9,387 matches
-
Mitchell, el era pur și simplu mult prea fascinat de Jayne pentru a încerca o prietenie între bărbați. Eram mai bătrâni acum și trăiam în lumi diferite, iar Mitchell se lăsa redus în prezența lui Jayne la acel gen de disperare stranie deseori detectabilă la bărbații care ajung într-un contact mult prea direct cu o vedetă de cinema. Fațada dezinvoltă și detașată pe care Mitchell o adoptase la Camden - răceala superioară, accesele boeme, Crăciunul în Nicaragua, tricourile Buzzcocks, băuturile stropite
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
oamenii așteptând tot mai mult de la ea - cu atât mai mult dădea impresia unui politician. Când Nadine m-a strâns de braț, cerându-mi părerea despre un subiect la care nu fusesem atent, i-am răspuns cu vagi generalități despre disperare în lumea editurilor. Cum n-am generat nici o reacție, am înțeles atunci că ceea ce doream era să fiu acceptat. Dar de ce nu mă ofeream să-i ajut pe copii la orele de informatică? De ce nu antrenam echipa de tenis? Nadine
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
Robby în noaptea petrecerii de Halloween, când Ashton Allen dormea în timp ce 1941 mergea cu sonorul dat la maxim. Am verificat programul TV din 30, dar nici de data asta 1941 nu era listat nicăieri. Stând în fața televizorului și încercând cu disperare să aflu de ce continua să ruleze acest film, am auzit niște zgomote produse de zgârieturi. Veneau din afara ferestrei camerei-media. Am închis imediat televizorul și am rămas acolo, ascultând. Apoi zgomotele au încetat. După câteva momente au reînceput. M-am ridicat
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
un părinte responsabil și nu ca unul din drogații preferați ai lui Pete. Una din acele Terby, pentru ziua de naștere a fetiței mele? Se vindeau peste tot? Nu-ți amintești? - A, da, chestia aia scârboasă care-o voiai la disperare. - Da, exact, am zis, bucuros că Pete chiar își amintise. Eram pe drumul cel bun. De unde-ai procurat-o? Puteam să jur că dădea din umeri. - O relație. - Cine? - De ce? - Trebuie să știu, Pete. Cine? - Ești sigur că nu ești
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
s-a mai întors deloc. Nu l-a văzut nimeni prin Mall. Nu l-a văzut nimeni în întregul Midland County. Numai scriitorul l-a văzut dispărând în noua sa lume. Jayne nu-mi înțelegea absența fricii sau a furiei. Disperarea mea o numea „exersată.“ Resentimentul ei față de abandonul meu a dus - aproape imediat - la separarea noastră. Singura noastră consolare: nimic mai rău nu ni se putea întâmpla. Nu vroiam explicații pentru că acestea nu făceau decât să-mi evidențieze eșecul (iubirea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
ar fi făcut „Batiko” dacă întreaga Uniune a Scriitorilor i-ar fi lustruit cizmele, cum ar fi mulțumit-o?... În Belarus au revenit cenzura și persecuțiile politice. Lideri ai partidelor de opoziție dispar ziua în amiaza mare, sunt căutați cu disperare de către familii și diverse organizații nonguvernamentale, se face tam-tam mediatic în străinătate, dar degeaba. Presa scrisă și cea electronică yunt complet aservite regimului. Există un singur ziar, Novoia volea, de opoziție, cu un tiraj de 5.000 de exemplare. Infim
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
în modernitate, după ce am început să credem cu adevărat că Der Gott ist tot - că Dumnezeu e mort -, afirmație nietzscheniană și ea, dar care, fără a înțelege sau a cunoaște întreaga „suprastructură” care o propune, apare ca o frază a disperării, a lamentației sau, în ultima instanță, ne duce pur și simplu la propoziția lui Ivan Karamazov: - Dacă Dumnezeu e mort, totul e posibil! Trebuie să adaug că pentru mulți, azi, conceptul de labirint nici nu este unul negativ, ce trebuie
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
cred, Râpeanu, în acei ani și până la sfârșitul dictaturii, ca șef al Scânteii, membru c.c. etc., făcea figură de „vigilent” apărător al comandamentelor de partid, ins aspru și adesea inamic al comunității scriitoricești. Pentru că Ivasiuc insista totuși, simțindu-mi disperarea și singurătatea din ce în ce mai profundă, mai radicală, am acceptat și m-am prezentat în biroul lui Râpeanu cu manuscrisul romanului. El l-a chemat pe Anghelescu, adjunctul său, și mi-a propus „să lucrez pe text” cu acesta, promițându-mi că
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
