9,685 matches
-
Întreb: de unde aveți toate amănuntele privitoare la compatriotul nostru Corbu, al cărui nume... da, da... acum Îmi dau seama, cred că Îmi sună oarecum cunoscut. Sau mă Înșel cumva? - Nu vă Înșelați deloc. Dacă aveți, Într-adevăr, idee despre bibliografia consacrată cazului Rennes-le-Château, probabil vă amintiți că una dintre cărți - Moștenirea abatelui Saunière, În speță -, Îi are ca autori pe Claire Corbu și pe Antoine Captier. Prima este fiica lui Noel Corbu, iar al doilea, cine credeți că ar putea fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
în realitate supranaturală. Cu alte cuvinte, pentru cei care au o experiență religioasă, întreaga Natură se poate înfățișa ca sacralitate cosmică. Cosmosul, în totalitatea sa, poate deveni o hierofanie. Omul societăților arhaice tinde să trăiască în sacru sau în preajma obiectelor consacrate cât mai mult timp. Tendința este lesne de înțeles: pentru "primitivi", ca și pentru omul tuturor societăților premoderne, sacrul înseamnă putere și, în cele din urmă, realitate. Sacrul este saturat de ființă. Puterea sacră înseamnă deopotrivă realitate, perenitate și eficiență
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
cosmicizat", și spațiul necunoscut care se întinde dincolo de granițele sale: pe de o parte există un "Cosmos", pe de altă parte un "Haos". Dar, dacă un teritoriu locuit este un "Cosmos", aceasta se întîmplă tocmai pentru că a fost în prealabil consacrat, pentru că, într-un fel sau altul, este o lucrare a zeilor sau poate să comunice cu lumea lor. "Lumea" (adică "lumea noastră") este un univers în care sacrul s-a manifestat și unde ruptura de nivel este așadar posibilă și
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
transcendentul. Arhitectura sacră nu a făcut decât să reia și să dezvolte simbolismul cosmologic cuprins cu mult înainte în structura locuințelor primitive. La rândul său, locuința omenească fusese precedată, din punct de vedere cronologic, de "locul sfînt" provizoriu, de spațiul consacrat și cosmicizat provizoriu (cf. australienii achilpa). Cu alte cuvinte, toate simbolurile și toate ritualurile legate de temple, cetăți, case decurg, de fapt, din experiența primitivă a spațiului sacru. Templu, bazilică, catedrală În marile civilizații orientale - începînd cu Mesopotamia și Egiptul
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
unui spațiu echivalează cu o "cosmogonie". O primă concluzie ar fi că Lumea poate fi percepută ca lume ori Cosmos în măsura în care se înfățișează ca lume sacră. Orice lume este lucrarea zeilor, pentru că a fost creată fie direct de către zei, fie consacrată, deci "cosmicizată" de către oamenii care au actualizat prin mijloace rituale actul exemplar al Creației. Altfel spus, omul religios nu poate trăi decât într-o lume sacră, pentru că doar o asemenea lume participă la ființă, există cu adevărat. Această necesitate religioasă
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
filme aparent fără nici o legătură între ele : Visul lui Adalbert și A fost odată în Anatolia. Primul se petrece în România comunistă și este un lung metraj de debut, al doilea în Turcia actuală și este un film de autor consacrat premiat la Cannes ; în primul se vorbește mult, în celălalt se tace mult, lăsînd imaginea (superbă !) să vorbească etc. Visul lui Adalbert pune în scenă într-un mod burlesc viața de uzină a unor ingineri de la protecția muncii confruntați cu
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
