9,938 matches
-
Gautiertc "Théophile Gautier" Charles Baudelaire*tc "Charles Baudelaire*" Prima oară l-am Întâlnit pe Baudelaire pe la mijlocul anului 1843, la hotelul Pimodan, unde ocupam, lângă Fernand Boissard, un apartament ciudat ce era legat de al său printr-o scară ascunsă În grosimea zidului, scară pe care cred că o vizitau umbrele frumoaselor doamne iubite odinioară de Lauzun. Printre ele erau superba Maryx, care, foarte tânără fiind, a pozat pentru Mignon a lui Scheffer și, mai târziu, pentru Gloria Împărțind cununi a lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
stat în biroul din spatele sălii de expoziții și a făcut experimente cu o tăbliță de lut într-o mână și un Aero sau un Twix în cealaltă, încercând să găsească o potrivire perfectă din punctul de vedere al lungimii, lățimii, grosimii și, extrem de important, al greutății. Într-un sfârșit, a dat norocul peste el cu cu baton mediu de Whole Nut. Îndepărtă atent ambalajul de hârtie, având grijă să nu-l rupă. Apoi desfăcu staniolul din interior, ca și cum ar fi avut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
ritmice, În timp ce urmăreai tremurul nervos al sărmanelor lui degete neîndemânatice, dar prudente, de fiecare dată când vâra pagina pe care o terminase sub cele ce trebuiau să urmeze, astfel Încât manuscrisul Își menținea pe tot parcursul lecturii jalnica și Înfricoșătoarea lui grosime. Mai era tânărul poet În care confrații invidioși nu puteau să nu vadă o tulburătoare licărire de geniu la fel de evidentă ca dungile unui sconcs; ținându-se drept pe scenă, cu ochii palizi și sticloși, neavând În mâini nimic pentru a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2082_a_3407]
-
să-și părăsească adăpostul cald. Dar la capătul a patru ceasuri de luptă, lovitură după lovitură, izbind fierul, Îl cuprinse deznădejdea. Spărsese șase pietre, care zăceau la picioarele lui făcute țăndări, dar veriga de lanț pe care o alesese, de grosimea unui deget, abia dacă fusese puțin Îndoită. Fierul se Încălzise, dar chiar și așa, nimic nu lăsa să se Întrevadă că metalul ar fi sfîrșit prin a ceda, chiar dacă el și-ar fi Întețit eforturile. Se hotărî să ia o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
angajații de la À La Vieille Russie, discretul magazin de bijuterii de la intersecția 59th Street cu bulevardul Fifth Avenue, arată de parcă tocmai ar fi murit. Înăuntru, locul seamănă mai degrabă cu un mausoleu decât cu un magazin scump, cu ornamente de grosimea bezelelor, acoperite de praf, și cu lumini Îndreptate către casete din sticlă care adăpostesc giuvaere rusești „importante“. Lui Lauren Îi place la nebunie aici. E de părere că acesta este cel mai rafinat magazin de bijuterii din New York, deoarece este
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
săltăreț, atletic. Acum, șapte ani după aceea, pusese pe el cel puțin cincisprezece sau douăzeci de kilograme și părea doar bondoc și gras. Sub maxilar i se întindea o a doua bărbie și până și mâinile îi căpătaseră moliciunea și grosimea pe care le asociezi în mod normal cu ideea de instalator între două vârste. Era o priveliște tristă. Strălucirea pierise din ochii nepotului meu și întreaga lui ființă lăsa să se vadă înfrângerea. După ce clienta a terminat de plătit, m-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
mi l-a arătat. Ca să fiu cinstită, era imens - mult mai mare decât ce te-ai fi așteptat să atârne între picioarele unei aschimodii ca el. Am văzut o mulțime de bărbați dezbrăcați la viața mea și, în ce privește lungimea și grosimea, trebuie să pun scula reverendului în primele zece procente. Un mădular de film porno, dacă înțelegi ce vreau să spun, dar câtuși de puțin atrăgător în ochii mei. Era țeapăn și vânăt, dar erecția făcea să se vadă toate vinișoarele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
recunoscut. Mi-a dat și caietul acesta de la Doru. E pentru tine. M-am uitat și eu prin el. Mi se pare interesant. În timp ce vorbea, a scos din mapă un plic nu prea mare în care se contura, judecând după grosime, un caiet de aproximativ doua sute de foi. Pe plic scria cu litere destul de mari: "Pentru Bidaru Costică". Se vedea de departe că nu era scrisul lui Doru ci al altcuiva. Pentru Bidaru, o veste mai tristă nici că se
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
