9,252 matches
-
Din auzite știu că ar mai fi existat un alt tezaur, descoperit prin zona lacului Cărămiziul, prin anii 1930 și dispărut în anii tulburi de după război. Acesta ar fi fost compus din niște podoabe femeiești, de argint, ornate cu pietricele colorate. Aici ar mai fi fost descoperite și căni și farfurioare întregi, din ceramică, pierdute în timp. Tot în zona Capul Dealului bunicii mei ar fi descoperit, la arat, o căldărușă de aramă, cu capac, în care era pus lanțul de la
Covei, Dolj () [Corola-website/Science/300396_a_301725]
-
împodobite cu statui de proporții uriașe și cu picturi murale. Au rămas fragmente de frescă și unele picturi de manuscrise pe foi de copaci, cuprinzând texte privitoare mai ales la prognoze meteorologice. Ceramica aztecă este variată ca formă și viu colorată. Tehnica acesteia și unele motive ornamentale sunt și azi utilizate în ceramica populară mexicană. Nahuatl (în nahuatl, nawatlahtolli), sau limba clasică Nahuatl (cunoscută și ca Aztec, sau mai simplu doar Nahuatl) este un termen descriind diferitele variante ale limbii Nahuatl
Azteci () [Corola-website/Science/298677_a_300006]
-
au ajuns la ce se poate vedea ca formă definitivă și matură a stilului său. Formele geometrice sunt, în aceste picturi, separate de linii groase negre. Dreptunghiurile sunt mai mari și mai puține la număr, și există mai puțin spațiu colorat, și mai mult loc alb pe canevas. În picturile sale din 1921 un număr semnificativ al liniilor negre tind să se oprească înaintea marginii canevasului. În următorii ani Mondrian a început să extindă toate liniile la marginile canevasului și a
Piet Mondrian () [Corola-website/Science/298683_a_300012]
-
În picturile sale din 1921 un număr semnificativ al liniilor negre tind să se oprească înaintea marginii canevasului. În următorii ani Mondrian a început să extindă toate liniile la marginile canevasului și a început să folosească tot mai puține forme colorate, înlocuindu-le cu spațiu alb. Aceste tendințe sunt cele mai evidente în picturile sale în formă de romb, pe care Mondrian a început să le producă cu frecvență la mijlocul aniilor 1920. Aceste picturi sunt canevasuri pătrate întoarse la un unghi
Piet Mondrian () [Corola-website/Science/298683_a_300012]
-
alb și albastru", care este la ora actuală la Muzeul de Artă din Philadelphia (SUA). Acesta este printre cele mai simple și minimaliste a picturilor lui Mondrian, fiind constituit doar din două linii negre perpendiculare și o formă mică triunghiulară, colorată albastră. Liniile se extind până la marginea canevasului, creând impresia că pictura este un fragment al unei lucrări mai mari. Cu trecerea anilor, liniile au început să aibă prioritate față de formele geometrice în picturile sale. Spre sfârșitul aniilor 1930, Mondrian a
Piet Mondrian () [Corola-website/Science/298683_a_300012]
-
ca produs final al realizatorului pe peliculă cinematografică color. Încă de la realizarea primelor "filmulețe" s-a pus problema "filmului color" și vorbit, dar tehnologia vremii nu permitea aceste lucruri. Se dorea o continuare a tradiției "cromolitografiilor" și a "cărților poștale colorate" și în domeniul nou al cinematografului, al "celei de-a șaptea arte". Căutările realizatorilor de filme au fost acerbe în direcția îmbunătățirii noii invenții, "cinematograful", și din cauza faptului că după o apariție pompoasă a acestuia, a început repede și căderea
Film color () [Corola-website/Science/299528_a_300857]
-
