8,894 matches
-
des, cu atat crește și nevoia de aderare la standarde morale și la principii. (Într-adev]r această a fost viziunea lui Erasmus, cunoscut umanist contemporan cu Machiavelli, în opera s] The Education of a Christian Prince [Educația principilor creștini].) Dar dac] frecvență în sine nu e de ajuns, poate importantă consecințelor cânt]rește mai mult. Majoritatea discuțiilor contemporane trateaz] deciziile luate cu „mâini murdare” ca fiind cel putin parțial dictate de semnificația sau importantă consecințelor pe care le implic]. E adev
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
implic] de obicei interese importante, dar este la fel de adev]rât c] semnificația deciziilor și crizelor politice poate fi ușor exagerat], iar politicienii sunt primii care fac acest lucru - urmați îndeaproape de mass-media. Ajungem astfel la concluzia logic] potrivit c]reia, dac] deciziile politice au o pondere așa mare, la fel pot avea și multe dintre deciziile personale legate de diverse activit]ți care exclud o posibil] implicare în politic]. Nu vrem s] afirm]m c] acestea ar fi decizii politice, dar
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
a vehiculat ideea c] ar fi greșit că cet]tenii s] folosesc] violență sau amenințarea cu aplicarea acesteia în relațiile cu alti cet]țeni, dar c] e acceptabil sau chiar corect că reprezentantul lor politic s] o foloseasc] în numele lor. Dac] acest argument vrea s] sugereze faptul c] cet]tenii de rand nu au niciodat] dreptul s] fac] uz de violent], nici chiar de violență letal], pentru a-și proteja drepturile, avem de-a face cu o chestiune cât se poate
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
s] foloseasc] său s] autorizeze violență atunci cand individul nu are nici o putere s] fac] acest lucru. Thomas Nagel exemplific] riguros acest aspect când se refer] la impozitare și recrutarea pentru serviciul militar. Iat] ce spune el despre sistemul de impozitare: „Dac] o persoan] cu venitul de 2.000 dolari pe an împușc] o altă cu un venit de 100.000 dolari pe an și-i fur] portofelul, aceast] acțiune se numește jaf. Dac] guvernul federal reține un procentaj din salariul unei
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
Iat] ce spune el despre sistemul de impozitare: „Dac] o persoan] cu venitul de 2.000 dolari pe an împușc] o altă cu un venit de 100.000 dolari pe an și-i fur] portofelul, aceast] acțiune se numește jaf. Dac] guvernul federal reține un procentaj din salariul unei persoane (prin aplicarea legilor împotriva evaziunii fiscale cu ameninț]ri cu închisoarea sub supraveghere armat]) și d] o parte din ea unei alte persoane sub form] de ajutor social, bonuri de mas
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
această i-ar pune într-o situație material] dificil]. Dar exemplul cu impozitarea ilustreaz] de fapt continuitatea puternic] între morală public] și cea privat]. Conduc]torul politic poate lua bani de la cet]țeni, chiar prin amenințare cu recursul la violent] dac] e nevoie, pentru scopuri publice cum ar fi ajutorarea s]racilor, pentru c] aceast] soluție este mai corect] decât alternative cum sunt cazurile indivizilor ce apeleaz] la hoția „justificat]”. Având în vedere c] anumite scopuri redistributive sunt justificabile, impozitarea asigur
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
existența anumitor categorii pe care le voi numi „situații morale”. Exist] cel puțin trei asemenea situații relevante pentru tematica noastr]: compromisul, eliberarea și izolarea moral]. În cele ce urmeaz] le voi prezenta și discută pe scurt. (Pe unele dintre ele, dac] nu chair pe toate le-am mai discutat în întregime în Coady, 1989, 1990a, 1990b). Toate trei pot ap]rea în orice domeniu al vieții, dar sunt semnificative în special pentru activit]țile cooperative, fie activit]ți comune, fie activit
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
acestei situații. Considerând c] situația în care se afl] este profund imoral], trebuie s] încerce s] o schimbe, dar încetarea total] poate fi uneori mai daun]toare și periculoas] decât continuarea temporar] pan] în momentul eliber]rii din aceast] situație. Dac] se oprește sau conținu], agentul va cauza oricum probleme pentru care trebuie s] își asume responsabilitatea, din moment ce ele nu sunt doar consecințe ale acțiunilor sale, ci acțiuni condamnabile pe care le comite. Dar acesta nu înseamn] asumarea deplin] a responsabilit
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
