10,211 matches
-
nici nu introduc o ruptură în argumentarea celei din urmă, suntem îndreptățiți să îl interpretăm în termenii unui discurs indirect liber. După această scurtă analiză, se pot face următoarele remarci în ceea ce privește tehnica fabulistului: (a) el evită să sublinieze limitele dintre narațiune și discursul raportat sau cele dintre diversele forme de discurs raportat. În loc să recurgă la verbe introductive, el începe prin discurs direct și apoi semnalează, printr-o propoziție incidentă, că este vorba despre un citat. În plus, discursul indirect liber asigură
Lingvistică pentru textul literar by DOMINIQUE MAINGUENEAU () [Corola-publishinghouse/Science/980_a_2488]
-
anafora fidelă și păstrează anafora infidelă pentru măgar. Astfel, desemnarea calului rămâne fixă și nu constituie obiectul unei investiri subiective, măgarul fiind anaforizat doar prin substantive marcate afectiv (sărman, dobitoc, tovarăș). Această disimetrie pare să aibă o funcție triplă: clarifică narațiunea asociind fiecare registru anaforic unui personaj distinct; dezechilibrează povestirea în favoarea măgarului, ca victimă; "mimează" povestirea: calul care face obiectul unei anafore invariabile este prezentat ca un încăpățânat care refuză schimbarea. Măgarul, prin diferitele forme de anaforă nominală, se află într-
Lingvistică pentru textul literar by DOMINIQUE MAINGUENEAU () [Corola-publishinghouse/Science/980_a_2488]
-
evoluează de-a lungul povestirii. ▪ 7.4 (2) Acest fragment de roman se prezintă ca un text eterogen în care se pot identifica trei tipuri de secvențe: narative: primul paragraf (Gândindu-mă [...] spre Sarlande) și ultimul (Aici tărăboiul [...] fără mânie). Narațiunea aparține "povestirii" scrise la perfect simplu sau la prezentul narațiunii; instrucționale: al doilea paragraf ( Dacă vreți să știți ... copiilor îndârjiți). O serie de indicații trimite la rezultatul de a ști "ce nestrămutată hotărâre a luat Piciul"; conversaționale: scrisoarea fratelui Piciului
Lingvistică pentru textul literar by DOMINIQUE MAINGUENEAU () [Corola-publishinghouse/Science/980_a_2488]
-
de roman se prezintă ca un text eterogen în care se pot identifica trei tipuri de secvențe: narative: primul paragraf (Gândindu-mă [...] spre Sarlande) și ultimul (Aici tărăboiul [...] fără mânie). Narațiunea aparține "povestirii" scrise la perfect simplu sau la prezentul narațiunii; instrucționale: al doilea paragraf ( Dacă vreți să știți ... copiilor îndârjiți). O serie de indicații trimite la rezultatul de a ști "ce nestrămutată hotărâre a luat Piciul"; conversaționale: scrisoarea fratelui Piciului face parte din acest tip de secvență. Cu siguranță, pare
Lingvistică pentru textul literar by DOMINIQUE MAINGUENEAU () [Corola-publishinghouse/Science/980_a_2488]
-
injoncțiunilor ("iartă-mi"), a deicticelor raportate la situația de enunțare ("timpuri" verbale, "scrisoarea aceasta"...). O analiză mai atentă arată că secvența instrucțională maschează, de fapt, o secvență narativă potrivit principiului de "dominantă secvențială": seria de indicații date cititorului permite o narațiune indirectă. Pe scurt, este vorba despre introducerea secvenței conversaționale în secvența instrucțională (care, la rândul ei, domină secvența narativă) și despre introducerea secvenței instrucționale în secvența narativă, ca ultimă însumare. ▪ 7.5 a) Folosirile lui acest la A. Daudet: Cele
