9,643 matches
-
noștri, iar ei nu știu dacă acceptă viitorul tău. Să nu te temi de ceea ce ți-e promis! Îi luasem mâna în ambele palme încercând să o duc la obrazul meu, să o simt. Un bocănit tare străbătu camera și farmecul s-a risipit. Îi pusesem mâna jos cu gingășie, temându-mă parcă să nu o sparg. Am privit-o în ochi și înțelese că venise timpul în care trebuia să stabilim acțiunile noastre viitoare. Se ridicase de pe scaun încet și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
a frânt acest destin de excepție. Omenie și blândețe, iubire față de semeni în sensul creștin al cuvântului, devotament până la sacrificiu față de familie, un cuvânt de încurajare pentru toți izvorât dintr-un suflet adânc ce și-a păstrat până în ultima clipă farmecul tinereții. Ar mai fi fost multe de făcut, dacă timpul ar mai fi avut răbdare... Fost profesor, Gabriela Muscaliu Schiță de portret Școala Nr. 25... Așa a rămas cum o știu de foarte multă vreme: micuță, cochetă, ascunsă între plopi
ARC PESTE TIMP 40 ANI 1972 – 2012 by Loredana Ţară () [Corola-publishinghouse/Imaginative/288_a_583]
-
subțire, cu spatele gol, sânii sunt prinși într-o fâșie petrecută pe după gât, mai lată pe țâțe și mai îngustă spre ceafă, merele destul de mari, sânii foarte reușiți de Dumnezeu stau singuri în sus, e desculță, și asta îi dă farmec și senzualitate actriței, e o apariție dintr-o revistă de modă, se vede că are gust și că s-a lovit în ultimii ani numai de lume îmbrăcată bine. Are stil. A învățat o lege de aur: nu contează să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
chiar dacă e așa mic, săracul, era o poezie comunistă, nimic despre copii, fluturași, mașinuțe etc... era o poezie tâmpită, aia despre Roaită și sirena lui, Sirena lui Roaită răsună, dar tu recitai frumos, erai bine, doar poezia era rea, fără farmec, mie nu-mi plăcea cum iese și, stând în parc, să ne vină rândul la cor, pe căldura aia, pe mine mă apucă să te pun, băiete, să reciți, recită, mă, așa, ia spune, să te mai văd o dată! N-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
pantalonii strâmți, au dezinvoltura, aplombul, inconștiența, șansa tinereții. Tinerii vin la teatru, în sfârșit, după ’89, lumea vine la spectacole, conferințe, concerte. În culise, Maestrul așteaptă să se ridice cortina. Glasul lui care te farmecă, ochii demonici. Emană căldură, energie, farmec, sex-appeal. Zeul-Moș e lângă el, poate, pe scenă, nu mă va lăsa să-mi bâlbâi replicile, va fi lângă mine până la sfârșit. Bun sau rău. Are emoții, puțini știu că o premieră e inferioară ultimei repetiții, că actorii trec prin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
nu există aproape nici un semn de viață. Dar gândește-te. Ascunsă În spatele acestei fațade cenușii se află Întreaga societate a celebrităților londoneze ! — Bună, Alexander e acasă ? spune Lissy stresată la culme. Urmează un moment de tăcere, după care, ca prin farmec, ușa se deschide cu un clic. O, Doamne. Mă simt ca În peștera lui Aladin. Privind cu ușoară teamă una la alta, ne croim drum pe un coridor luminat, În care pulsează ritmul muzicii. Ajungem la o ușă simplă de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
de șampanie, o deschide cu zgomot și Începe să toarne. Îmi amintesc că, atunci când eram În avion, mi-ai spus că Întâlnirea perfectă ar Începe, după tine, cu o sticlă de șampanie care ar apărea la masa ta ca prin farmec. — A, zic, Înăbușindu-mi un vag sentiment de dezamăgire. Ăă... Da ! Așa am zis. — Noroc ! spune Jack și Își ciocnește ușor paharul de al meu. — Noroc ! Iau o Înghițitură și, trebuie să spun, e o șampanie delicioasă. Pe bune. Seacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
opus al camerei. Știi, fata asta are un soț absolut extraordinar, exclamă către Jack. Și n-are nevoie de tine ! — Îți mulțumesc pentru cină, spun, cu ochii la fața de masă, În clipa În care un chelner apare ca prin farmec, cu haina mea. — Emma, spune Jack, ridicându-se În picioare siderat. Nu vorbești serios, nu poți pleca așa. — Ba da. Mai dă-ne o șansă. Te rog. Rămâi să bem o cafea. Îți promit c-am să vorbesc... Nu vreau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
Emma, Întoarce-te ! Aici suntem ! Ia stai. Ăsta parcă era glasul lui Kerry. Mă uit bulversată spre mulțime și strâng ochii, să nu mă orbească soarele. Nu văd nimic. Mă uit Împrejur, dar nu văd... Și, fără veste, ca prin farmec, Îmi răsar În față. Kerry, Nev, mama și tata. Care se Îndreaptă către mine. Toți costumați. Mama poartă un chimonou japonez și are În mână un coș de picnic. Tata e Îmbrăcat ca Robin Hood și are În mână două
