9,604 matches
-
puțin de 1,25 $ pe zi. Înainte de colonizarea europeană, teritoriul Africii de Sud a fost populat de triburi de boșimani, de hotentoți, iar apoi de populația bantu. Colonizarea a fost începută de olandezi; la data de 6 aprilie 1652 s-a întemeiat Colonia Capului, când olandezul Jan van Riebeeck, în numele Companiei Olandeze a Indiilor de Est (), a înființat un port de reaprovizionare pentru corăbiile companiei. Pe parcursul secolelor al XVII-lea și al XVIII-lea a crescut constant numărul de coloniști și aceștia și-
Africa de Sud () [Corola-website/Science/298068_a_299397]
-
cele din urmă și influența comercianților din Țările de Jos. Prin războaie împotriva cafrilor, purtate în secolele 18-19 de buri și de englezi, aceștia și-au lărgit considerabil posesiunile. În deceniul 4 al secolului 19, burii întemeiază republica Natal (proclamată colonie engleză în 1843), iar din deceniul 6 al secolului 19 republicile Transvaal și Orange, ocupate de Anglia în urma războiului anglo-bur (1899-1902). În 1910 a fost creată Uniunea Sud-Africană, ca dominion britanic, prin unirea Coloniei Capului, republicilor Orange, Natal și Transvaal
Africa de Sud () [Corola-website/Science/298068_a_299397]
-
19, burii întemeiază republica Natal (proclamată colonie engleză în 1843), iar din deceniul 6 al secolului 19 republicile Transvaal și Orange, ocupate de Anglia în urma războiului anglo-bur (1899-1902). În 1910 a fost creată Uniunea Sud-Africană, ca dominion britanic, prin unirea Coloniei Capului, republicilor Orange, Natal și Transvaal, care participă la primul război mondial de partea Angliei, iar la al doilea război mondial de partea Aliaților. În 1949, guvernul Uniunii Sud-Africane a anexat Africa de Sud-Vest, pe care o administrase până atunci
Africa de Sud () [Corola-website/Science/298068_a_299397]
-
a devenit patria unor popoare numeroase din Africa, Asia și Europa (buri) care provin, in mare parte, din Marea Britanie si Olanda. Populația de culoare provenită din alte regiuni sunt numiți „Khoisan” fiind urmașii sclavilor care au fost aduși majoritatea din coloniile olandeze din India de est. Acest stat african are o structură socială complexă, fiind compusă până în anul 1991 din patru clase sociale mai importante, (albi, negri africani, de altă culoare și asiatici) se pot simți și în prezent urmele politicii
Africa de Sud () [Corola-website/Science/298068_a_299397]
-
suprafață de 622.984 de km și o populație estimată la 4,4 miloane de locuitori, Bangui fiind capitala țării. Întrucât cea mai mare parte a teritoriului se află în bazinele hidrografice ale râurilor Ubangi si Chari, Franța a numit colonia nou înființată în această regiune Oubangui-Chari. Acesta a devenit un teritoriu semi-autonom al Comunității Franceze în 1958 și apoi o națiune independentă la 13 august 1960, luând atunci numele său actual. Timp de peste trei decenii după independență, Centrafrica a fost
Republica Centrafricană () [Corola-website/Science/298084_a_299413]
-
Indicele Dezvoltării Umane pentru Republica Centrafricană este 0,343, ceea ce o plasează pe locul 179 din 187 de țări cu date. Francezii au colonizat regiunea la sfârșitul secolului al XIX-lea și au administrat-o sub denumirea de Oubangui-Chari. În 1910, colonia franceză a fost denumită "Africa Ecuatorială Franceză". În timpul celui de-Al Doilea Război Mondial, colonia s-a alăturat "Forțelor Aliate". La 1 decembrie 1958, țara a devenit Republica Centrafricană și și-a proclamat independența la 13 august 1960. De la obținerea independenței, țara
Republica Centrafricană () [Corola-website/Science/298084_a_299413]
-
