8,487 matches
-
4. Tripartitism slav?tc "4. Tripartitism slav ?" În baza a ceea ce am observat până acum ne putem gândi, chiar și cu maximă precauție, că și panteonul antic slav avea o structură tripartită de tipul celei propuse de G. Dumézil, cu divinități subdivizibile conform funcțiilor sacro-suverană, militară și economică. Este clar, din ceea ce s-a spus despre caracterul său agrar și despre faptul că avea În stăpânire rodnicia câmpurilor (și nu numai a câmpurilor, dacă ne gândim la orgia care Încheia ritualul
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
funcția suverană și sacră avem cuplul Perenú/Velesxe "Velesu"ú, care Își exercită stăpânirea asupra a tot ceea ce este viu, unul ca stăpân al oamenilor, celălalt ca stăpân al animalelor. Mai mult, faptul În fruntea primei funcții se află două divinități conjugate este specific tripartitismului indo-european, fiecare Împlinind un aspect diferit al acestei funcții: de exemplu, În India Varuña exprimă sacrul În varianta sa magică și Înfricoșătoare, În timp ce Mitraxe "Mitra" are un aspect senin și solar. Totuși, trebuie să fim conștienți
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
dacă izvoarele disponibile ar fi fost mai numeroase și mai mult decât simple istorioare, structura fundamentală a panteonului slav ar fi apărut destul de diferită. Sunt oportune În special două rezerve specifice. Prima constă În faptul că specificul panslav al acestor divinități este mai degrabă afirmat decât demonstrat În mod riguros, astfel Încât nu se poate exclude În totalitate posibilitatea ca unele să fi fost doar divinități ale unui cult local restrâns. Cea de-a doua rezervă privește cele trei divinități majore ale
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
Sunt oportune În special două rezerve specifice. Prima constă În faptul că specificul panslav al acestor divinități este mai degrabă afirmat decât demonstrat În mod riguros, astfel Încât nu se poate exclude În totalitate posibilitatea ca unele să fi fost doar divinități ale unui cult local restrâns. Cea de-a doua rezervă privește cele trei divinități majore ale celei de-a doua funcții. Este, În mod clar, o situație neobișnuită ca În fruntea acestei funcții să se afle trei divinități; schema obișnuită
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
al acestor divinități este mai degrabă afirmat decât demonstrat În mod riguros, astfel Încât nu se poate exclude În totalitate posibilitatea ca unele să fi fost doar divinități ale unui cult local restrâns. Cea de-a doua rezervă privește cele trei divinități majore ale celei de-a doua funcții. Este, În mod clar, o situație neobișnuită ca În fruntea acestei funcții să se afle trei divinități; schema obișnuită (probabil Încă din epoca indo-europeană) este constituită din două zeități pentru prima funcție, două
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
fost doar divinități ale unui cult local restrâns. Cea de-a doua rezervă privește cele trei divinități majore ale celei de-a doua funcții. Este, În mod clar, o situație neobișnuită ca În fruntea acestei funcții să se afle trei divinități; schema obișnuită (probabil Încă din epoca indo-europeană) este constituită din două zeități pentru prima funcție, două pentru cea de-a treia și una pentru cea de-a doua. Este totuși posibil să fi avut loc deplasări ale unor divinități În
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
trei divinități; schema obișnuită (probabil Încă din epoca indo-europeană) este constituită din două zeități pentru prima funcție, două pentru cea de-a treia și una pentru cea de-a doua. Este totuși posibil să fi avut loc deplasări ale unor divinități În fruntea celei de-a doua funcții, fenomenul având probabil legătură cu importanța tot mai mare pe care activitatea militară o dobândește În cazul popoarelor slave supuse unei presiuni continue și crescânde din partea popoarelor germanice. 5. Divinitățile minore Ne putem
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
deplasări ale unor divinități În fruntea celei de-a doua funcții, fenomenul având probabil legătură cu importanța tot mai mare pe care activitatea militară o dobândește În cazul popoarelor slave supuse unei presiuni continue și crescânde din partea popoarelor germanice. 5. Divinitățile minore Ne putem referi aici la așa-zisul „Canon al lui Vladimir”, adică lista idolilor pe care principele Vladimir i-a Înălțat la Kiev Înainte de convertirea sa la creștinism, convertire devenită inevitabilă În vederea căsătoriei sale cu o prințesă bizantină, În
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
a Înălțat la Kiev Înainte de convertirea sa la creștinism, convertire devenită inevitabilă În vederea căsătoriei sale cu o prințesă bizantină, În 988. În afară de Perunúxe "Perunu^" și Da¹bogúxe " Daz^i^bogu^", despre care am vorbit deja, pe lista respectivă mai apar următoarele divinități: 1) Chúrsúxe "Chu^rsu^": probabil o divinitate solară provenită din lumea iraniană; cf. În avestică, hvare-khșa¶t½, În medio-persană, khwarș¶t, „Soarexe "Soare" Strălucitor”. 2) Stribogúxe "Stribogu^": este posibil ca și acesta să provină tot din lumea iraniană; ar putea
