8,889 matches
-
muzicale. (Hindemith însuși a spus că el credea că a fost un ambasador pentru cultura germană.) Hindemith nu a rămas în Turcia la fel de mult ca și ceilalți emigranți. Cu toate acestea a influențat foarte mult dezvoltarea vieții muzicale în Turcia ; Conservatorul de Stat din Ankara datorează mult eforturilor sale. De fapt, Hindemith a fost privit că “un adevărat maestru” de către tinerii muzicieni din Turcia, fiind apreciat și respectat foarte mult. În 1940, Hindemith a emigrat în Statele Unite. Conform criticilor că Ernest
Paul Hindemith () [Corola-website/Science/315425_a_316754]
-
unor compozitori celebrii precum Mikis Theodorakis, Thanos Mikroutsikos etc. Începând cu anul 1978 este directorul artistic al "Festivalului internațional de chitară clasică din Volos", (Grecia) - care se numeste din 2006 "Festivalul Internațional de chitară din Naxos". Din 1977 preda la Conservatorul din Atena, din 1981 la cel din Thessaloniki, iar din 2008 este profesor la Universitatea Indianapolis (campusul din Atena). Cotsiolis, considerat unul dintre cei mai buni interpreți ai compozițiilor lui Leo Brouwer , a colaborat cu orchestre simfonice celebre, precum Orchestrele
Costas Cotsiolis () [Corola-website/Science/315490_a_316819]
-
în Canada sunt foarte populare petrecerile cu jucării erotice, similar celor din anii ‘80, ce numără din ce in ce mai mulți participanți. În anul 1972 se deschide primul sex shop din Italia, la Milano. Magazinul nu a fost privit cu ochi buni de către conservatori, care au militat pentru interzicerea acestuia și au reușit chiar să-l închidă de câteva ori, cu ajutorul poliției. În Singapore există un număr limitat de sex shop-uri, acestea comercializând în special lenjerie sexy și jucării pentru adulți -urile din
Sex shop () [Corola-website/Science/317369_a_318698]
-
de până la 49 de ani. Printre presupusele lipsuri ale obștilor sătești era sistemul proprietății comune, distribuirea pe o suprafață prea mare a loturilor individuale, bazate pe numărul membrilor de familie și controlul puternic al capilor de familie. Stolîpin, fiind un conservator ferm, dorea de asemenea să elimine sistemul comunal "mir" și să reducă radicalismul din rândul țăranilor, prevenind rebeliunile politice viitoare, așa cum au cele care au apărut în timpul Revoluției din 1905. Stolîpin a crezut că, dacă va oferi țăranilor propriile lor
Reforma lui Stolîpin () [Corola-website/Science/317387_a_318716]
-
din Satu Mare constată scăderea numărului evreilor din Satu Mare de la 2.573 în 1787 până la 0 în 1857. În anul 1842, evreii așchenazi au înființat oficial Comunitatea Evreilor din Satu Mare. În 1869, comunitatea evreilor din oraș se divide în evreii ortodocși (conservatori), evreii neologi (liberali) și evreii status-quo ante (independenți). Comunitatea status-quo s-a organizat în 1898, având atunci 120 de membri. În perioada 1903-1905 și-au construit o sinagogă și în 1906 și-au înființat propriul cimitir. Printre rabinii acestei comunități
Templul Mare din Satu Mare () [Corola-website/Science/317412_a_318741]
-
În timpul Primului Razboi Mondial, Hofmannsthal a ocupat un post guvernamental. A redactat discursuri și articole în favoarea efortului de război, subliniind tradiția culturală a Austrio-Ungariei. Sfârșitul războiului va suna clopotul bătrânei monarhii habsburgice, ceea ce va reprezenta o grea lovitură în sentimentele patriotice și conservatoare ale lui Hofmannsthal cu a cărei cicatrice va rămâne pentru restul vieții. Și totuși anii care vor urma războiului au fost foarte productivi pentru Hofmannsthal; și-a continuat proiectele literare de mai înainte, aproape fără pauză. În 1920, Hofmannsthal, împreună cu
Hugo von Hofmannsthal () [Corola-website/Science/317483_a_318812]
-