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
și rămase cu visele ei. Rică Olaru reveni la gândurile sale și nu știa cum să catalogheze anii În care vorbele Anetei și cele ale domnișoarei Elisabeth-Reby Stenmayer au căpătat statut de normă imuabilă Îndepărtândul de fete și de tot farmecul și bucuriile pe care le oferă ele. Câte ocazii nu a pierdut el, de câte clipe de vis nu a fost el privat și cât de greu a Îndurat toate acestea! Din lista fetelor care au fost atrase de el
Învierea pământeană by Val Andreescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1269_a_1901]
-
ei! Greu de descris, mică, buze cărnoase și umede, dinții albi și mici, mereu surâdea sau adesea râdea zglobiu, un râs direct, delicat și inimitabil. Obrajii ei făceau gropițe și erau Înnobilați de două mici pete roșii care Îi sporeau farmecul feței. Cât timp a durat tangoul, băiatul s-a tot Întrebat cum de fata aceea l-a invitat tocmai pe el? Ce a găsit la el, un băiat de la profesională, Îmbrăcat În uniformă școlară (altceva mai bun nu avea, așa cum
Învierea pământeană by Val Andreescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1269_a_1901]
-
loc „reuniunea” elevilor aflați În tabără. Așezați la oarece distanță unul de altul, cei doi Începură o discuție de circumstanță. Peisajul, atât cât putea fi zărit, brazii falnici și ferigile Înalte și stufoase dar mai ales susurul apei Uzului sporeau farmecul unei nopți de vis. Au vorbit despre ei, despre școlile lor, despre profesori și procesul de Învățământ. Apoi au trecut În revistă toate cântecele de muzică ușoară, toți cântăreții Îndrăgiți de tineretul acelor ani, timp În care Va s-a
Învierea pământeană by Val Andreescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1269_a_1901]
-
progresiv, apoi când a Încercat să citească paginile următoare, a fost oprit: Gata, nu mai fi curios, a fost numai atât cât să-ți reamintească de crima contra statului nostru! Dar ce văd eu? Parcă ți-au dispărut ca prin farmec siguranța și fața aceea de om țanțoș și nevinovat. Am toate motivele să-ți vorbesc dur, să te Înjosec, să-ți adresez invective și să te Înjur, chiar să-ți ard câteva palme sau să te ameninț cu pistolul, sunt
Învierea pământeană by Val Andreescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1269_a_1901]
-
impresia făcută Își dezbrăcă Încet, foarte Încet bruma de rochițică rămânând Într-o fabuloasă lenjerie intimă de mare finețe, de foarte mici dimensiuni și foarte scumpă, devreme ce era Împodobită cu zeci de mici cristale Swarowski și perle care sporeau farmecul și sexualitatea. Ștefan desfăcu brațele tremurânde chemând-o fără cuvinte dar cu o expresie stăpânită de erotism extrem și deodată fulgerul căzu asupra sa când fata Începu să se Îmbrace și-și arăta intenția de a ieși din cameră. Bărbatul
Învierea pământeană by Val Andreescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1269_a_1901]
-
se limită să-l Întrebe: A fost mulțumită doamna contabilă? Din câte am văzut eu, da! M-a servit cu o cafea. Bravo, ai făcut treabă bună! Zilele treceau repede, băiatul olarului se gândea mai puțin la ziua de sâmbătă, farmecul acesteia scăzuse considerabil În mintea sa, doar noaptea era prezentă și frumoasa contabilă: tenul ei de creolă, pielea catifelată și uniform bronzată, atât cât lăsa să se vadă o fustiță perfect mulată pe un corp cu minunate proporții În care
Învierea pământeană by Val Andreescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1269_a_1901]
-
În grabă un act sexual fără istoric, fără sentimente, lucid și pervers ca Însăși natura umană. Prostituata, era o făptură subțire, cu părul blond și ochi albaștri Încercănați . Nu era frumoasă, dar delicatețea ei răspândea o undă de frumusețe și farmec. Trivialitatea unei asemenea meserii părea că nu lăsase cel puțin la exterior, În comportament, nici o urmă. Era interiorizată și deloc vulgară. Își făcea ca un elev conștiincios ,,treaba,,, primea resemnată banii, după care strecura În buzunarul fustei, și ieșea În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
văd și mă bucur de tot ce Întâlnesc. E drept, m-a costat lucrul ăsta, mi s-au Întâmplat multe lucruri Îngrozitoare, dar, asta e !,, oftează Plăcințica, aranjându-și o șuviță de păr care i-a căzut pe frunte. Fragilitatea și farmecul ei neobișnuit Într-o lume ca asta, Îl impresionează pe Antoniu. I se pare dintr-odată că monotonia Îngrozitoare cu care-și trăiește condiția de exilat În mizerie, s-a transformat În ceva inexplicabil de frumos.. Ființa asta fragilă are
