12,849 matches
-
de Myrna; căuta o cale de scăpare. Fortuna o lăsase mai moale. Nu era chiar atât de depravată încât să încheie ciclul acesta nefast înăbușindu-l într-o cămașă de forță, închizându-l într-un mormânt din blocuri de ciment, luminat cu tuburi fluorescente. Fortuna dorea să-l despăgubească. Găsise o metodă să-i facă semn fufei de Myrna, scoțând-o din vreun metrou, de la vreun pichet de grevă, din patul picant al vreunui existențialist eurasian, din mâinile vreunui negru budist
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
în mod magistral prin traficul din oraș, șerpuind pe străduțe imposibil de înguste, până când scăpară și de ultimele lumini de pe străzile ultimei mahalale mlăștinoase. Apoi se aflară în întuneric, în mijlocul terenului cu mlaștini de apă sărată. Ignatius privi indicatorul autostrăzii luminat de farurile lor din față. U.S. 11. Indicatorul se pierdu în urmă. Coborî fereastra câțiva centimetri și respiră aerul sărat care venea dinspre Golf, trecând peste mlaștini. Simți cum i se deschide valva, de parcă aerul ar fi fost un purgativ
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
și Tolman, clipind în lumina strălucitoare a holului. Puștiul se uită la ceas și porni pe coridorul îndepărtat, pe lângă geamurile mari de sticlă ce dădeau spre turnul din cărămidă roșie al Campanilei din San Marco, recreate de hotelul Venetian și luminată puternic în noapte. Se îndrepta spre zona piscinei sau poate spre curte. La acea oră din noapte, acele spații erau pline de lume. Vasco se ținu aproape. Acum e momentul, își spuse el. În sala de conferințe, Jack Watson se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
-
capătul străzii, Billy se întoarse și îl văzu pe Dave venind după el. Ridică arma cu mâinile tremurând și trase un foc, apoi încă unul. Dave se apropia în continuare. Pe stradă, oamenii se uitau pe ferestre. Toate ferestrele erau luminate în albastru, de la televizoare. Billy se întoarse ca să o ia din nou la fugă, dar Dave îl prinse și îl izbi cu capul de un stâlp de semafor. Acesta zăngăni, la impact. Billy încercă să se întoarcă, dar era îngrozit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
-
ce voia ea. Avea să gătească feluri de mâncare cu adevărat specifice Kentucky-ului pentru fetița ei! Preț de o clipă interminabilă, Rose rămase pironită În loc, storcându-și creierii să găsească un exemplu de fel de mâncare perfect. Chipul i se lumină la gândul unor hamburgeri. Categoric! se asigură În sinea ei. Ce mai e, ochiuri și clătite cu sirop de arțar, hot-dog cu ceapă și grătar cu carne de oaie, da, În special grătar cu carne de oaie... Și În locul băuturii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
de revelație negativă, chipul lui Mustafa nu a lăsat nimic să se vadă. Așa că Rose a simțit nevoia să repete, pentru eventulitatea În care nu fusese Înțeles de prima oară: — Armanoush Tchakh-makh-chi-an! Abia atunci ochii căprui ai tânărului s-au luminat a Înțelegere, deși nu tocmai În felul la care se așteptase Rose. — Chak-mak-chi-an... Çak-makçi...! Hei, dar sună turcește! a exclamat el fericit. — Ei bine, de fapt e armean, a spus Rose. Dintr-odată s-a simțit nesigură pe ea. — Tatăl
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
Încăperea căpăta o luminozitate neobișnuită, fiind scăldată În lumina somnoroasă a felinarului care tocmai se aprinsese afară. Fantomele trecutului se aflau acolo, cu ei. O mașină a oprit și a parcat În fața casei, iar luminile farurilor au măturat interiorul camerei, luminând literele atârnate pe perete Într-o ramă aurită: ADEVĂRAT VĂ SPUN, CĂ ORICE VEȚI LEGA PE PĂMÂNT, VA FI LEGAT ÎN CER; ȘI ORICE VEȚI DESLEGA PE PĂMÂNT, VA FI DESLEGAT ÎN CER - MATEI 18:18. Un alt tramvai a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
mâinile ușor Îndoite În așa fel Încât degetele mijlocii să le atingă pe cele mari, În timp ce furia și ura se Învârtejeau În mintea ei. CAPITOLUL ȘASE Fistic Armanoush Tchakhmakhchian l-a urmărit pe casierul de la Un Loc Curat Și Bine Luminat Pentru Cărți aranjând unul câte unul cele douăsprezece romane pe care tocmai le cumpărase Într-un rucsac de pânză În timp ce așteptau să fie procesat cardul ei de credit. Când i s-a dat În sfârșit bonul, l-a semnat Încercând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
