... mai multe, mai bune, mai dulci, mai lungi, mai... bună dimineața! nu-mi vine deloc să îți scriu... o fac doar că așa mă simt mai aproape... e ciudat, dar dacă până acum nu-mi ajungeau cuvintele ca să-ți spun ce gândesc și ce simt... acum parcă nu am atâtea cuvinte ca să-ți ascund cât mai mult... lucru inutil, de altfel, pentru că n-am lăsat să fie ascunse prea
[Corola-publishinghouse/Science/84984_a_85769]
-
și aici ai dreptate, ține de logica lucrurilor viitoare... m-am tot gândit. nu vrei să știi ce e în sufletul meu, ce conflict de sentimente, amestec de vinovăție, de dorință, de pasiune, de teamă...e un amalgam plăcut și ciudat în același timp! încerc să nu mă simt vinovat cu nimic, căci am și eu dreptul la fericire și la trăiri cum are toată lumea, dar, pe de altă parte, trebuie să recunosc că acea latură, hai să zicem, cerebrală a
[Corola-publishinghouse/Science/84984_a_85769]
-
mai multă cultură temeinică și generală [nu sporadică], astea lipsesc la noi în țară. Acestea ce le spunem nu sînt un program, ci pur și simplu călăuza oricărui om cu vedere limpede, care cunoaște de ce avem nevoie mai mult" (E ciudat că tocmai noi..., "Timpul", 27 septembrie 1878). Iar ceea ce își dorește, în final, rămîne actual, în pofida celor aproape o sută cincizeci de ani de cînd au fost scrise: "Ceea ce am dori să se stabilească în convingerea poporului românesc e că
[Corola-publishinghouse/Science/84998_a_85783]
-
va fi nici marele oraș, "aterio-scleroza globului", baudelaireană, nici zidurile cu culori neutre ale lui Utrillo, ci ceva specific: provincia moldavă cu atmosfera sa tipică, cu barăci vechi de unde emană regrete îndepărtate. Moldova este un pămînt de istorie, de ruine - ciudat, decolorat, suspendat în vreo tradiție și vreun vals depășit în care tipul eșuatului își plimbă plictisul moștenit de-a lungul generațiilor. "Sufletul moldav" a spus Ionel Teodoreanu (romanicer strălucitor mort de puțin timp) "nu are ferestre, ci oglinzi". O galerie
[Corola-publishinghouse/Science/84998_a_85783]
-
de autor, ci un volum coordonat împreună cu echipa British Council Iași. În rest, numai de bine! 27 august 2009 Zilele trecute, domnul Seryl Talpalaru, inspectorul general la Învățământ din partea PSD, a căzut într-o falie temporală până pe la 1789, în timpul ciudat al Revoluției Franceze, crezându-se, neinspirat, atotputernic "acuzator al poporului". Furat de aerul tare al înălțimilor, domnia sa a uitat că face parte din breasla profesorilor, atât de hulită pe nedrept în ultimii ani, declarând unui cotidian ieșean nici mai mult
[Corola-publishinghouse/Science/84960_a_85745]
-
nimeni nu mai putuse ieși din orașul Încercuit. Și, la căderea lui, toți prizonierii mobilizabili fuseseră uciși. Inclusiv răniții, scoși din spital, omorâți cu focuri de armă și zvârliți În uriașe gropi comune. Auzind vorba „noroc”, celălalt l-a privit ciudat pe Faulques. Și a continuat s-o facă. La urmă, a pus paharul pe masă și a mai aruncat o lungă privire În jur. - Bizar loc. Dar nu văd amintiri de pe vremuri. Faulques a arătat pictura: cetatea de umbre, În
[Corola-publishinghouse/Science/2117_a_3442]
-
au obiceiul să agațe poze pe pereți. Poze făcute de ei. Mai ales când au luat premii Însemnate. Doar nu ți-o fi rușine cu pozele dumitale, așa-i? - Nu mă mai interesează. Asta-i tot. - Firește - vizitatorul a zâmbit ciudat. Asta-i tot. Acum studia atent, Încruntat, imaginile din frescă. - Tot aici, printre amintirile dumitale, sunt și războaiele de demult? Troia și alte locuri ca ea? A fost rândul lui Faulques să zâmbească pe jumătate. - Păi, despre asta e vorba
[Corola-publishinghouse/Science/2117_a_3442]
-
e cunoscută sub numele de Efectul Fluture. Markovic a surâs ușor, Împungându-l pe Faulques cu degetul. Un zâmbet bizar, totuși. Țeapăn, ca și cum nu era al lui. S-a oprit o vreme, Înghețat, dezvelind gaura neagră dintre dinții stricați. - E ciudat că ai vorbit despre el În acel interviu, fiindcă a fost ca o fluturare din aripi. Ostașul n-a știut de ea, până când poza a ajuns la spitalul din Osijek. Toată lumea Îl felicita. Era vestit. Un erou croat. Vukovar căzuse
[Corola-publishinghouse/Science/2117_a_3442]
-
pe Faulques În ultima lumină. — Și așa-i? a adăugat brusc. Îți este de-ajuns să-ți asumi totul? Pictorul a ridicat din umeri. — O să știu când o să-mi termin treaba, a spus, și chiar și lui i-a sunat ciudat răspunsul dat, pe când absurda amenințare cu moartea plutea Între ei. Celălalt a tăcut o vreme, gânditor, apoi a spus că și el Își făcea propriul tablou. Așa a spus: peisajul lui de război. Văzând zidul, a adăugat, Își dăduse seama
[Corola-publishinghouse/Science/2117_a_3442]
-
apoi a spus că și el Își făcea propriul tablou. Așa a spus: peisajul lui de război. Văzând zidul, a adăugat, Își dăduse seama ce Îl adusese până acolo. Totul trebuia să se potrivească, nu era adevărat? Să se potrivească ciudat de perfect. Și era ciudat. Markovic nu credea deloc că autorul frescei era clasic. Mărturisise mai Înainte că nu se pricepea la pictură, dar cunoștea tablouri celebre, ca toată lumea. Cel de pe perete avea, după părerea lui, prea multe colțuri. Prea
[Corola-publishinghouse/Science/2117_a_3442]
-
el Își făcea propriul tablou. Așa a spus: peisajul lui de război. Văzând zidul, a adăugat, Își dăduse seama ce Îl adusese până acolo. Totul trebuia să se potrivească, nu era adevărat? Să se potrivească ciudat de perfect. Și era ciudat. Markovic nu credea deloc că autorul frescei era clasic. Mărturisise mai Înainte că nu se pricepea la pictură, dar cunoștea tablouri celebre, ca toată lumea. Cel de pe perete avea, după părerea lui, prea multe colțuri. Prea multe muchii și linii drepte
[Corola-publishinghouse/Science/2117_a_3442]