ale anumitor forme de spontaneitate sau intimitate sunt mai puțin disponibile. Este f]r] dubiu loc pentru regret aici, dar alegerea oric]rui stil de viat] implic] renunțarea la unele valori și apariția unor dezavantaje pentru sine și pentru alții. Dac] această înseamn] „mâini murdare” atunci e vorba, pur și simplu, de ceea ce suntem. Referințe Acheson. D.: „Ethics în internațional relations today”, The Vietnam Reader, ed. M.G. Raskin și B. Fall (New York: Random House, 1965). : „Homage to plain dumb luck”, The
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
deciziilor se bazeaz] de obicei pe un set de asumpții în mare parte amorale. Problemele sunt considerate a fi „practice”: opțiunile sunt analizate doar în funcție de posibilele consecințe, iar acestea din urm] sunt evaluate doar în funcție de impactul lor asupra interesului național. Dac] apar cumva și considerații etice, ele sunt prezentate într-o form] simplificat] și crud] care servește la manipularea opiniei publice care, în mod interesant, tinde s] resping] amoralismul elitelor care iau decizii. În acest articol vom analiza teoria care se
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
o poziție greu de susținut. Nu este neplauzibil s] ar]ț]m c] sarcina de a justifica aparține persoanei care afirm] c] r]zboiul este permis, ins] situația este diferit] în anumite cazuri de folosire a violenței la nivel individual. Dac] sunt victima unui atac nedrept și, posibil - fatal - sarcina justific]rii nu aparține celor care cred c] am dreptul s] folosesc violență pentru a m] ap]ra, ci acelora care mi-ar nega acest drept. Numeroși pacifiști ar r]spunde
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
rărea unui alt stat împotriva unei agresiuni externe nejustificate, recuperarea drepturilor (adic] recuperarea a ceea ce a fost pierdut din cauza unei agresiuni externe care nu a fost stopat]), ap]rărea drepturilor umane fundamentale împotriva abuzurilor unui guvern și pedepsirea agresiunilor nejustificate. Dac], așa cum am susținut, drepturile statelor deriv] din și nu pot dep]și drepturile indivizilor care alc]tuiesc acel stat, atunci dreptul național la autoap]rare ar fi suma drepturilor la autoap]rare ale tuturor cet]țenilor. Statul este doar un
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
discrimin]rii: Forță trebuie folosit] doar împotriva acelor persoane care sunt ținte legitime ale atacurilor. Cerință discrimin]rii Oricare dintre aceste cerințe pune enorme probleme de interpretare. S] lu]m, de exemplu, cerință discrimin]rii. Pe ce criterii se stabilește dac] o persoan] este sau nu țint] legitim] a violenței în r]zboi? Se afirm] adesea c] distincția între cei care sunt ținte legitme și cei care nu sunt coincide cu distincția dintre combatanți și necombatanți sau cu distincția dintre cei
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
violenței ne spune cine sunt cei vinovați și cine sunt cei nevinovați - în sensul c] nu sunt legați de motivul care ofer] justificarea într]rii în r]zboi într-un fel care s] îi transforme în posibile victime. (De exemplu, dac] justificarea violenței este autoap]rărea, atunci teoria noastr] asupra autoap]r]rii ne va indica vinovatul și țintă atacului.) Ideea noastr] c] violență este, în mod normal, inacceptabil] ne va indica felul în care funcționeaz] distincția dintre cei nevinovați și
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
jus în bello sunt independente din punct de vedere logic (Walzer, 1997, p. 21). Din aceast] perspectiv] standard, soldații care lupt] pentru o cauz] dreapt] și cei care lupt] pentru o cauz] nedreapt] sunt supuși acelorași constrângeri în ceea ce privește folosirea violenței. Dac] privim ins] lucrurile din perspectiva pe care am incercat s] o schițez, acest fel de a gândi lucrurile este o greșeal]. Soldații care lupt] pentru o cauz] dreapt] au justificarea de a folosi violență în anumite limite. Dar soldații care
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
cauz] nedreapt] nu beneficiaz] de justificarea moral] de a folosi violență, nici chiar împotriva soldaților inamici, chiar aflați în serviciul ț]rii lor. Nimeni nu are dreptul de a folosi violență ca mijloc de atingere a unor scopuri imorale. Bineînțeles, dac], așa cum se întâmpl] de obicei, participarea unui soldat într-un r]zboi nedrept este rezultatul combinației unor factori precum dezam]girea, îndoctrinarea și coerciția, atunci aceast] acțiune greșit] poate fi scuzat] într-o oarecare m]sur], iar utilizarea violenței de
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
r]zboi, toate cerințele morale se suspend], cel puțin pentru acei combatanți a c]ror cauz] este dreapt]. (Aceasta este o varinat] radical] a ideii c] jus ad bellum și jus în bello se afl] într-o leg]tur] logic].) Dac] ins] drepturile de care beneficiaz] statele deriv] din și nu le pot dep]și pe cele ale indivizilor, atunci acest punct de vedere este fals; exist] întotdeauna limite ale acțiunilor pe care morală le permite chiar în urm]rirea scopurilor