scurt timp a monarhiei, deși acesta obținuse susținerea orleaniștilor. Monarhiștii l-au menținut pe Adolphe Thiers la putere pentru a rezolva problemele cauzate de consecințele războiului pregătind în același timp reîntoarcerea pretendenților la tron. Thiers, în fruntea unei grupări de conservatori, considerând că o nouă monarhie este imposibilă, a devenit susținător al unei republici conservatoare. După moartea lui în ianuarie 1873, bonapartiștii s-au aliat cu regaliștii pentru a păstra șansele la tron ale prințului imperial. Thiers a demisionat în mai
Criza politică de la 16 mai 1877 () [Corola-website/Science/321862_a_323191]
-
15 nu au fost adjudecate din primul tur. Victoria republicanilor a fost una incontestabilă, dar nu a avut amploarea prezisă de Gambetta la începutul crizei: deputații Uniunii Republicane au câștigat 323 de locuri — cu circa de voturi, contra celor ale conservatorilor. Se remarcă, în acest context, revenirea dreptei conservatoare, care a crescut de la 140 de deputați la 208, cu o revenire deosebită a bonapartiștilor, de la 76 de deputați la 104, ceea ce l-a transformat în cel mai mare grup parlamentar al
Criza politică de la 16 mai 1877 () [Corola-website/Science/321862_a_323191]
-
din 70 de colegii electorale sub pretextul presiunilor clericale sau politice. Aceste noi alegeri parțiale au adus numărul republicanilor din camera inferioară aproape de 400. După 13 decembrie Camera Deputaților era majoritar republicană, guvernul asemenea, doar președintele și Senatul au rămas conservatori. Echilibrul instituțional a rămas nesigur până în 1879, „anul crucial al înrădăcinării regimului republican”. În 1879 republicanii au câștigat majoritatea și în Senat, iar Mac Mahon a demisionat, fiind înlocuit de Jules Grévy. Jules Grévy a renunțat să-și exercite dreptul
Criza politică de la 16 mai 1877 () [Corola-website/Science/321862_a_323191]
-
a cerut după douăsprezece zile lui Jules Simon să demisioneze, a chemat la putere un guvern conservator condus de ducele de Broglie, a convins Senatul să-i permită să dizolve Camera, și a călătorit prin țară pentru a asigura succesul conservatorilor în alegeri, susținând în același timp că nu dorește răsturnarea republicii. Alegerile de la 14 octombrie s-au soldat cu o majoritate de 120 de locuri pentru stânga; guvernul de Broglie a demisionat la 19 noiembrie, iar președintele a format un
Patrice de Mac-Mahon () [Corola-website/Science/321881_a_323210]
-
(n. 28 ianuarie 1954, București) este un tenor român, lector universitar și reprezentant al muzicii protestante și evanghelice din România. Absolvent al Conservatorului de Muzică Ciprian Porumbescu din București în anul 1986, a colaborat cu importante instituții muzicale din România și Europa, precum Opera Română din București, Opera Română din Cluj, Teatrul Liric din Craiova, Teatrul Liric din Brașov, Teatrul Liric din Constanța
Cristian Caraman () [Corola-website/Science/321900_a_323229]
-
studiilor de canto cu profesoara Geta Bălan și colaborarea cu Ansamblul "Doina" al Armatei. Între anii 1979-1981 este membru deplin al Corului Armatei unde i se încredințează de nenumărate ori părțile solistice de tenor. În anul 1981 devine student al Conservatorului Ciprian Porumbescu din București la secțiunea canto sub îndrumarea profesoarei Maria Hurduc. În paralel Caraman își continuă studiile de canto cu Geta Bălan pe care o consideră adevărata îndrumătoare și mentoră a carierei lui muzicale. Pe perioada primilor ani de
Cristian Caraman () [Corola-website/Science/321900_a_323229]
-
