8,529 matches
-
formulată în 1842 spune că "„o distribuție statică, stabilă de sarcini electrice este practic imposibilă”". Așadar electronii din componența atomilor și moleculelor nu pot forma sisteme statice stabile. Atomii și moleculele nu pot avea decât sisteme dinamice de sarcini electrice. Această teoremă este o ilustrare a tezei filozofice care spune că "„mișcarea este condiția fundamentală de existență a materiei în echilibru”". Condensatoarele
Teorema lui Earnshaw () [Corola-website/Science/321168_a_322497]
-
formulată în 1842 spune că "„o distribuție statică, stabilă de sarcini electrice este practic imposibilă”". Așadar electronii din componența atomilor și moleculelor nu pot forma sisteme statice stabile. Atomii și moleculele nu pot avea decât sisteme dinamice de sarcini electrice. Această teoremă este o ilustrare a tezei filozofice care spune că "„mișcarea este condiția fundamentală de existență a materiei în echilibru”". Condensatoarele sunt elemente electronice pasive anume construite pentru a înmagazina
Teorema lui Earnshaw () [Corola-website/Science/321168_a_322497]
-
acestor considerente se poate analiza problema stabilității sistemelor formate din sarcini mobile. Cum substanțele, la scară microscopică, sunt formate din sarcini, se pune problema dacă sunt posibile configurații formate din particule încărcate, imobile unele față de altele, care să reprezinte atomi, molecule, etc., și în care să nu acționeze forțele electrostatice. Instabilitatea unui sistem simplu, de două sarcini punctiforme este evidentă: sarcinile de același semn se resping la infinit, iar cele de semn contrar se atrag, ciocnesc și se neutralizează reciproc. Generalizând
Teorema lui Earnshaw () [Corola-website/Science/321168_a_322497]
-
două nuclee. Această creștere determină legarea celor două nuclee. MLV este o variantă simplificată a unei alte metode de aproximație, numită și "metoda stărilor de spin". Ea este o metodă simplă, intuitivă, care oferă posibilitatea interpretării a numeroase proprietăți ale moleculelor. Se pot reprezenta astfel legăturile chimice prin suprapunerea orbitalilor atomici. De exemplu, legătura simplă σ se poate obține prin suprapunerea simplă a celor doi orbitali atomici "1s" a fiecărui atom de hidrogen. Dacă se suprapun 2 orbitali "2p", suprapunerea nu
Metoda legăturii de valență () [Corola-website/Science/320608_a_321937]
-
mai multor orbitali din stratul de valență al atomului, rezultând, în final, orbitali de egală energie (degenerați), ocupați cu câte un electron necuplat de spin paralel, sau cu perechi de electroni cuplați. Acești orbitali se numesc orbitali hibridizați (OH). (exemple: molecula de metan CH, sau hexafluorura de sulf). Cu foarte puține excepții, legăturile σ ale carbonului se pot interpreta doar cu orbitali hibridizați. Orbitalul "2s" hibridizează întotdeauna. Orbitalii "p" pot hibridiza parțial, rezultând OH tip "sp", "sp" sau "sp".
Metoda legăturii de valență () [Corola-website/Science/320608_a_321937]
-
Methemoglobinemia este o boală caracterizată de o creștere anormală a concentrației sangvine de methemoglobină (metHb), o moleculă incapabilă să transporte oxigenul. Methemoglobina este un compus similar hemoglobinei, doar că ionul feros (Fe) (ion central al hemoglobinei) a fost ionizat la ionul feric (Fe), incapabil să asigure transportul oxigenului în sânge. Methemoglobinemia poate fi cauzată de stresul oxidativ
Methemoglobinemie () [Corola-website/Science/320611_a_321940]
-
prin ecuația de stare Van der Waals. Volumul Van der Waals, de asemenea numit și volumul atomic sau volumul molecular, este proprietatea atomilor cel mai direct legată de raza van der Waals. Acesta este volumul ocupate de un atom (sau moleculă) individual(ă). Volumul van der Waals poate fi calculat în cazul în care sunt cunoscute razele van der Waals (și, în cazul moleculelor, distanțele și unghiurile interatomice). Pentru un atom sferic, volumul van der Waals este: Pentru o moleculă, acesta
Rază van der Waals () [Corola-website/Science/320609_a_321938]
-
cel mai direct legată de raza van der Waals. Acesta este volumul ocupate de un atom (sau moleculă) individual(ă). Volumul van der Waals poate fi calculat în cazul în care sunt cunoscute razele van der Waals (și, în cazul moleculelor, distanțele și unghiurile interatomice). Pentru un atom sferic, volumul van der Waals este: Pentru o moleculă, acesta este volumul delimitat de de suprafața van der Waals a moleculei. Volumul van der Waals al unei molecule este mereu mai mic decât
Rază van der Waals () [Corola-website/Science/320609_a_321938]
-
