9,120 matches
-
de obicei: pe fondul marii pierderi suferite de literatura română, mizeria noastră intelectuală i se părea, desigur, mai tristă și mai puțin demnă de cruțare ca oricând; din mantia melancoliei sale obișnuite (o melancolie a profunzimii neînțelese, aș zice) armele ironiei și ale sarcasmului (totuși benign) fură scoase în acea zi de mai multe ori pentru a ne pedepsi neștiința. După terminarea colocviului, am rămas împreună cu câțiva colegi, la intrarea facultății, în stradă; pe când mai stăteam de vorbă, profesorul ieși și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
care făcuse nu demult armata și chiar scrisese un roman despre viața militară. Iar noi, disciplinați, executam ceea ce ni se comanda, nu crâcneam, ca să zic așa, în front. Până și Nicolae Breban catadicsea să facă, nu fără o umbră de ironie pe chip, firește, câte o stânga-mprejur. Cazoni, scriitorii, se știe, n-au prea fost niciodată. Un coleg de la tehnoredacție, minunatul domn Mircea Popescu (care nu se mai află de mult printre cei vii) ne-a spus în acele zile
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
inteligență, spirit, cultură. Nu întâmplător, într-o seară de demult, la Gazeta literară, făcându-și temutul rond prin redacții, vulcanicul Fănuș Neagu, înclinându-se ușor în fața lui Marcel Mihalaș, i-a spus: „Noapte bună, excelență!” O mai elogioasă la superlativ ironie nu cunosc. Cu intuiția sa excepțională de prozator, Fănuș Neagu indicase, fără greș, cinul regretatului nostru coleg și prieten. * După parastasul de un an, pe care l-am făcut la Snagov, într-o zi de aprilie friguroasă, în care a
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
puțin pisoiul cel mare are umor, glumește, se joacă cu mine. Dându-mi, de pildă, în chip limpede de înțeles că vrea să iasă pe balcon, mă grăbesc să-i deschid ușa - „bineînțeles, eu sunt ușierul tău”, îi spun cu ironie, dar, în loc să pășească peste prag, se oprește, își face de lucru, începe să miroasă minuțios un colț al ușii etc. Sunt sigur că procedează astfel înadins, ca să mă țină în loc, ca să-și bată nițel joc de mine. * Disproporția dintre condiția
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
Gălbenuș, după căderile sale de la etaj: refuza, pur și simplu, să colaboreze cu noi, căutătorii lui disperați. Degeaba Dani și cu mine, bătând în lung și în lat „curtea”, strigându-l cu insistență pe nume și stârnind astfel bănuieli și ironii, degeaba zornăiam cutia cu „Whiskas”, la al cărei zgomot țâșnea spre bucătărie oriunde s-ar fi aflat în casă - nici un răspuns, nici un efect. Chiar când, odată, l-am descoperit într-o boxă cu gratii, dar fără geam, n-a vrut
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
moral, călcâiul vulnerabil al mișcărilor de partizani sau al oricărei acțiuni de rezistență armată. Cu prudență, ea a fost pusă în zguduitorul film al lui Elem Klimov, Vino și vezi, în care mi s-a părut a percepe o anumită ironie în evocarea detașamentului de partizani care vine, intervine și spală putina, lăsând regiunea unde operează la discreția dușmanului (satul de leșuri vizitat de tânărul erou al filmului și de bizara lui însoțitoare, iubita abandonată a comandantului detașamentului de partizani). * Câteva
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
jugul turcesc, au trecut Dunărea, în grupuri relativ masive, stabilindu-se în sudul Basarabiei. Când s-a întâmplat aceasta? Pe la sfârșitul secolului al XVIII-lea și începutul secolului al XIX-lea, după și în preajma anexării de către Rusia a acestei provincii. Ironia destinului! Ceea ce a constituit un rău pentru români și pentru viitoarea Românie (pe atunci Principatele erau încă neunite și dependente de Poartă) a constituit un bine pentru această populație bejenară care s-a pus sub protecția singurei puteri din zonă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
pozitivist și evoluționist (dar luându-l în derâdere pe Darwin) ; pe de altă parte însă, ce e drept (și asta contează), un spirit de cea mai desăvârșită libertate, la culme de original, cu un umor tipic englezesc și de o ironie corosivă, iar la urma urmei, totuși, funciarmente creștin în morală. Mă gândeam că ar fi fost mai normal ca Ralea să-l guste pe Samuel Butler, dar nu l-am auzit niciodată pomenindu-l și nici nu-mi amintesc dacă
Despre lucrurile cu adev\rat importante by Alexandru Paleologu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/827_a_1562]
-
Și chiar există o mărturie a lui Caragiale - Zarifopol a arătat-o undeva - „Visul meu ar fi să locuiesc ̀ ntr-un port de miazăzi, în picioarele goale, și să țin de vorbă trecătorii”. Ei, asta făcea și Socrate. Dar această ironie maieutică, provocatoare, a divulgării elementelor și conturării lor, o avea Caragiale tot timpul și se simte în toate schițele lui : au o structură de dialog platonician, dacă suntem atenți, mă refer la perioada dialogurilor de tinerețe, așa-numite anatreptice, ale