din 187 de țări cu date. Francezii au colonizat regiunea la sfârșitul secolului al XIX-lea și au administrat-o sub denumirea de Oubangui-Chari. În 1910, colonia franceză a fost denumită "Africa Ecuatorială Franceză". În timpul celui de-Al Doilea Război Mondial, colonia s-a alăturat "Forțelor Aliate". La 1 decembrie 1958, țara a devenit Republica Centrafricană și și-a proclamat independența la 13 august 1960. De la obținerea independenței, țara a păstrat limba franceză ca limbă oficială, folosită în documentele administrative, în timp ce sango acționează
Republica Centrafricană () [Corola-website/Science/298084_a_299413]
-
Republica este o republică unitară din Africa centrală. Se mărginește cu Nigeria, Ciad, Republica Centrafricană, Republica Congo, Gabon, Guineea Ecuatorială și Golful Guineei. Inițial o colonie germană, a fost împărțită după primul război mondial între francezi și britanici. În 1960, ul francez a devenit o republică independentă, unindu-se cu partea sudică a Camerunului britanic în 1961 pentru a forma "Republica Federală a Camerunului". A fost
Camerun () [Corola-website/Science/298083_a_299412]
-
trage din cel al Râului la fel și orașul Belize, capitala anterioară și cel mai mare oraș al țării. În spaniolă de obicei i se spune "Belice". A fost cunoscută ca și Hondurasul Britanic până în 1973, Belize a fost o colonie Britanică mai bine de un secol. În anul 1981 a devenit o națiune independentă. Belize este membră a Comunitații Caraibelor (CARICOM) și al Sistema de Integracion Centro Americana (SICA) și se consideră că ar face parte atât din Caribe cât
Belize () [Corola-website/Science/298076_a_299405]
-
cât și din America Centrală. Teritoriul Belize este locuit în Evul Mediu de triburi amerindiene maya, apoi de caribi. Descoperit de Cristofor Columb în 1502, el este ocupat de coloniști englezi în 1638 și disputat de spanioli până în 1798. A devenit colonie a coroanei britanice, din 1862, sub numele de Hondurasul Britanic. La 1 iunie 1973 ia numele de Belize și își proclamă, la 21 septembrie 1981, independența de stat în cadrul Commonwealth-ului. Conflictul teritorial cu Guatemala, care nu a recunoscut independența Belize
Belize () [Corola-website/Science/298076_a_299405]
-
cu credință în Hinduism și minoritatea cea cu credință în Islam. Teritoriul de azi al Bangladeshului a făcut parte, succesiv, din Imperiul Gupta (secolele V-IV î.Hr.) și Maurya (secolele IV-III î.Hr.), din Imperiul Marilor Moguli (secolele XVII-XVIII) și din colonia britanică India (secolele XVIII-XX). În august 1947 a fost proclamată independența statului Pakistan, format din două provincii aflate la 1 700 kilometri distanță una de alta, ambele având o populație preponderent musulmană: Pakistanul de Vest și Pakistanul de Est (actualul
Bangladesh () [Corola-website/Science/298075_a_299404]
-
Istoria Burkinei Fâso" Până la venirea francezilor în zonă, istoria Burkinei Fâso este cea a triburilor Mossi. După ce francezii reușesc să cucerească Ouagadougou, teritoriul Burkinei Fâso este unit cu părți din ceea ce va fi Coasta de Fildeș într-o provincie a coloniei franceze a Africii de Vest, numită Volta Superioară. După cel de-al doilea război mondial, Volta Superioară va deveni mai întâi republică autonomă (1958), apoi republică independența începând cu 1960. Nouă republică a alternat perioadele de dictatură militară cu cele de conducere
Burkina Faso () [Corola-website/Science/298081_a_299410]
-
cucerit de francezi. Cu toate acestea multe zone din teritoriu au rămas sub un control incert. Convenția dintre Franța și Anglia din 14 iunie 1898 a pus capăt amestecului celor două puteri coloniale în teritorii și a trasat granițele dintre colonii. De partea franceză războiul de cucerire a comunităților locale și ale puterii politice a mai continuat încă aproximativ cinci ani. În 1904 teritoriile bazinului Volta au fost integrate în coloniile franceze Senegalul superior și Niger ca parte a reorganizării a