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
întâmplare nefericit]. Uciderea nu trebuie considerat] un eveniment mai oribil decât o moarte accidental]. Cineva ar putea crede astfel c] motivul prevenirii uciderii unei persoane nu este mai puternic decât cel al prevenirii morții accidentale a unei persoane nevinovate.) Dar, dac] este inacceptabil s] ucizi din cauza naturii actului, si nu din cauza naturii actului considerat că întâmplare, atunci inacceptabilitatea să trebuie s] fie legat] de natură relațiilor dintre agent, acțiunile sale și consecințele acelor acțiuni. Aceast] perspectiv] plaseaz] ins] accentul nu pe
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
cea a proporționalit]ții (Finnis et al., 1987, cap. I). Aceast] realitate determin] apariția unor întreb]ri fundamentale legate de moral] și descurajarea nuclear]: depinde descurajarea de ameninț]rile de a folosi arme nucleare în moduri care ar fi imorale? Dac] da, ce ne spune acest lucru despre relația dintre moral] și descurajarea nuclear]? Sunt implicate aici atât aspecte morale, cât și strategice. S] presupunem c] am ști ce utiliz]ri posibile ale armelor nucleare ar fi acceptabile din punct de
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
relația dintre moral] și descurajarea nuclear]? Sunt implicate aici atât aspecte morale, cât și strategice. S] presupunem c] am ști ce utiliz]ri posibile ale armelor nucleare ar fi acceptabile din punct de vedere moral. Urm]toarea întrebare ar fi dac] aceste utiliz]ri vor avea o scar] suficient de larg] astfel încât amenințarea de folosi focul nuclear numai în acele feluri ar putea s] descurajeze efectiv ceea ce intenționeaz] s] descurajeze. Aceasta este o întrebare care ține de strategie. Dat fiind faptul
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
asupra necesit]ții ameninț]rilor, putem conchide c] exist] un consens general în rândul experților în strategie asupra ideii c] o descurajare viabil] și efectiv] presupune existența unor ameninț]ri care încalc] cerințele lui jus în bello. Argumentul intențiiilor imorale Dac] presupunem c] descurajarea depinde de ameninț]ri cu folosirea armelor nucleare în moduri imorale, ne vom confrunta imediat cu o problem] care a generat numeroase discuții în literatura asupra eticii descuraj]rii. Se pare c], pentru a fi credibile, ameninț
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
țenit] în planurile elaborate și în preg]tirile pentru folosirea armelor nucleare) de a le pune în practic] în cazul în care sunt sfidate; rezult] de aici c] descurajarea presupune intenția condiționat] de a folosi armele nucleare în moduri imorale. Dac] accept]m și principiul c] este imoral s] intenționezi s] faci ceea ce este imoral (Principiul Intențiilor Imorale), vom ajunge la concluzia c] descurajarea nuclear] este imoral]. Acest argument, pe care îl vom numi Argumentul Intențiilor Imorale, a avut o influent
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
unei intenții recunoscute că imorale ar putea preveni consecințe dezastruoase, așa cum mulți susțin c] este cazul intențiilor implicate în practică descuraj]rii (Kavka, 1987, capitolele 1 și 2). Aceast] din urm] perspectiv] pare s] fie sprijinit] de morală simțului comun. Dac] o obiecție moral] adus] descuraj]rii nu se bazeaz] în întregime pe considerații asupra consecințelor, aceasta nu înseamn] c] descurajarea implic] persoane cu intenții imorale (care, în cazul nostru, nu sunt intențiile noastre, de vreme ce noi, ca cet]țeni obișnuiți, nu
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
rilor implicate de descurajare. Mai mult decât atât, riscând o astfel de viitoare acțiune imoral], impunem în mod deliberat unor milioane de oameni riscul morții și al violenței cu scopul de a reduce riscurile care ne ameninț] pe noi înșine. Dac] accept]m c] nu doar consecințele conteaz] (și chiar dac] credem acest lucru), atunci aceste realit]ți ale descuraj]rii formeaz] un argument moral solid împotriva ei. Unii cred c] argumentul împotriva descuraj]rii absolute este absolut și c] nu
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
Unii cred c] argumentul împotriva descuraj]rii absolute este absolut și c] nu poate fi dep]sit de diverse considerații. Aceste persoane își susțin poziția prin apelul la principiul creștin tradițional conform c]ruia r]ul nu este permis chiar dac] s]vârșirea lui ar avea consecințe pozitive - de exemplu, în scopul prevenirii s]vârșirii unui r]u mai mare de c]tre alții. Totuși, cei mai mulți dintre noi cred c] obiecția adus] descuraj]rii poate fi, în principiu, dep]sit] de
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]