ea în timpul bombardamentului căzând victimă unei schije ce i s-a cuibărit în plămânul stâng, undeva aproape de inimă. Nu a rezistat operației și a murit, lăsându-l pe Doru în grija mătușii. Aceasta, o femeie cu frica lui Dumnezeu, de grosimea și înălțimea unui măturoi uscat la soare, vrednică și gospodină în felul ei, nu știa carte și, din acest motiv, considera că și alții pot trăi la fel de bine, fără asemenea eforturi zădarnice. În consecință, micuțul Doru Gârleanu, după ce împlinise opt
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
era o imensă mare și aceasta s-a retras, apa a rămas într-o mulțime de gropi asemănătoare, unde, mai târziu, s-a evaporat foarte încet, adunându-se pe fund un strat de sare care, în mijloc, avea deseori o grosime de mai mulți metri. Adesea, curentele subterane de ape cu salpetru le alimentau când ploua, și în felul acesta în apropierea malurilor se forma o zonă de nisip umed și sălciu, păstos, pe care soarele îl ardea până îl transforma
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
așterne la lucru, se uită la ceas - nouă și zece - și calculă că avea la dispoziție o jumătate de oră. Timp berechet, se gândi el și-și apăsă degetul mare, umezit, pe ușa seifului. Oțelul nu avea nici doi centimetri grosime. Lăsă servieta neagră pe birou și-și scoase uneltele. Dălțile lui erau Într-o stare minunată - foarte bine lustruite, cu lama ascuțită... Era mândru de condiția uneltelor sale, ca și de viteza cu care lucra. Ar fi putut forța ușa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
zi și noapte, suflând în jar atunci când era pe punctul să se stingă sau acoperind cu o piatră flăcările care se ridicau prea sus, astfel încât combustia să se îndrepte în jos și să fie constantă, iar scândura să capete o grosime de zece-doisprezece centimetri. Pe băieții mai mari îi puse să ascută pietre. Aceste pietre, cărora li se atașa mai apoi un mâner de lemn, se transformau într-un fel de toporașe, cu care adulții transformau trunchiurile groase de tou în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
două fețe ale acesteia, cu piatră coralifera, iar apoi le șlefuiau cu nisip și cu piele aspră de rechin. Se obținea, în acest fel, o scândură perfectă, de cinci sau șase metri lungime pe douăzeci de centimetri lățime și opt grosime. Acesta era momentul când intrau în joc Tapú Tetuanúi și prietenii lui. Cum nu cunoșteau metalele, locuitorilor din Bora Bora și din majoritatea insulelor Pacificului de Sud le lipseau cuiele sau șuruburile cu care să prindă scândurile între ele, de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
ușor pe umăr și îi făcu semn să sară alături de el pe plasa groasă care se întindea în spatele vasului, atârnata de partea cea mai înaltă a lui, si care aproape că atingea apă. Utilitatea acestei plase împletite din funii de grosimea degetului mare era multiplă și de mare importanță: în primul rând îi împiedică pe oameni, în urma unei mișcări bruște a vasului, să cadă în mare, unde apa i-ar fi înghițit înainte de a mai putea fi salvați, iar în al
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
avansarea lor neobosita, calculând în acest fel daunele pe care le sufereau carenele Peștelui Zburător. — Chila nu mă-ngrijorează, îi explică elevului sau, în timpul unei asemenea inspecții. E groasă și perfect îmbinata. În schimb, pereții laterali au doar două degete grosime, iar legăturile trebuie să fie deja înmuiate de apă. Schița un zâmbet, nu lipsit de amărăciune. Ar fi foarte trist că, după ce i-am învins pe Te-Onó, un rechin alb și un taifun îngrozitor, să fim înfrânți de niște viermi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
de par. Tocmai acest amănunt nu-l cunoștea amicul lui Frasin, tovarăș de afaceri, care spera și într-o tovărășie și... mă rog, înțelegeți domniile voastre. Botgros ăsta, adică amicul lui Frasin, se lăuda că îl cheamă așa nu numai datorită grosimii botului său, care, ce-i drept, aducea a rît. Prin urmare, cum Frasin lipsea noaptea, cum și Botgros era bolnav de plimbărită pe aleile altora. Soțul celei care se dezbrăca mai încerca să-i schimbe obiceiurile. Cine să mă vadă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
Excursioniștii par să lase în urmă o droaie de literatură Zen și, pentru că era peste tot, începusem s-o citesc. Cumpărasem și un exemplar din Shōgun, deși părea o rescriere, în Japonia feudală, a romanului Război și pace; avea o grosime aproape egală cu lungimea și știam că n-o voi căra după mine la plecarea de pe insulă. Mai luaserăm încă o carte despre mitologia greacă (aveam trei). Uitasem de ce trebuia s-o avem și pe asta. — Ai chef să mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