Burkina Faso () [Corola-website/Science/298081_a_299410]
-
două puteri coloniale în teritorii și a trasat granițele dintre colonii. De partea franceză războiul de cucerire a comunităților locale și ale puterii politice a mai continuat încă aproximativ cinci ani. În 1904 teritoriile bazinului Volta au fost integrate în coloniile franceze Senegalul superior și Niger ca parte a reorganizării a imperiului colonial francez al Africii de Vest, cu capitala la Bamako. În perioada primului război mondial participarea locală pe teatrul de război european a fost realizată sub forma unor batalioane de Pușcași
Burkina Faso () [Corola-website/Science/298081_a_299410]
-
la 1 martie 1919, ca urmare a temerilor franceze de o nouă apariție a revoltelor armate precum și pe considerente economice. Pentru consolidarea administrației, guvernul colonial a separat actualele teritorii ale Burkinei Fâso de cele ale Senegalului Superior și Negerului. Nouă colonie a fost numită Volta Superioară și primul ei guvernator a fost and François Charles Alexis Édouard Hesling. Acesta a inițiat un program ambițios de construcție de drumuri și a promovat creșterea producției de bumbac pentru export. Politică bumbacului bazată pe
Burkina Faso () [Corola-website/Science/298081_a_299410]
-
Alexis Édouard Hesling. Acesta a inițiat un program ambițios de construcție de drumuri și a promovat creșterea producției de bumbac pentru export. Politică bumbacului bazată pe muncă forțată a eșuat și economia a stagnat, astfel că la 5 septembrie 1932 colonia a fost desființată și împărțită între Coasta de Fildeș, Sudanul Francez și Niger. Coasta de Fildeș a primit cea mai mare parte, cu majoritatea populației și cu orașele Ouagadougou și Bobo-Dioulasso. Decizia de divizare a coloniei a fost revizuită în timpul
Burkina Faso () [Corola-website/Science/298081_a_299410]
-
la 5 septembrie 1932 colonia a fost desființată și împărțită între Coasta de Fildeș, Sudanul Francez și Niger. Coasta de Fildeș a primit cea mai mare parte, cu majoritatea populației și cu orașele Ouagadougou și Bobo-Dioulasso. Decizia de divizare a coloniei a fost revizuită în timpul mișcărilor anti coloniale ce au urmat după Al Doilea Război Mondial. La 4 septembrie 1947 colonia a fost refăcuta între fostele granițe ca parte a Uniunii Franceze. La 11 decembrie 1958 a devenit autoguvernantă și a
Burkina Faso () [Corola-website/Science/298081_a_299410]
-
Fildeș a primit cea mai mare parte, cu majoritatea populației și cu orașele Ouagadougou și Bobo-Dioulasso. Decizia de divizare a coloniei a fost revizuită în timpul mișcărilor anti coloniale ce au urmat după Al Doilea Război Mondial. La 4 septembrie 1947 colonia a fost refăcuta între fostele granițe ca parte a Uniunii Franceze. La 11 decembrie 1958 a devenit autoguvernantă și a luat numele de Republică Volta Superioară. "Articol principal: Politica Burkinei Fâso" Prin Constituția din 2 iunie 1991, guvernarea Burkinei Fâso
Burkina Faso () [Corola-website/Science/298081_a_299410]
-
și astfel s-a încheiat existența regatului Abomey. Între 1892 și 1898 francezii și-au extins controlul spre nord prefigurând forma modernă a statului Dahomey. În 1900 s-a început construcția căii ferate spre nord. În 1904 Dahomey a devenit colonie componentă a Federației Franceze a Africii de Vest. În 1946, odată cu noua constituție franceză, au primit un loc de deputat și două de senator în parlamentul francez, precum și o Adunare Teritorială aleasă cu un control substanțial al bugetului. În urma reformelor din 1956-1957
