9,213 matches
-
învolburări stilistice prețioase („Sunt tristețea cea mai vastă,/ cel mai dureros extaz.” etc.) și un altul, pictor de peisaje înrămate, de tipul spectacol-în-spectacol, un poet vizual și vizionar, care trage peste imaginile sale, de o intensitate dureroasă, cortina unei blânde ironii, pline de umor absurd ori negru. În volumul Deasupra lucrurilor, neantul (1991; Premiul Asociației Scriitorilor din Iași), indiferent de modalități (poezia alegorică și limbajul metaforic abstract sau poezia epică, ironică și absurd-ludică), discursul se articulează în jurul melancoliei: pe de-o
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286685_a_288014]
-
Apocalipsa de carton (1993) și Urechea de cârpă (1993) pun în valoare o vervă satirică debordantă, iar critica tranziției spre economia de piață și a racilelor comunismului în România trimite la un gen de scriitură caracterizat prin finețea observației și ironiei, prezent și într-o serie de articole dedicate unor poeți români contemporani. SCRIERI: Fântâni carteziene, Iași, 1980; Câmp negru, București, 1982; Arlechini la marginea câmpului, București, 1985; Poezii, Iași, 1987; Deasupra lucrurilor, neantul, București, 1991; Apocalipsa de carton, Iași, 1993
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286685_a_288014]
-
cu toată seriozitatea un anume „sabotaj artistic”, similar celui economic, pentru a conchide că „a venit vremea dar, ca toți muncitorii de specialitate să reintre în nobila uzină a fabricatelor spiritului”. Asemenea aserțiuni mascau și o mai mult decât posibilă ironie. De altfel, G. Călinescu pare să nici nu clipească atunci când recurge la echivalări sofistice, afirmând cu „tărie proletară”: „Artă pentru popor înseamnă, așadar, artă clasică, îndreptată spre esențialul uman”. Pe pagina întâi a primului număr se tipăresc, în scopul susținerii
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287894_a_289223]
-
de-a dreptul gigantică față de modestia surselor, cum este cazul Primăriei Bucureștilor a lui Petre Antonescu sau al clădirii actualului Muzeu al Țăranului Român a arh.Ghika-Budești. Va fi chiar cu putință să inventezi, mixând ludic (dar fără pic de ironie) ceea ce este propriu/specific cu ceea ce este impropriu/străin acolo unde tradiția nu te ajută, ca în cazul cupolei de catedrală ortodoxă, reprodusă poate după Pantheonul parizian la Cluj. Prin urmare, campania de "românizare" a administrației își are un pandant
[Corola-publishinghouse/Science/85066_a_85853]
-
aer. Într-o lume în care cuvântul nu mai semnifică, ci maschează. Al cărei sens - dacă există - nu stă în rostire. Unei viziuni dominate de categoriile negative nu îi poate corespunde decât o practică poetică a cuvântului care neagă lumea. Ironia - sensul întors - ca atitudine ontologică, înainte de a fi procedeu literar, se află în spatele zâmbetului lui mopete, care aruncă lumea în neant spre a o reinventa după legi personale: „v. înnopteanu în marele său pullover cu tunet/ de soare, se plimbă
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287650_a_288979]
-
filmelor lor. Au încălcat astfel regula de bază a propagandei în sensul definiției lui Adolf Hitler : masele nu trebuie puse să gândească, trebuie făcute să simtă, să se emoționeze, până la nivelul insului cu IQ-ul cel mai scăzut din mulțime. Ironia sorții a făcut ca Potemkin-ul lui Eisenstein să fie primit destul de rece de publicul sovietic, pentru ca să se întoarcă apoi încărcat de laude după prezentarea la Berlin, ceea ce i-a mai mărit puțin cota pe plan intern. Ca număr de spectatori
Filmul surd în România mută: politică și propagandă în filmul românesc de ficţiune (1912‑1989) by Cristian Tudor Popescu () [Corola-publishinghouse/Science/599_a_1324]
-
racilele capitalismului, goana după bani, totul se vinde, totul se cumpără, senzaționalismul presei, publicitatea agresivă, cinismul mercantil al editorilor, corupția gardienilor, ipocrizia preotului. Dar fără „ură de clasă”, fără „înfierări” și „demascări” încrâncenate, totul cu un umor de bună calitate, ironii inteligente, enormități comice. Lumea capitalistă nu e prezentată ca o rezervație de monștri, dar ca o uriașă caricatură în care, mai greu, dar se poate și trăi. Apar, în premieră, momente de umor cultural, anticipându- l pe Woody Allen. Zice