sau moleculă) individual(ă). Volumul van der Waals poate fi calculat în cazul în care sunt cunoscute razele van der Waals (și, în cazul moleculelor, distanțele și unghiurile interatomice). Pentru un atom sferic, volumul van der Waals este: Pentru o moleculă, acesta este volumul delimitat de de suprafața van der Waals a moleculei. Volumul van der Waals al unei molecule este mereu mai mic decât suma volumelor van der Waals ai atomilor individuali: atomii se suprapun parțial atunci când formează legăturile chimice
Rază van der Waals () [Corola-website/Science/320609_a_321938]
-
cazul în care sunt cunoscute razele van der Waals (și, în cazul moleculelor, distanțele și unghiurile interatomice). Pentru un atom sferic, volumul van der Waals este: Pentru o moleculă, acesta este volumul delimitat de de suprafața van der Waals a moleculei. Volumul van der Waals al unei molecule este mereu mai mic decât suma volumelor van der Waals ai atomilor individuali: atomii se suprapun parțial atunci când formează legăturile chimice. Volumul van der Waals al unui atom sau molecule poate fi determinat
Rază van der Waals () [Corola-website/Science/320609_a_321938]
-
der Waals (și, în cazul moleculelor, distanțele și unghiurile interatomice). Pentru un atom sferic, volumul van der Waals este: Pentru o moleculă, acesta este volumul delimitat de de suprafața van der Waals a moleculei. Volumul van der Waals al unei molecule este mereu mai mic decât suma volumelor van der Waals ai atomilor individuali: atomii se suprapun parțial atunci când formează legăturile chimice. Volumul van der Waals al unui atom sau molecule poate fi determinat experimental atunci când substanțele sunt în stare gazoasă
Rază van der Waals () [Corola-website/Science/320609_a_321938]
-
der Waals a moleculei. Volumul van der Waals al unei molecule este mereu mai mic decât suma volumelor van der Waals ai atomilor individuali: atomii se suprapun parțial atunci când formează legăturile chimice. Volumul van der Waals al unui atom sau molecule poate fi determinat experimental atunci când substanțele sunt în stare gazoasă, în special din constanta van der Waals b, polarizabilitatea α sau refracția molară A. În toate cele trei cazuri, măsurătorile se efectuează pe probe macroscopice și este normal să se
Rază van der Waals () [Corola-website/Science/320609_a_321938]
-
b, polarizabilitatea α sau refracția molară A. În toate cele trei cazuri, măsurătorile se efectuează pe probe macroscopice și este normal să se exprime rezultatele precum cantități molar. Pentru a găsi volumul van der Waals al unui singur atom sau moleculă, este necesar să se împartă rezultatul dat la constanta lui Avogadro. Volumul molar van der Waals nu ar trebui confundat cu volumul molar al substanței. În general, la temperatura și presiunea standard, atomii sau moleculele de gaz ocupă doar a
Rază van der Waals () [Corola-website/Science/320609_a_321938]
-
al unui singur atom sau moleculă, este necesar să se împartă rezultatul dat la constanta lui Avogadro. Volumul molar van der Waals nu ar trebui confundat cu volumul molar al substanței. În general, la temperatura și presiunea standard, atomii sau moleculele de gaz ocupă doar a mia parte din volumul propriu-zis al unui gaz, restul fiind spațiu gol. Prin urmare, volumul molar van der Waals, care reprezintă doar volumul ocupat de totalitatea atomilor sau moleculelor este, de obicei, de 1000 de
Rază van der Waals () [Corola-website/Science/320609_a_321938]
-
temperatura și presiunea standard, atomii sau moleculele de gaz ocupă doar a mia parte din volumul propriu-zis al unui gaz, restul fiind spațiu gol. Prin urmare, volumul molar van der Waals, care reprezintă doar volumul ocupat de totalitatea atomilor sau moleculelor este, de obicei, de 1000 de ori mai mic decât volumul molar al aceluiași gaz. Razele van der Waals pot fi determinate folosindu-se de proprietățile mecanice ale gazelor, de punctul critic, de măsurarea distanței atomice între perechile de atomi
Rază van der Waals () [Corola-website/Science/320609_a_321938]
-
pentru a precipita ionii de calciu, potasiu, magneziu, stronțiu, scandiu și tantal. Cei doi enantiomeri ai acidului tartric (L-(+) și D-(-)), pot de asemenea fi folosiți la separarea unui amestec de enantiomeri. Acidul tartric natural este chiral, în sensul că moleculele sale sunt asimetrice, non-superpozabile pe imaginea lor în oglindă. Este o materie primă utilă în chimia organică pentru sinteza altor molecule chirale. Apare, în mod natural, sub o singură formă: acid L-(+)-tartric (dextrotartaric). Enantiomerul său, acidul levotartaric sau D-
Acid tartric () [Corola-website/Science/320675_a_322004]
-
pot de asemenea fi folosiți la separarea unui amestec de enantiomeri. Acidul tartric natural este chiral, în sensul că moleculele sale sunt asimetrice, non-superpozabile pe imaginea lor în oglindă. Este o materie primă utilă în chimia organică pentru sinteza altor molecule chirale. Apare, în mod natural, sub o singură formă: acid L-(+)-tartric (dextrotartaric). Enantiomerul său, acidul levotartaric sau D-(-)-tartric, și forma achirală, acidul mezotartaric, se pot sintetiza în mod artificial. Formele dextro și levo nu sunt identice cu configurația
