KorAP: Find »[drukola/base=miere & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...332 333 334 ...401 >

10,013 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637

un vas cu forma zeiței Anath, care-și turna vin printre cei doi sâni. A pus o traistă cu sare la picioarele umflate ale Adei. Și-a amintit chiar și de Bilha și i-a adus o amforă micuță cu miere. Laban s-a plâns și a zis că nepotul ar fi trebuit să-i dea lui toți banii, din moment ce puii fuseseră făcuți de cățeaua lui. Dar bătrânul s-a înmuiat la vedera pungii cu monede și s-a repezit în

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
zeițe, împreună cu Anath, dădaca, protectoarea mamelor. Au cântat: Cine strălucește asemeni lui Anath Cine e mai frumoasă decât Astarte? Astarte face acum din tine parte, Ai puterea lui Elath. Femeile i-au cântat toate imnurile, în timp ce Rahela mânca smochine cu miere și prăjituri fine din grâu pufos, tăiate în trei colțuri, după forma sexului feminin. A băut vin îndulcit până n-a mai putut. Ada i-a masat mâinile și picioarele, spatele și burta cu uleiuri aromate până când aproape a adormit

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
decât ar fi fost nevoie sau cel puțin așa i se părea Zilpei. Iacob avea câte o nouă întrebare pentru fiica mai mare în fiecare zi. Unde ar fi trebuit să-i ducă la păscut pe iezi primăvara? Avea niște miere pe care să o dea în schimbul unei oi care părea bună? Era gata pentru sacrificiul pentru recolta de orz? Era întotdeauna însetat de berea pe care o făcea ea după rețetele minunate pe care mama ei le învățase de la un

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
lor nupțial, ceea ce era semn bun. Dar nici râsete nu s-au auzit. Când săptămâna s-a scurs, Rahela s-a strecurat în cortul roșu înainte de apus și a dormit până în dimineața următoare. La prima lună nouă după săptămâna de miere a Leei, n-a fost sânge între picioarele ei. Dar a ținut vestea doar pentru ea. În mijlocul pregătirilor grabnice pentru nunta Rahelei, a fost ușor să nu se observe faptul că ea n-a trebuit să-și schimbe locul pe

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
făcut-o pe sora ei să se ridice din starea aceea aproape de moarte. Inna a venit ea însăși la ele și a stat câteva ore cu Rahela, a spălat-o, i-a dat să mănânce bucățele de pâine înmuiate în miere și a convins-o să bea câteva picături dintr-o băutură roșie aromată. Inna a strecurat cuvinte secrete de ușurare și speranță în urechea Rahelei. I-a spus că nu-i va fi ușor să aibă copii, dar a prezis

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
pesar din ceară de albine. Așa că Lea s-a odihnit. S-a bucurat iar de vigoarea fiilor ei și se oprea în fiecare zi să-i mângâie și să se joace cu ei cu pietricele. A făcut iar turtă de miere cum făcea înainte și a plănuit o nouă grădină cu flori care să atragă și mai multe albine de la stupurile din împrejurimi. Dormea liniștită noaptea și se scula împăcată dimineața. Lea își amintea acei ani neroditori ca pe o perioadă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
văzut. Un șuvoi de sânge i-a urmat și lumina din ochii Zilpei s-a stins. Inna și Rahela au înfășurat-o în lână și ierburi ca să oprească sângele. I-au udat buzele cu apă și bere tare amestecată cu miere. Au cântat imnuri și au ars tămâie ca să nu-i lase spiritul să iasă din cortul roșu. Zilpa a zăcut, nici vie, nici moartă, timp de opt zile și mai bine. N-a știut când li s-a făcut circumcizia

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
surorile s-au purtat la fel cu Ruti, cel puțin aparent. Nu-i vorbeau și nici nu-i arătau bunăvoință. Dar noaptea, când Laban deja sforăia, una dintre ele se ducea la ea și îi dădea supă sau pâine cu miere. Zilpa mai ales luase suferința lui Ruti pe umerii ei. Nu putea suporta golul din ochii ei, disperarea care o înconjura ca un abur de pe lumea cealaltă. Se ducea la ea în fiecare noapte și-i spunea vorbe de încurajare

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
m-a luat în brațe, apoi Bilha m-a sărutat. Am luat sânul mamei cu gura flămândă și toate femeile care erau acolo au bătut din palme pentru mine și pentru mama. Bilha i-a dat mamei lapte îndulcit cu miere și turtă. I-a spălat părul cu apă parfumată și i-a masat picioarele. Când Lea a adormit, Rahela, Zilpa și Bilha m-au luat și m-au dus afară în lumina lunii și mi-au uns mâinile și picioarele

