9,387 matches
-
vânătoare, (în ) este o nuvelă a scriitorului rus Anton Cehov scrisă în 1884. La redacția unui ziar se prezintă Ivan Kamîșev, fost judecător de instrucție, care înmânează redactorului-șef un manuscris al unei nuvele pe care dorește să o publice. Nuvela prezintă o întâmplare reală petrecută cu opt ani în urmă și la care fostul magistrat fusese martor ocular. În manuscris, Kamîșev și-a schimbat numele în cel de Serghei Zinoviev. Serghei Zinoviev, magistrat rural, a primit o invitație de la contele
Dramă la vânătoare () [Corola-website/Science/323457_a_324786]
-
15 ani de închisoare. După citirea manuscrisului, redactorul își dă seama că ambele crime au fost săvârșite de Kamîșev, iar acesta nu încearcă să nege, spunând că a ucis-o pe Olga din gelozie. El refuză să-și mărturisească vina. Nuvela (uneori numită și roman) a fost practic finalizată până la mijlocul anului 1884, când tânărul de doar 24 de ani, Anton Cehov, a adus manuscrisul la editorul ziarului "Новости дня" din Moscova și a fost publicat în ziar în perioadele august-decembrie
Dramă la vânătoare () [Corola-website/Science/323457_a_324786]
-
tânărul de doar 24 de ani, Anton Cehov, a adus manuscrisul la editorul ziarului "Новости дня" din Moscova și a fost publicat în ziar în perioadele august-decembrie 1884 și ianuarie-aprilie 1885, unele dintre ele sub pseudonimul "Anton Cehonte" sau "Cehonte».. Nuvela are două părți: "O întâmplare reală" și "Din însemnările unui judecător de instrucție" (partea principală). Aceasta este scrisă într-un gen rar întâlnit la Cehov, de nuvelă polițistă. Autorul însuși nu a mai revizuit prima ediție, nu a fost inclusă
Dramă la vânătoare () [Corola-website/Science/323457_a_324786]
-
1884 și ianuarie-aprilie 1885, unele dintre ele sub pseudonimul "Anton Cehonte" sau "Cehonte».. Nuvela are două părți: "O întâmplare reală" și "Din însemnările unui judecător de instrucție" (partea principală). Aceasta este scrisă într-un gen rar întâlnit la Cehov, de nuvelă polițistă. Autorul însuși nu a mai revizuit prima ediție, nu a fost inclusă în colecția de nuvele și nu a fost menționată aproape niciodată în corespondența autorului. Este cunoscut faptul că Cehov însuși a avut o atitudine negativă față de povestirile
Dramă la vânătoare () [Corola-website/Science/323457_a_324786]
-
O întâmplare reală" și "Din însemnările unui judecător de instrucție" (partea principală). Aceasta este scrisă într-un gen rar întâlnit la Cehov, de nuvelă polițistă. Autorul însuși nu a mai revizuit prima ediție, nu a fost inclusă în colecția de nuvele și nu a fost menționată aproape niciodată în corespondența autorului. Este cunoscut faptul că Cehov însuși a avut o atitudine negativă față de povestirile polițiste contemporane.