Lingvistică pentru textul literar by DOMINIQUE MAINGUENEAU () [Corola-publishinghouse/Science/980_a_2488]
-
261 I imperfect, 104, 109, 142, 157 impresionist (adjectiv ~), 267 indirect (discurs ~), 204, 209 indirect liber (discurs ~), 220 infidelă (anaforă ~), 325 inserare de secvență, 290 insolit (demonstrativ ~), 337 insulă textuală, 235 interjecție, 175 intradiegetic (narator ~), 95 ironie, 179 istorie (vs narațiune), 106 italic, 192 iterativ (vs singular), 158 Î înglobantă (scenă~), 288 L lineară (progresie ~), 310 "locutor" (vs "subiect vorbitor"), 169 "locutor~L" (vs "locutor~λ"), 175 M macropropoziție, 293 mar, 263 marcă a integrării lineare, 302 memorial (demonstrativ ~), 337 menționare
Lingvistică pentru textul literar by DOMINIQUE MAINGUENEAU () [Corola-publishinghouse/Science/980_a_2488]
-
marcă a integrării lineare, 302 memorial (demonstrativ ~), 337 menționare (vs folosire), 179 micropropoziție, 293 moc (membru oarecare al unei colectivități), 233 mod de proces, 104 modal (vs referențial), 178 modalizare autonimică, 185 monolog interior, 240 N naratologie, 43 narator-martor, 230 narațiune (vs povestire), 83 noi, 59 non~coincidență, 186 non~persoană, 50 noua critică, 42 O-P obiectiv (adjectiv ~), 257 ocurență (enunț~), 56 om vs scriitor, 172 onomastică, 321 "povestire" (vs "discurs"), 103 paragraf, 297 parodie, 196 partitiv (articol ~), 267 pastișă
Lingvistică pentru textul literar by DOMINIQUE MAINGUENEAU () [Corola-publishinghouse/Science/980_a_2488]
-
103 paragraf, 297 parodie, 196 partitiv (articol ~), 267 pastișă, 196 perfect compus, 106 perfect simplu, 91 perfectiv, 104 persoană, 70 plan embraiat (vs non~embraiat), 113 plan secund vs prim-plan, 144 plural, 268 poetică, 43 polifonie, 167 povestire (vs narațiune), 104 prezent al narațiunii, 129 prezent istoric, 129 prim-plan (vs plan secund), 144 progresie tematică, 306 pronominalizare, 319 propriu (substantiv ~), 319 prospectiv, 110 pseudo-iterativ, 160 pseudonim, 172 public (vs cititor), 171 punct de vedere, 85, 156 R raportat (discurs
Lingvistică pentru textul literar by DOMINIQUE MAINGUENEAU () [Corola-publishinghouse/Science/980_a_2488]
-
196 partitiv (articol ~), 267 pastișă, 196 perfect compus, 106 perfect simplu, 91 perfectiv, 104 persoană, 70 plan embraiat (vs non~embraiat), 113 plan secund vs prim-plan, 144 plural, 268 poetică, 43 polifonie, 167 povestire (vs narațiune), 104 prezent al narațiunii, 129 prezent istoric, 129 prim-plan (vs plan secund), 144 progresie tematică, 306 pronominalizare, 319 propriu (substantiv ~), 319 prospectiv, 110 pseudo-iterativ, 160 pseudonim, 172 public (vs cititor), 171 punct de vedere, 85, 156 R raportat (discurs ~), 203 realizat (vs irealizat
Lingvistică pentru textul literar by DOMINIQUE MAINGUENEAU () [Corola-publishinghouse/Science/980_a_2488]
-
de Demostene Botez și Alexandru Hodoș), Editura Univers, București, 1979, p. 375. 14 Gustave Flaubert, Doamna Bovary, (trad. de Demostene Botez și Alexandru Hodoș), Editura Univers, București, 1979, p. 73. 15 "Intradiegetic înseamnă narator care există și ca personaj al narațiunii și "heterodiegetic" ce marchează "istoria" altor persoane, conform terminologiei propuse de G. Genette în Figuri III și preluate de D. Maingueneau. 16 "Evenimentele sunt introduse în ordinea în care s-au produs pe măsură ce se conturează în orizontul istoriei. Aici nimeni
