KorAP: Find »[drukola/base=pic & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...332 333 334 ...572 >

14,286 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377

din compasiune. El roși violent; asta fusese tot. În zilele următoare, Bruno Îl evită de mai multe ori. De obicei, insul purta o pălăriuță din pânză. Era destul de slab și foarte Înalt, pe puțin un metru nouăzeci; avea Însă un pic de burtă și era un spectacol bizar, cu burtica lui, când Înainta pe trambulină. Să fi avut vreo patruzeci și cinci de ani. În seara aceea, din nou, profitând de faptul că nătărăul se lansa Împreună cu ceilalți Într-o improvizație

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
de dezvoltare personală, Dansați-vă profesiunea, unde puteai să-ți descoperi vocația cu ajutorul unor jocuri simbolice. Aceste jocuri scoteau la lumină, puțin câte puțin, „eroul lăuntric” al fiecărui participant. Cât despre Catherine, la sfârșitul primei ședințe reieșea că era un pic vrăjitoare, dar și, În egală măsură, o femeie la modă; ceea ce, În mod normal, ar fi trebuit s-o orienteze spre un post de conducere În comerț. — Hmm..., făcu Bruno. În acel moment, apăru Christiane, cu un prosop În jurul taliei

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
obișnuitelor criterii de autoconsistență și refutabilitate. Elementele mai filozofice din ultimele sale scrieri i se păreau, lui Însuși, niște aserțiuni hazardate și chiar puțin extravagante, justificabile mai puțin de un demers logic cât de motivații pur personale. Îi era un pic somn; luna luneca pe deasupra orașului adormit. Știa că, la un cuvânt al lui, Bruno se va ridica, Își va pune bluzonul, va dispărea În ascensor; În stația La Motte-Piquet se găseau oricând taxiuri. Analizând evenimentele prezente ale vieții noastre, oscilăm

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
era ceva mai palpitant, totuși. La sfârșitul fiecărei ședințe, mă sfătuia să fac sport, o obsesie a lui - el Însuși, trebuie spus, Începea să facă burtă. În fine, ședințele era agreabile, dar cam monotone; singurul lucru ce-l Înviora un pic era tema relațiilor dintre mine și părinții mei. La Începutul lui februarie, i-am povestit o Întâmplare cu adevărat interesantă. Era la Mai Lin, În sala de așteptare; intrând, m-am așezat lângă un ins a cărui față Îmi era

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
dorință; dar așa ceva eu nu eram capabil să le ofer. Niciodată n-am Întâlnit o femeie ca tine, Înainte. Nici măcar nu speram că o femeie ca tine poate să existe. — Trebuie..., zise ea cu o voce puțin schimbată, trebuie un pic de generozitate, cineva trebuie să Înceapă. Dacă eram În locul elevei tale, nu știu cum aș fi reacționat. Dar cred că deja aveai ceva patetic, sunt sigură. Cred, În fine, mi se pare că aș fi acceptat să-ți fac plăcere. Christiane se

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
Alveola 623 era la jumătatea zidului, la circa un metru cincizeci de la sol. Cu o mișcare suplă și eficientă, care dură doar câteva secunde, lucrătorii ridicară sicriul și-l introduseră În alveolă. Cu un pistol pneumatic, pulverizară În interstiții un pic de ciment cu priză rapidă; apoi lucrătorul mai vârstnic Îi făcu semn lui Bruno să semneze În registru. Dacă dorea, Îi spuse el Înainte de a pleca, putea rămâne să se reculeagă. Bruno se Întoarse pe autostrada A1; pe la ora unsprezece

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
Secolul XIX. La masa vecină, vreo șase turiste italiene cotcodăceau cu vioiciune, ca niște orătănii nevinovate. Djerzinski ceru o bere, Desplechin un whisky sec. — Ce-o să faceți acum? Nu știu... Desplechin părea că, Într-adevăr, nu știe. — O să călătoresc... Un pic de turism sexual, poate. Surâse; când surâdea, chipul lui avea Încă mult farmec; un farmec blazat, desigur - era, vizibil, un om terminat -, totuși un farmec real. — Glumesc... Adevărul e că sexul nu mă mai interesează deloc. Cunoașterea, da... Rămâne o

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
puse un capot și coborî În bucătărie. Căutând În bufet, găsi un bol pe care Îi era gravat numele: i-l dăruise nașa ei când Împlinise zece ani. În bol, pisă cu grijă conținutul unui tub de Rohypnol, adăugă un pic de apă și zahăr. Nu simțea nimic, doar o tristețe de ordin extrem de general, aproape metafizică. Așa era organizată viața, se gândea ea; În trupul ei se produsese o bifurcare, o bifurcare imprevizibilă și nemotivată; iar acum acest trup nu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687