că cele mai bine dintre acele aparate puteau forma până la treizeci de numere telefonice pe minut. 5. Podele de carton. O bucată mare de carton așezată peste unele dintre cutii pentru a crea o „punte superioară“ la înălțimea mijlocului. După grosimea cartonului și dispunerea cutiilor părea improbabil ca puntea aceea să poată suporta greutatea cuiva fără să se prăbușească. 6. Volan. Volanul unui Volkswagen așezat direct pe podeaua de carton. 7. Scări mobile. O serie de scări mobile din lemn vechi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
contraargumente, Întâmpinate la rândul lor cu dubii, au fost formulate completări și, bineînțeles, n-au lipsit nici chemările la un dialog civilizat, Întretăiate de Înjurături camuflate politicos printre dinți. Se lua firul de păr, era tăiat În patru fâșii de grosimi aproximativ egale, apoi se Împleteau firicelele obținute cu altele Învecinate, rezulta un gherghef plin de arabescuri, coafura cobora În cascade spre poale, iar noi, Încercând să pieptănăm vârtejurile, dispăream În ele, Înainte de-a ne trezi În aval pe malurile
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
ales pentru ochii verzi, care nu beneficiază de o umectare suficientă a cristalinului. M-am lovit de colțul unei mese. Bufnitura loviturii a răsunat în mine ca un picior dat unui butoi plin, enorm. Durerea mi-a venit până la jumătatea grosimii coapsei - de acolo s-a pierdut. Durerea s-a rătăcit în carnea mea... Ciudățenii? Da, una singură. Într-o seară când am ieșit în oraș, la clătităria Se no yo, entonces quien?, expunerea la șlagărele lui Joe Dassain a dus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
să spun că nu era foarte bine documentat: am fost cât se poate de dezamăgită. Autorul rata câteva probleme importante - nici măcar nu menționa, să-ți vină să crezi una ca asta, singurul său avantaj față de Spitfire, care este, după cum știi. grosimea aripilor.Chiar am scris o reclamație editorului, dar n-a fost publicată niciodată. Mă întreb de ce... Se lăsă o tăcere periculos de lungă și Michael își dădu seama că era din nou cu gândurile aiurea. — Despre revistă... — Scuză-mă, am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
de ceva greu - probabil, o masă - mâinile lui atinseră chiar obiectul pe care se ruga să-l găsescă: un întrerupător. Și, ca prin minune, funcționa. Michael se afla într-o cameră foarte îngustă, dar cu tavanul înalt, construită aparent în grosimea peretelui. Pe lângă scara scurtă pe care tocmai coborâse, o ușă micuță ducea în stânga. Sprijinit de unul din pereți, dar suficient de mare pentru a ocupa cea mai parte a spațiului disponibil, era un birou; și pe el, un dispozitiv radio
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
Dumitru trimițându l la părinți. Așa s-a amărât el până când și-a făcut casa lui. Nu a bătut-o niciodată pe Pinuța lui, că așa o dezmierda. Avea niște garduri înalte din scândură cioplită de stejar și de o grosime impresionantă. Stâlpii de la porți erau tot din același lemn, ciopliți la pătrat, înalți de doi metri și ceva, terminându-se în formă rotundă, simbolizând capul, gâtul și trunchiul omenesc. Grosimea lor depășea 70 cm. În fiecare stâlp era câte un
Imagini din lumea satului by Gheorghe Boancă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1187_a_2744]
-
garduri înalte din scândură cioplită de stejar și de o grosime impresionantă. Stâlpii de la porți erau tot din același lemn, ciopliți la pătrat, înalți de doi metri și ceva, terminându-se în formă rotundă, simbolizând capul, gâtul și trunchiul omenesc. Grosimea lor depășea 70 cm. În fiecare stâlp era câte un belciug cu verigă groasă în el de care lega boii la nevoie. Și parii de la gardul împrejmuitor erau tot așa, dar nu ca cei de la poartă. Cociocoaia Zamfira era văduvă
Imagini din lumea satului by Gheorghe Boancă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1187_a_2744]
-
diferite culori, ce-nfloresc de regulă primăvara și-atît iar În Secolul cinematografului din 1989 i se va spune constant crăiță. Care Înseamnă nume dat simultan la două specii de plante din lumea compozitelor, cu tulpina ramificată și fără detalii În ce privește grosimea ori perii, frunze penat-divizate, flori portocalii și miros insuportabil: Tagetes erectes și patula, popular, vîzdoagă. Faptul Îngrijorător că același cuvînt mai poate defini, În funcție de dispoziția abdominală ori sufletească, o varietate de ciupercă comestibilă cît și un dans popular românesc, probabil
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]