din cauza faptului că după o apariție pompoasă a acestuia, a început repede și căderea în desuet. Trebuia găsit ceva "nou" și "deosebit" care să atragă iarăși publicul în sala întunecată a cinematografului. Acest "nou" putea fi printre altele și "filmul "colorat"", sau cum va fi cunoscut mai apoi "filmul color". Drumul de la filmele ""colorate"" ale lui Lumiére la "filmul color" de astăzi a fost lung și plin de căutări în "perfecțiune". Mai jos sunt redate unele procedee și metode de "film
Film color () [Corola-website/Science/299528_a_300857]
-
căderea în desuet. Trebuia găsit ceva "nou" și "deosebit" care să atragă iarăși publicul în sala întunecată a cinematografului. Acest "nou" putea fi printre altele și "filmul "colorat"", sau cum va fi cunoscut mai apoi "filmul color". Drumul de la filmele ""colorate"" ale lui Lumiére la "filmul color" de astăzi a fost lung și plin de căutări în "perfecțiune". Mai jos sunt redate unele procedee și metode de "film color" care dealungul anilor au încântat ochiul "exigent" al publicului spectator. Prima încercare
Film color () [Corola-website/Science/299528_a_300857]
-
acest lucru i-a reușit destul de bine. Lumea s-a întors din nou la cinematograf, având în vedere faptul că Méliès începuse să realizeze filme pe baza unui scenariu. În anul 2002 a fost descoperită într-un depozit o "copie colorată" completă a filmului său "Voiajul în lună", colorarea fiind făcută manual. O altă metodă era cea a "matrițelor". După dupuri pozitive ale filmului realizat se executau matrițe pentru fiecare culoare ce urma să fie aplicată pe un filmul final. Practic
Film color () [Corola-website/Science/299528_a_300857]
-
către "filmarea bicromă", în paletele "verde-albăstrui" și "roșu-portocaliu". După cum se poate vedea în imaginea din dreapta, fidelitatea culorilor e remarcabilă (contrastele s-au păstrat, cadrul color fiind reconstituit din componentele lui în tonalități de gri). Obiectele fixe sunt bine conturate și colorate. Cu toate acestea, datorită mișcării ce a avut loc între expuneri succesive, cei doi copii apar neclari. La 17 decembrie 1903, frații Lumiére, prezintă un nou sistem de film color, numit ""Autochrome"" (traducere aproximativă "fiecare cu culoarea sa"). Procedeul consta
Film color () [Corola-website/Science/299528_a_300857]
-
mai sus și realizarea unui pozitiv care avea suprapuse cele două sau trei culori înregistrate, colorate în culoarea complementară ("verde": roșu-portocaliu, "roșu": verde-albăstrui etc.). Astfel, orice aparat de proiecție folosit pentru proiecția filmelor alb-negru, putea fi utilizat și pentru cele "colorate substractiv". Însă procedeul "Kodachrome" realizat prin 1915 este primul sistem substractiv care a avut succes. Acesta înregistra imaginea, prin filtrele "verde" și "roșu", pe două pelicule separate. Acestea erau mai apoi tratate pentru a căpăta culoarea complementară (roșu-portocaliu respectiv verde-albăstrui
Film color () [Corola-website/Science/299528_a_300857]
-
provincie își are stilul propriu. Cele mai mari centre în producerea "batik"-ului sunt Yogyakarta și Solo. În designurile originele ale provinciei predomina culorile maro, galben și albastru indigo. În părțile nordice ale insulei Java modelele au fost întotdeauna mai colorate și mai variate. Deoarece această zonă este principala regiune de comerț, intră în contact cu multe influențe iar acest lucru se reflectă în "batik". Pekalongan este un alt centru important în coasta de nord a Javei în fabricarea batik-ului iar
Arta și cultura Indoneziei () [Corola-website/Science/299538_a_300867]
-
Deoarece această zonă este principala regiune de comerț, intră în contact cu multe influențe iar acest lucru se reflectă în "batik". Pekalongan este un alt centru important în coasta de nord a Javei în fabricarea batik-ului iar designurile florale viu colorate arată influențele chinezești. Cuvântul indonezian "ikat", care înseamnă "a țese", denumește un tip de stofă țesuta manual, cu un model complicat și minuțios în care ață este prelucrata înainte de a fi țesuta. Probabil, acesta tehnică a intrat în Indonezia acum