Deși nu eram cu nimeni. Dacă mă întrebați pe mine, sistemul are hibe majore. Ar trebui să fie mult mai clar. Oamenii ar trebui să aibă semne de ocupat, așa cum au toaletele. Luat. Liber. Ar trebui să nu existe nici un pic de ambiguitate în legătură cu lucrurile astea. Oricum, eu nu aveam nici un semn. Sau, dacă aveam, era unul greșit. Au urmat câteva săptămâni ușor penibile, în timpul cărora i-am zâmbit ca o descreierată lui Guy - iar el a părut jenat și a

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
un mesaj. Ridic telefonul la ureche și apăs „1” pentru a asculta mesajul. — Samantha ! îl aud pe Guy, jovial. Unde ești ? Toată lumea te așteaptă cu șampanie ca să-ți facă marele anunț că ai fost numită partener ! Partener. Mai am un pic și izbucnesc în plâns. Dar... nu pot. E mult prea grav. Îmi vâr telefonul în buzunar și mă ridic iar în picioare. Încep să merg din ce în ce mai repede, amestecându-mă printre trecători, făcând abstracție de căutăturile ciudate care mi se aruncă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-mi păstra echilibrul, dar florile de pe tapetul din fața mea o iau la vale. — Te simți bine ? spune Eddie, prinzându-mă chiar în clipa în care mai am puțin și mă prăbușesc pe podea. Cred că analgezicele alea au fost un pic cam tari, șoptesc. — Un picuț. Trish mă privește atentă. Sper că n-ai băut alcool azi, nu ? — Ăă... păi, ba da. — Aah. Are o grimasă. Nu-i nimic, o să fie bine atâta timp cât nu începi să ai halucinații. Dacă se întâmplă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
gura căscată. Poate că n-ar fi rău să adaug un mic detaliu gospodăresc. — O familie foarte drăguță, continui. Nu era chiar ușor să ții ditamai conacul curat. Și nici... să lustruiești diademele lui Lady Edgerly. Shit. Am mers un pic prea departe cu faza cu diademele. — Și ai și gătit pentru ei, nu ? se interesează Eddie. Micul dejun și așa mai departe ? — Evident. Lordul Edgerly se dădea în vânt după meniul meu special, Ouă Benedict. Iau o gură de apă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
grăbită de telefon. — Samantha ! spune surprinsă. Ce faci ? Încă nu te-ai îmbrăcat ? Hai, repejor, te rog ! Dispare după alt colț și eu fug înapoi în camera mea. Închid ușa și mă privesc în oglindă. Și, brusc, mă simt un pic prost. Ce prost, foarte prost. Cum vor reacționa soții Geiger când le voi spune că sunt ditamai escroaca ? Că nu sunt deloc o menajeră cu diplomă în cordon bleu, și că tot ce-am vrut a fost un acoperiș sub

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
de mentă... gem de căpșuni. Am să fac sandvișuri cu gem. Meniu clasic, englezesc. Pun gem din belșug pe o felie de pâine, mai întind niște unt pe cealaltă și le pun una peste alta. După care mă dau un pic în spate și mă uit la sandviș. E un dezastru cu d mare. Gemul se prelinge printre crăpături. Iar forma e departe de a fi una regulată. N-am văzut în viața mea un sandviș mai dezgustător. E imposibil să

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
mănânci un sandviș ! Împietresc. Nu. Nu vreau să mai dau cu ochii de el. — Doar nu vrem să aruncăm toată mâncarea asta. Își arcuiește sprâncenele spre mine. Dacă aș avea ceva de comentat, Samantha, ar fi că ai fost un pic cam risipitoare. Nu vreau să zic prin asta că am fi săraci, adaugă repede. Nu e vorba despre asta, deloc. — Ăă... nu, doamnă. — Nu-mi place să vorbesc despre bani, Samantha. Trish coboară glasul ușor. E extrem de vulgar. Și cu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
și tu ! Nu-i așa că e extraordinar de pricepută ? În timp ce Nathaniel trece atent în revistă munții nesfârșiți de sandvișuri, se lasă o tăcere totală. Nu sunt în stare să mă uit în ochii lui. Mă furnică fața. Mai am un pic și îmi pierd uzul rațiunii. Mă aflu într-o bucătărie de la dracu-n praznic. Am pe mine o uniformă albastră de nylon. Și mă dau drept o menajeră care poate să facă să apară sandvișuri în mod magic, din aer

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
mușcând lacomă dintr-un sandviș. Și uite și tu ce curat lucrează ! Uite ce impecabilă e bucătăria ! — E meritul școlii de cordon bleu, spun modestă. — Vai ! Trish și-a vârât alt sandviș în gură și pare că mai are un pic și leșină de încântare. Puiul ăsta tailandez e absolut divin ! Pe șest, iau și eu unul din teanc și mușc. Să dea naiba dacă n-are dreptate. E bun. Chiar dacă o zic chiar eu. Pe la două jumate, sunt iar singură