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
la creștinism, convertire devenită inevitabilă În vederea căsătoriei sale cu o prințesă bizantină, În 988. În afară de Perunúxe "Perunu^" și Da¹bogúxe " Daz^i^bogu^", despre care am vorbit deja, pe lista respectivă mai apar următoarele divinități: 1) Chúrsúxe "Chu^rsu^": probabil o divinitate solară provenită din lumea iraniană; cf. În avestică, hvare-khșa¶t½, În medio-persană, khwarș¶t, „Soarexe "Soare" Strălucitor”. 2) Stribogúxe "Stribogu^": este posibil ca și acesta să provină tot din lumea iraniană; ar putea deci să reprezinte o zeitate iraniană *strșbaăa
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
În avestică, hvare-khșa¶t½, În medio-persană, khwarș¶t, „Soarexe "Soare" Strălucitor”. 2) Stribogúxe "Stribogu^": este posibil ca și acesta să provină tot din lumea iraniană; ar putea deci să reprezinte o zeitate iraniană *strșbaăa, „mare zeu”. 3) Mokoș¹xe " Mokoși^": această divinitate ar fi putut veni, pe filieră scită, din cultura indiană; este, Într-adevăr, posibilă o apropiere de demonul indian Makhásxe "Makhás" (nu se poate Însă exclude posibilitatea unei derivări directe dintr-un demon iranian analog, dar neatestat). În folclorul rus
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
În alte manuscrise, Simar¹glaxe "Simari^gla"), de etimologie incertă, poate fi confruntat cu letonul saims, „uriaș”. Totuși, este semnificativ, dacă ne gândim la ceea ce am afirmat la Începutul acestui capitol despre influența iraniană asupra religiei slave, faptul că din patru divinități minore, care se află În „Canonul lui Vladimir”, trei Își au rădăcinile sau cel puțin intermedierea În cultura iraniană. Faptul că zeul Trojanúxe "Trojanu^" - atestat, printre altele, de mai multe ori În Cântecul lui Igor - este de fapt doar o
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
lui Igor - este de fapt doar o „divinizare” a Împăratului roman Traian poate să surprindă la prima vedere; dar trebuie luată În considerare și situația unui personaj celtic asemenea regelui Arthur care nu este decât transformarea generalului roman Artorius. Alte divinități minore - ca Siwaxe "Siwa", printre polabi, Pizamarxe "Pizamar", la Asundo, Rugievithusxe "Rugievithus", la Carenza etc. - sunt menționate În izvoare, Însă este vorba despre simple nume. Merită doar amintit, În cadrul policefaliei divine, că statuia lui Rugievithus avea șapte fețe și un
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
menționate În izvoare, Însă este vorba despre simple nume. Merită doar amintit, În cadrul policefaliei divine, că statuia lui Rugievithus avea șapte fețe și un singur cap. În sfârșit, mai există și figuri ale folclorului slav care au derivat probabil din divinități minore străvechi. Astfel s-a Întâmplat cu sperietoarea poloneză Bubaxe "Buba" sau cu Rusalcele ruse, spirite feminine malefice legate de ape, care, deși au nume creștine (rusalka fiind un derivat de la termenul rus rusalija, „Rusalii”), sunt probabil o dezvoltare a
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
străvechi. Astfel s-a Întâmplat cu sperietoarea poloneză Bubaxe "Buba" sau cu Rusalcele ruse, spirite feminine malefice legate de ape, care, deși au nume creștine (rusalka fiind un derivat de la termenul rus rusalija, „Rusalii”), sunt probabil o dezvoltare a Vilelor, divinități precreștine. 6. Lumea de „dincolo”tc "6. Lumea de „dincolo”" Slavii care practicau atât Înhumarea, cât și incinerarea, credeau În supraviețuirea individuală și o concepeau ca pe o stare de fericire datorată Îndurării zeilor. Informații importante despre obiceiurile și credințele
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
Obiceiul de a construi edificii speciale pentru cultul divin se poate să fi fost adus de germani, și odată cu obiceiul de a ține În temple reprezentări antropomorfe ale zeilor. Nu trebuie uitat că cele mai vechi și primitive reprezentări ale divinităților erau constituite de simple coloane terminate În formă de cap. Însă, curând, ajunge și În lumea slavă practica legării cultului de temple și statui antropomorfe (chiar dacă, desigur, nu Într-o manieră realistă: dacă ne gândim doar la policefalie); acest fenomen
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
principii polonezi, astfel Încât fidelitatea față de vechea religie avea, printre altele, și un colorit politic. 2. Zeii principalitc "2. Zeii principali" Faptul că panteonul baltic este bogat mai ales În zeități feminine este explicat de Gimbutas (1990) prin ipoteza unei stratificări: divinitățile feminine ar reprezenta rămășițele străvechii religii „europene” (termen care, În limbajul lui Gimbutas, Înseamnă „anterior venirii indo-europenilor”), În timp ce divinitățile masculine ar fi de origine indo-europeană. Este, Într-adevăr, știut faptul că panteonul indo-european inițial era sărac În divinități feminine; Însă
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