Arta și cultura Indoneziei () [Corola-website/Science/299538_a_300867]
-
Ndao, Lembata, au modele proprii și unice că și Sumatra, Suwalesi și Kalimantan. În Băli se gaseste un rar întâlnit tip de ikat, numit "ikat dublu", si este folosit la țesăturile Gringseng. Songket este tip de material cu un design colorat și strălucitor, din mătase țesut cu fire de aur și argint. Cu toate că în ziua de azi se folosesc frecvent imitațiile de metale prețioase, totuși dau un aspect tot atât de frumos dar nu au aceeași valoare. "Songket"urile se întâlnesc cel mai
Arta și cultura Indoneziei () [Corola-website/Science/299538_a_300867]
-
hindusa. Dansatorii redau fragmente din poemele epice indiene, Mahabharata și Ramayana, dar și povestiri și legende tradiționale. Măști se găsesc în toată insula Java, cele mai sofisticate sunt în Java de Est, iar balinezii preferă măștile mai puțin sofisticate și colorate, totuși, dragostea lor pentru culori se regăsește în măștile dansului Barong care este un dans cu influențe hinduse și budiste. Obiectele de ceramică din Indonezia sunt de obicei făcute manual și nu sunt emailate. Roată se folosește dar foarte puțin
Arta și cultura Indoneziei () [Corola-website/Science/299538_a_300867]
-
de vară pe insula Grande Jatte"" la a opta și ultima expoziție a impresioniștilor, într-o sală separată, alături de creațiile lui Pissarro și Paul Signac. Criticii s-au năpustit asupra acestui tablou, fiind șocați de mulțimea și roirea micilor pete colorate. Au vrut să discrediteze stilul lui Seurat, numindu-l "pointillism" (fr.: "point" = punct), dar - și de data asta - "porecla s-a transformat în renume". La puțin timp după aceasta, tabloul este prezentat la a doua expoziție a "Societății Artiștilor Independenți
Georges Seurat () [Corola-website/Science/299601_a_300930]
-
Le chahut"" este evidentă, mișcarea care însuflețește personajele pare la fel de mecanică, artiștii circului dau impresia unor marionete. La fel ca în multe alte tablouri ale lui Seurat, și chenarul tabloului este pictat din puncte: chenarul albastru închis contrastează cu tonul colorat al tabloului, ceea ce face posibilă accentuarea efectului și evidențierea compoziției. În 1885, Seurat o cunoaște pe Madeleine Knoblock, care îi va deveni model (Vezi tabloul: ""Tânără pudrându-se"") și cu care își va împărți viața. Pictorul va avea un fiu
Georges Seurat () [Corola-website/Science/299601_a_300930]
-
ul este o țesătura din în, mătase sau bumbac, imprimata cu un desen colorat, executat deobicei manual, prin diverse tehnici specifice picturii pe pânză. ul este deasemenea unul din genurile artei decorative. Tehnică și arta baticului sunt originare din nordul Indiei, Malaysia și Indonezia. Au fost introduse în Europa de olandezi (sec. XVI). Baticul
Batic () [Corola-website/Science/299605_a_300934]
-
după natură, pe care apoi le dezvoltă în atelier sub forma unor tablouri mari pe pânză. După 1896, mărește treptat suprafețele culorilor, îndepărtându-se într-o oarecare măsură de tehnica pointillistă, dar păstrând întreaga prospețime și pregnanță optică a materiei colorate. În fiecare an ia parte cu mai multe tablouri la expozițiile "Societății Artiștilor Independenți", al cărei președinte devine în 1908. Începând din 1910, acuarela devine metoda preferată a lui Signac și realizează numeroase tablouri peisagistice în timpul peregrinărilor sale prin Collioure