fost Eugen Ionescu, care, spre deosebire de alte genii naționale, i-am numit pe Cioran și pe Brâncuși, a „absolutizat răul”, cum o spuneam, uitând că noi, în veacuri, în medievalitatea târzie, de exemplu, am mai trăit forme asemănătoare de opresiune și disperare, dar nu ne-am frânt, deși eram departe de a ne fi constituit într-o colectivitate atât de masivă, de compactă precum cea românească modernă și eram lipsiți totalmente de arma - poate cea mai redutabilă în lupta contra invadatorilor de
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
înțeleptul și legiuitorul Solon, întrebat de un potentat persan care e de fapt patria unui individ, a răspuns, uimitor, după părerea mea: „Locul unde ți-ai petrecut tinerețea!”Ă, spaima de străinătate? Toate acestea, e adevărat, dar când foametea și disperarea au cuprins locurile natale - cum li s-a întâmplat irlandezilor sau românilor ardeleni la începutul secolului XX -, sau brutalitatea, barbaria inimaginabilă a unei ocupații străine, amestecată cu complicitatea unor slugi „ideologice” interne - cum s-a întâmplat la noi după al
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
Ea a ocupat spațiul și timpul, fără a-l sacrifica pe unul celuilalt, așa cum facem noi ăștia care acceptăm nepăsători ca edificiile noastre high-tech să fie făcute praf și pulbere după nici treizeci de ani. Nu trebuie să aducem la disperare Clubul Mediteranean, de acord. Ce-i drept, coloșii muți de la Gizeh, medium obez și fără mesaj, ne impresionează fără a ne transmite nimic altceva decât poncife de genul "patruzeci de secole vă contemplă". Un agnostic se poate mulțumi cu o
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
constrângere în materie de religie" că nu este deloc în intențiile lor să impună vălul întregii populații feminine din Hexagon. După această veste bună, ne-am despărțit cu multe îmbrățișări și cu promisiunea de a relua ceea ce eu continui cu disperare să numesc un schimb de opinii. Mă îndrept către frontiera siriană, pe care o trec la Deraa. Față în față, două arcuri de triumf, arborând fiecare, într-o perfectă simetrie, imense portrete alăturate, de o parte cel al regelui defunct
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
ceilalți infami. Dar o asemenea optică nu-i decât o resurgență a Luminilor și a Tenebrelor, o logică infantilă ca cea a westernului cu gust de melodramă. Ideea că ambele părți ar putea fi la fel de rele l-ar aduce la disperare pe justițiarul occidental. Poate că maniheismul nostru nu-i decât o viclenie a ego-ului, o atitudine inspirată din vanitate. În loc să lase lucrurile să curgă, să se facă și să se desfacă, așa ca la asiatici, fanfaronul intervenționist simplifică lucrurile ca să
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
dar e adevărat că am auzit spunându-se și așa ceva. O idee de intelectual, mi-a replicat el. Și încă a unui intelectual responsabil. Asta ar echivala cu o capitulare și cu un cadou făcut islamiștilor care trăiesc din forța disperării. Ar însemna că morții noștri și-au dat viața pentru nimic. N-avem dreptul să privăm acest popor de ultimul său atu: speranța. Nu mai suntem decât un simbol, e adevărat, dar pentru simboluri luptă oamenii aici de vreo treizeci
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
intra", când vrei să-ți internezi o rudă la spital în afara programului afișat sau când ceri o reducere a pedepsei cu închisoarea. De altfel, acesta e și unul din rosturile barajelor și ale răpirilor de persoane: să obțină informații. Aceeași disperare o încerci și când îi vezi pe bieții oameni stând la coadă la câte un punct de trecere pentru a fi angajați cu ziua la ridicarea zidului care le va împrejmui localitatea. Sau când vezi tinere palestinience croind și cosând
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
nopți întregi, pe când în realitate el e un băiat bun, destul de blând și domol. Zile multe de plictiseală se scurg monoton. Diminețile rătăcim pe dealuri și în râpi, la întâmplare de multe ori, și ne luptăm cu cartușe oarbe, cu disperare, în sudoarea frunței; amărâți ascultăm în izbeliștea vântului, printre spinările câmpului critica manevrei, care pare a nu se mai sfârși; cu picioarele grele ne îndreptăm spre corturile înfierbântate ca niște cuptoare; ne răcorim cu apa sălcie a pustietății, ne curățim
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
odaia ajutorului student cu creion chimic și dimineața consoarta sa avea mânele mânjite de creion chimic. De patru săptămâni se culca sara lângă consoartă, hotărât să aștepte treaz, să vegheze cu ochii închiși ca să-i prindă, și totdeauna, mărturisește cu disperare, cătră miezul nopții îl fură somnul și nu-i poate prinde... Ea nu bănuiește că el știe, dar, ca să rămâie singură cu "copilul acela", a stăruit ca doctorul să plece la "datorie", cu un spital ambulant... Și discuția între ei
