9,181 matches
-
când încoace, când încolo, căutând parcă să-și descarce mai repede furia ce o sugruma. Urletele pe toate glasurile, înjurăturile îmbăiate se încrucișau într-un vuiet prelung, care înăbușea strigătele desperate ale celor câteva slujitoare de la curte... În izbucnirea de furie, descătușată într-o singură clipire, ca un trăsnet clocit mult între nori și căzut fără obișnuitele tunete și fulgere pregătitoare, țăranii se năpustiră și asupra argaților, în vreme ce logofătul Bumbu, deși aflat lângă bătrânul boier, a scăpat numai cu îmbrînceli, parcă
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
moșierii sinistrați care se văitau mai vehement și reclamau despăgubiri imediate sau cel puțin ajutoare bănești substanțiale ca să nu moară de foame pe trotuarele orașului. Cei mai mulți cereau trupe speciale, să-i însoțească la moșiile lor și să-i păzească de furia țăranilor, pe când alții doreau neapărat tunuri spre a distruge pe cei care le-au distrus averea. Prefectul le oferi tuturor multe promisiuni bune, scuzîndu-se că deocamdată nu se poate ocupa de doleanțele lor, prima sa grijă fiind restabilirea ordinii. Îi
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
oameni buni, și să nu vă abateți nici în viitor de pe calea cea dreaptă! strigă Baloleanu sfârșind și urcîndu-se în trăsură. Până la Lespezi, o jumătate de oră, nu mai conteni a scoate în valoare meritele acestor bravi săteni care, în mijlocul furiei incendiare ce a cuprins toată regiunea, au avut tăria sufletească să păstreze ordinea. Primul-procuror Grecescu își permise să observe, bazat pe vechea sa experiență în materie penală, că ar fi mai practic să întreprindă imediat, în satele prin care trec
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
parc-ar fi fost umbra lui, se zbuciuma Ilie Cârlan, agitând și el o pușcă și hăpăind întruna, ca și când n-ar fi fost în stare să găsească altceva: "Nea Petrică!... Nea Petrică!..." Strigătele și înjurăturile răbufneau când ici, când colo. Furia țâșnea din ochi și din gâtlejuri ca un abur otrăvit, încingînd sutele de oameni în aceeași ceață invizibilă. Coase, topoare, furci, sape se învîrteau în aer, cercând parcă să sperie și să oprească prin amenințări apropierea primejdiei. Glasuri ascuțite de
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
pălăria pe ceafă, cu fața pământie. Ne asaltează țăranii, domnule!... Nu vezi?... Domnule procuror!... I se părea că mulțimea smintită își ia vânt să se năpustească asupra armatei. Frica îi sfâșia inima, dar în același timp îl sugruma și o furie mare împotriva comandantului care îl lăsa să fie măcelărit de banda răzvrătiților. Maiorul Tănăsescu nu mai auzea nimic, atât era de enervat, îndeosebi din pricina prefectului care, cu tergiversările lui de lașitate, l-a pus și pe el în situația de-
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
le înșiră pe drum câți și care oameni au fost împușcați în răzmerița de la marginea satului. În Ruginoasa se întîlniră cu trăsura prefectului Baloleanu care petrecuse noaptea, împreună cu primul-procuror Grecescu, în castelul Ghica de la Izvoru, scăpat ca prin minune de furia țăranilor. Condoleanțele fură lungi și lăcrimoase. Baloleanu apoi purcese cu râvnă la povestirea activității sale de pacificare. Era mișcat și plin de admirație pentru propriul său eroism. Zugrăvea în culori poetice primejdiile nemaipomenite care i-au amenințat viața și din
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
să-și ia o mutră cât mai demnă. ― Ce rău îmi pare că... murmură Baloleanu, strîngîndu-i mâna și lăsîndu-l totuși să plece. Și Tănăsescu se îmblînzi văzîndu-l că se depărtează. Din clipa când a auzit de la prefect că e ziarist, furia i-a scăzut brusc, fără însă să arate că s-ar da bătut. Acuma câțiva ani, fiind în garnizoană la Turnu Severin, a pălmuit la un chef pe un gazetăraș local. S-a făcut un tărăboi enorm; toate ziarele din
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
pentru orice eventualitate. Socotea să se stabilească în București, ca și Predeleanu, și numai în timpul muncilor principale să stea la țară. Castelul ars nu se mai gândea să-l refacă. Dacă va fi nevoie, va moderniza vechiul conac cruțat de furia focului. Predeleanu se interesă, căută și găsi omul care-i trebuia lui Grigore. Era un tânăr simpatic, vioi, inteligent și chipeș, cu câțiva ani de practică agricolă în Germania și alți câțiva ani de conducere, cu bune rezultate, a unei