Despre lucrurile cu adev\rat importante by Alexandru Paleologu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/827_a_1562]
-
Doctrina Substanței. Existența acestei lucrări părea de domeniul legendei. Se știa doar că o dactilogramă de „câteva mii de pagini” fusese depusă de autor în timpul războiului în Biblioteca Vaticanului. Pomenirea acestei întâmplări se acompania de regulă cu o nuanță de ironie și cu insinuări malițioase privind cumpătul mintal al autorului. „Manuscrisul de la Vatican” : aceste cuvinte se rosteau mai mult sau mai puțin în derâdere. Puțini au perceput, sau poate nimeni, gravitatea gestului lui Camil Petrescu în contextul istoric de atunci. Alții
Despre lucrurile cu adev\rat importante by Alexandru Paleologu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/827_a_1562]
-
și mama Ileana, fără vedere, trăiește și se bucură de viața feciorilor ei care vin de departe ca să se bucure cu mama lor. UNCHIUL CRISTEA Un alt frate al tatălui meu este „nenea Cristea”, om isteț și harnic, cu multă ironie în vorbire. A fost și a rămas toată viața un țăran sărac. După ce s-a căsătorit s-a mutat în satul Domnița. După anul 1944, fiul lui „nenea Cristea” a devenit electrician, iar fiica, Mihaica, -botezată de mama - a ajuns
A FOST O DATA........ by VICTOR MOISE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83162_a_84487]
-
vulgarizez, că te cobor de pe linia superioară pe care ai trăit, mă tem să nu te prezint ca pe o oarecare, pe tine excepția vieții, așa cum gândea bietul Eminescu despre urmașii săi . „Și-n convoi de-nmormântare, falnic ca o ironie, va vorbi un mititele, nu slăvindu-te pe tine, lustruindu-se pe el, sub a numelui tău fală”. Mămica mea scumpă, tu ai fost aurul și piatra pe care n- au băgat-o în seamă zidarii. Dacă un inel de
A FOST O DATA........ by VICTOR MOISE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83162_a_84487]
-
se poate întâmpla și nouă, ca și femeiei din Ucraina, căreia i se uciseseră șapte fii de către bolșevici, care, mamă zdrobită, a privit către cer, și a strigat: „Doamne, dacă mai exiști, ar trebui să-mi ceri iertare”. Ca o ironie, ca o batjocură, și pentru suferințele și nedreptățile făcute direct ei, dar și pentru teroarea la care erau supuși fii ei, mamei noastre atât de oropsite i s-a acordat decorația „gloria maternă”, ca un straniu, diavolesc hohot de râs
A FOST O DATA........ by VICTOR MOISE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83162_a_84487]
-
cu „mesaje” sau cu scrisori în care povestesc (ca X) despre copilăria lor îmbuibată, dar nefericită. Și asta după ce în timpul zilei i-au vizitat pe psihiatri, exasperându-i fără milă. Acești prieteni sunt „moșteniți” de la René, care-i trata cu ironie și cu eleganta lui artă de mânuitor de sabie verbală. 25 ianuarie Obosită de efortul amabilității răspunzând la numeroase telefoane date de „prietenii” români, care m-ar sfâșia în bucăți dacă le-aș permite să se apropie de mine ceva
Jurnal suedez III (1990-1996) by Gabriela Melinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
este foarte violentă! Te îmbrățișez foarte puternic, spunându-ți: pentru toate viețile. Al tău, ca întotdeauna, René. P.S. Voi reveni în curând asupra poemelor tale în proză, pe care le-am găsit extraordinare: violente, pesimiste, cu o mare doză de ironie. Stockholm, 13 august 1974 (Am decis să nu mai număr zilele de la despărțirea noastră, ci zilele care mai rămân până când ne vom întâlni din nou...) Mon amour, mon doux, mon tendre, mon merveilleux amour! Îmi dai acest „gând” din Pascal
Jurnal suedez III (1990-1996) by Gabriela Melinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
se simte împăcată. Bătrânii știu multe despre „trecerea podului”. Unora li se face frig, alții își visează prietenii apropiați primind cheia sfârșitului, alții văd ceva alb, fără chip, ca într-o nuvelă de E.A. Poe. În plin război, în Iugoslavia, ironia sorții: Suedia a vândut arme statului iugoslav, și acum propriii soldați, trimiși să facă pace, întâlnesc aceste arme care-i pot schilodi sau omorî. Încă un vis rar: primeam o floare splendidă de la cineva, cu o scrisoare într-o limbă
Jurnal suedez III (1990-1996) by Gabriela Melinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
lui. Dureri violente în mâna stângă după convorbirea cu Lionel. Proprietarul casei noastre, bătrânul simpatic, domnul Andersson, sună la ușă, îmi face curte (ca tuturor văduvelor); stabilim să mă mut pe 18 ianuarie. Glumesc ca să nu mă enervez, răspund cu ironie „curții” octogenare. Ultima zi a anului, 31 decembrie. Am cumpărat șampanie, somon, pateuri și am făcut o superbă plăcintă de mere. Am invitat-o pe Ingrid (Lindgren), pianista. Între timp mă sună doctorii români, familia Repta, cărora le-am dăruit
