11,264 matches
-
la data de 20.09.2015. 548 Sabina Fânaru, op. cit., p. 246. 549 Mircea Eliade, Proză fantastică, vol. III, Editura Fundației Culturale Române, București, 1991, p. 208. 550 Idem, Istoria credințelor și ideilor religioase, II, De la Gautama Buddha la triumful creștinismului, Editura Științifică, București, 1991, p. 178. 551 Christian Ionescu, op. cit., p. 40. 552 Mircea Eliade, Istoria credințelor și ideilor religioase, I, De la epoca de piatră la Misterele din Eleusis, Editura Științifică, București, 1991, p. 367. 553 Ibidem, pp. 352-367. 554
Mitologii nominale în proza lui Mircea Eliade by Monica Borș () [Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
Mircea Eliade, Istoria credințelor și ideilor religioase, I, De la epoca de piatră la Misterele din Eleusis, Editura Științifică, București, 1991, p. 367. 553 Ibidem, pp. 352-367. 554 Mircea Eliade, Istoria credințelor și ideilor religioase, II, De la Gautama Buddha la triumful creștinismului, Editura Științifică, București, 1991, p. 171. 555 Ibidem, p. 180. 556 Ibidem, p. 177. 557 Sabina Fânaru, op. cit., p. 238. 558 Ibidem, p. 239. 559 Mircea Eliade, Istoria credințelor și ideilor religioase, II, De la Gautama Buddha la triumful creștinismului, Editura
Mitologii nominale în proza lui Mircea Eliade by Monica Borș () [Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
triumful creștinismului, Editura Științifică, București, 1991, p. 171. 555 Ibidem, p. 180. 556 Ibidem, p. 177. 557 Sabina Fânaru, op. cit., p. 238. 558 Ibidem, p. 239. 559 Mircea Eliade, Istoria credințelor și ideilor religioase, II, De la Gautama Buddha la triumful creștinismului, Editura Științifică, București, 1991, p. 160, nota 75; Al. Graur, Nume de persoane, Editura Științifică, București, 1965, p. 50: Vissarion provine de la Bessarion, prin schimbarea lui b în v. 560 Sabina Fânaru, op. cit., pp. 241-242. 561 Mircea Eliade, Proză fantastică
Mitologii nominale în proza lui Mircea Eliade by Monica Borș () [Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
Eliade, op. cit., p. 78. 653 Gheorghe Glodeanu, op. cit., p. 208. 654 Mircea Eliade, op. cit., p. 78. 655 Florin Țurcanu, op. cit., p. 479. 656 Ibidem, p. 480. 657 Mircea Eliade, Istoria credințelor și ideilor religioase, II, De la Gautama Buddha până la triumful creștinismului, Editura Științifică, București, 1991, p. 72 (v. cap. Buddha și contemporanii săi, pp. 68-85.). 658 Christian Ionescu, op. cit., p. 119. 659 Mircea Eliade Proză fantastică, vol. IV, Editura Fundației Culturale Române, București, 1992, p. 75. 660 Însemnările din Jurnalul lui
Mitologii nominale în proza lui Mircea Eliade by Monica Borș () [Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
666 Mircea Eliade, Proză fantastică, vol. V, Editura Fundației Culturale Române, București, 1992, p. 53. 667 Matei Călinescu, op. cit., p. 164. 668 Mircea Eliade, op. cit., p. 23. 669 Idem, Istoria credințelor și ideilor religioase, II, De la Gautama Buddha la triumful creștinismului, Editura Științifică, București, 1991, pp. 348-349 despre tema amneziei provocate de scufundarea în "Viață" identificată cu "Materia" și despre anamneza realizată prin "gesturile, cântecele și cuvintele unui sol" (vezi și în analiza prozei La țigănci). 670 Marta Petreu, op. cit., p.