Benin () [Corola-website/Science/298077_a_299406]
-
în jurul lacului Ciad, a numeroase regate. Acestea au fost într-o continuă dezvoltare, până când puterile coloniale europene au manifestat interes față de zonele din interiorul Africii. Francezii au fost primii care au pătruns pe teritoriul Ciadului de astăzi, transformându-l în colonia lor, înca din anul 1900. Franța cucerește teritoriul în 1920 și îl include în Africa Ecuatorială Franceză. Coloniștii au privit țara inițial ca o sursă neimportantă de mână de lucru, deoarece muncitorii erau necalificați. În 1929 pornește o producție importantă de
Ciad () [Corola-website/Science/298087_a_299416]
-
în 1920 și îl include în Africa Ecuatorială Franceză. Coloniștii au privit țara inițial ca o sursă neimportantă de mână de lucru, deoarece muncitorii erau necalificați. În 1929 pornește o producție importantă de bumbac. Erau puțini care se ocupau de administrația coloniei și doar sudul țării era condus corespunzator. Sistemul educațional a suferit mult din această cauză. Ciadul își câștigă independența în 1960, sub conducerea lui François Tombalbaye, care devine primul președinte al țării. Datorită politicii sale radicale, musulmanii pornesc în 1965
Ciad () [Corola-website/Science/298087_a_299416]
-
-se calea spre stabilirea unor relații mult mai durabile între coloniști și mapuches. Pe parcursul unei lungi perioade de timp, fluviul Biobio a fost considerat hotarul între puterea guvernamentală și triburile indigene. Căpitanatul general Chile (Regatul Chile) era, în acea epocă, colonia extremă sudică a Imperiului Spaniol. Prin poziția sa strategică avea menirea de a proteja strâmtoarea Magellan și de a aproviziona, cu materii prime, vice-regatul Peru. La 18 septembrie 1810, un grup de creoli, profitând de invaziile napoleoniene în Spania, a
Chile () [Corola-website/Science/298085_a_299414]
-
Bolivia a fost considerată o amenințare asupra stabilității statului Chilean. Astfel, în 1839, Portales declară război confederației, care se termină cu victoria de la Yungay, în 1839, și dizolvarea alianței. În același timp, se extinde în teritoriile sudice ale araucanilor, populând coloniile Llanquihue, Osorno, Valdivia cu etnici Germani. "Regiunea Magellan a fost incorporată, în 1843, cu etnici croați. Și zona Antofagasta a devenit populată." După 30 ani (1831-1861) de guvernare conservatoare, balanța politică a înclinat spre liberali (stânga politică, în accepție anglofonă
Chile () [Corola-website/Science/298085_a_299414]
-
(; Kongo: "Repubilika ya Kongo"; Lingala: "Republiki ya Kongó"), cunoscută și ca Congo-Brazzaville sau Congo, este un stat în Africa centrală. Se învecinează cu Gabon, Camerun, Republica Centrafricană, Republica Democrată Congo, exclava angoleză Cabinda și Golful Guineii. Statul este o fostă colonie franceză ce și-a câștigat independența în 1960. Regiunea a fost dominată de triburile Bantu, care au construit legături comerciale în bazinul fluviului Congo. Cei mai vechi locuitori ai zonei sunt pigmeii, care mai târziu au fost strămutați și absorbiți
Republica Congo () [Corola-website/Science/298089_a_299418]
-
și Tanzania la est, Zambia și Angola la sud și Republica Congo la vest. Țara are o ieșire îngustă la Oceanul Atlantic. Numele de "Congo" (înseamnă vânător) provine de la grupul etnic Bakongo, grup ce trăiește în bazinul fluviului Congo. Numele fostei colonii belgiene (Congo Belgian) a fost schimbat după independență. În 1971 numele a fost schimbat din nou, în Congo-Kinshasa (după numele capitalei sale; pentru a putea fi deosebit de Republica Congo sau Congo-Brazzaville) în Zair. La acest nume s-a renunțat în
Republica Democrată Congo () [Corola-website/Science/298088_a_299417]