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
grimasant, pe când, de pildă, capra și plugușorul se desvoltă măreț și epic în aceleași locuri. La un accident răsturnare de trăsură soția se scoală din șanțul șoselei, prinde în brațe pe bărbatu-său Georges și începe să-l întrebe cu disperare, țipând: Unde-i Georges? Georges? Unde-i Georges? La țară, la vie, notarul, om impresionabil, aduce știrile telefonice foarte spăriat de toate prostiile pe care le aude, iar subprefectul cu el și cu popa îndată țin sfat, comentează chestia pe
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
strada Carol am văzut un dulău într-o stare oribilă. Se bătuse cu alți câni la nunțile lor; era tăvălit prin apă și glod, mușcat și sângerat, cu-un ochiu crunt și scos, și totuși făcea amor, cu înverșunare și disperare. 15 Mai. Pentru a face amor trebuiesc doi. Unii cred că trebuiesc mai mulți. Alții socot că trebuiesc mai puțini. Lumina cea neînserată. La cafeneaua aceea boierească (Capșa) care mie nu mi se pare tocmai boierească. Acolo cuconu Ilie vede
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
ierburi vede pe tatu-său sosind cu fereală mare, intrând în livadă, săpând și scoțând dela rădăcina unui pom ceva. După ce pleacă bătrânul, se duce și băiatul și controlează, găsește bani, banii Armencei asasinate, fără nicio îndoială! Îl apucă o disperare fără nume, ș-o durere zdrobitoare îi apasă sufletul. Umblă rătăcind cu capul gol, prin furtună și ploaie noaptea, târziu se hotărăște să se retragă acasă, ud, bolnav și cu febră. Nu trece mult și se declară ftizia galopantă și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
e încredințat că nimene pe lume nu știe ce s-a petrecut. Așa nu poate să-l vadă pe tatu-său până în ora morții. În ceasul cel mare, când toți s-au adunat în juru-i, bătrânul are un acces de disperare nebună, în care-și frânge mânile și trupul și-și zmulge părul. Pentru copiii lui s-a străduit, pentru ei s-a chinuit, pentru ei a pătimit, pentru ei a făcut totul și ce se poate și ce nu se
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
povestesc anecdotic viața.) Avantaj teribil să nu faci nimic: cuminte e să nu abuzezi de el. E de remarcat cu câtă neatenție liniștită și ingratitudine obișnuită se folosește omul de darurile esențiale ale naturii spre pildă, de vedere; și ce disperare îl cuprinde când deodată e lipsit de asemenea facultate. Față de manifestările de artă arătăm dimpotrivă un entuziasm care nu-i egalat decât de indiferența care-i urmează. Bine ar fi în morală să nu legăm virtutea de acte indiferente ca
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
dintrodată, într-un singur deceniu, momentul istoric al culturii lui, pășind puntea cătră lumină deplină. Rămâneți în umbră sfântă, Basarabi și voi Mușatini, a spus Eminescu. Rămâneți în umbră sfântă, adaog eu, voi cântăreți ai durerii poporului, a întunericului, a disperării și nădejdilor neîmplinite! Strigătul vostru a trecut hotarul timpului și neamul vostru a fost izbăvit. Rămâneți alături de căminele sfărâmate, de bourii și zimbrii vremilor eroice, alături de dihăniile care vă tulburau bucuria vieții, alături de magii care v-au înzestrat cu rudimentele
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
câștiga bătălia, firesc era să se întoarcă pe unde venise, pe valea Siretului și prin pasul Oituzului. Fiind el însuși rănit și transportat pe o targă, este evident că în situația sa și a multor oșteni de-ai săi, numai disperarea i-a făcut să apuce pe poteci de munte, deplasarea fiind mult îngreunată din cauza zăpezii. N-a putut să pornească spre Valea Oituzului deoarece tabăra lui Ștefan îi închidea calea. Greu de crezut că a fost informat că moldovenii ocupaseră
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
de unde se pot lua provizii pentru armata cea atât de mare, fără să se împotrivească cineva. De aici se pot apoi lua ușor alte poziții, cu puterea sau prin predare, după ce Ștefan, pierzând câteva puncte întărite, va fi adus la disperare.” Regele a fost de părere că trebuie să meargă direct spre cetatea Sucevei, bizuindu-se pe forța armatei sale. După opinia lui Fr. Papée, regele s-ar fi bizuit și pe faptul că mulți moldoveni l-ar fi trădat pe
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]