Mitologii nominale în proza lui Mircea Eliade by Monica Borș () [Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
p. 11. 675 Marta Petreu, op. cit., p. 181. 676 Eugen Simion, op. cit., p. 302. 677 Mircea Eliade, op. cit., p. 43. 678 Matei Călinescu, op. cit., p. 170. 679 Mircea Eliade, Istoria credințelor și ideilor religioase, II, De la Gautama Buddha la triumful creștinismului, Editura Științifică, București, 1991, pp. 347, 340-341, 348. La p. 178, Eliade afirmă că "tema "uitării" și reamintirii, ale cărei prime mărturii se leagă de anumite personaje legendare grecești din secolul al Vl-lea, a jucat un rol considerabil în tehnicile
Mitologii nominale în proza lui Mircea Eliade by Monica Borș () [Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
mine un singur ceas" (26: 40). "Vegheați și vă rugați!", le spune el din nou. Zadarnic însă; revenind "i-a aflat dormind, căci ochii lor erau îngreuiați" (Mircea Eliade Istoria credințelor și ideilor religioase, II, De la Gautama Buddha la triumful creștinismului, Editura Științifică, București, 1991, p. 350.) 683 Marta Petreu, op. cit., p. 178. 684 Matei Călinescu, op. cit., p. 166. 685 Mircea Eliade, Proză fantastică, vol. V, Editura Fundației Culturale Române, București, 1992, p. 30. 686 Idem, Meșterul Manole. Studii de etnologie
Mitologii nominale în proza lui Mircea Eliade by Monica Borș () [Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
op. cit., p. 246. 821 Constantin Noica, op. cit., pp. 29-30. 822 Mircea Eliade, op. cit., p. 250. 823 Constantin Noica, op. cit., p. 29. 824 Mircea Eliade, op. cit., pp. 247-248. 825 Idem, Istoria credințelor și ideilor religioase, II, De la Gautama Buddha până la triumful creștinismului, Editura Științifică, București, 1991, pp. 30-33. 826 Idem, Proză fantastică, vol. IV, Editura Fundației Culturale Române, București, 1992, p. 247. 827 Matei Călinescu, op. cit., p. 160. 828 Despre "dublul" care complică țesătura povestirii și care nu poate lipsi din text
Mitologii nominale în proza lui Mircea Eliade by Monica Borș () [Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
872 Ibidem, p. 134. 873 Ibidem, p. 149. 874 Ibidem, p. 150. 875 Ibidem, p. 140. 876 Jean Chevalier, Alain Gheerbrant, op. cit., vol. I, pp. 465-467. 877 Mircea Eliade, Istoria credințelor și ideilor religioase, II, De la Gautama Buddha la triumful creștinismului, Editura Științifică, București, 1991, p. 176. 878 Ivan Evseev, op. cit., p. 37. 879 Gheorghe Glodeanu, op. cit., p. 196. 880 Mircea Eliade, Proză fantastică, vol. V, Editura Fundației Culturale Române, București, 1992, p. 132. 881 Victor Kernbach: Dicționar de mitologie generală
Mitologii nominale în proza lui Mircea Eliade by Monica Borș () [Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
casa părăsită, loc de trecere spre grădina paradisiacă"; Gheorghe Glodeanu, op. cit., p. 199: "clădirea denumită în mod simbolic Casa Grănicerului". 885 Gheorghe Glodeanu, op. cit., p. 198. 886 Mircea Eliade, Istoria credințelor și ideilor religioase, II, De la Gautama Buddha la triumful creștinismului, Editura Științifică, București, 1991, p. 176. 887 Idem, Proză fantastică, vol. V, Editura Fundației Culturale Române, București, 1992, p. 147. 888 Idem, Istoria credințelor și ideilor religioase, II, De la Gautama Buddha la triumful creștinismului, Editura Științifică, București, 1991, pp. 177-178
Mitologii nominale în proza lui Mircea Eliade by Monica Borș () [Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
II, De la Gautama Buddha la triumful creștinismului, Editura Științifică, București, 1991, p. 176. 887 Idem, Proză fantastică, vol. V, Editura Fundației Culturale Române, București, 1992, p. 147. 888 Idem, Istoria credințelor și ideilor religioase, II, De la Gautama Buddha la triumful creștinismului, Editura Științifică, București, 1991, pp. 177-178. 889 Idem, Proză fantastică, vol. V, Editura Fundației Culturale Române, București, 1992, p. 148. 890 Idem, Încercarea labirintului, Editura Dacia, Cluj-Napoca, 1990, p. 104; Mircea Eliade, Jurnal, vol. I, Editura Humanitas, București, 1993, p.