Dramă la vânătoare () [Corola-website/Science/323457_a_324786]
-
și de compania soldaților, si a început să-și petreacă timpul liber scriind. Primele sale lucrări, poeme de mici dimensiuni, erau publicate în revista "Almanach des Muses". Mai tarziu, el a scris prima sa opera comică, "Ernestine", inspirată dintr-o nuvelă a lui Mărie Jeanne Riccoboni. A fost pusă în scenă pentru prima oară la 19 iulie 1777, în prezența reginei Mărie Antoinette, dar a fost un dezastru total. În același an, el a înființat o școală de artilerie în Vălence
Pierre Choderlos de Laclos () [Corola-website/Science/323503_a_324832]
-
civilizații extraterestre; din specia umană se desprind mai multe subspecii, dintre care multe părăsesc galaxia, amintind de "Singularitatea" din lucrările lui Vernor Vinge. Povestirile Shaper/Mechanist pot fi găsite în antologiile "Crystal Express" și "Schismatrix Plus", aceasta din urmă conținând nuvela originală "Schismatrix" și toate povestirile din universul Shaper/Mechanist. Alastair Reynolds recunoștea că "Schismatrix" și povestirile Shaper/Mechanist au fost lucrările cu cea mai mare influență asupra propriei sale opere. În anii '80, Sterling a editat fanzinul de critică science
Bruce Sterling () [Corola-website/Science/322949_a_324278]
-
Iași în 1942, urmează la București Facultatea de Litere și Filosofie, al cărei licențiat devine în 1949. Debutul în presă are loc în 1943, cu un articol despre Henrik Ibsen, publicat în ziarul „Ecoul", iar cel editorial în 1949, cu nuvela "Trenul regal". Reporter la cotidienele „Victoria" (1944-1946) și „România liberă" (1946-1947), colaborează la „Contemporanul", unde în 1947 îi apare prima proză, intitulată Luminătorii satelor, trece redactor la „Rampa" (1947-1948) și „Flacăra" (1948-1950), scrie în „Lumea" (1946) lui G. Călinescu. Ulterior
Valentin Silvestru () [Corola-website/Science/322959_a_324288]
-
caragialeologie (1979), precum și un premiu al Academiei Române pentru volumul colectiv Teatrul românesc contemporan (1975). Primele scrieri în proză ale lui Silvestru sunt total aservite canonului proletcultist, ilustrând mai mult decât obișnuitul compromis menit a face posibilă „trecerea" peste granița cenzurii. Nuvela Trenul regal și schițele din volumul Bordeiul de la Poarta Albă (1952) sunt scrieri de propagandă, de vehementă incriminare a regalității carliste în prima proză, de exaltare a noilor „realizări" (Canalul Dunăre-Marea Neagră etc.), dar și a „vigilenței", denunțului și calomniei
Valentin Silvestru () [Corola-website/Science/322959_a_324288]
-
nivel cu Dune a lui Frank Herbert sau Sera lui Brian Aldiss. Pe de altă parte, aproape tot restul este inferior." Vinge a scris o continuare la "Regina Zăpezilor", intitulată "The Summer Queen" (1991), cele două romane fiind legate cu ajutorul nuvelei "World's End" (1984). Un al treilea roman, "Tangled Up In Blue", a fost publicat în anul 2000.
Regina Zăpezilor () [Corola-website/Science/323899_a_325228]
-
(n. 21 septembrie 1965, Neuilly-sur-Seine) este un scriitor și un critic literar francez. El a câștigat premiul Prix Interallié în 2003 pentru nuvela sa, ”Windows of the world” și premiul Prix Renaudot în noiembrie 2009 pentru cartea „Un roman français”. El este, de asemenea, creatorul premiilor Flore (fondat în 1994, luându-și numele de la celebra cafenea pariziană Café de Flore din Saint-Germain-des-Prés) și
Frédéric Beigbeder () [Corola-website/Science/323953_a_325282]
-
este deasupra creațiilor cyberpunk obișnuite, în "Enciclopedia Science Fiction", John Clute și Peter Nicholls caracterizează românul ca fiind "derivat". Cartea a fost inclusă în bibliografia de bază a cursurilor despre literatura cyberpunk din universitățile americane. Românul are la bază două nuvele anterioare ale lui Williams, Panzerboy și Sară lucrează cu Nevăstuica, ambele apărute în 1986. Jocul RPG Cyberpunk al celor de la R. Talasorian are la bază românul "Supercablat".