Lingvistică pentru textul literar by DOMINIQUE MAINGUENEAU () [Corola-publishinghouse/Science/980_a_2488]
-
el unei persoane eu, tu [...] toate timpurile sunt posibile, cu excepția aoristului, alungat astăzi din planul enunțiativ și reprezentând forma specifică istoriei. Trebuie amintite, în primul rând cele trei timpuri fundamentale ale discursului: prezentul, viitorul și perfectul, toate trei excluse din narațiunea istorică (cu excepția mai mult ca perfectului). Imperfectul este comun ambelor planuri", Émile Benveniste, Probleme de lingvistică generală, vol. 1, (trad. de Lucia Magdalena Dumitru), București, Teora, 2000, p. 231. 18 Albert Camus, Străinul, (trad. de Georgeta Horodincă), București, Editura Albatros
Lingvistică pentru textul literar by DOMINIQUE MAINGUENEAU () [Corola-publishinghouse/Science/980_a_2488]
-
Paul Nizan, Antoine Bloyé, Paris, Grasset. 75 Milan Kundera, Valsul de adio (trad. de Jean Grosu), Editura Univers, București, 1996, p. 5. 76 Nu trebuie să confundăm întâmplarea (evenimentele povestite) cu povestirea, adică textul care consemnează această întâmplare, nici cu narațiunea, actul enunțării care a produs povestirea. Reluăm aici terminologia lui G. Genette (Nouveau discours du récit, p. 10). În capitolul al doilea, vom introduce o accepțiune total diferită a "povestirii". 77 Beaumarchais, Nunta lui Figaro (trad. de Anda Boldur, Valentin
Lingvistică pentru textul literar by DOMINIQUE MAINGUENEAU () [Corola-publishinghouse/Science/980_a_2488]
-
Steinhardt este Jurnalul fericirii. Dar pentru că încă nu am abordat capodopera creației steinhardtiene și pentru că Steinhardt însuși (își) încheie această Notă autobiografică scriind că "cele de mai sus le-am relatat pe larg și într-o formă literară într-o narațiune intitulată Jurnalul fericirii, care merge până în 1971", cred că ne e permis, ca în această fază a lucrării să recurgem la varianta sintetică a mărturiei/mărturisirii. Astfel, înțelegem și importanța așezării acestei Note în deschiderea părții dedicată lui Steinhardt, în cadrul
Literatură și convertire by Adrian Vasile SABĂU () [Corola-publishinghouse/Science/984_a_2492]
-
motivul exclusiv pentru întrebuințarea unor "nume fictive". Se cuvine a recurge și de această dată la nuanțări. Felul în care Wurmbrand își structurează cartea, împărțind-o în nouă părți, care la rândul lor se împart în mici capitole numerotate, dă narațiunii un echilibru ce nu este cu siguranță o consecință a hazardului, cunoscută fiind pasiunea pentru literatură a autorului "am făcut în închisoare mai mult de 300 de poezii", una dintre ele, intitulată Iubire nebună, redată chiar în carte. Dacă în
Literatură și convertire by Adrian Vasile SABĂU () [Corola-publishinghouse/Science/984_a_2492]
-
de 300 de poezii", una dintre ele, intitulată Iubire nebună, redată chiar în carte. Dacă în cazul cărții lui Frossard farmecul e dat de talentul descriptiv al acestuia, în cazul creației lui Wurmbrand acesta constă în dinamismul rezultat din alternarea narațiunii cu dialogul: "În primele zile am petrecut mult timp cercetându-mi sufletul. Era o greșeală. Iubirea, bunătatea, frumusețea sunt ființe sfioase, care se ascund atunci când se știu observate. Fiul meu Mihai îmi dăduse o lecție în acest sens când avea
Literatură și convertire by Adrian Vasile SABĂU () [Corola-publishinghouse/Science/984_a_2492]
-