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
corturi, Lea și Iacob au mers umăr la umăr, capul ei aproape îl atingea pe al lui în timp ce-i spunea despre răscumpărarea pe care probabil o avea de plătit și pe care ea avea să o strângă de la celelalte neveste: miere și mirodenii, câteva brățări de cupru aurit, o bucată de in și trei de lână. El asculta tăcut și dădea din cap din când în când. Ochii mamei mele erau plini de Iacob. Între ei nu mai era loc pentru

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
chemat pe Iacob la el. În secunda în care Iacob a văzut fața socrului său, a înțeles că norocul se întorsese cu fața către el și a început să se târguiască cu curaj. - Tată, a zis el, numai lapte și miere. Pentru că ai fost așa de bun cu mine, eu vreau să iau de la tine doar acele animale care sunt pătate și pestrițe - adică cele a căror lână e mai ieftină și a căror piele e mai puțin căutată. Tu rămâi

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
mine. Ne plimbam de-a lungul malurilor și urmăream peștișorii care înotau în contra curentului. Vânam broaștele colorate într-un verde intens, așa cum nu mai văzusem. Culegeam ierburi și foi de salată. Iosif prindea greieri ca să-i mănânce apoi înmuiați în miere. Ne bălăceam cu picioarele în apa repede și călduță și ne stropeam din cap până în picioare. Apoi ne uscam la soare și hainele ne miroseau ca briza și ca valurile râului Jabbok. Într-o zi am mers în susul fluviului și

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
trăiau. Turmele se înmulțeau foarte repede și tata era deja un om bogat, ceea ce însemna că frații mei se puteau însura. Trei s-au însurat în Succoth, Iuda cu Șua, fiica unui negustor care a rămas însărcinată în timpul săptămâinii de miere și l-a născut pe Er, primul dintre fiii lui și primul nepot pentru tata. Îmi plăcea de Șua, pentru că era durdulie și binevoitoare. A adus darul canaanit al cântecului în corturile noastre și ne-a învățat armonia. Simon și

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
zile, Bunica dădea un mare spectacol din facerea pâinii. În restul zilelor nu se amesteca în nici o muncă a femeilor, cu atât mai puțin nu-și murdărea mâinile cu frământatul aluatului. Dar în a șaptea zi, lua făină, apă și miere, le amesteca, le dădea formă și rupea un colț din turta cu trei colțuri pe care o ducea ofrandă Reginei Cerului, șoptea ea aluatului, înainte de a-l încredința focului. Mă îndoiesc că Reginei îi păsa prea mult de lucrul acela

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
seama ce se întâmplă cu corpul meu și să înțeleg plăcerea dragostei. Nimeni nu ne-a deranjat. A venit noaptea și ne-a fost lăsată mâncare la ușă - fructe minunate și vin auriu, pâine proaspătă, măsline și turte înmuiate în miere. Am înfulecat fiecare înghițitură ca niște câini înfometați. După ce am mâncat, m-a spălat într-un bazin mare cu apă caldă care apăruse la fel de misterios ca mâncarea. Mi-a povestit despre Egipt și despre marele fluviu unde avea să mă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
din spatele casei. Am mâncat pepeni cu pulpa portocalie și pepeni cu pulpa roz și se găseau mereu curmale din abundență. În multele zile de sărbătoare dedicate zeilor sau vacanțelor familiei, se făcea gâscă cu usuroi sau pește cu sos de miere. Dar cei mai buni erau castraveții, cea mai delicioasă mâncare pe care mi-aș fi putut-o imagina, verde și dulce. Chiar și în căldura soarelui, un castravete mângâia limba ca răcoarea lunii. Puteam să mănânc oricâți și niciodată nu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
Toate zilele mele egiptene fuseseră petrecute în acea casă și, uitându-mă înapoi la acele zile acolo, în aerul nopții, mi-am amintit puține lucruri, dar bune: mirosul fiului meu când era bebeluș, fața lui Nakht-re, castraveți și pește cu miere, râsul lui Meryt și zâmbetele mamelor cărora le adusesem pe lume fii și fiice sănătoase. Lucrurile dureroase - povestea lui Werenro, hotărârea lui Re-nefer, propria mea singurătate - erau ca nodurile unui frumos colier, necesare ca să țină pietrele prețioase împreună. Ochii mi