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
care se vând În fața bisericilor, și bilețelul cu cele câteva rânduri scrise de ea și Psalmul 127. A ieșit din existența lui Antoniu discret, așa cum discretă era Întreaga ei făptură, amestec de soare și miros de scorțișoară, de muzică și farmec ciudat, de candoare și bunătate. În ultimul timp pe chipul ei se putea citi o neliniște, o nerăbdare pe care nu și le putea stăpâni. Îi explica bătrânului tovarăș de sărăcie, că abia așteaptă să ,,plece În lumea largă,,. Antoniu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
din apropierea școlii. Ema era o femeie de 36 de ani, măritată cu un judecător, și mamă a unui băiețel de 8 ani. Era una din acele femei care atrag nu neapărat printr-o frumusețe deosebită a chipului, cât printr-un farmec al Întregii ființe și o mare mobilitate a gesturilor.,, -Era frumoasă? Kawabata conturează cu un gest precis al mâinii propriul chip, pentru a părea și mai convingător. -Cum să-ți spun, strigoi puturos? Era luminoasă, o priveai și te umpleai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
mai sunt În viață, că nu mai pot iubi, că nu se mai pot bucura de maternitate, că nu mai văd lumina dimineților...Nu știu de ce, dar orice portret pictat, Îmi amintește de moarte.,, -Pictorul e cel care le imortalizează farmecul, setea de viață, strălucirea, durerea, misterul, el este cel ce-și asumă caracterul lor, Înobilându-l cu marele lui talent sau, uneori cu geniul. Bărbatul care l-a vândut, nu-i cunoștea valoarea. Părea că vrea să scape cât mai repede
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
pe sub Podul de Piatră,pe sub Podul Pescăriei și se varsă în râul Bârlad. In apropiere se găsesc Galeriile de Artă ce-i poartă numele. Aceste galerii reprezintă o oază de cultură într-o zonă sistematizată din centru. Lucrările plastice dau farmecul simezelor în fiecare săptămână pentru iubitorii de artă. Turistul știe că de-a lungul secolelor orașul s-a bucurat de prezența a numeroși oameni de geniu.Majoritatea au împrumutat numele lor unor străzi din oraș sau unor instituții publice. Numele
BANCHETUL CUGETĂRILOR by Eugen - Nicuşor Marcu [Corola-publishinghouse/Imaginative/1594_a_2966]
-
refugiat de la casa prof. Eugeniu Bulbuc,unde I.L.Caragiale și alți scriitori și-au marcat trecerea cu autografe pe o fața de masă,oferită de doamna Bulbuc,scriitorul Alexandru Vlahuță tronează în mijlocul naturii: „Iubire e-n rază de soare\ Și farmec în a codrului fanfară\Și visuri dulci în liniștea de seara\In cer și pe pământ e sărbătoare.” Pe o alee paralelă se află statuia compozitorului George Enescu.Poetul Valentin Roșca descrie acordurile viorii sale:”Pietrificată muzică solară\In orgi
BANCHETUL CUGETĂRILOR by Eugen - Nicuşor Marcu [Corola-publishinghouse/Imaginative/1594_a_2966]
-
Soseam la serviciu relaxat după o zi dificilă de muncă acasă. Știam că în prezența ei toate problemele se estompau.Nu semăna cu persoana pe care o cunoscusem cu 3 ani în urmă.Era diferită.Era spirituală,veselă,plină de farmec și tandrețe. Intr-una din zile am trecut pe lângă cinemagazin. Era închis.Se aștepta marfă. Intr-o duminică,la sfârșit de lună,așteptam în pat micul dejun.Achitasem factura și scăpasem de griji.Mira întârzia.Așteptarea s-a dovedit zadarnică
BANCHETUL CUGETĂRILOR by Eugen - Nicuşor Marcu [Corola-publishinghouse/Imaginative/1594_a_2966]
-
ești atent cînd traversezi drumul prin pădure?”. Au jucat natural și eficient. Pe moment toți cei prezenți în aulă am crezut că scena este reală și că vom plăti la intrare. Machiajul sugestiv,decorurile intuitive și muzica modernă au dat farmec scenetei. Prințul accidentat a cântat împreună cu corul vânătorilor din opera „Frëischutz” de Weber : Nu este pe lume plăcere mai mare,decât vânătoarea în munți și câmpii”... Ilustrația muzicală a celorlalte scene s-a realizat cu acordurile din „The Wall” de la
BANCHETUL CUGETĂRILOR by Eugen - Nicuşor Marcu [Corola-publishinghouse/Imaginative/1594_a_2966]
-
Minulescu din „Turism”:” O fată și-a pierdut cămașa/Prin fânul de curând cosit,”... -”Și-acum în poarta casei s-a proptit/Să-și mai arate-o dată sânii goi”,continuă Nic... -”Și trupul rumenit de soare/Turiștilor înfometați/ De farmecul unei idile trecătoare...”,încheie Alinta.Imi place Sorescu: „Auzi?In fiecare fir de iarbă/Sună o locomotivă de plecare/ Pieptenă-ți părul cu degetele mele/Uitate acolo dintr-o îmbrățișare”. Amândoi o aplaudară pentru momentul liric.Onix îi privi surprins și
BANCHETUL CUGETĂRILOR by Eugen - Nicuşor Marcu [Corola-publishinghouse/Imaginative/1594_a_2966]