fi creștin și monah pe măsura darului, foarte puțin adică, având totuși dreptul de a rosti: Et in Arcadia ego. Fie numele Domnului binecuvântat. (Cele de mai sus le-am relatat pe larg și într-o formă literară într-o narațiune intitulată Jurnalul fericirii, care merge până în 1971. Manuscrisul dactilografiat mi-a fost confiscat de Securitate în 1972 și restituit în 1975, după intervenția Uniunii Scriitorilor. Apoi din nou confiscat în 1984 și depus la Arhivele Statului, secția secretă)*. Biobibliografie 1912
Literatură și convertire by Adrian Vasile SABĂU () [Corola-publishinghouse/Science/984_a_2492]
-
Cordoș (cu referire directă la Jurnal):,,În plan tematic, istoria eului se întrerupe adesea pentru a face loc unor veritabile eseuri; deși reflectă și dezvăluie ele însele personalitatea autorului, aceste discursuri își prezervă, în același timp, propria lor independență în narațiune. Coexistă astfel în Jurnal ..., pagini de hermeneutică literară, eseul moral, exegeza biblică, predica religioasă (explicarea învățăturii Evangheliilor), cercetare sociologică, analiză și teorie politică"27. Într-adevăr există toate aceste tipuri la care, probabil, s-ar mai putea adăuga eseul filozofic
Literatură și convertire by Adrian Vasile SABĂU () [Corola-publishinghouse/Science/984_a_2492]
-
române postbelice, canon alternativ la cel oficial. Acest canon s-a realizat tocmai pe baza acestor cărți trimise în ciuda tuturor riscurilor. A.S. Dumneavoastră despre Jurnal în Nicolae Steinhardt și paradoxurile libertății: "Avatarurile politice ale Jurnalului fericirii se constituie într-o narațiune (vai! deloc ficțională) mult mai complexă, mult mai labirintică". Ce este, totuși, ficțiune în Jurnal? Este ficțiune în Jurnal? G.A. Bine, asta e o problemă generală legată de jurnal. După cum se știe, jurnalele au fost considerate mult timp "literatură
Literatură și convertire by Adrian Vasile SABĂU () [Corola-publishinghouse/Science/984_a_2492]
-
și armonie eminesciană, Leonida Maniu • Eminescu și cultura indiană, Demetrio Marin • Fantasticul în literatură, George Bădărău • Introducere în studiile literare, Dumitru Tucan • Marile curente ale criticii literare, Gérard Gengembre • Medalioane, Zigu Ornea • Modernismul interbelic, George Bădărău • Naratologia. Introducere în teoria narațiunii, Mieke Bal • Neomodernismul românesc, George Bădărău • O teorie a literaturii, Florica Bodiștean • Ocheanul balcanic, Marius Nica • Personalitatea literaturii române, Constantin Ciopraga • Poetica sacrului, Mina Maria Rusu • Poetica elementelor în lirica lui Lucian Blaga, Lăcrămioara Solomon • Povestea populară, Michel Valière • Romancierii
Literatură și convertire by Adrian Vasile SABĂU () [Corola-publishinghouse/Science/984_a_2492]
-
Poetica elementelor în lirica lui Lucian Blaga, Lăcrămioara Solomon • Povestea populară, Michel Valière • Romancierii interbelici, Livia Iacob • Romantismul englez și german, Mihai Stroe • Slavici sau iubirea ca mod de viață, Steliana Brădescu • Teoria și practica semnului, Ioan S. Cârâc • Teoria narațiunii, Franz K. Stanzel • Termenii cheie ai analizei teatrului, Anne Ubersfeld • Poetica genurilor literare, Florica Bodiștean • Poetica teatrului modern, Nicoleta Munteanu 1 N. Steinhardt, Jurnalul fericirii, ediția a VII-a, Editura Dacia, Cluj-Napoca, 2000, pp. 106-107. 1 Nicolae Steinhardt, Primejdia mărturisirii
Literatură și convertire by Adrian Vasile SABĂU () [Corola-publishinghouse/Science/984_a_2492]
-