ale ei. Rămâi la cină? — Doar puțin, scumpo, a murmurat mătușa Varsenig. Trebuie să plec curând la aeroport; gemenele se Întorc astăzi. Am trecut pe-aici doar ca să vă aduc niște manti făcut În casă și - mătușa Varsenig s-a luminat la față de mândrie - ia ghici? Am primit bastirma din Erevan! — Doamne, nu mănânc manti și categoric n-am de gând să mănânc bastirma. Armanoush s-a Încruntat. Nu pot să put a usturoi În seara asta. — Nici o problemă. Dacă te
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
frumos garnisită cu pătrunjel și felii de lămâie. A pus farfuria pe masă și a desfăcut larg brațele ca să-și Îmbrățișeze nepoata. Armanoush a Îmbrățișat-o și ea Întrebându-se Între timp ce căuta ea acolo...? Însă Începuse să se lumineze. Ce „coincidență“ bine plănuită era faptul că Întreaga familie Tchakhmakhchian se ivise ca prin minune În casa bunicii Shushan exact În momentul În care Armanoush avea să plece la Întâlnire. Fiecare din ei venise acolo sub un pretext diferit, Însă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
să se cufunde Într-un somn adânc. A ronțăit ultima bucată de măr, simțindu-se cuprinsă de un val de adrenalină la gândul acelei decizii periculoase. Armanoush a stins lampa de pe masă, lăsând doar lumina grunjoasă răspândită de computer să lumineze Încăperea. Totuși, tocmai când era pe cale să iasă din Café Constantinopolis, pe ecran a apărut un rând. Oriunde te-ar purta călătoria ta interioară, te rog, ai grijă de tine, dragă Doamnă Sufletul-Meu-Surghiunit, și nu-i lăsa pe turci să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
grăbit spre ușă. Însă chiar În clipa În care era pe punctul să iasă, a auzit un sunet cu totul neașteptat. Cineva cânta la pian. Câteva note timide, anemice În căutarea unei melodii de mult uitate. Chipul Asyei s-a luminat a Înțelegere pe când șoptea ca pentru sine: — Petite-Ma! Petite-Ma se născuse În Thessalonike. Era doar o copilă când a emigrat Împreună cu mama ei, care era văduvă, la Istanbul. Era În anul 1923. Momentul În care Petite-Ma a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
disperare pe amândouă, i-a spus drăgăstos soțul ei, Riza Selim Kazanci, mulți ani mai târziu. Amândouă ați pus capăt pentru totdeauna vechilor regimuri, celui din țară și celui din casa mea. Când ai venit la mine, viața s-a luminat. — Când am venit la tine, erai trist, dar puternic. Eu ți-am adus bucurie, iar tu mi-ai dat putere, a răspuns Petite-Ma. Adevărul e că, fiindcă Petite-Ma era atât de frumoasă și de veselă, numeroșii bărbați care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
de scrisori o scrisoare, ia ghici de unde? Din San Francisco! De la o fată pe nume Amy. Pretinde că e fiica vitregă a unchiului meu Mustafa. Nici măcar n-am știut că individul ăsta are o fiică vitregă! Abia acum ne-am luminat că nevastă-sa a mai fost căsătorită o dată, Înțelegi. Și el nu ne-a spus niciodată chestia asta! Bunică-mea aproape că a făcut infarct când a aflat că nevasta de douăzeci de ani a scumpului ei fiu nu era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
apucat-o de umeri și a tras-o ușor spre el. Ochii lui căprui Închis aveau cearcănele vinete și pungile umflate specifice alcoolicilor sau celor doborâți de durere sau amândurora. — Dragă Asya, a șoptit el, iar chipul i s-a luminat, afișând o compasiune pe care n-o mai zărise niciodată Înainte. În ciuda otrăvii pe care o adăpostești Înlăuntrul tău, și poate tocmai din cauza ei, ești Într-un fel ciudat atât de specială și ai un suflet atât de asemănător cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
erau păstrate cu grijă dosarele tuturor familiilor din Istanbul, trecute și prezente. — Tchakhmakhchian, a răspuns Armanoush când i-a fost tradusă Întrebarea. Puteți să-mi spuneți Amy dacă vreți, Însă numele meu e Armanoush Tchakhmakhchian. Chipul mătușii Zeliha s-a luminat În semn de Înțelegere. Totdeauna mi s-a părut interesantă chestia asta. Turcii adaugă sufixul ăsta -ci oricărui cuvânt posibil pentru a crea o denumire de profesie. Ia de pildă numele nostru de familie. Kazan-ci. Suntem „Meșteri de Cazane“. Acum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
despre ce vorbea mătușă-sa. — Înțelegi ce vreau să spun, fata a venit să dea de urma unui cufăr În care se află o comoară, a adăugat mătușa Feride tulburată, cercetând acum conținutul unui cufăr imaginar, În timp ce chipul i se lumina gândindu-se la gustul aventurii și strălucirea rubinelor. — La naiba, ai dreptate! a exclamat Asya. Nu ți-am zis? Când s-a dat jos din avion căra o lopată și Împingea o roabă În loc de bagaj... — Of, taci din gură! a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