principali" Faptul că panteonul baltic este bogat mai ales În zeități feminine este explicat de Gimbutas (1990) prin ipoteza unei stratificări: divinitățile feminine ar reprezenta rămășițele străvechii religii „europene” (termen care, În limbajul lui Gimbutas, Înseamnă „anterior venirii indo-europenilor”), În timp ce divinitățile masculine ar fi de origine indo-europeană. Este, Într-adevăr, știut faptul că panteonul indo-european inițial era sărac În divinități feminine; Însă ar fi arbitrară identificarea mecanică a oricărei divinități feminine cu o relicvă a panteonului pre-indo-european, având În vedere mai
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
unei stratificări: divinitățile feminine ar reprezenta rămășițele străvechii religii „europene” (termen care, În limbajul lui Gimbutas, Înseamnă „anterior venirii indo-europenilor”), În timp ce divinitățile masculine ar fi de origine indo-europeană. Este, Într-adevăr, știut faptul că panteonul indo-european inițial era sărac În divinități feminine; Însă ar fi arbitrară identificarea mecanică a oricărei divinități feminine cu o relicvă a panteonului pre-indo-european, având În vedere mai ales posibilitatea că ceea ce a transmis religia pre-indo-europeană celei indo-europene nu a fost atât un număr de zeițe, cât
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
termen care, În limbajul lui Gimbutas, Înseamnă „anterior venirii indo-europenilor”), În timp ce divinitățile masculine ar fi de origine indo-europeană. Este, Într-adevăr, știut faptul că panteonul indo-european inițial era sărac În divinități feminine; Însă ar fi arbitrară identificarea mecanică a oricărei divinități feminine cu o relicvă a panteonului pre-indo-european, având În vedere mai ales posibilitatea că ceea ce a transmis religia pre-indo-europeană celei indo-europene nu a fost atât un număr de zeițe, cât mai degrabă Însăși concepția acceptării divinităților non-masculine. Să analizăm acum
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
identificarea mecanică a oricărei divinități feminine cu o relicvă a panteonului pre-indo-european, având În vedere mai ales posibilitatea că ceea ce a transmis religia pre-indo-europeană celei indo-europene nu a fost atât un număr de zeițe, cât mai degrabă Însăși concepția acceptării divinităților non-masculine. Să analizăm acum divinitățile principale ale panteonului baltic. a) *Deiwos Lituanianul Diëvas (căruia Îi corespunde letonul Dìevs) este cerul În aspectul său solar și diurn (cf. În vedică, dyau-, „cer”, În latină, sub divo, „cer deschis” etc.). În cântecele
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
feminine cu o relicvă a panteonului pre-indo-european, având În vedere mai ales posibilitatea că ceea ce a transmis religia pre-indo-europeană celei indo-europene nu a fost atât un număr de zeițe, cât mai degrabă Însăși concepția acceptării divinităților non-masculine. Să analizăm acum divinitățile principale ale panteonului baltic. a) *Deiwos Lituanianul Diëvas (căruia Îi corespunde letonul Dìevs) este cerul În aspectul său solar și diurn (cf. În vedică, dyau-, „cer”, În latină, sub divo, „cer deschis” etc.). În cântecele populare, acest zeu este preamărit
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
spadă, călare pe cai minunați cu pinteni de aur. El este cel care Împarte bogății și sub protecția lui se află atât animalele domestice și cele de povară, cât și roadele câmpului. Cu toate acestea, Diëvas nu trebuie considerat o divinitate agricolă, ci o divinizare a cerului luminos, care are printre efectele sale benefice și fertilitatea câmpurilor. Deși Diëvas mai apare Încă În sărbătorile și riturile agricole (sau este aparent Înlocuit de un sfânt creștin ca Ioan sau Isidor), semnificația sa
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
ar fi absurdă comparația, propusă de Pisani (1950b), cu termenul indian vechi patala- „infernul”. Mai mult, alături de prusacul Patollo mai găsim atestat un Picullusxe "Picullus", care Îi corespunde În mod sigur lituanianului Pikùlas (astăzi „diavolul”); În concluzie, se pare că divinitatea Întunecată a perechii suverane are mai multe nume, probabil din motive tabuistice. c) Letonul Mënes(i)s; lituanianul Menuo, prusacul Meninsxe "Menins"; letonul „Perk¿ns” (lituanianul Perk¿nasxe "Perku>nas"; prusacul Percunis, „tunet”) Mënes(i)s este divinizarea lunii (de
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
Vestale la Roma. Însă, tocmai ca stăpân al norilor și furtunilor, Perk¿nasxe "Perku>nas" este văzut și ca zeu al fecundității (ploaia care fertilizează pământul, lichidul seminal care fertilizează animalele); totuși, aceasta pare să fie o funcție secundară. d) Divinitățile funcției a treia Din ceea ce am constat până acum, este evident că Diëvas și Vëlinas sunt exponenții majori ai funcției sacre, Mënesis și Perk¿nasxe "Perku>nas" ai funcției războinice. În ceea ce privește cea de-a treia funcție - cea legată de producție
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]