Ilarion Ionescu Galați și rolurile Ferrando din "Cosi Fan Tutte" și Don Ottavio din "Don Giovanni" de Mozart pe scena Operei Naționale Române din București. Tot în această perioadă interpretează și rolul Tamino din "Flautul Fermecat" de Mozart pe scena conservatorului bucureștean. Invitat frecvent la Televiziunea Română Caraman apare la emisiunile regretatului Iosif Sava interpretând lieduri, arii de operă și operetă, dar și canțonete în alte emisiuni culturale ale Televiziunii Naționale. În 1984 se încearcă înregimentarea sa în rândurile tinerilor studenți ai
Cristian Caraman () [Corola-website/Science/321900_a_323229]
-
1984 se încearcă înregimentarea sa în rândurile tinerilor studenți ai partidului comunist, Caraman refuzând categoric această ofertă. Acest refuz de a devenii membru de partid în P.C.R. a avut consecințe grave asupra carierei sale, astfel încât începând cu anul patru de conservator Caraman dispare de pe ecranele Televiziunii Române, iar după absolvirea conservatorului este repartizat într-o micuța urbe oltenească fără teatru liric sau casă de cultură și departe de orașul natal și familie. După absolvirea conservatorului, deșii este repartizat la Calafat datorită refuzului
Cristian Caraman () [Corola-website/Science/321900_a_323229]
-
ai partidului comunist, Caraman refuzând categoric această ofertă. Acest refuz de a devenii membru de partid în P.C.R. a avut consecințe grave asupra carierei sale, astfel încât începând cu anul patru de conservator Caraman dispare de pe ecranele Televiziunii Române, iar după absolvirea conservatorului este repartizat într-o micuța urbe oltenească fără teatru liric sau casă de cultură și departe de orașul natal și familie. După absolvirea conservatorului, deșii este repartizat la Calafat datorită refuzului de a devenii membru de partid, Cristian Caraman este
Cristian Caraman () [Corola-website/Science/321900_a_323229]
-
sale, astfel încât începând cu anul patru de conservator Caraman dispare de pe ecranele Televiziunii Române, iar după absolvirea conservatorului este repartizat într-o micuța urbe oltenească fără teatru liric sau casă de cultură și departe de orașul natal și familie. După absolvirea conservatorului, deșii este repartizat la Calafat datorită refuzului de a devenii membru de partid, Cristian Caraman este cerut insistent de directorul Teatrului Liric din Craiova. Peste câteva luni de insistențe devine prim solist al Teatrului Liric din Craiova. Perioada craioveană îi
Cristian Caraman () [Corola-website/Science/321900_a_323229]
-
ca aerul. Curând, devine evident că necunoscutul este un nebun cu tendințe suicidale, care este dispus chiar să distrugă balonul în zbor. Prin intermediul unui prieten, bancherul și publicistul francez Charles Wallut (1829-1899), Jules Verne a luat legătura cu editorul publicației conservatoare lunare "Musée des familles". După ce a publicat în luna iulie a anului 1851 "O dramă în Mexic", în luna următoare a apărut această nouă povestire, ilustrată cu cinci desene de Alexandre de Bar. Peste douăzeci și trei de ani, o
O dramă în văzduh () [Corola-website/Science/321340_a_322669]
-
țării. Farias a început să implementeze reforme liberale, îndreptate mai ales împotriva armatei și a Bisericii Romano-Catolice, religie de stat în Mexic. Reformele, printre care s-au numărat abolirea zeciuielii și secularizarea proprietăților și finanțelor bisericii i-au determinat pe conservatorii mexicani să-i ceară lui Santa Anna să preia din nou puterea. La cererile lor, Santa Anna a denunțat administrația vicepreședintelui Farias, și l-a obligat pe el și pe susținătorii săi să plece în Statele Unite. El a format un
Antonio López de Santa Anna () [Corola-website/Science/321359_a_322688]
-
nou președinte și a încercat fără succes să respingă invazia americană. În 1851, Santa Anna a plecat în exil la Kingston, Jamaica, și după doi ani s-a mutat la Turbaco, Columbia. În aprilie 1853, a fost chemat înapoi de conservatorii rebeli, cu care a reușit să revină la putere. În acest nou mandat, lucrurile nu au stat mai bine: a deturnat fonduri în propriile buzunare, a vândut alte teritorii Statelor Unite (Achiziția Gadsden), și s-a declarat dictator pe viață. În ciuda
