8,953 matches
-
la fel ca noi? Și de fapt ar fi trebuit să-mi dau seama că am stat cam mult pe afară și că n-o s-o mai găsesc aici când mă voi întoarce. Acum a plecat pentru totdeauna. Alexandru se culcă. Ultimele mașini alunecă spre marginile orașului și semafoarele clipesc singure în ceață. În sfârșit lumea a adormit. Televizorul merge în gol. Costache Popa sforăie pe fotoliul său, lumini albastre se plimbă pe pereții camerei jerpelite, sonorul, în lipsa unui ascultător, redevine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]
-
dat gata pălinca, le-a venit chef să iasă în oraș, au mai băut și la restaurant, au ajuns și la Nemo, acum o doare capul să-i plesnească. Și doar își promisese, își jurase că n-o să se mai culce cu un tip de la prima întâlnire. Nici măcar nu-și aduce aminte cum a fost. O fi fost cumva, de vreme ce a ajuns aici, în pielea goală, într-o cameră străină, ca un nou-născut. De ce i se-ntâmplă mereu numai chestii de-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]
-
își amărăști inima degeaba. Niciodată nu vei putea înhăța văduva paradis. Niciodată nu vei putea înhăța nici măcar o vrabie obișnuită. Ești mult prea gras. Ești mult prea leneș. Și apoi, ești al meu. ─ Bine, bine. Și motanul vine să se culce în poala stăpânei. Hai, ne uităm împreună, nu trebuie să încercăm să atingem și să prindem. Înțelegi? E destul să ne uităm. M-am săturat de povețele tale înțelepte ca de hrană uscată. Dar mă rog, o să torc puțin și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]
-
spațiu”, la orice ascensiune. Iar această stare cheamă automat senzația de zbor, desprinderea de pe suportul solid pentru a încerca saltul în gol. Își amintește cum „zbura” alergând în salturi de pe un picior pe altul, ori ce beție îl copleșea de câte ori, culcat în iarbă, contempla albastrul cerului. Simțea cum este gata „să cadă în sus”, de pe coaja pământului în abisul nesfârșirii cosmice. Era o anume voluptate a spaimei, un potențial frust de transgresare în necunoscut, ceva incomparabil cu plăcerea „liniștită” a surprizei
Jurnalul lui P. H. Lippa by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1687_a_3006]
-
pe Clara, știind bine că după culmea dealului se deschide drumul mare, de întoarcere acasă. „Acasă!” Instantaneu, Profesorul a înțeles că există și pentru el un „acasă”. Este locul unde trăiește femeia pe care o iubește, unde fetița lor se culcă în fiecare seară și se trezește în fiecare dimineață, somnoroasă, privindu-l cu cei mai limpezi ochi din lume. A înțeles, în fine, că acum „casa dragostei lor”, despre care amintea odinioară în glumă și puțin melancolic, este absolut reală
Jurnalul lui P. H. Lippa by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1687_a_3006]
-
Acesta a fost întrebat de hoți: Cine ești? Straja, a răspuns el ... Na, straja ... și au descărcat puștile automate în trupul lui, rămânând cinci copii orfani, doi băieți și trei fete. Cea de a doua strajă, Gheorghe Baer, s-a culcat în șanț și nu a fost văzut de către criminali, scăpând atunci cu fuga prin grădini. A treia strajă era Tudose, care a fost surprins de răufăcători în ograda lui, iar nevastă-sa se afla cu fetele în podul șurii, de unde
Imagini din lumea satului by Gheorghe Boancă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1187_a_2744]
-
fetele în podul șurii, de unde, la lumina lunii au putut vedea tot. Tudose a ieșit să vadă ce se întâmplă căci a fost strigat să iasă afară. Iar cum a apărut în curte a și fost înhățat de huligani și culcat la pământ, i-au tăiat beregata cu un răzuș, lăsându-l mort în ogradă. Lui Ion Burdun i-au cerut banii de pe boi, iar lui Pleșu, banii de la prăvălie. Oamenii satului au fugit care cum au putut în liziera pădurii
Imagini din lumea satului by Gheorghe Boancă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1187_a_2744]
-
din neamul lui Ursache. Într-o seară a mers să ia un țol cu paie de la stogul boierului. Ajunsă la stog, a fost surprinsă de paznicul Jiba, care i-a propus să-și aleagă una din două variante: ori se culcă cu el ori o dă pe mâna boierului, că a prins-o la furat. Fiind văduvă, a ales să facă amor cu Jiba. Amorul a fost de durată și din acest amor a rezultat o fată frumoasă și isteață căruia