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
schimb ei I-au îngăduit să stea în conac până va trece revoluția. Peste două zile apoi a sosit armata și i-a săturat de pământ... Râdea cu mare mulțumire: ― Și iaca așa am scăpat cu fața curată, cucoane, de furia tîlharilor! Pe Grigore râsul arendașului îl enervă. Observă rece: ― Dacă noi nici dintr-o nenorocire ca asta nu învățăm nimic, atunci... Rogojinaru întrerupse supărat: ― Adică ce să învățăm, cucoane?... A-i ține mai bine în frâu ori a-i lăsa
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
care se reliefau, albe, cambrate, în întuneric. Cosmina se lăsă să curgă peste marginea canapelei, se întoarse și-și ghemui genunchii la piept. Poate că aștepta ceva. Poate că el nu știa ce așteaptă. Bărbatul cerea, parcă, o răsplată pentru furia care îl cuprinsese, ea aștepta să se întâmple ceva care să-i arate că, de fapt, în ciuda fierului înroșit pe care îl simțea încă în pântece, lucrurile se petrecuseră altfel. Și atunci, în locul lor, combina muzicală începu iar să cânte
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
Coltuc se aplecă într-o parte : Mă, tu nu ești om, ești un trunchi, auzi ? Ești un butuc și într-o zi o să te fac surcele și o să te pun pe foc, să-ți pârâie oasele-n sobă ! Uitând de furia mâinii care se ridicase din nou, Coltuc privi îngrozit spre topor. Melania se târî și-l trase sub pat. Dar interesul lui Golea se mută brusc, astfel că mâna lui nu mai poposi pe obrazul băiatului. Îi apucă tolba de la
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
mai anevoios al trotuarelor pătrățoase și al bordurilor mai înalte de pe strada Viitorului, ca pe o strădanie de a ocoli strada Eminescu, de teamă să nu se întâlnească iar cu poștașul. Melania ascunsese bine toporul, dar știa că Golea, la furie, putea găsi oricând altceva, dacă nu chiar cuțitul pe care îl ținea, cu lama învelită în cârpă, în bocanc, lângă fluierul piciorului. Atâta doar, când ajunseră acasă, băiatul o rugă să aibă grijă de portocala lui ; Melania i-o puse
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
bun... Abia atunci Melania se trezi de-a binelea. — L-ai omorât ! — Era, oricum, mai mult mort decât viu, ridică Golea din umeri. Cum poți să omori așa ceva ? Melania se năpusti asupra lui, lovindu-l cu pumnii. Bărbatul așteptă ca furia femeii să se potolească, dar, după câteva clipe, mai degrabă plictisit, socoti că e timpul să pună capăt scenei, așa că îi trase un dos de palmă care o trânti la podea. — Unde ai pus sacii ăia ? întrebă. Și, aducându-și
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
silă de ea... Începu să se plimbe nervos prin odaie. Se opri în dreptul intrării, căci auzise o bătaie în ușă. Privi către Melania, care ridică din umeri. În prag era poștașul. Golea îl măsură din ochi, încercând să-și stăpânească furia. — Cum ai intrat ? nu găsi altceva să întrebe. Rămas în ușă, poștașul răspunse, încurcat : — Poarta era deschisă... Cred că a rămas așa de azinoapte... — Și ce cauți aici ? îl repezi Golea. — Am adus banii lui Coltuc... E ziua de pensie
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
ștergându-și mâinile de șorț. Îl privi cu neînduplecare, el fu atât de surprins de căutătura ei, că uită să-și coboare ochii. Privirile lor îi făcură pe amândoi să întinerească brusc, pentru o clipă. Pavel Avădanei avea acum o furie care îi înăsprea obrajii, nu încă atât de brăzdați de cute, barba nerasă și neagră le dădea o semeție sălbatică. Mușchii i se încolăciseră iarăși pe oase. Sângele clocotea în vinele care se umflară pe dosul palmei și pe brațe
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
moroii cu stea roșie în frunte. Dar fața îngrozită era doar a lui și ochii i se făcură cât cepele când văzu portiera deschizându-se de-a binelea și o siluetă strecurându- se prin deschizătură cu o repeziciune care sugera furie. Priviră tâmpi la arătarea aceea, Chisăliță trase de pantalonii lui Pârnaie, cum îi veni, după înălțime, la îndemână : — Șefu’... șopti. Rușii ăia nu erau mai blonzi ? Întrebare nu lipsită de temei, căci arătarea părea plămădită din funingine, cu părul ca
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
dar, pentru că trebuia să reacționeze rapid, apucă lucrurile de unde le lăsase : — Dacă-ți trag un șut în cur, te duci înapoi până-n boașele lu’ tac-tu ! Ești tare, moșule ! se entuziasmă Maca. Supertare, ca fularu’ ! Bătrânul, cu urechile înălțate de furie ca două sulițe, își luă avânt iarăși. Maca ridică brațul. — Ia oprește-te puțin, spuse. Să nu le uit ! Își trase fermoarul de la scurta de piele, își scoase tacticos mănușile și le puse pe ghidonul motocicletei. Bătrânul crezu că a