Antonio López de Santa Anna () [Corola-website/Science/321359_a_322688]
-
se bucurau liderii republicii. La nivel legislativ, intervenția executivului părea justificată de tinerețea sistemului democratic turc. Proclamarea suveranității poporului a implicat confruntarea cu tradiții vechi de mai multe secole. Procesul de reforme a devenit, astfel, o luptă dintre progresiști și conservatori. Pe de-o parte, se aflau Atatürk și elita liberală care îl susținea, iar pe de alta, marea masă a populației, conservatoare și cu un nivel de educație foarte scăzut. Una dintre schimbările principale a vizat desființarea sistemului milleturilor, de
Reformele lui Atatürk () [Corola-website/Science/321354_a_322683]
-
cu tradiții vechi de mai multe secole. Procesul de reforme a devenit, astfel, o luptă dintre progresiști și conservatori. Pe de-o parte, se aflau Atatürk și elita liberală care îl susținea, iar pe de alta, marea masă a populației, conservatoare și cu un nivel de educație foarte scăzut. Una dintre schimbările principale a vizat desființarea sistemului milleturilor, de clasificare religioaso-etnică din Imperiul Otoman. Membrii fiecărui millet s-au bucurat în Imperiul Otoman de un anumit grad de autonomie, având propria
Reformele lui Atatürk () [Corola-website/Science/321354_a_322683]
-
în 1903 s-a înscris, prin concurs, la Academia Regală de Muzică din Berlin - Charlottenburg ("Akademische Hochschule für Musik"), unde a studiat compoziția cu Max Bruch, al cărui elev favorit a devenit. După absolvire, în 1905 s-a înscris la Conservatorul din București, pentru studiul muzicii românești sub îndrumarea lui Dumitru Kiriac și Alfonso Castaldi. De la București a revenit la Sibiu, ca profesor de muzică și cântare ajutător (suplinitor) la Teologia din Sibiu, apoi profesor la Școala de Fete a Astrei
Augustin Bena () [Corola-website/Science/321405_a_322734]
-
și Econom la Teologia din Sibiu. În 1909 a devenit profesor de muzică și cântări și profesor de religie la Gimnaziul fundațional grăniceresc din Năsăud, actualul liceu George Coșbuc. În 1910 și-a dat definitivatul ca profesor de muzică la conservatorul din Budapesta. Întors la Năsăud, a avut o bogată activitate componistică, dirijorală, didactică. A înființat la Năsăud primul teatru stabil din Transilvania. În 1911, după ce s-a căsătorit, a fost hirotonisit la Mitropolia din Sibiu, preot la Parohia ortodoxă din
Augustin Bena () [Corola-website/Science/321405_a_322734]
-
de căpitan în armata Austro-Ungară și a căzut prizonier în Polonia pe frontul rusesc. După unirea de la 1 Decembrie 1918, a fost unul din titularii cursurilor pentru pregătirea profesorilor de muzică din Ardeal, în vara anilor 1919 și 1920 la Conservatorul din Cluj, unde fusese numit profesor la catedra de teorie, solfegii, armonie si dirijat. În 1924 a obținut la Cluj titlul de Doctor în Filozofie și Litere cu teza „Limba română la sașii din Ardeal” (publicată ulterior în limba germană
Augustin Bena () [Corola-website/Science/321405_a_322734]
-
studieze muzica. În paralel studiază filologia, dar întrerupe studiul după un timp pentru a se dedica total studiilor muzicale: armonie, contrapunct și compoziție cu profesorul Catharinus Elling. Își ia examenul de organist în 1909. Elling îl sfătuiește să meargă la Conservatorul din Berlin să-și continue studiile, ceea ce și face cu ajutorul lui Max Bruch. Acolo Valen îl are ca profesor pe Bruch la analiză, și pe Karl Wolf la compoziție. După doi ani la Conservator, mai stă încă trei la Berlin
Fartein Valen () [Corola-website/Science/321456_a_322785]