toate vrăbiile din ea. Intră pe ușa din stânga. Portarul îi strânse mâna ca unui om mare. Nea Cercel îi spuse că trebuie să mai aștepte, pachetele nu sunt încă aduse de la „biuroul de distribuire“. Nicu se sui pe locul lui consacrat. Era foarte mulțumit. Discuțiile cu nea Cercel erau întotdeauna instructive, pentru că portarul citea zilnic gazeta și-l punea la curent cu noutățile. Nicu îl întrebă dacă s-a hotărât ce joacă la marea loterie de Anul Nou, al cărei câștig
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
ziar. Marwan s-a supărat și a plecat închizând foarte apăsat ușa. Dar foarte apăsat. Așa că acum cei doi redactori nu știau cum să-l mai cocoloșească. Marwan se așeză în fața lui Pavel, pe un scaun cu pernă de catifea, consacrat vizitatorilor aleși. Pavel își scoase ochelarii rotunzi, care-i oboseau ochii, îi întinse o țigară de foi și-și luă și el una. Cu discreție, domnul Procopiu întredeschise fereastra, prin care năvăli aerul rece. — Ce-o să citim în ziarul de
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
a morții. Grecia antică s - a înnobilat exportând artă și democrație. Cărțile pot avea miros de fân proaspăt. Sau de bălegar. Artistul este un Narcis care se contemplă până la adulație. Creatorul de artă - acest mare surmenat al lumii. Pe scriitorii consacrați îi iau la frăgezit criticii juniori. Artiștii - acești sublimi aruncători de punți. E foarte greu să găsești esențialul. D - apoi să - l și îmbraci în cuvinte. Cioran vorbea despre gălbeaza Mioriței, eludând inefabilul fiecărui tablou al baladei. Poeții se nasc
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
progresului. Unii dintre tiranii turbați proveneau din foști sclavi. Țăranul de astăzi șlefuiește înjurături, nu doine ori balade. Ca să nu le înghețe apa în sânge, unele popoare o înlocuiesc cu alcool. Belșugul moare din lipsă de sens. Principala preocupare a consacraților e să - si mascheze începuturile. Fără colaborarea unui viciu nu se poate constitui clar - obscurul unei personalități. Într-o altă viață aș face cam aceleași greșeli. Dar mult mai devreme. Când nu găsesc nod în papură, unii îl desenează. Vai
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
avea o voce plăcută și putea cânta din orice instrument improvizat: frunză de salcâm, solz de pește, fluier, iar mai târziu, acordeon, vioară, chitară, mandolină. Întins și slăbuț ca arcușul unui violoncel, cu auz fin, timbru plăcut, voce de artist consacrat și memorie muzicală ce impresiona pe orice muritor, s-ar fi realizat în domeniul muzicii dacă, măcar după terminarea clasei a șaptea, nu ar fi fost înscris în anul întâi la "Școala Profesională de Mecanizatori în Agricultură", care-și avea
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
din nou pentru a câta oară? Groaza de nu se dărâma statuia reîntregită, îmi tăia respirația. Încercam să adorm în gând, pe de o parte, cu versurile lui Homer, pe numele său adevărat Melesigenes, prinse întrunul din cele trei imne consacrate zeiței frumuseții: Părea înaltă de statură, cu chipul pur și feciorelnic (...) Purta un peplu lângă care văpaia focului pălea. /Brățări nespus de mlădioase, flori cu petale sclipitoare! / Și salbe neasemuite în jurul gâtului gingaș, / Frumos și felurit lucrate din aur; sânul
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
selectate cu minuțiozitate de către antologatori, deși pe o temă atât de gravă, ca aceea a iubirii, au totuși menirea să ne facă să zâmbim. Evident, ele tratează această temă fără obișnuita “profunzime”, “orizont abisal ” sau “metafizic”, cum o fac poeții consacrați, ci provoacă amuzament tocmai prin efectele lor de “suprafață”, prin ingeniozitatea jocului spiritului, prin împletirea de inteligență și arbitrar, având ca efect râsul. Despre râs se spune că este cea mai percutantă expresie a spiritului critic și a încrederii în