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927

vaci sau cete de robi proaspăt aduși din țările depărtate. Alți slujbași sau sclavi mânau spre corăbii turme de oi. Bătrâne femei atlante, din sărăcime, umblau prin mulțimea de oameni și își lăudau în gura mare plăcintele sau turtele cu miere ce le aveau de vânzare. Erau în larma și în înghesuiala obștească și altfel de oameni, mai scunzi, cu fața mai albă, unii cu bărbi negre, dar iuți și guralivi, care alergau de la o corabie la alta, strigând, lăudîndu-se sau

Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
și așa. - La urma urmei, numele ce-i decât un semn, ca să recunoști omul! zise el. Dar ce n-ai găsit? Văd că ai un sac plin. Știi, prietena noastră a cercetat bine ceea ce mi-ai adus acum câteva zile... - Mierea și laptele? - Da. Nu sunt primejdioase pentru noi, firește, din când în când. Dar ce n-ai găsit? - Mijlocul de strămutare a luntrei voastre. - Așadar l-ai căutat! spuse Hor surâzând. Îmi aduc aminte că atunci când ne-am despărțit de

Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
să-i redăm bogăția împuținată. - Și acum vă hrăniți numai cu sâmburii pe care vi-i faceți din ierburi, așa cum mi-ai spus? - Nu, acasă la noi mâncăm ca și voi, alte lucruri, însă puține. O, dacă am avea măcar mierea voastră... Mi-ai spus că o fac niște gâze, da? - Albinele. Hor oftă. Auta se uită la el, apoi prin luntre, la ceilalți doi și spuse sfios: - Va să zică sunteți săraci, Hor, săraci ca părinții mei din Țara Nisipurilor, sau ca

Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
știe să povestească frumos. - Aduceți-l! În scurtă vreme, o barcă se duse și se întoarse cu acel slujitor. Pe o masă dintre jilțuri se aflau poame și vinuri, carne fragedă de păsări fripte pe jăratic, turte de grâu cu miere... Preoții se desfătau cu acestea, iar slujitorul adus se așeză pe punte cu picioarele îndoite sub el și începu să povestească: - Am văzut o stea căzută din cer pe pământ și i s-a dat cheia fântânii adâncului și fum

Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
piatră verde și în uimirea stăpânului unui șir de grămezi de marfă bogată, îi ceru două coșuri din cele pe care le purtau vânzătorii atârnate peste umăr cu o curea, și le umplu pe amândouă cu plăcinte, curmale, faguri de miere, turte de grâu, carne fiartă de oaie, struguri și ouă; apoi îi dădu inelul, fără să mai ceară nimic, în vreme ce negustorul gras, cu mutră rânjitoare de om mulțumit, o privea cu gura căscată. Auta îi veni în ajutor, luîndu-i din

Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
mai dădu o bucată de mătase și un ulcior mare de vin. Străinul se uita mirat, fără poftă, la cei doi care mușcau lacom din toate. El nu primi decât o bucățică de fagure, după ce i se spuse că e miere și cum trebuie suptă. - Știi, Nefert, la ce m-am gîndit? zise Auta cu gura plină de o bucată de plăcintă. Când am fost în pădure, am văzut capre sălbatice. Trebuie să-mi fac un arc. Trecând mai departe, văzură

Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
prăbușească din cer? - Nu, zise Mai-Baka! În cealaltă am știut eu că n-au fost zeii! Și intră cu Ntombi a sa. După ce se așezară, Nefert îi dădu cârmaciului din coșurile aduse o bucată de fagure, învățîndu-l cum să mănânce mierea. Necunoscând încă decât numai mierea limpede, își întrebă tovarășul din ochi. Acela îi făcu semn că nu e nici o primejdie. Lingând cu grijă marginea fagurelui, cârmaciul zâmbi de plăcere și zise bucuros: - Nu e mai dulce decât zeița mea Mehituasehet

Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
Mai-Baka! În cealaltă am știut eu că n-au fost zeii! Și intră cu Ntombi a sa. După ce se așezară, Nefert îi dădu cârmaciului din coșurile aduse o bucată de fagure, învățîndu-l cum să mănânce mierea. Necunoscând încă decât numai mierea limpede, își întrebă tovarășul din ochi. Acela îi făcu semn că nu e nici o primejdie. Lingând cu grijă marginea fagurelui, cârmaciul zâmbi de plăcere și zise bucuros: - Nu e mai dulce decât zeița mea Mehituasehet! Am spus bine? Și numaidecât

Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]