Paul Signac () [Corola-website/Science/299608_a_300937]
-
pneumatocentric, va înlocui, pentru diacon și pentru clericii inferiori, stiharul alb cu dalmatica roșie, simbol al Duhului Sfânt. De aici se vor inspira bizantinii, introduind dalmatica de orice culoare. Latinii vor păstra și stiharul alb, căreia vor adăuga dalmatica bizantină colorată, pentru arhidiaconi, păstrând stiharul intact pentru toți ceilalți clerici. Slavii au mers mai departe, colorând chiar stiharul preoțesc, dar această folosință rămâne străină tuturor celorlalte rituri. Un număr însemnat de comunități occidentale conferă stiharul chiar și membrilor unui cor bisericesc
Stihar () [Corola-website/Science/299621_a_300950]
-
oarbă (Papille) se pot observa vasele "(Arteriola și Venola centralis retinae)" care irigă retina.Pata galbenă sau "macula lutea" se află așezat temporal (direcția tâmplei) centrul în zonei mai puțin vascularizate într-o depresiune mică "(Fovea centralis") este singura regiune colorată mai intens din regiunea fundului ochiului, având culoarea galbenă, care se datorează pigmentului "luteină".Aici pe "maculă" sau "macula lutea" cu "Fovea centralis" (înconjurat de "Tapetum lucidum" zonă mai evidentă la tineri) se formează imaginea cea mai clară a vederii
Retină () [Corola-website/Science/299052_a_300381]
-
Cu ajutorul camuflajul, dragonul de komodo pare a fi indestructibil. Din marea varietate de specii de păsări întâlnite în Sulawesi, găină Maloe și găină de tufiș sunt două specii notabile din familia megapodelor. Irian Jaya și Maluku sunt împânzite de păsări colorate, variind de la cazuarul cel mare, care nu poate zbura, ("Casuarius"), de la strălucitor colorată pasăre a paradisului, care aparține familiei "Paradiseidae" și "Ptilinorhynhidae" și un numar de peste 40 de specii, la o mare varietate de păsări din familia papagalilor. Printre alte
Fauna din Indonezia () [Corola-website/Science/299238_a_300567]
-
specii de păsări întâlnite în Sulawesi, găină Maloe și găină de tufiș sunt două specii notabile din familia megapodelor. Irian Jaya și Maluku sunt împânzite de păsări colorate, variind de la cazuarul cel mare, care nu poate zbura, ("Casuarius"), de la strălucitor colorată pasăre a paradisului, care aparține familiei "Paradiseidae" și "Ptilinorhynhidae" și un numar de peste 40 de specii, la o mare varietate de păsări din familia papagalilor. Printre alte specii întâlnite în Indonezia se numără pasărea hornbill sau angkonh/enggang din familia
Fauna din Indonezia () [Corola-website/Science/299238_a_300567]
-
ansamblu, ia din zona Ocna-Miercurea se impune printr-o se impune printr-o eleganță sobră, sporită de liniile clare ale ornamentației. Pieptarul, lucrat în piele albă este deschis în față, de tip poienăresc. Ornamentațiile sunt executate cu lânică și mătase colorată. Negrul domină în cusăturile dispuse în special pe piept. Poalele, lucrate din pânză albă, învrâstată din loc în loc, sunt lungi până aproape de glezne. Ele sunt acoperite în față cu o cătrință "vânătă" numită șurț, iar în spate cu una roșie
Apoldu de Jos, Sibiu () [Corola-website/Science/299829_a_301158]
-
iar în spate cu una roșie. Șurțul este țesut din lână neagră ori albastră, în patru ițe cu "ochișori". Cele două foi sunt cusute între ele printr-o cheiță. În partea de jos, șurțul are o vargă cusută cu mătase colorată, ori aleasă în război. Marginea de jos se termină se cu ciucuri a căror lungime variază între 6-10 cm. Cătrința avea fondul negru, ornamentația constând în dungi orizontale de culoare roșie, verde sau vânătă. Marginea cătrinței era împodobită cu ciucuri
Apoldu de Jos, Sibiu () [Corola-website/Science/299829_a_301158]