Filmul surd în România mută: politică și propagandă în filmul românesc de ficţiune (1912‑1989) by Cristian Tudor Popescu () [Corola-publishinghouse/Science/599_a_1324]
-
de umor cultural, anticipându- l pe Woody Allen. Zice Kid Sandman, devenit vedetă : „Pe pereții celulei vreau Picasso, dar numai din perioada bleu. Să nu vă prind cu vreun tablou din perioada roz, că vă ia mama dracului”. Pentru cunoscători, ironia e fină : în perioada albastră, Picasso a pictat sărăcia, durerea, însingurarea omului, atmosfera tristă a tablourilor putând fi o bună imagine a lumii capitaliste văzută prin prisma propagandei comuniste. Nuanțele deschise, aerul senin al pânzelor din perioada roz n-ar
Filmul surd în România mută: politică și propagandă în filmul românesc de ficţiune (1912‑1989) by Cristian Tudor Popescu () [Corola-publishinghouse/Science/599_a_1324]
-
a rândul, autoritățile declară 14 orașe mari „orașe interzise”, în care, practic, nu se putea stabili nimeni din afară fără aprobarea specială a Partidului. Evident, barierele puse în calea celor (tot mai mulți) care doreau să părăsească țara erau dure. Ironia sorții a făcut ca Dan Nuțu, interpretul lui Adrian, cel care alege să rămână și să muncească acasă în filmul „educativ” al lui Tatos, să „aleagă libertatea” în anul următor, fugind în Statele Unite. 1980-1989 Evoluții politice Ceaușescu decide plata în
Filmul surd în România mută: politică și propagandă în filmul românesc de ficţiune (1912‑1989) by Cristian Tudor Popescu () [Corola-publishinghouse/Science/599_a_1324]
-
a redefinirii raportului dintre ideologie (politică) și artă, a renunțării și chiar a denunțării sociologismului din anii ’50, la adresa căruia, în spiritul de „deschidere” propriu sfârșitului deceniului al șaptelea, C. lansează un atac violent, dar formulat cu urbanitate, uneori cu ironie. Astfel, vorbește cu dezinvoltură de „exegezele primitive ale criticii sociologizante”, calificate ca „subculturale”; citează ca pe o aberație o mai veche afirmație a lui Mihai Novicov despre excelența cărții Mitrea Cocor în cadrul operei sadoveniene; ridiculizează pur și simplu o „broșură
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286177_a_287506]
-
Această formă de construcție a romanului, care se apropie de cea a poemului în proză, va fi continuată și în textele din Clovnul nevăzut (1975), unde toate povestirile dezvăluie variante diverse ale realului, imagini distorsionate, ilogice, violente, câteodată de o ironie și de un macabru duse la extrem. Majoritatea sunt variațiuni pe tema libertății, în Să ne facem nevăzuți sau în Întâmplare peste care a nins candoarea se întâlnește cu grotescul, cu ilarul, cotidianul se transfigurează, ivindu-se un univers al
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290092_a_291421]
-
nu se mai termină (1981) narațiunile devin din nou instantanee cu reverberații reflexive, parabole concomitent acide și vibrante, în care primează lupta dintre sinceritatea, candoarea personajelor și ipocrizia, falsitatea unei ambianțe corupte, lipsite de armonie și frumusețe. Ridiculizarea sloganelor politice, ironia, afirmarea „dreptului de a gândi liber” sunt emblematice. Regăsirea sinelui, recuperarea identității, refuzul de a face parte dintr-o masă amorfă și dorința de afirmare a individului duc la evadarea din real, din cotidian, în favoarea unei „armonii a nuanțelor”. Cel
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290092_a_291421]
-
etc.). Cu toate acestea Voinov nu își schimbă poziția. Realizează însă ceva în plus față de Leon și anume; numește demonstrația lui Paulescu “Paulism” ceea ce prin prisma timpului pare o consacrare, chiar dacă la început termenul s-a dorit a fi o ironie usturătoare. Desigur Paulescu, prin convingerile sale, se înscrie în curentul creaționist, adept al principiului lui Lineu care spune „Există atâtea specii pe pământ câte dintru început au fost create de Ființa nemărginită’’. Fără prejudecată, aplicând metoda experimentală, logica științifică și