Jurnal suedez III (1990-1996) by Gabriela Melinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
el n-a făcut niciodată altceva decât să monologheze. Cred că și el are dreptul la kitsch-ul lui. Poate că voi pleda și eu într-o zi pentru dreptul la kitsch-ul meu! Istoria oamenilor e adesea plină de ironii de acest fel! Într-o zi - poate în curând - voi scrie o carte mare despre familia mea, despre lupta disperată a micii burghezii belgiene pentru a supraviețui. (E ora șapte seara și am băut două pahare de țuică pentru a
Jurnal suedez III (1990-1996) by Gabriela Melinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
-l prezinte, ci „un om al durerii”, cu fața mai mult sau mai puțin frumoasă, exact așa cum l-au pictat Rembrandt sau El Greco. Am aflat cu durere că poetul Marin Sorescu a murit, fiind înmormântat chiar în ziua Premiului Nobel. Ironie a sorții. Eram încă la liceu când Marin mi-a publicat un grupaj de poeme în revista nou înființată Viața studențească, făcându-mi o mare bucurie prin încurajarea de a continua să scriu. Apoi, el a scris prima cronică la
Jurnal suedez III (1990-1996) by Gabriela Melinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
din comună fără să-l fi citit, așa cum ar fi făcut orice activist care se respecta. Aveam o vagă bănuială în legătură cu cele scrise în scrisoare. După mult timp am aflat că acea scrisoare aducea în comună vestea căderii comunismului. Ce ironie a sorții ca tocmai eu să aduc vestea și toată lumea să știe ce va urma, afară de mine! Pe atunci nu credeam că este posibilă căderea comunismului. 22 L-am prins mamă. Am prins Vocea Americii, ascultă și tu ce spune
BIETUL OM SUB VREMI by DORINA STOICA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/531_a_938]
-
toate solicitările. Secretarul primăriei, un tip încăpățânat, bățos, învățător de profesie, ambițios, cu prestanță și autoritate, mocnea de răutate vizibilă doar arareori diluată, și atunci cu un zâmbet 208 perfid. Afișa superioritate față de angajații primăriei, dar și față de mine, iar ironia nu-i lipsea niciodată. Știa tot ce mișcă în comună, avea oameni în toate satele pe care îi servea și care îl informau asupra tuturor faptelor, dar și vorbelor care circulau prin sate. Mergea adeseori la restaurantul din centrul comunei
BIETUL OM SUB VREMI by DORINA STOICA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/531_a_938]
-
admiși „au sein du congres, afin d’y exposer et defender les droits de leur pays”. Ca și la San Stefano, România a fost din nou ultima, ceea ce l-a determinat pe lordul Salisbury să ceară Congresului, cu o amară ironie, ca „după ce s-a ascultat delegații unei națiuni care reclamă provincii străine (Grecia) să se audă și reprezentanții unei țări, care cere ținuturi ce-i aparțin”. Dar glasul acelor reprezentanți suna În urechile diplomaților europeni ca predicile Sfântului Ion În
ASPECTE DIN ACTIVITATEA POLITICĂ ȘI DIPLOMATICĂ by CRISTINA NICU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91556_a_92304]
-
fiind pus În imposibilitatea de a răspunde unui angajament „de onoare” luat față de Germania și Austro-Ungaria. Dezamăgirea lui era cu atât mai mare cu cât dintre atâtea grupări politice și atâția fruntași, un singur om rămăsese de partea lui și, ironia soartei, tocmai acela cu care o viață Întreagă nu se putuse niciodată Înțelege - Petre Carp. Lucru remarcat și de Regina Maria, care sublinia În memoriile sale că „Îi fusese scris (Regelui - s.n.) să rămână singur numai cu acest om, omul
ASPECTE DIN ACTIVITATEA POLITICĂ ȘI DIPLOMATICĂ by CRISTINA NICU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91556_a_92304]
-
cauze "sociale". Când aceste atitudini s-au mai accentuat (ca urmare a politicii naziste care începuse să se resimtă și în micul nostru oraș, capitală de județ), am afișat deschis prietenia cu Danilov, Grisaru și Șehter și, sfidând deschis unele ironii și grosolănii, devenisem de nedespărțit. Cred că i-am și stricat oarecum pe acești copii, organizând, împreună, unele excursii în afara școlii, care, petrecându-se în timpul "orelor", nu erau altceva decât mici infracțiuni de fugă de la clasă. Cum cei trei erau
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
în liniște imagini dintr-un trecut mai puțin distins (mai "de provincie" modestă), de acum multe decenii sau chiar mai vechi. Sunt acolo ființe care au dispărut definitiv, dar în poză au rămas vii. Le poți privi cu respect, cu ironie, cu tristețe, cu ce dispoziție vrei, poți să-ți închipui despre acești anonimi ce poveste îți vine în minte, poți crede ce vrei despre această minune blondă de acum un secol care te privește provocator, poți să-l cântărești cât
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]