Imagini din lumea satului by Gheorghe Boancă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1187_a_2744]
-
îmbinat metalul. Mergea Pleșu pe drum cu ochii închiși, iar oamenii spuneau că merge dormind, dar cârja n-o slăbea deloc din mână, că o avea de la străbunicii lui. Când a fost înștiințat Pleșu de plecare, nu s-a mai culcat în pat vreme de aproape doi ani, a stat în picioare la capătul patului că avea pat cu capete înalte de lemn. A stat în picioare și cu cârja în mână, tot timpul gata de plecare. Cu o oră înainte de
Imagini din lumea satului by Gheorghe Boancă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1187_a_2744]
-
și a dus tot felul de tratative cu ceilalți oameni să-l lase singur cu Ioana în grajd. Zis și făcut, planul i-a reușit. Peste noapte Ioana a rămas cu Toader în grajd și a fost forțată să se culce cu el. Fiind săracă și orfană a fost nevoită să se mărite cu Toader Lupu, care era cu mulți ani mai învârstă decât ea, fiind și mai brunet. El era din zona Iașilor, cu alte cuvinte, nu-l cunoscuse până
Imagini din lumea satului by Gheorghe Boancă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1187_a_2744]
-
nevastă, care era din Țibănești, o femeie voinică și cu ochii albaștri ca două văpăi. Mereu m-am întrebat ce a găsit acea femeie la acel monstru? Căderea lui la boală a fost lentă, dar îndată instalată, boala l-a culcat la orizontală. Și așa îl tot muta biata femeie, când la umbră când la soare, când la cald, când la răcoare, după cum o ruga el. Așa a ajuns cerdacul crâșmei locul lui de odihnă la orizontală, ca să aibă aer și
Imagini din lumea satului by Gheorghe Boancă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1187_a_2744]
-
trebuie să discutăm despre asta, nu-i așa? — Nu-ți pierzi deloc timpul când ești În avantaj, nu? — Te rog să terminăm cu discuția asta dragule. Mie foarte somn. — Eu vreau să discut. — Bine, eu n-o să te deranjez, mă culc. Și adormi. A doua zi, Înainte de a se lumina, erau din nou așezați În jurul mesei, la micul dejun, și atunci Francis Macomber Își dădu seama că dintre numeroșii tipi pe care-i urâse, cel mai tare Îl ura pe Robert
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
nu le plăcea filmul și protestau fluirerând și bătând din picioare. Restul oamenilor din pensiune făceau aproape același lucru pe care-l făcuseră și când se Întâmplase accidentul, În afară de preoți, care-și terminaseră rugăciunile și acum se pregăteau să se culce, și de picadorul cărunt, care se mutase la masa prostituatelor uzate. Puțin mai târziu plecă cu una dintre ele. Era cea căreia Îi plătise băutura matadorul fricos. Băiatul pe nume Paco nu știuse niciodată cum e cu treburile astea și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
cărților ei și sticlei. Îi plăcea să citească Înainte de cină, În timp ce bea whisky cu apă minerală. Până la cină era destul de luată și după ce bea o sticlă cu vin la masă era de ajuns de beată ca să se ducă să se culce. Asta fusese Înainte de perioada amanților. După ce a Început să-și facă amanți nu mai bea atât de mult, pentru că nu mai avea nevoie să fie beată ca să poată adormi. Dar amanții o plictiseau. Fusese măritată cu un bărbat care n-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
schimbat-o pentru siguranță, confort, astea nu puteau fi negate, și pentru mai ce? Nu știa. Ea i-ar fi cumpărat orice voia. Asta știa. Și, În plus, mai era și o femeie teribil de drăguță. Îi plăcea să se culce cu ea mai degrabă decât cu oricare alta - mai degrabă cu ea pentru că era mai bogată, pentru că era foarte plăcută și recunoscătoare și pentru că nu-i făcea niciodată scene. Și acum viața asta pe care ea și-o reconstruise se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
femeie care semăna În vreun fel cu o ea o urmărea pe bulevard, temându-se c-o să descopere că nu era ea și c-o să piardă senzația pe care o Încerca. Îi mai scria că fiecare femeie cu care se culcase nu-l făcuse decât să-i simtă și mai tare lipsa. Că nu mai avea nici o importanță ce făcuse ea, pentru că știa că nu se poate vindeca de dragostea pe care i-o purta. Formulase scrisoarea la club, perfect treaz
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