Nicolae C. Paulescu între știința vieții și metafizica existenței by VALERIU LUPU () [Corola-publishinghouse/Science/91893_a_92858]
-
Marcel Există oameni, evenimente și etape în evoluția umanității despre care oricât s-ar scrie niciodată nu pare să fie îndeajuns. Aceasta cu atât mai mult cu cât la vremea lor au marcat un progres în evoluția civilizației umane, iar ironia soartei face ca din rațiuni conjuncturale, sau interese pe cât de obscure pe atât de condamnabile, personalitatea care a contribuit decisiv la realizarea acelui moment crucial să fie ostentativ eludat. Este vorba de omul de geniu, medicul, fiziologul, filosoful, cercetătorul, savantul
Nicolae C. Paulescu între știința vieții și metafizica existenței by VALERIU LUPU () [Corola-publishinghouse/Science/91893_a_92858]
-
Filosofia vestimentației, Thomas Carlyle, 282 pag., 35.000 lei • Fragmente dintr-un discurs incomod, Luca Pițu, 225 pag., 72.000 lei • Imposibila neutralitate, Gh. Grigurcu, 460 pag., 32.640 lei • În căutarea maestrului, George Bălan, 256 pag., 33.500 lei • Ironia, Mircea Doru Lesovici, 384 pag., 45.900 lei • Jurnalul de călătorie al unui filosof vol. 2 (China, Japonia, America), H. Keyserling, 392 pag., 58.000 lei 1 N. Luhmann, L'invraisemblance de la communication, in Revue internationale des Sciences sociales, vol
Comunicarea politică by Jacques Gerstlé [Corola-publishinghouse/Science/924_a_2432]
-
adape,/ Porcii... să se bălăcească” (La izvoare); „Despre călăi, mă prind/ Că te întreb, Partid:/ De ce i-ai pus în zid, în loc să-i pui... la zid?” (Zidul Kremlinului). Este la T. o întreagă paletă a atitudinii comice: bonomie și condescendență, ironie, zeflemea, sarcasm și invectivă. Acțiunea de demitizare și demistificare coboară în sfera rutinieră a cotidianului, a familiarului, degradat chiar atunci când pornește de la motive sacre: „Săraci și goi, ca adevărul,/ Ar fi trăit în rai o viață,/ De-ar fi costat
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290088_a_291417]
-
propriul eu”. Rememorând/ retrăind trecutul prin hipotipoză, Amintirile... sunt plasate în „spațiul pactului autobiografic, guvernat de efortul întru reconstituirea adevărului despre sine” al autorului, care reunește astfel cele două componente, fundamentale după H., ale personalității lui: Povestitorul și Învățătorul. Analiza ironiei (intra- și extradiegetice), a „structurilor temporale”, a procesului de generare a textului și de contemplare a trecutului prin „matricele narative” cu care încep cele patru părți ale operei, apoi identificarea modalităților de implicare a cititorului și considerațiile despre codul cultural
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287442_a_288771]
-
atmosferă de creativitate spontană, care instituie și generalizează nu numai temele majore ale luptelor politice ulterioare de la simplul "Jos Iliescu" la "16-22, cine-a tras în noi?" -, ci și un stil care va dura până azi, folosind din plin umorul, ironia, caricatura, satira ca insolență sfidătoare și juvenilă la adresa puterii, alături de gestica solemnă a rugăciunilor și de comemorarea victimelor represiunii. Efortul sistematic de instituire a sensului anticomunist și eliberator al Pieței a fost însă imediat deformat de mediile politice și de
by Catherine Durandin şi Zoe Petre [Corola-publishinghouse/Science/1044_a_2552]
-
16. felul cum se creează emotivitatea, emoția (1.) a autorului; (2.) a cititorului; 17. perspectiva apropierii de alte arte (pictură, muzică, arhitectură, etc.); 18. intriga; interdependența intrigii, atmosferei, personajelor; 19. personajele; 20. a. „lumea” operei; sesizarea comlexității acestei lumi; b. ironia și tensiunile acestei lumi; 21. calitatea metaforică; 22. coerența sau incoerența (planurilor, acțiunii, evenimentelor etc.); 23. caracterul operei (restrâns sau cuprinzător, generalizator, etc.); 24. aprecieri estetice privind lumea operei: a. vitalitatea lumii prezetate (caracterul ei static sau cinetic); b. intensitatea