Mitologii nominale în proza lui Mircea Eliade by Monica Borș () [Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
la Misterele din Eleusis, Editura Științifică, București, 1991, p. 86; despre veghe ca transformare a condiției profane și obținerea imortalității vezi și episodul veghii inițiatice din grădina Ghetsemani, în Istoria credințelor și ideilor religioase, II, De la Gautama Buddha până la triumful creștinismului, Editura Științifică, București, 1991, p. 307. 892 Idem, Istoria credințelor și ideilor religioase, II, De la Gautama Buddha la triumful creștinismului, Editura Științifică, București, 1991, p. 350. 893 Mircea Eliade, Istoria credințelor și ideilor religioase, I, De la epoca de piatră la
Mitologii nominale în proza lui Mircea Eliade by Monica Borș () [Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
vezi și episodul veghii inițiatice din grădina Ghetsemani, în Istoria credințelor și ideilor religioase, II, De la Gautama Buddha până la triumful creștinismului, Editura Științifică, București, 1991, p. 307. 892 Idem, Istoria credințelor și ideilor religioase, II, De la Gautama Buddha la triumful creștinismului, Editura Științifică, București, 1991, p. 350. 893 Mircea Eliade, Istoria credințelor și ideilor religioase, I, De la epoca de piatră la Misterele din Eleusis, Editura Științifică, București, 1991, pp. 87-88. 894 Idem, Proză fantastică, vol. V, Editura Fundației Culturale Române, București
Mitologii nominale în proza lui Mircea Eliade by Monica Borș () [Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
aceasta face Liviu Petrescu, atunci când afirmă că fapta culturală a lui Blaga, în întregul ei, "are în esență caracterul unei multiple și cuprinzătoare sinteze în termeni antinomici": între tendințele tradiționaliste și tendințele moderniste, între "fondul nostru nelatin" (păgân, dionisiac) și creștinismul nostru, între tema "satului preistoric" și cea a "ființei istorice", între discursul filosofic și cel nefilosofic (mitic, literar, religios etc)6. Miza cercetării pe care o voi desfășura nu stă în întregime în ideea de mai sus, cum sugerează titlul
Antinomicul în filosofia lui Lucian Blaga by Valică Mihuleac [Corola-publishinghouse/Science/886_a_2394]
-
de interpretarea teologică a dogmelor, care, reducându-le la statutul de formule de credință, le ucide potențialul creator. Pentru el, dogmele trebuie urmărite dintr-un unghi filosofic, ca tip de gândire sau ca metodă. Dogma se naște, după Blaga, înaintea creștinismului, în contextul epocii elenistice, o perioadă de eclectism cultural, de amestec de curente spirituale. Filosoful român vede aici o situație de criză, în care sintezele par să devină imposibile, punând rațiunea într-o situație extrem de dificilă. Punțile aruncate peste prăpăstii
Antinomicul în filosofia lui Lucian Blaga by Valică Mihuleac [Corola-publishinghouse/Science/886_a_2394]
-
tocmai acest aspect făcând din apariția dogmelor un fapt deosebit de important în istoria formelor de gândire. Această nouă formă de ideație a prins repede în perioada următoare. Spațiul în care ea a rodit cel mai bine a fost cel al creștinismului, aflat în plină constituire a unei doctrine 64. Pe baza ei se vor construi dogmele care formează baza teologiei creștine. Clement Alexandrinul și Origene vor formula dogma Trinității: "Dumnezeu e o ființă în trei persoane (sau: o substanță în trei
Antinomicul în filosofia lui Lucian Blaga by Valică Mihuleac [Corola-publishinghouse/Science/886_a_2394]
-
cu orizont larg, caracterizate "printr-o creștere enormă a conștiinței", mai degajate de mediul crono-spațial, dominate de "aspirații universaliste". Acestea sunt perioade de vaste sinteze, de determinare a vieții dintr-un centru spiritual". Așa a fost, susține Blaga, budismul sau creștinismul. Trecerea de la o perioadă de culturi locale la una eonică se face printr-o criză spirituală. Așa a fost perioada elenistă, prefigurând eonul creștin. Blaga întrevede în semnele timpului său o nouă perioadă de criză "elenistă", care, în opinia sa
Antinomicul în filosofia lui Lucian Blaga by Valică Mihuleac [Corola-publishinghouse/Science/886_a_2394]
-
neputincios al rațiunii omenești de a concilia contradicțiile, tentativa indolentă de a reacționa ar fi trebuit de mult respinse prin recunoașterea alertă a contradictoriului"401. Această recunoaștere este o deschidere către credință, către trăirea contradicției, așa cum se întâmplă în spațiul creștinismului. Aici, marile taine religioase sunt "trăiri inexprimabile, negrăite și indescriptibile, care nu pot fi altfel îmbrăcate în cuvânt decât sub forma contradicției (...). Toată slujba bisericească, mai ales canoanele și stihirele, este impregnată de ingeniozitatea mereu clocotindă a comparațiilor antitetice și