luă fata și fugiră, fiindcă-i auziseră pe cei de la poliția militară. S-au urcat Într-un taxi și au pornit spre Rimmily Hissa, de-a lungul Bosforului, și apoi ocoliră și se Întoarseră prin noaptea răcoroasă și s-au culcat, era răscoaptă, după cum și arăta, dar suavă, cu pielea ca petalele de trandafir, siropoasă, cu pântecele catifelat și sânii mari, și nu fu nevoie să-i pună o pernă sub fund. Plecă Înainte ca ea să se trezească, arătând destul de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
culcare și Smith o urmă și el În curând. Jim și Charley erau tot În camera din față. Liz rămase În bucătărie, lângă sobă, prefăcându-se că citește dintr-o carte și gândindu-se la Jim. Nu voia să se culce Încă, pentru că știa că Jim o să plece la un moment dat și voia să-l vadă, ca să-i poarte imaginea cu ea În pat. Se gândea intens la el și atunci Jim ieși. Ochii Îi străluceau și era puțin ciufulit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
citești? — Richard Feverel. — N-am putut s-o citesc. — Merge, spuse Bill. Nu-i o carte rea, Nick. — Ce mai ai pe-aici din ce n-am citit? — Ai citit Forest Lovers? — Mda. Asta-i aia În care personajele se culcă-n fiecare noapte cu sabia scoasă din teacă Între ei. — Aia chiar că-i o carte bună, Wemedge. — E ca focu’. Da’ n-am Înțeles niciodată la ce era bună sabia aia. Trebuia să stea tot timpu’ cu tăișu-n sus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
din Genova. Luz s-a Întors În Pordenone, ca să deschidă un spital acolo. Locul acela era pustiu și ploios, și un batalion de arditi era Încartiruit acolo. Și iarna, În orașul acela ploios și plin de noroi, maiorul batalionului se culcă cu Luz - care nu mai cunoscuse vreun italian Înainte - și până la urmă i-a trimis lui Nick o scrisoare În State, În care-i spunea că povestea lor fusese doar ceva Între un băiat și o fată. Îi părea rău
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
se plictisea și apoi se ducea la sala de biliard, răcoroasă și Întunecoasă, ca să-și petreacă acolo cele mai calde ore din zi. Era nebun după biliard. Seara exersa la clarinet, hoinărea prin oraș, apoi mai citea ceva și se culca. Pentru cele două surori mai mici rămăsese Încă un erou. Maică-sa i-ar fi adus micul dejun la pat dacă ar fi cerut așa ceva. Venea deseori lângă patul lui și Îl ruga să-i povestească despre război, dar nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
Când s-a căsătorit, Hubert Elliot Își pregătea doctoratul În drept la Harvard. Era un poet care avea un venit de aproape zece mii de dolari pe an. Scria foarte rapid poeme foarte lungi. Avea douăzeci și cinci de ani și nu se culcase cu vreo femeie până s-o cunoască pe doamna Elliot. Voia să rămână pur, așa Încât să-i dăruiască viitoarei soții aceeași puritate a trupului și a minții pe care se aștepta s-o primească de la ea. Asta numea el a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
jochei, se termină la nouă dimineața. La cinci jumate scot primul grup de cai și Îi aleargă la galop, iar la opt scot al doilea grup. Da’ asta Însemna să te scoli chiar dimineață de tot și seara să te culci devreme. Iar când un jocheu e sub contract, n-are voie să se Îmbete pentru că antrenorul Îl ține mereu sub supraveghere, asta dacă-i un puști, și dacă nu e, știe el singur să nu bea. Așa că ce făcea un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
rezemat de perete, sforăind ușor când inspira. Manuel Își bău coniacul. Și lui Îi era somn. Era prea cald ca să iasă-n oraș. Și, pe lângă asta, n-ar fi avut ce face. Voia să-l vadă pe Zurito. O să se culce puțin cât așteaptă. Își băgă valiza sub masă ca să fie sigur că rămâne acolo. Poate era mai bine s-o pună Înapoi sub scaun, lângă perete. Se aplecă și o băgă sub scaun. Apoi se-ntinse pe masă și adormi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
două zile. — N-o să-mi revin. Am insomnii. — Ce te frământă? Mi-e dor de nevastă-mea. Păi, zi-i să vină pe-aici. Nu, sunt prea bătrân pentru chestii de astea. — O să facem o plimbare lungă Înainte să te culci, ca să obosești. — Să obosesc! Sunt obosit Întruna. Așa a fost toată săptămâna. Nu dormea toată noaptea și când se scula era mereu În starea aia, știți, când nici pumnii nu poți să-i strângi. — E ca o cârpă, spunea Hogan
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]