Acid tartric () [Corola-website/Science/320675_a_322004]
-
codifică un factor de transcriere care este un membru al familiei de proteine HMG-box ("high mobility group box" în engleză), proteine ce conțin un domeniu proteic de tip „deget de zinc” ("zinc finger domain" în engleză) ce se fixează pe molecula de ADN. Proteina , cunoscută și sub numele de TDF ("testis determining factor" în engleză), inițiază determinarea sexului masculin. Mutațiile în această genă sunt responsabile de disgenezia gonadică pură (femeile XY sau sindromul Swyer). Translocația regiunii brațului scurt al cromozomului Y
SRY () [Corola-website/Science/321718_a_323047]
-
deoarece se metabolizează rapid și ajung în ficat, țesuturi adipoase apoi piele și mușchi. Odată dizolvate în țesutul adipos persistă în organism timp de mai mulți ani (durata de înjumătățire este de 7 ani). Nu prezintă izomerie optică, fiind o moleculă simetrică. Pentru că se bioacumulează și au timpul de înjumătățire mare expunerea cronică poate să ducă la consecințe asupra sănătății cum ar fi: disfuncții reproductive, dereglări ale tiroidei, diabet, endometrioză, afectarea sistemului imunitar și a sistemului nervos (central și periferic), sarcom
Dioxină () [Corola-website/Science/321725_a_323054]
-
gravitațional scăzut (sau elevație joasă), cu alte cuvinte particulele sunt trase în jos de către gravitație, precum o minge care se rostogolește în josul unui deal. Gravitația chiar contribuie la potențialul chimic total, dar de obicei este doar o contribuție minoră, deoarece moleculele au mase foarte de mici. O contribuție mai importantă provine de la fenomenul difuziei. În mod similar, particulele se vor muta din zone cu concentrație înaltă spre cele cu concentrație joasă. Acest caz este oarecum diferit față de gravitație: nu există nicio
Potențial chimic () [Corola-website/Science/321747_a_323076]
-
mici. O contribuție mai importantă provine de la fenomenul difuziei. În mod similar, particulele se vor muta din zone cu concentrație înaltă spre cele cu concentrație joasă. Acest caz este oarecum diferit față de gravitație: nu există nicio forță fizică ce „trage” moleculele înspre zonele cu concentrație joasă. În schimb, rezultă în mod statistic din mișcarea aleatorie a moleculelor (a se vedea animația din dreapta). Cu toate acestea, efectul este același, și încă poate fi descris matematic în termeni de „potențial”, pe picior de
Potențial chimic () [Corola-website/Science/321747_a_323076]
-
din zone cu concentrație înaltă spre cele cu concentrație joasă. Acest caz este oarecum diferit față de gravitație: nu există nicio forță fizică ce „trage” moleculele înspre zonele cu concentrație joasă. În schimb, rezultă în mod statistic din mișcarea aleatorie a moleculelor (a se vedea animația din dreapta). Cu toate acestea, efectul este același, și încă poate fi descris matematic în termeni de „potențial”, pe picior de egalitate cu potențialul gravitațional. Zonele cu concentrație mai ridicată au „potențial chimic” mai ridicat decât zonele
Potențial chimic () [Corola-website/Science/321747_a_323076]
-
cu înălțimea, când aerul este în echilibru. Un alt exemplu de contribuție la potențialul chimic sunt entalpia și entropia pentru particule în diferite faze. De exemplu, deasupra punctului de îngheț al apei, gheața se va topi spontan, cu alte cuvinte moleculele de HO vor ieși din faza solidă și vor intra în faza lichidă. Din nou, se poate descrie acest proces spunându-se că moleculele de apă la această temperatură au un potențial chimic mai scăzut în faza lichidă decât în
Potențial chimic () [Corola-website/Science/321747_a_323076]
-
De exemplu, deasupra punctului de îngheț al apei, gheața se va topi spontan, cu alte cuvinte moleculele de HO vor ieși din faza solidă și vor intra în faza lichidă. Din nou, se poate descrie acest proces spunându-se că moleculele de apă la această temperatură au un potențial chimic mai scăzut în faza lichidă decât în faza solidă, și că moleculele de apă, ca întotdeauna, trec de la potențial chimic mai ridicat la potențial chimic mai scăzut. La punctul de îngheț
Potențial chimic () [Corola-website/Science/321747_a_323076]
-
din faza solidă și vor intra în faza lichidă. Din nou, se poate descrie acest proces spunându-se că moleculele de apă la această temperatură au un potențial chimic mai scăzut în faza lichidă decât în faza solidă, și că moleculele de apă, ca întotdeauna, trec de la potențial chimic mai ridicat la potențial chimic mai scăzut. La punctul de îngheț, potențialele chimice în cele două faze sunt egale, iar sub punctul de îngheț potențialul chimic pentru faza solidă este mai scăzut
Potențial chimic () [Corola-website/Science/321747_a_323076]