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
și nu găsea niciun argument care să-l domolească. La urma urmei, nimic nou. Doar faptul că lucruri pe care până atunci le ignorase se petreceau în fața lui. Duse mâna la întrerupător. Apăsă și deschise ochii. Crezu, o clipă, că furia amestecată cu mirare îl împiedică să vadă lumina. Închise ochii și îi dechise iar, dar întunericul persista. Țăcăni din nou întrerupătorul, dar în zadar. Fulgerat de o bănuială, scoase bricheta și o ridică spre tavan. Becul fusese smuls, cu fir
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
HATHOR Mai då-mi o șoaptå coaptå cåpșunå dulce zmeurå eu Ra în universul tåu så fiu nepustiu înfructat în lumina ta zglobiu så te știu så må știu så-mi mai vii så-ți mai viu så-ți adun nurii så-ți fur furii så îi îmblânzesc cu o șoaptå mușcatå în coapsa ta Mai då-mi o frunzå din aripa a privirii taledå-mi så pot scrie pe ea numele tåu Hathor
Aripi de påmânt by Viorel Surdoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/866_a_1616]
-
secret. La 1840, situația scăpase atât de mult de sub control, încât jumătate din Curte era alcătuită din persoane care fie erau ele însele dependente, fie erau partizanele unei politici care să legalizeze opiul. Sau erau și una și alta. De furie, tata a poruncit să se termine cu opiul odată pentru totdeauna. L-a însărcinat pe cel mai de încredere ministru al său să se ocupe de chestiunea aceasta... Majestatea Sa se uită la mine: Îi știi numele? — Împuternicitul Lin? Majestatea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
și i-am strâns mâinile lui Elgin în stilul chinez. M-am chinuit și am reușit să-mi țin sentimentele în frâu. Admir înțelepciunea cuvintelor sale de încheiere adresate lui Su Shun și Curții: „Dacă nu învățăm să ne stăpânim furia și vom continua cu ostilitățile, ne expunem unei catastrofe neașteptate. Trebuie să ne sfătuim oamenii din toată țara să acționeze în conformitate cu tratatele și să nu le permită străinilor să le încalce nici măcar un pic. În exprimarea noastră exterioară ar trebui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
vocea, prințul Kung spune: — Eu mă voi ocupa. Treaba voastră e să vă purtați cât mai normal posibil. Nu vă faceți griji. Prințul Ch’un va fi în preajmă. Prințul Kung ne avertizează să ne așteptăm la o criză de furie din partea lui Su Shun. Vrea să fim pregătite pentru primirea unui document trimis de un inspector de justiție provincial pe nume Tung Yen-ts’un. El va face publice defectele lui Su Shun și ne va numi pe mine și pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
adevăr, spune prințul Yee, mușcând momeala. Grija împărătesei Yehonala e îndreptățită. Ar trebui să separăm cele două parade, ceea ce nu ar fi o problemă. Se întoarce spre Su Shun, care se uită lung la el, cu ochii scăpărându-i de furie. Însă e prea târziu. Limba prințului Yee nu se oprește: Sugerez ca Parada Fericirii să meargă prima și Parada Mâhnirii să o urmeze la câteva mile distanță. — Se aprobă. Pun capacul înainte ca Su Shun să aibă ocazia să miroasă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
toarne cu găleata. În următoarele câteva zile, procesiunea noastră s-a întins într-o coloană din ce în ce mai lungă. Înainta cu greu prin noroiul bătut de ploile repetate. Pentru prima oară în viața ei, Nuharoo a pierdut controlul asupra machiajului său. De furie, ea dădea vina pe slujnicele care cărau oglinda, prea obosite ca să o mai țină nemișcată. Îmi era milă de servitoare. Oglinda cât o fereastră era prea mare și prea grea pentru ele. Potrivit iscoadelor, trecătorile mișunau de bandiți. Mă îngrijoram
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
cineva să mai inițieze o partidă de sporovăială. Am văzut o fată ghemuită Într-un colț, plângând Încetișor, dar conștientă și Încântată că ceilalți o privesc și am depășit un cuplu de străini uimitor de stilat, care se sărutau cu furie și cu multe unduiri ale șoldurilor. Apoi am făcut o adevăradă paradă din a-l ignora pe imbecilul de paznic care, Întâmplător, citea dintr-o ediție ieftină, zdrențuită, a Amantului doamnei Chatterley (perversul!) și mi-am ridicat brațul să chem
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]