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
început. Este soluția la coșmarul meu. De ce nu mă simt mai ușurată ? Mai fericită ? — Va trebui să muncești mai mult decât ai muncit la Carter Spink, continuă în urechea mea. Fără să te lași nici o clipă pe tânjeală. Fără nici un pic de răsfăț. Va trebui să faci un efort de două ori mai mare decât până acum. M-ai înțeles ? — Da, zic automat. Mai multe ore. Mai multă muncă. Mai multe nopți târzii. Aproape că simt din nou în spate vechea

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
ridic tonul. Faptul că îmi pun pur și simplu niște întrebări în legătură cu viața mea nu înseamnă că am o depresie ! Nu te-am rugat niciodată să-mi găsești o altă slujbă. Nu știu ce-mi doresc. Am nevoie de un pic de timp ca să... mă gândesc. — Te vei duce la interviu, Samantha. Vocea mamei e ca un bici. Mâine dimineață la ora zece punct vei fi acolo. Ba nu ! — Spune-mi unde ești ! Îți trimit imediat o mașină ! — Nu ! Lasă-mă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
se prelingă de pe tavă pe podea, în pete mari. Ceva îmi spune că din chestia asta n-o să iasă în veci Pavlova de Ciocolată albă pentru opt persoane. O pleașcă îmi aterizează pe picior și țip enervată. Mai am un pic și-mi dau lacrimile. De ce nu mi-a ieșit ? Am urmat nenorocita aia de rețetă pas cu pas. Simt că mă-năbușă furia : furie la adresa propriei mele incapacități, furie la vederea albușurilor care mi-au opus rezistență, furie față de cărțile

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
din cauza efortului de a nu scoate un sunet. — Bine atunci ! Ne vedem mai târziu ! Trish se îndepărtează țaca-țaca și mă prăbușesc efectiv de râs. În viața mea n-am râs atât de tare. Mă dor coastele ; tușesc ; mai am un pic și-mi vine rău. În cele din urmă reușesc cumva să mă calmez, mă șterg la ochi și-mi suflu nasul, care-mi curge. Nathaniel s-a oprit și el din râs și se uită în jur la bucătăria care

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
În minte îmi vine imediat doar una singură. Ceea ce nu e prea încurajator. — Păi... o să plec acum, murmur, cu capul plecat. — Nu te grăbi așa, spune Trish, sorbindu-și ceaiul încântată. Mmm. Dacă tot ești aici, hai să vorbim un pic ! Să vedem cum stăm. — Ăă... bine. Cămașa de noapte i se cască și-i văd începutul sfârcului. Îmi feresc repede privirea și mă trezesc uitându-mă în ochii bărbosului contorsionat din Bucuria sexului. Fără să vreau, mi-i închipui automat

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
să nu fii intimidată de toate aceste cuvinte alambicate. Pe cuvânt că e foarte simplu, de fapt ! Te-ai uitat cumva și pe salariu ? Privirea mi se mută imediat la cifra trecută cu bold la capitolul „Plată săptămânală”. E un pic mai puțin decât iau pe oră ca avocat. — Mi se pare extrem de generos, spun după o pauză. Vă mulțumesc foarte mult, domnule. — E ceva ce nu înțelegi ? Mă privește radios. Spune-mi ! Cu ce să încep ? — Îhm... partea asta. Arăt

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
spălat hi-tech. Ar trebui să fie destul de simplu. Nu prea am experiență în domeniul ăsta. Acasă trimit totul, în afară de lenjeria intimă, la curățătorie. Dar asta nu înseamnă că nu pot s-o fac. Nu trebuie decât să-mi folosesc un pic mintea. Încerc marea cu degetul și deschid ușa mașinii de spălat ; imediat, pe ecranul electronic încep să pâlpâie cuvintele: SPĂLARE ? SPĂLARE ? Intru instantaneu în panică. Evident că vreau să speli, îmi vine să-i răspund. Dar lasă-mă măcar un

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
mintea. Încerc marea cu degetul și deschid ușa mașinii de spălat ; imediat, pe ecranul electronic încep să pâlpâie cuvintele: SPĂLARE ? SPĂLARE ? Intru instantaneu în panică. Evident că vreau să speli, îmi vine să-i răspund. Dar lasă-mă măcar un pic, să bag nenorocitele astea de rufe înăuntru. Inspir adânc. Stai calmă. Fiecare lucru la timpul său. Primul pas : să umplu mașina cu rufe. Culeg din coș o grămadă de haine, apoi mă opresc. Nu. Primul pas : sortarea lucrurilor. Simțindu-mă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]