mele era armeancă. Șeful tatălui meu era evreu. Înțelegi, eram destul de amestecați. — Întreabă-l de ce s-au schimbat lucrurile, a spus Armanoush Întorcându-se spre Asya. — Pentru că Istanbulul nu e un oraș, a remarcat bucătarul, iar chipul i s-a luminat din cauza afirmației importante pe care era pe cale s-o facă. Pare un oraș, dar nu e. E un oraș-barcă. Trăim pe un vas! Spunând asta, a apucat peștele de cap și a Început să miște șira spinării În dreapta și-n
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
o bluză lălâie, pe care scria UNIVERSITATEA DIN ARIZONA, de un roz pal ca un pantof de balet. Porniseră să viziteze salonul de tatuaj. — Îmi pare atât de bine c-o să-l cunoști În sfârșit pe Aram, a spus Asya luminându-se la față pe când Își trecea rucsacul de pânză de pe umăr pe celălalt. E un tip atât de drăguț. — Te-am auzit pomenind de el și mai Înainte, Însă n-am nici cea mai vagă idee cine e. — A, e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
mai des? Ce mai faci? Când vii să ne vezi? — Draga mea, ascultă-mă, te rog. Amy... Armanoush e acolo? — Da, da, bineînțeles, doar ai trimis-o să stea la noi. O iubim foarte mult. Chipul mătușii Feride s-a luminat. — De ce n-ați venit și voi cu ea, tu și soția ta? Mustafa a rămas nemișcat, cu fruntea Îngândurată din cauza acelei situații dificile. În spatele lui, dincolo de fereastră se Întindea pământul Arizonei, Întotdeauna demn de Încredere, Întotdeauna tainic. Cu timpul Învățase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
al mării, al ierbii ce creștea și al florilor de migdal, Încă Îmbobocite din Istanbul. — Mulțumesc, iubito, a răspuns Aram. Ce ceașcă de ceai frumoasă. — Îți place? Mătușa Zeliha a Învârtit cana de ceai În mână pe când chipul i se lumina a amintire. — E atât de straniu. Știi de ce mi-am dat seama chiar acum? Am cumpărat serviciul ăsta de ceai acum douăzeci de ani. Ce ciudat! — Ce e atât de ciudat? a Întrebat Aram, simțind chiar În momentul acela o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
eliberase Luxemburgul, și nu Înțelegea de ce Patton nu nesocotise ordinul atunci cînd i se spusese să nu meargă pînă la Praga, lăsată astfel pe mîna sovieticilor. Diekirch avea prieteni la Praga. Avea prieteni În lumea Întreagă. Locuia Într-un subsol luminat de o răsuflătoare de pivniță și dormea pe un pat de campanie. În centrul Încăperii se găsea șevaletul. CÎteva pînze erau Întoarse cu fața spre zid. Mi le-a arătat. Înfățișau corpuri desfigurate, sfîrtecate. Nu picta decît cu nuanțe de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
gîndindu-se că va fi ceva mai practic la filmare. Seara, amintindu-mi de picioarele ei goale, am făcut o rugăciune: „Doamne, renunț la păcat, fac sacrificiul ăsta, Îmi ofer puritatea pentru ca tu să o ocrotești pe Maryse și să mă luminezi cum să mă port cu ea“. O să am destul timp să mă masturbez mai tîrziu. Mi-o Închipuiam pe Maryse, o vedeam alături de mine, cu picioarele ei un pic prea scurte, cu buzele ei roșii ca În tabloul lui Modigliani
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
copilăriei mele, Chemarea străbunilor -, adevăratul tabernacol n-o fi cumva sutienul acelor tinere femei, conținînd atît de delicioase ostii? Una din ultimele mele descoperiri era Bazooka Bar, care avea o sală imensă În partea din spate, servind drept dancing, abia luminată de un tonomat multicolor care strălucea În fundul sălii, la fel de emoționant pentru mine ca și candelele cu ulei care semnalează În biserici prezența Sfîntului Sacrament. Erau Întotdeauna acolo vreo zece siluete feminine senzuale, neavînd aparent nimic de făcut, care Își disputau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
istorisirea serbării date cu un secol În urmă la Versailles În cinstea lui don Francisc de Assisi, soțul reginei Isabela II, „acel biet regișor al Spaniei“, scria prințesa de Metternich, „absolut nevrednic de serbarea care Îi era oferită“. Artificierul Ruggieri luminase a giorno fiecare fîntînă și agățase În copaci baloane colorate pentru a da iluzia unor fructe luminoase. La căderea nopții, Întregul Versailles a fost iluminat de patru buchete succesive de cîte douăzeci și cinci de mii de rachete fiecare! Scenariul meu avea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]