?TEFAN BOBOC-PUNGE?TEANU by ?TEFAN BOBOC-PUNGE?TEANU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83945_a_85270]
-
dangăt prelung de clopot - dangătul adevărului! și lumea s-a trezit, ca dintr-un somn adânc. Scandalul, național și internațional, nu a mai putut fi evitat. Dar, de ce vă impacientați, a intervenit primul ministru, conciliant, în ședința de guvern specială, consacrată acestei probleme; de ce vă impacientați, și sunteți atât de vehemenți, căci, în fond, și cele două persoane - ministrul, și soția sa dragă - nu sunt decât doi oameni, ca și voi, colegi, de altfel, că voi toți, care, nici nu știți
Hachiţe : schiţe şi povestiri ocrotite de promoroaca dragostei pentru viaţă by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1196_a_1932]
-
ale acestei inițiative le păreau prăfuite tinerilor din anii 80. În fond, cu excepția atelierelor de teatru spontan și de masaj californian, Locul era mai ales un camping; În ce privește confortul găzduirii sau calitatea bucătăriei, nu putea rivaliza cu centrele de vacanță consacrate. În plus, o anumită cultură anarhistă proprie locului făcea dificil un control strict al accesului și al plății; echilibrul financiar, precar de la bun Început, deveni așadar din ce În ce mai problematic. O primă măsură, adoptată de fondatori În unanimitate, fu stabilirea de tarife
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
altă parte, pentru că propriile însușiri ți le cunoști deja. Mami spune că o să‑și amintească imediat traducerea în latină a celor spuse adineauri, și anume că înveți pentru viață, nu pentru școală. Are un rezervor întreg de proverbe și expresii consacrate. El n‑o să înțeleagă, o să fie distrus, iar pe viitor o să‑i lase fiica în pace. În familia ei, cultura e o tradiție și nu se bazează în nici un caz pe propria inițiativă, e un lucru prea valoros pentru așa ceva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
de Îndată ce ni s-ar fi ivit ocazia. Până să se ivească eu am fugit la Arad, puteam să aștept la fel de bine și acolo. Mă Întorceam În casa mătușii Clara, acolo unde aveam să petrec următoarele două-trei săptămâni În stilul deja consacrat, cu vizionări nesfârșite de casete video, mă rog, deja DVD-uri. Nu mai puteam suporta să stau la falanster, Îmi pierise tot cheful, nu-i mai găseam nici un farmec și aveam nevoie să nu-mi văd o vreme prietenii. Vila
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1895_a_3220]
-
aflase. Cărți despre Cosimo, adunate cu grijă, știute pe de rost și oferite apoi împrumut tinerei ascultătoare. Ajungea însă, de fiecare dată, în cele din urmă, și la considerații asupra tablourilor și artei sale. Abia atunci, reproducând opinii cuminți și consacrate, glasul ei se încorda, dobândea energie și ritm. Vorbea despre panourile pregătite de Piero pentru carnavaluri și mascarade. Răscolea, dintr-odată, teancul de albume stivuite pe dușumeaua roșie, prăfuită. Găsea reproducerile, o soma pe studentă să întrerupă lucrul. Pregătea cafeaua
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
care pentru el nu vor trece niciodată În uitare. Chiar adaugă din când În când: „n-am să uit niciodată“ sau „asta am s-o țin minte cât-oi trăi“ etc. A luat-o de la Început (probabil) pentru că folosește termeni consacrați punerii În temă Într-o povestire de lungă durată. „Primul contact cu inamicul l-am avut la Turnu Severin În 1944, imediat după 23 August. Noi eram cu instrucția recruților, cu rezerviștii mai bătrâni, așa cam de vârsta mea, deja
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