Noțiuni de teorie literară pentru gimnaziu by Doina Munteanu () [Corola-publishinghouse/Science/91833_a_93194]
-
trăsăturile aceluiași personaj; - se poate realiza la diferite dimensiuni (de la două cuvinte Ț de regulă, în titluri Ț la două versuri, până la pasaje întregi în proză); - autorul (naratorul) nu mai are o atitudine de neimplicare; dimpotrivă, el recurge la hiperbolă, ironie, exagerări; etc. DIALOGUL (!!) Atenție la etimologia cuvântului „logos” Ț știință, cuvânt; dar „dia” nu înseamnă „doi” ci „peste”, „prin”, „între”, „cu”, deci „dia” nu intră în antonimie cu „mono” de la „monolog”. - este un mod de expunere, alături denarațiune, descriere, monolog
Noțiuni de teorie literară pentru gimnaziu by Doina Munteanu () [Corola-publishinghouse/Science/91833_a_93194]
-
de atitudine, etc.; - dă impresia că joacă un rol printre pensonajele sale; el adoptă o poză regizorală, manevrând scenic personajele, de aceea trebuie să dea dovadă de un excelent simț al observației morale, de mare finețe și acuitate;are o ironie permanentă, afișată direct sau indirect; - cultivă invectiva, directă sau dedusă, umorul; satira indirectă, pe tot parcursul, sau indirectă, mai ales în morală; dar și puternice accente lirice; - structural, fabula are în mod obișnuit două părți: partea narativă și cea finală
Noțiuni de teorie literară pentru gimnaziu by Doina Munteanu () [Corola-publishinghouse/Science/91833_a_93194]
-
impunerii propriului adevăr. Indiferent de domeniu (inclusiv în corespondența cu congregația De Propaganda Fide sau cu episcopul Ioan Bob), M. scrie pagini vii, convingătoare, în care stringența logicii, inteligența inventivă și asociativă, subtilitatea deducțiilor, efervescența spirituală sunt dublate de o ironie savuroasă, ce incendiază tonul până la pamflet și invectivă. Un ingenios joc al aluziilor și insinuărilor, al disimulării, urmat brusc de revelarea adevărului, folosirea doctă a figurilor de stil, dar și a expresiilor de coloratură populară definesc și concretizează atitudini, idei
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287961_a_289290]
-
se desfășoară ca o bufonerie crudă, în care se amestecă Shakespeare, Whitman, Sofocle, Faulkner ș.a. Moartea, negrul, încremenirea și roata (calul încremenit, precum în Proiect pentru un monument eqvestru), absurda comedie umană și literară devin teme constante, de unde și cinismul, ironia, mizantropia ușor oraculară, care acum iau locul sentimentalismului. Apetența pentru discursiv rămâne, uneori cu izbucniri onirice ori expresioniste, adesea cu accente vădit whitmaniene (Expoziții în vis), dar există și câteva poeme concentrate, care se reduc la juxtapunerea unor cuvinte-simbol. SCRIERI
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287651_a_288980]
-
cu Mihai Opriș), București, 2000. Repere bibliografice: Al. I. Friduș, „Demascarea lui Turnesol”, CL, 1971, 4; Sorin Titel, „Potirul Sfântului Pancrațiu”, RL, 1971, 49; N. Baltag, „Războiul undelor”, LCF, 1974, 32; Emil Manu, „Războiul undelor”, SPM, 1974, 188; Dan Mutașcu, Ironia ca mod de cunoaștere, SPM, 1974, 191; Emil Manu, „Damen-vals”, SPM, 1975, 259; Eugen Teodoru, Talent și fantezie, SPM, 1985, 24; Cândroveanu, Lit. rom., 166-167; Dicț. scriit. rom., III, 190-191; Firan, Profiluri, II, 59-61. C.M.B.
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288123_a_289452]
-
moarte reală. Acest lucru este în mod special adevărat în țările lumii a treia unde populația crește dramatic și tehnologia nu ține pasul. Deficitul în proteine și calorii conduce la rate ale mortalității ridicate, cu deosebire printre copii. Ca o ironie, chiar unele națiuni care au tehnologie avansată adesea nu au suficientă hrană. Părți mari ale populație din aceste țări au părăsit pământurile și au ocupat locuri de muncă în alte domenii economice. Acești oameni pot suferi de foame dacă nu
by Mircea Agabrian [Corola-publishinghouse/Science/1071_a_2579]