voievod“, va fi ridicat în anul următor, la inaugurarea Academiei Mihăilene (Alb. rom., 1835, nr. 48). Să nu uităm nici litografiile pe teme istorice editate de Gh. Asachi din 1833 înainte, apoi numeroasele gravuri prin care Alexandru Asachi va ilustra narațiunile istorice ale tatălui său. Toate au, ca decor, arhitecturi gotice, cu ogive, coloane torse, turnuri ascuțite, creneluri și contraforturi. O prezență însemnată revine neogoticului în arhitectura civilă a Principatelor. „Casa avea un singur cat, așezat pe un scund parter-soclu, ale
Alfabetul de tranziþie by Ştefan Cazimir () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1380_a_2729]
-
dornic să devină jurnalist la București, tânărul personaj traversează mediile sociale și politice cele mai diferite, devine martor ocular al violențelor provocate de rebeliunea legionară și al intrării României în al Doilea Război Mondial. În stilul caracteristic romanelor lui Preda, narațiunea are și o latură erotică, cu un rol evident în succesul său de public. Motivația polemicilor politice iscate în jurul apariției sale a constat în modul în care Marin Preda trata una dintre temele sensibile ale propagandei comuniste: istoria regimului Antonescu
Cuvintele puterii. Literatură, intelectuali și ideologie în România comunistă () [Corola-publishinghouse/Science/84944_a_85729]
-
ale extremei drepte românești, inaccesibile, la momentul apariției Delirului, pentru consultare, în absența unor aprobări speciale. Mai mult chiar, eroul principal era prezentat ca fiind el însuși, la un anumit moment al evoluției sale intelectuale, atras de doctrina legionară 51. Narațiunea, care, în viziunea autorului trebuia să ofere o vastă filosofie a istoriei opozabilă celei tolstoiene din Război și pace52, este însoțită de portrete ale principalelor personaje politice ale epocii: Corneliu Zelea-Codreanu și Horia Sima, regele Carol al II-lea, Iuliu
Cuvintele puterii. Literatură, intelectuali și ideologie în România comunistă () [Corola-publishinghouse/Science/84944_a_85729]
-
Iarbă rea), trecând prin evocarea sacrificiilor luptătorilor în ilegalitate (Pentru fericirea poporului, scrisă alături de N. Moraru) și încheind cu miracolul colectivizării (Într-o noapte de vară), repertoriul de instantanee iconice răspunde comenzii sociale a RPR. Textul dramatic se alătură marilor narațiuni fondatoare, iar spațiul discursiv este populat de spectrele lumii vechi și de aripile angelice ale luptătorilor lumii noi. Schematismul este reabilitat, în numele angajării în marea luptă pentru conștiințe pe care o dă PMR. În acest tablou de familie, Cântecul libertății
Cuvintele puterii. Literatură, intelectuali și ideologie în România comunistă () [Corola-publishinghouse/Science/84944_a_85729]
-
de la eliberare, noul stat al muncitorilor și țăranilor este o ilustrare a justeței tezelor staliniste. Bucuria se cere a fi cuvântul de ordine. Decorul este atent pregătit, căci nimic nu trebuie să tulbure pacea decebrată a vizitatorilor occidentali. Simetria cu narațiunile lui Danilo Kiŝ este, a câta oară?, frapantă. Omul de bună credință de dincolo de Cortina de Fier are acces la o Românie populară a zâmbetului și energiei. Tradiția potemkiniadei este aclimatizată, creator. Ca și manifestările interbelice ale lui Willi Münzeberg
Cuvintele puterii. Literatură, intelectuali și ideologie în România comunistă () [Corola-publishinghouse/Science/84944_a_85729]