Antinomicul în filosofia lui Lucian Blaga by Valică Mihuleac [Corola-publishinghouse/Science/886_a_2394]
-
cunoașterii și ideea necunoașterii cunoscătoare sau a revelației disimulatoare, prin care definește, în metafizica sa a cunoașterii, cunoașterea umană, ambele idei cu o încărcătură puternic antinomică. De asemenea, antinomicul se regăsește în modalitatea de a concepe divinul, un amestec de creștinism și cosmicism ce dă o divinitate capricioasă, oțioasă uneori, în care greșeala și răul își găsesc un loc parcă legitim. În sfârșit, dogmaticul blagian vine pe fondul unui dogmatism al poporului român, ce își află sursa în anumite particularități ale
Antinomicul în filosofia lui Lucian Blaga by Valică Mihuleac [Corola-publishinghouse/Science/886_a_2394]
-
dualismul este propriu acestor locuri, iar nu de împrumut. Ovidiu Papadima este chiar mai radical în legătură cu acest lucru. El crede că acest dualism ține de o viziune românească a lumii, o viziune creștină dar care conține o interpretare proprie a creștinismului 426. O "viziune organică", "un creștinism ... rudimentar, fără prea multe putințe de zboruri în transcendent dar organic și adînc"427. O viziune în care Diavolul stă alături de Dumnezeu, adică răul alături de bine. Altfel spus, o viziune în care ordinea lui
Antinomicul în filosofia lui Lucian Blaga by Valică Mihuleac [Corola-publishinghouse/Science/886_a_2394]
-
nu de împrumut. Ovidiu Papadima este chiar mai radical în legătură cu acest lucru. El crede că acest dualism ține de o viziune românească a lumii, o viziune creștină dar care conține o interpretare proprie a creștinismului 426. O "viziune organică", "un creștinism ... rudimentar, fără prea multe putințe de zboruri în transcendent dar organic și adînc"427. O viziune în care Diavolul stă alături de Dumnezeu, adică răul alături de bine. Altfel spus, o viziune în care ordinea lui Dumnezeu lasă loc și pentru partea
Antinomicul în filosofia lui Lucian Blaga by Valică Mihuleac [Corola-publishinghouse/Science/886_a_2394]
-
și istoriei lor, care furnizează conștiinței ca potențialitate ideea fuziunii tuturor ființelor și lucrurilor într-o divinitate unică. Acesteia i se opune o forță antagonistă, răspunzătoare de eterogenitate, care lucrează împotriva normelor moniste și care amenință cu eterogenitatea completă. În creștinism, ea este reprezentată prin Satan. La polul opus, religiile politeiste par să fie rodul unei logici eterogenizante. Ele apar, crede Lupașcu, în societăți și între indivizi cu actualizări puternic omogenizante, cum erau popoarele arhaice. Actualizarea omogenității declanșează în conștiințe potențialitatea
Antinomicul în filosofia lui Lucian Blaga by Valică Mihuleac [Corola-publishinghouse/Science/886_a_2394]
-
granițe, Editura Politică, București, 1977. Hersch, Jeanne, Mirarea filozofică. Istoria filozofiei europene, Editura Humanitas, București, 1997. Horia, Vintilă, "Préface à une rénovation", în Lucian Blaga, L'Éon dogmatique, Editions L'Age d'Homme, Laussane, 1988. Iftimie, Gheorghe, Lucian Blaga și creștinismul românesc, Tipografia "Liga culturală", Iași, 1944. Ioan, Petru, ""Zarea matriceală" a valorizării "dualismului transfigurat"", în Logică și filosofie, Editura Institutul European, Iași, 1996. Ioan, Petru, Adevăr și performanță, Editura Științifică și Enciclopedică, București, 1987. Ioan, Petru, Logic and dialectics, "Al.
Antinomicul în filosofia lui Lucian Blaga by Valică Mihuleac [Corola-publishinghouse/Science/886_a_2394]
-
1983, p. 17. 57 Lucian Blaga, "Eonul dogmatic", în op. cit., p. 203. 58 Ibidem. 59 Ibidem, p. 204. 60 Ibidem, p. 206. 61 Ibidem. 62 Ibidem, p. 297. 63 Ibidem, p. 206. 64 Blaga chiar vede în aceasta explicația succesului creștinismului. După el, doctrina creștină se zidește dogmatic, printr-o amalgamizare între învățătura evanghelică, concepția cristologică a lui Pavel și ideile lumii păgâne (Ibidem, p. 208). 65 Ibidem, pp. 208-209. 66 Întreaga gândire creștină se va construi pe acest fundament. În
Antinomicul în filosofia lui Lucian Blaga by Valică Mihuleac [Corola-publishinghouse/Science/886_a_2394]
-
spiritul matematic, Editura Humanitas, București, 1998, p. 161. 251 Mircea Florian, Îndrumare în filosofie, Editura Științifică, București, 1992, p. 50. 252 Lucian Blaga, "Eonul dogmatic", în op. cit., p. 229. 253 Ibidem, p. 230. 254 Cf. Gheorghe Iftimie, Lucian Blaga și creștinismul românesc, Tipografia "Liga culturală", Iași, 1944. 255 Ștefan Afloroaei, "Antinomii ale intelectului ecstatic", în vol. Lucian Blaga cunoaștere și creație, p. 103. 256 Ibidem. 257 Immanuel Kant, Critica rațiunii pure, Editura Științifică, București, 1969. 258 Jeanne Hersch, op. cit., p. 189
Antinomicul în filosofia lui Lucian Blaga by Valică Mihuleac [Corola-publishinghouse/Science/886_a_2394]