Supercablat () [Corola-website/Science/323950_a_325279]
-
tind spre nicio extremă, fie ea pozitivă sau negativă, ci sunt similare celor actuale prin prisma moralității sau a amestecului de cruzime și decență, corupție și oportunism, cu toate că tehnologia este mult mai avansată. Seria "Revelation Space" cuprinde șase romane, șapte nuvele și patru povestiri a căror acțiune acoperă câteva secole, din 2200 până în anul 40.000, deși majoritatea povestirilor se petrec între 2427 și 2727. În acest univers, inteligența extraterestră există, dar este amintită vag, iar călătoria interstelară se face cu
Alastair Reynolds () [Corola-website/Science/323981_a_325310]
-
petrecându-se înaintea evenimentelor din celelalte romane ale seriei, dar la 200 de ani de la stabilirea omenirii în sistemul Epsilon Eridani. "House of Suns" este un roman de sine stătător a cărui acțiune se petrece în același univers cu al nuvelei "Thousandth Night" din antologia "One Million A.D.". "Terminal World" este caracterizat de Reynolds ca „un fel de poveste de dragoste planetară în stil steampunk dintr-un viitor îndepărtat”. La fel ca și în cazul romanului "Century Rain", Reynolds a spus
Alastair Reynolds () [Corola-website/Science/323981_a_325310]
-
ele nominalizate la premiul BSFA. Reynolds a fost nominalizat de trei ori la premiul Arthur C. Clarke, pentru romanele "Revelation Space", "Pushing Ice" și "House of Suns". În 2010 a câștigat premiul Sidewise pentru Istorie Alternativă cu povestirea "The Fixation". Nuvela "Troika" a ajuns pe lista scurtă a premiului Hugo în 2011.
Alastair Reynolds () [Corola-website/Science/323981_a_325310]
-
Darkness" (1992). "Necronomicon Ex-Mortis", sau simplu "Cartea Morților", este prezentată în fiecare din cele trei filme. Filmul „antarctic” de groază al lui John Carpenter din 1982, "Creatura" (o refacere a filmului din 1951 "Creatura din altă lume") bazat pe o nuvelă de John W. Campbell, conține elemente lovecraftiene inerente ale povestirii. Filmele lui Carpenter "Creatorii de coșmaruri" și "Prince of Darkness" conțin de asemenea unele elemente lovecraftiene. Blockbusterul din 1984 "Ghostbusters" (pe care romanciera/scenarista Barbara Hambly l-a catalogat ca
Groază lovecraftiană () [Corola-website/Science/323983_a_325312]
-
d. 8 mai 1891, Londra), cunoscută acum ca Madame Blavatski sau chiar desemnată simplu, cu inițialele HPB, a fost fondatoarea Teosofiei și a Societății Teosofice. Tatăl său, de origine germană, era colonel în armata țaristă, iar mama sa, scriitoare de nuvele sub pseudonim, era înrudită cu familia imperială a Rusiei. Fiind dintr-o familie nobiliară, Helena are mai multe guvernante, din diferite țări europene, astfel încât ajunge încă din copilărie să vorbească fluent franceza, engleza și germana, care îi vor fi extrem de
Elena Blavatschi () [Corola-website/Science/318908_a_320237]
-
oamenilor de cultură români, eseuri critice față de literatura română scrisă în perioada comunistă, geneza poporului român și formarea limbii române, cultura română, tradițiile populare și religioase din România, istoria națională și universală, exilul. În paginile revistei au apărut, de asemenea, nuvele (Anton Bălan), poezii, memorii ( G. Racoveanu), recenzii ale unor cărți publicate în română și în limbi străine, corespondență, comemorări ale unor figuri ilustre din literatura română și universală. În fiecare număr existau două coloane intitulate: "Cărți, broșuri și extrase primite
Cuget românesc () [Corola-website/Science/318916_a_320245]
-
1994 Facultatea de Artă Dramatică (Universitatea de Arte din Belgrad). Locuiește în Belgrad. O parte importantă a scrierilor sale aparține genului science-fiction și fantasy - în teatru ("Slovenski Orfej/Orfeul Slav", "Skaska o kosmičkom jajetu/Fabula oului cosmic"), benzi desenate și nuvele ilustrate ( "Treći argument/Al treilea argument" bazat pe nuvelele lui Milorad Pavić, "Pod vučjim žigom/ Sub pecetea lupului), române ("Preko Drine, să iskrom u oku/Peste Râul Drina, cu o scânteie în ochi", "Vreme buke i besă/Vremea zgomotului și