poli amintiți, poetul apelează, prin urmare, la elemente de estetică postmodernistă (ironie, autoironie, ludic, cotidianul ca sursa de inspirație, fragmentarism, transtextualitate sub diferitele ei forme definite de G. Genette, oralitate la nivelul expresiei etc.), fără a dezavua, de exemplu, temele consacrate ale literaturii, a căror tratare e străbătută de o tristețe profundă, incurabilă a insului hipersensibil, care ia totul în serios și-și sporește astfel singurătatea, metamorfozată în poezie: am visat mult am tăcut mult am călătorit mult. / Din mine n-
Aventura lecturii : poezie română contemporană by Mioara Bahna () [Corola-publishinghouse/Imaginative/367_a_1330]
-
pildă, privind orașul contemporan, cu parcuri invadate de câini vagabonzi, dar și de o lume vagabondând, de asemenea, prin domeniul bunului-simț, cu scop, declarat sau nu, de a-i clătina resorturile, exhibându-și manelele sau alte plăceri, demolatoare ale valorilor consacrate sau doar atentând la ele: E-un loc în apropiere unde muzica / distruge zi de zi peisajul. O contrapondere la cotidianul nu neapărat dezabuzant - pentru că poeta pare a avea o imensă putere de a înțelege, de a ierta, de a
Aventura lecturii : poezie română contemporană by Mioara Bahna () [Corola-publishinghouse/Imaginative/367_a_1330]
-
lăsate moștenire / numai nouă. Bine plasată într-un asemenea context, al alergării după himera unui sens pe care să-l capete viața, în așa fel încât să i se estompeze atributele deșertăciunii, este, de exemplu, metafora-simbol a pescuitului, cu semnificațiile consacrate, dar nu oriunde, ci Sub catargul înalt, înalt, / acolo unde e loc doar pentru divinitatea / care suge mișcările și unde Chiar vântului îi întinzi o cursă. Fiindcă „materialul” din care-și zidește poetul opera este cuvântul, este firesc să zăbovească
Aventura lecturii : poezie română contemporană by Mioara Bahna () [Corola-publishinghouse/Imaginative/367_a_1330]
-
însă numai de iubire, „neterminarea” unuia unindu-se cu „neterminarea” celuilalt. Și, dacă sentimentele se scufundă - Atlantidă! - în adâncul sufletului, invocația către divin e doar confesivă, deloc revendicativă, nici măcar nu așteaptă leacul, pentru că eul e resemnat cu fragmentul de vreme consacrat, asumându-și-l, cu toate ale lui. În felul acesta, poemele sunt, mai ales, documente constatative, rod al contemplației viețuirii, în momente, de cele mai multe ori, deloc obișnuite care o compun, dar cu mirări-clișeu despre Cum / au trecut anii: căzând / ca
Aventura lecturii : poezie română contemporană by Mioara Bahna () [Corola-publishinghouse/Imaginative/367_a_1330]
-
de „anima mundi” care îl vizitează pe artist în clipe de grație și alungă iluzia separării de exterior, care ne covârșește în tot restul clipelor noastre... Fără teama de a greși, pot afirma că Vera Crăciun nu este un poet consacrat și nici nu și-a propus să fie, cel puțin deocamdată, după cum ea însăși afirmă. În schimb iubește poezia, dorește să-și exprime multitudine de sentimente în versuri, simte nevoia să ofere celor dragi și doritori cuvintele sale de iubire
Aproape de cer by Vera Crăciun () [Corola-publishinghouse/Imaginative/318_a_544]
-
antice. Îi ierți și frenezia și nevroza și o mare duioșie și milă ne cuprind în fața condiției umane care între două nuanțe a creat această sublimă frământare fără rost, ca o protestare împotriva liniștii eterne ce o așteaptă”. În paginile consacrate Femeii în fața oglinzii întâlnim aceeași imagine a ascunderii misterioase, scriitura feminină devine una retrasă în spatele zăbrelelor realității. Țintuită după zăbrelele vieții, inima nu arde numai pe rugul amorului imaginar, crescut pe vânturile dorințelor, ci te susține și pe rugul unei
Femeia în faţa oglinzii by Corina Alexa-Angheluş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1162_a_1871]