Zoran Stefanovici () [Corola-website/Science/318961_a_320290]
-
Belgrad). Locuiește în Belgrad. O parte importantă a scrierilor sale aparține genului science-fiction și fantasy - în teatru ("Slovenski Orfej/Orfeul Slav", "Skaska o kosmičkom jajetu/Fabula oului cosmic"), benzi desenate și nuvele ilustrate ( "Treći argument/Al treilea argument" bazat pe nuvelele lui Milorad Pavić, "Pod vučjim žigom/ Sub pecetea lupului), române ("Preko Drine, să iskrom u oku/Peste Râul Drina, cu o scânteie în ochi", "Vreme buke i besă/Vremea zgomotului și a furiei"), precum și film-televiziune ("Uske staze/ Cărări înguste"). Altă
Zoran Stefanovici () [Corola-website/Science/318961_a_320290]
-
Domnișoara Christina este o nuvelă fantastică scrisă de Mircea Eliade și publicată pentru prima oară în anul 1936 de către Editura „Cultura Națională” din București. Nuvela este inspirată din folclorul românesc și marchează o orientare a literaturii lui Mircea Eliade în direcția fantasticului. Subiectul acestei nuvele
Domnișoara Christina (nuvelă) () [Corola-website/Science/332955_a_334284]
-
Domnișoara Christina este o nuvelă fantastică scrisă de Mircea Eliade și publicată pentru prima oară în anul 1936 de către Editura „Cultura Națională” din București. Nuvela este inspirată din folclorul românesc și marchează o orientare a literaturii lui Mircea Eliade în direcția fantasticului. Subiectul acestei nuvele îl constituie izgonirea unui strigoi ce bântuia un conac din Câmpia Dunării. O tânără femeie ce fusese ucisă în timpul Răscoalei
Domnișoara Christina (nuvelă) () [Corola-website/Science/332955_a_334284]
-
nuvelă fantastică scrisă de Mircea Eliade și publicată pentru prima oară în anul 1936 de către Editura „Cultura Națională” din București. Nuvela este inspirată din folclorul românesc și marchează o orientare a literaturii lui Mircea Eliade în direcția fantasticului. Subiectul acestei nuvele îl constituie izgonirea unui strigoi ce bântuia un conac din Câmpia Dunării. O tânără femeie ce fusese ucisă în timpul Răscoalei de la 1907 și se preschimbase în strigoi își exercită apucăturile vampirice asupra locuitorilor din zona învecinată. Ea încearcă o reîntoarcere
Domnișoara Christina (nuvelă) () [Corola-website/Science/332955_a_334284]
-
Răscoalei de la 1907 și se preschimbase în strigoi își exercită apucăturile vampirice asupra locuitorilor din zona învecinată. Ea încearcă o reîntoarcere în lumea oamenilor prin intermediul dragostei, transformându-se din nou în femeie, dar vraja malefică este ruptă de un tânăr. Nuvela „Domnișoara Christina” a stat la baza a două filme omonime românești adaptate după această operă literară: "Domnișoara Christina" (1992) și "Domnișoara Christina" (2013). Specia literară a scrierii este disputată de critici. Astfel, „Domnișoara Christina” este considerată de unii critici (Ov.S.
Domnișoara Christina (nuvelă) () [Corola-website/Science/332955_a_334284]
-
1992) și "Domnișoara Christina" (2013). Specia literară a scrierii este disputată de critici. Astfel, „Domnișoara Christina” este considerată de unii critici (Ov.S. Crohmălniceanu, Sorin Alexandrescu, Angelo Mitchievici) ca roman (așa cum fusese subintitulată în prima ediție publicată), în timp ce alții o consideră nuvelă. Pictorul bucureștean Egor Pașchievici sosește în septembrie 1935, invitat de domnișoara Sanda (fiica cea mare a doamnei Moscu), la conacul familiei sale din Câmpia Dunării. Atmosfera de aici este sinistră: proprietatea pare lăsată în paragină, servitorii o părăsesc alungați de
Domnișoara Christina (nuvelă) () [Corola-website/Science/332955_a_334284]